Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)

1888-10-09 / nr. 48

I t t . l ____________EDI I­ I A N­_______________ Anul I. — No. 48 REDACJU Șl AMINMAflA STRADA DOAMNEI No. ÎS bis de­asupra tipografii Thiel t& W&lx*. In Capitală numerul banL — In Districte 10 bani. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. V. ALEXANDRI. ABONAtfîENTH SH AJRUICTORÎ pe I au . . JLu. 3D ' nmofrn și iwcla „ 8 Ioni . , £6 feăa .... Ln. , 8 , . , 10 Străinăt La. 5® ȘI RECLAM* La. a ASOTWWBI PE PAG. IV. linia .... 60 b. CONSERVATORII IEŞENI PROTESTUL­­ BRAILENILOR CUM VA FI OPOZIŢIUNEA DE FESTE MUNŢI Sub patronagiul Reginei Căsătoria Ocnaşului * Serviciul telegrafic al ziarului ADEVERUL Roma, 19 Octomvrie. In urma unei inundaţiuni, 60 de case s’au sun­pat la Cas­­tellamare; câte­va sute au crăpat şi ame­ninţă de a cădea. Din 20,000 locuitori de pe coastă, mai multe mii sunt fără adăpost. Roma, 19 Octomvrie.— Iluminarea Fo­rumului era seară a fost splendidă. O mul­ţime enormă a aclamat pe Majestăţile Lor, cari, în Loggia, au asistat la un Concert şi la tragerea focurilor de artificii. Madrid, 19 Octomvrie. —­ Guvernul spa­niol a primit ştirea că împăratul Wilhelm va vizita Madridul şi Lisabona. Dar data a­­cestei nouă călătorii nu este încă determinată. Paris, 19 Octomvrie. — In­formaţiunile primite din C­air, constată că situaţiunea în Egipt devine defavorabilă Englezilor. — fie crede în general că guvernul englez, va re­deschide în curând negocierile cu Poarta asupra ocupării Egiptului. (Havas). ---------------------------------------------------------­Bucur­esci, 8 Octomvrie Conservatorii Ieșeni ______ _ In urma atitudine! smerite adop­tată, de conservatorii oportunişti faţă cu Palatul şi cu guvernul Son, era firesc ca să se ivească chiar din sinul partidului conservator unele spirite independente cari să protesteze con­tra înjosire! vechiului lor drapel. Primul act prin care s’a manifes­tat această disidenţă mântuitoare pen­tru principiile conservatoare a fost scrisoarea publică prin care Vogoridi- Konaki respingea protecţiunea zap­­ciilor junimişti şi guvernul personal al Regelui. Am apreciat atunci acest act de demnitate politică precum merita şi am zis că, „disidenţa conservatoare este menită a scăpa ţara de cea mai mare primejdie care o ameninţă de la 1866 încoace : „guvernul personal în mâinele unui agent al germanis­mului şi ale­­unor pigmei politici.“ Dar cât de fericită şi de onorabilă a fost iniţiativa luată de Vogoridi- Konaki, totuşi ea n’ar fi avut o în­semnătate atât de mare dacă ar fi rămas un act izolat al unui bărbat independent. De aceia vedem cu o vie plăcere că s’a găsit un grup de adevăraţi conservatori cari împărtăşesc ideile şi programul fracţiune! democratice, ortodoxe şi româneşti a partidului lor faţă cu junimea oligarchies, atee şi nemţită. Manifestul pe care conservatorii independenţi din Iaşi l-au adresat alegătorilor, dovedeşte cu prisosinţă că Vogoridi-Konaki a fost premer­gătorul unei idei roditoare împrejurul căreia toate caracterele neatârnate nu vor întârzia a se grupa. Textul acestui manifest este îndes­tulător pentru a arăta ceia­ ce voesc subscriitorii lui şi grupul pe care ei­ îl reprezintă. Iată cum se exprimă conservatorii independenţi: Alegători ieşeni, Comitetul central din Bucureşti al parti­dului liberal-conservator a luat hotărârea ca partidul să se înfăţişeze înaintea alegătorilor singur şi în afară de orice alianţă. Regretând din adâncul inimei ruptura opo­­ziţiei­ unite, care singură era în stare să dea ţărei un guvern al ei, din spirit de disciplină ne-am supus. O parte însă din liberalii-conservatori din Iaşi a găsit de cuviinţă a se uni cu guvernul. A mers aşa departe, în­cât s-a contopit cu totul alegând la clubul de la Traian dupî vice-preşedinţi junimişti. Contestăm înaintea d­v. dreptul de a vorbi în numele conservatismului Român unor oa­meni ce în loc de a cere puterea de la ţară, s’au pus sub ocrotirea administraţiei juni­miste. Partidul liberal-conservator este dator mai mult de­cât orice partid a fi un partid na­ţional, exclusiv naţional. Nu veţi da mâna cu un guvern pe care ţara nu î l cunoaşte şi care nu este de­cât o camarilă miluită şi su­pusă la strein. Partidul liberal-conservator va fi al ţărei şi cu ţara, ori nu va fi. Unirea cu grupul cosmopolit, ateu, şi cu drept cuvent impopular al junime! este pen­tru noi o lovitură de moarte, căci a încre­dinţa drapelul nostru în mâinele unor oameni cari, smeriţi în opoziţie vor fi slugarnici la putere, este a’l­terfeli faţă cu opinia ţăreî. Votaţi pe cine veţi voi, ori liberal ori con­servator, dar în numele celor mai sfinte in­terese ale neamului nostru, nu votaţi pe oa­menii de casă ai Palatului. Pentru comitetul executiv liberal-conser­vator : (ss) Emanuil Vogoridi-Konaki, Eugeniu N. Ghica-Budeşti, A. I. Drăghici. Ce deosebire între acest limbaju­l demn şi mândru şi între tertipurile politice prin care conservatorii opor­tunişti şi neo-dinastice voesc să aco­pere ruşinoasa lor împerechiere cu junimiştii. Ast­fel trebue să vorbească nişte adevăraţi conservatori, acei cari nu sunt numai boerî cu numele dar şi cu sufletul, acel cari cred că a fi conservator înseamnă a fi una cu poporul şi a’ţî apăra Ţara şi Legea. Da! Partidul conservator va fi al Ţarei şi cu Ţara, ori nu va fi. Iată lozinca unui partid care îşi respectă tradiţiunile şi nu î şi precu­peţeşte principiile pentru a ajunge la putere. Onoare vouă, conservatori ieşeni! Aţi ridicat vechiul drapel al con­servatismului român din tina în care nişte nemernici voiai­ să’l arunce în schimbul unei fărâmături de putere. Oraşul Iaşi, poate fi mândru de fir­­sel şi va veni o zi în care Ţara îşi va aduce aminte că din leagă­nul Unire­ a purces lupta sfîntă con­tra Streinismului. Dunăreanul. Protestul Brăilenilor D-nil Fleva, Al. Djuvara şi alţii din Brăila au­ telegrafiat preşedintelui consi­liului, tânguindu-se de ingerinţe în alegeri din partea prefectului Suditu. Acest prefect ar merge în persoană din alegător în alegător impunând candidatu­rile administrative. In urma acestei tânguiri preşedintele consiliului ar fi expediat o lungă telegramă prefectului. Noi nu prea înţelegem plângerea d-luî Fleva şi Djuvara, de­şi o înţelegem pe aceia a d-luî Movilă şi a altora cari au subsemnat acea telegramă-protest; căci d. Alex. Djuvara e foarte de demult gu­­vernamental-liberal-junimist-dinastic pentru ca să fie combătut, iar d. N. Fleva are ca adversar pe d. N. Blaremberg care de­sigur va fi combătut de administraţie şi aceasta tocmai pentru ca candidatura d-luî N. Fleva să reuşească. E cu putinţă însă ca d. N. Fleva, noul ginere al Palatului, să se teamă de vr’o tragere pe sfoară locală, independentă de guvernul central; în acest caz noi lăsăm lumea să judece purtarea d-lui Eleva. Aşa este, când vrei să ai o poziţie e­­chivocă în politică, unul te ia drept li­beral altul te ştie drept om al Palatului şi în acest caz nu poţi fi nici liberal şi nici conservator , eşti colectivist roşu sail alb. Cum va fi opoziţiunea Se ştie că duşmanii cei mai învierşu­­naţi al unei religiunî sunt tot­d’a­ una acei cari au părăsit’o pentru a intra în altă biserică. Duminecă 9 Octomvrie 833. Acest fenomen psihologic îl vedem re­­producându-se şi la confraţii noştri de la Epoca. Ei, cam­ odinioară nu găseau cuvinte destul de energice pentru a ataca pe Rege, nu se mulţumesc astăzi de a se da ca apărătorii Tronului, dar merg până a fi­ geloşi de dinasticismul altora. Ast­fel vedem că dinasticismul colectiviştilor le tulbură liniştea. De pildă în numărul său de e­l Epoca nu găseşte altă temă de­cât de a pune întrebarea dacă viitoarea opoziţiune liberală va fi sau nu anti-di­­nastică? Dacă am fi în locul colecti­viştilor (D-zeu ferească) am răspunde Epocă zicendu’i: „înainte d’a întreba ce vom fi noi în viitor aţi face mai bine să vă aduceţi aminte ce aţi fost d-V. acum un an şi ce sunteţi astăzi.“ Dar nu e treaba noastră d’a răspunde pentru alţii şi vom lăsa pe curtezanii de e­l şi pe cel de astăzi să se certe între el zicendu-şi unii altora ca în ope­reta lui Offenbach: Com­me Ies autres, Al­varez ! Confraţii de la Epoca să ne permită însă nouă cari suntem adversarii făţişi ai Dinastiei să le spunem pentru ce ori­care opoziţiune trebue să devie anti-di­­nastică sub Domnia lui Carol I. Vom începe prin a aminti neo-dinas­­ticilor de la Epoca câte­va fapte pe cari credem că d-lor nu le vor putea nega. Este adevărat sau nu că până la 1884 partidul conservator a rămas dinastic în opoziţiune, şi că, în urma revizuire! Con­­stituţiunei şi a cestiuneî Apanagiilor, el a adoptat o atitudine ostilă Regelui ? Este adevărat sau nu, că de la 1885 încoace presa conservatoare şi mai ales Epoca a atacat cu violenţă pe Regele Carol, zicând chiar: „suntem monarchie, dar nu Carlişti“ ceea­ ce vrea să zică cu alte cuvinte: „voim să răsturnăm pe Re­gele Carol, dacă nu ne va aduce la pu­tere şi să-l înlocuim prin un altul .“ Aşa­dar opoziţiunea conservatoare a fost fără voia ei silită a deveni anti-di­­nastică precum fusese şi opoziţiunea li­berală la 1875-1876 când conservatorii erau la putere. Şi ştiţi pentru ce ? Pentru că sub regimul personal al Su­veranului, orice opoziţiune trebue să a­­jungă a fi anti-dinastică. Pentru că Regele, fiind pe rând şeful tainic al partidelor cari ocupă puterea, adversarii guvernului devin fireşte şi ad­versarii Regelui. Aceasta fiind o dată constatat, nu ne rămâne de­cât a zice confraţilor noştri: Dinasticismul Vostru este încă prea proaspăt pentru ca să vă însuşiţi drep­tul de a scruta simţimentele dinastice ale adversarilor voştri când vor fi în opoziţiune Singurul răspuns ce vi­na cade, şi pe care colectiviştii nu vi’l pot încă d», vil dăm noi. Da! opoziţiunea viitorului guvern, va fi antidinastică din aceiași cauză, pentru care ați fost și voi anti-dinastici până alaltă­eri. Styrx.

Next