Adevěrul, martie 1890 (Anul 2, nr. 457-483)

1890-03-26 / nr. 479

ANUL!!.—No. 479 Numărul 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP IA I 81 15 ALE FIE­CIVEI LUNI 81 SE PLĂTESC TOT­DEAUNA ÎNAINTE In Bnenres­el la casa Administraţiei Din Judeţe şi Streinetate prin man­date poştale. Un an în ţar­ă 30 lei, în streinState 50 Şiase luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioșeulNo 141, Bou­levard deCapuennes;lakioșeul No 117, Boulevard St.-MIchel; la kioș­­eul No 19, Boulevard St.-Germain AARtlSCRISHLE NU SE INAPO­AZA diția ANTfîlA 8a te feresc!, Române! de cain străin în casă, administrația: Noua,o, i Director politic: ALEX. V. BELDIMANU V. Alexandri. LUNI şi MARŢI 26-27 MARTIE 1890. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE BIN BUCU­HESCI SE PRIMESC LA ABXINI8- TRA­flE ŞI LA „AGENţiA MATA8“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV............0,80 b. linia „III............Le 1­ , Inserţiunile şi Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenţia Savas, 8 Place de la Bourse, precum şi sucursalele «1. Din Streinetate, se pri­mesc direct 9* toate oficiile1 REDACŢIA: Strada, SA-I VEDEM LA LUCRU ---------------------------------- ---------­Iscăli la diplomația ruseasca --------------------------------------------------­DE LA ACADEMIE -----------------------------------------------------------------------------------------------------------—-----------------­Scandalul de la Teatru --------------------------------- — ÎNTRUNIREA liberalilor --------------------------------------------------­Iiproprietarirea la Irlala --------- ---— ------­ȘTIRI din GERMANIA ....... .......................tXKSp-QMr-----------------------­Ce nu ştiu bărbaţii ...................................... —----------—-------­INTRE FRAŢI Bucureşti 26 Martie. e Sa’i vedem la lucru Liberalii s’au unit; faptul este îndeplinit; mădularele resleţe ale partidului liberal au revenit la mat­că. In întrunirea de la Otel de France s’a făcut împăcăciunea en familie; întrunirea de ieri în sala vechiu­lui Ateneu i-a pus sigiliul publi­­cităţei. Nu se poate tăgădui că acest fapt are o mare însemnătate po­litică, dar nici nu se poate zice că el era neaşteptat. Din ziua când opoziţiunea­ unită ’şi-a întrerupt misiunea şi a fost distrusă, unirea liberalilor nu mai era de cât o cestiune de timp. Această unire n’au fâcut’o libe­ralii înşi­şi ci junimiştii şi în urmă conservatorii. Junimiştii au împiedicat venirea la putere a opoziţiunei­ unite; ei au desbinat partidul conservator şi l-au ademenit de a rupe alianţa cu liberalii independenţi. Acestora din urmă şi şefului lor D-nul Dimitrie Brătianu, nu le rămăsese de­cât a urma pe D. G. Panu, sau de a reveni la ve­chea matcă liberală. Ei au preferat această din urmă soluţiune şi este foarte firesc să fi făcut ast­fel. Am putea chiar privi unirea li­beralilor ca un eveniment fericit pentru viaţa noastră politică, dacă am fi siguri că partidul liberal re­generat şi întărit prin unire va relua menirea sa în această ţară, dacă am vedea că el pune pe dra­pelul său ideile înaintate, neatâr­narea de Palat, o politică externă în adevăr românească. Mărturisesc că am mers la în­trunirea de ieri cu speranţa de a asista la un spectacol îmbucurător. Credeam că Ioan Brătianu va veni să’şî mărturisească cel puţin o parte din greşalele sale şi că, spălându-se ast­fel trecutul, se vor lua angajamente pentru viitor. M’am înşelat amar. N’am auzit nici un cuvânt de căinţă pentru greşalele trecutului, nici cea mai mică promisiune pen­tru viitor. Toţi oratorii au întrebuinţat a­­celeaşi clişeuri vechi şi uzate, ace­leaşi fraze umflate şi goale. Nici o ideie nouă, nici licărirea unei speranţe, nimic de­cât setea de putere îmbrăcată într’o solicitu­dine prefăcută pentru libertăţile noastre publice. Ei bine, Ion Brătianu nu se gândeşte oare că or­ce Român este în drept de a-i zice: „ D-ta îmi ceri de a subscri o re­­zoluţiune prin care se zice că parti­dul liberal va lupta fără preget pen­tru a ocroti libertăţile noastre pu­blice puse în primejdie. Foarte bine. Dar când D-ta erai la putere, a­ceiaşi oratori pe cari i-am auzit a­­stâ­zi, aceiaşi Domni N. Fleva, Pa­­lade şi mulţi alţii tunau şi fulgerau contra D-tale fiind­că călcai în pi­cioare libertăţile publice. Înainte de a subscri rezoluţiunea, aş voi dar să ştiu dacă D-ta şi partidul D tale v-aţi căit de cele ce aţi comis fiind la putere şi dacă aveţi de gând să faceţi alt­fel. “ Această întrebare se impune şi se miră cum şeful fostei colecti­vităţi n’a înţeles că trebuia să i se dea un răspuns. Se zice că la întrunirea en fa­milie ce s’a ţinut la otel de France, s’au zis multe, atât în privinţa trecutului cât şi în privinţa viito­rului. Se poate, dar nu e destul. Uni­rea unui partid ca cel liberal nu se poate face pe baza unei spălări de rufe în familie, nici pe baza unui program cunoscut numai de câţi­va iniţiaţi. Dacă liberalii voesc ca Ţara să-i urmeze, trebuie înainte de toate ca să rupă cu trecutul într’un mod public şi solemn. Până acum n’au fâcut’o; până acum ei sunt şi au rămas tot co­lectiviştii cu toate năravurile lor. Dea Dumnezeu ca sângele nou care a intrat în vinele partidului prin alipirea liberalilor independenţi sâ’i dea o nouă viaţă. E greu de crezut, pe cât timp legăturile cu Palatul nu vor fi rupte. In fine, vom vedea pe liberali n­­uniţi la lucru şi atunci ne vom pronunţa. Până atunci însă ne rezervăm. Dunăreanul. TELEGRAME PARIS, 25 Martie.—Monitorul Ofi­cial publică un aviz al ministerului Ma­rinei şi Coloniilor care anunţă blocarea Coastei Dahomeiului. WASHINGTON, 25 Martie.—Sena­tul a votat o propunere care prescrie examinarea la ieşirea din Statele­ Unite a cărnurilor de porc şi a slăninei să­rate dacă legile ţerei de destinaţie o vor cere. Aceaşi propunere autorizează pe pre­şedinte a suspenda importul vitelor ca măsură preservativă în contra epizootiei. MADRID, 25 Martie.—Ministrul de Resbel a declarat ieri la Senat că căpi­tanul general al Castiliei a fost însărci­nat a face o anchetă în contra genera­lului Salzedo. Discuţia în cestiunea generalului Da­­ban a continuat. D. Martinez Campos a blamat procedarea guvernului, recu­noscând în acelaşi timp necesitatea men­­ţinerei disciplinei. CANNES, 25 Martie. — împăratului Dom Pedro e mai bine. De la Academie Ieri, 25 Martie, a fost şedinţă extraordinară la Academie. De câte­va zile se anunţase că vor asista la şedinţă şi Majestă­­ţile Lor, şi că Regina va citi ceva din noile sale produse literare. Lumea curioasă se grăbise a veni în mare număr, aşa că sala de şedinţe a Senatului era literal­­minte plină. La orele 8 şi 10 m. se anunţă sosirea M. M Lor. Regele luă cuvîntul şi după ce arăta că se simte vesel că se află în mijlocul unui corp de savanţi, bucuria îi creşte şi mai mult că acum la nunta de argint a Aca­demiei (să nu se uită că anul a­­cesta Academia împlineşte 25 de ani de train), Regina va lua cu­vîntul . Lucru rar ca o Regină să vorbească în o Academie, nică.­ Ştiri din Germania BERLIN, 24 Martie.­­ Un ordin im­perial anunţă că , spre a complecta ca­drele, gradele de ofiţer nu vor mai fi reservate în viitor nobleţei ereditare, fiilor de ofiţeri şi de funcţionari; ori­ce fiu de familie cinstită va putea fi admis in corpul ofiţerilor. împăratul ordonă şefilor de corpuri să provoace intrarea în serviciul militar a tinerilor apţi pentru gradele de ofiţeri, acelaş ordin recomandă şefilor să impună subordonanţilor sei o viaţă simplă, să lucreze cu vigoare în potriva ori­cârei Iscări In iiplatia ruseasca PETERSBURG, 25 Martie. - Novoie Vremea anunţă ca apropiată mişcarea următoare în diplomaţia s. rusească. D. de Nelidorf va trece de la Cons­­tantinopol la Viena şi va fi înlocuit la Constantinopol de către D. Zenoviev, actualmente şef al departamentului a­­siatic. Fostul ministru în Brasilia, D. Jonine, va înlocui pe D. Zenowiew. Se va oferi Comtelui Schuwaloff postul de şef al administraţiei Caucasiei; în cazul când va primi, Prințul Lobanoff î l va înlocui la Berlin. rea în Europa nu vedem acest fe­nomen, ci numai la noi, la Ro­mâni. Se dădu cuvîntul Reginei, care cu o voce sonoră, cu o pronunţie clară românească, cu o intonaţie bine potrivită începu a citi mica alcătuire literară „Visul poetului“, in mijlocul unei tăceri mai mult silite, din cauza mulţime!­ Sunt acum câte­va zile, onoraţii mem­bri ai Academiei, şi mai cu seamă ge­nialul nostru Preşedinte, carele tocmai astă­zi, spre durer­ea noastră a tutulor, lipseşte din mijlocul nostru, m’au rugat să rostesc şi eu, în această adun­are de învăţaţi câte­va cuvinte. Am răspuns cu Sfânta Scriptură : Femeia să tacă în bi­serică !“ Nici chiar astă­zi nu ’mi-am schimbat părerea, şi voiu zice tot­d’a­­una, că activitatea femeei nu trebue să iasă din interiorul sfînt al casei. Glasul femeei nicăiri nu sună mai dulce şi mai frumos, ca la vatra ei, în mijlocul co­piilor ei. Mie însă Dumnezeu ’mi-a întins va­tra şi ’mi a murit’o. Oare dulcea mea ţară, cu cetele ei mândre de copii, cu toţi Românii dintr’însa, nu e pentru mine o vatră mare şi scumpă? Dacă m’am hotărît deci a vorbi, o fac, fiind­că sunt la vatra mea, în mijlocul co­piilor mei. Ce am să vă citesc astă­zi, nu este de­cât o poveste, —o poveste cu balauri şi cu voinici viteji. Dacă vor­bind nu ţin fusul în mână, mă voiu în­cerca totuşi a toarce un fir lung şi sub­ţire, din care ascultătorul bine gândi­tor va putea ţese o pânză trainică şi frumoasă. îndată după aceia I­. D. Sturza, secretarul Academiei,•*“uiţi câte­va rinduri la adresa Suveranilor pe calapodul său cunoscut. După o pauză de 5 minute, în care timp se împărţi la public broşura tipărită Visul poetului, avu cuvântul D. Gr. Tocilescu, noul membru al Academiei, pentru a citi lucrarea sa asupra Cronicei lui Zilot Românul, aflat de D-sa a fi Ştefan Fănuţă (1780—1853). In­teresante au fost investigaţiunile asupra acestei cronici anonime. Notiţele biografice au fost cât se poate de complecte. Fanuţă scrie cu sentiment, şi avea o mare a­­plicare spre poezie. El e şi un cro­nicar nou­ şi necunoscut, dar şi un poet, care ar trebui sa -şi aibă locul de cinste între renăscâtorii poeziei noastre. — In a doua parte a lucrărei ne-a citit 2 inscripţiuni de curînd aflate la Adam-Klisi (Dobrogea), din vremea lui Traian, şi pe care D. Tocilescu le crede a fi făcute îndată după cucerirea Daciei (112 d. Chr.) şi în amintirea acestui fapt, Traian poartă numele aici de Da­­cicus. Notăm numai că inscrip­ţia e foarte ştearsă, şi că com­­plectarea s’a făcut mai pe de-a­­’ntregul. Facând apel la Rege, a exprimat dorinţa că ar fi bine ca din pietrele streine din Dobrogea să se înalţe pe una din pieţele Bucurescilor o a doua columnă a lui Traian. — Pe la 10 şedinţa s’a isprăvit, şi după ce M. M. Lor au convorbit aproape un sfert de ceas cu mai mulţi din public, toţi s’au îm­prăştiat. ----------------------------------------------------­tendinţe de lux, ce s-a întins în corpul ofiţerilor. National Zeitung preţueşte la 18 mi­lioane mărci pe an, sporirea cheltuiele­­lor ce vor resulta din noile proiecte mi­litare. Scandalul de la teatru Am asistat Sâmbătă seara la un scandal nepomenit în analele noas­tre teatrale. Se dăduse Hamlet la Teatrul Naţional. Sala era mai goală, cu toate acestea interpreţii princi­pali, D-na Romanescu şi D. Mano­­lescu, au fost aplaudaţi precum me­rită în rolurile Ofeliei şi al Iul Hamlet, doue creaţiuni meritoase ale ambilor artişti. Dar se vede că Iul Manolescu nu-i era destul succesul artistic. Laurii culeşi de Iulian şi Notar­a, îi tul­burau somnul. Publicul făcuse aces­tor artişti ovaţiuni spontanee şi me­ritate la beneficiul lor, fiind­că îl iubeşte. Manolescu ’şi a organizat şi el la beneficiul său o manifestaţie ridicolă prin câţi­va şcolari. Dar şi aceasta încă, nu’l era suficient. După Hamlet (piesă ce s’a dat de 5 ani încoace de 50 de ori fără manifes­taţii), o ceată de copii din liceu, con­duşi de un profesor, au scos caii de la o birjă în care s’au urcat D. Manolescu şi D-na Romanescu. Băe­­ţii s’au înhămat la trăsură şi au tras’o până în faţa Academiei, stri­gând : Jos Presa ! Jos Lupta ! Jos Adevĕrul! Jos Notara ! Acolo, profesorul Bonifaciu Flo­­rescu şi D. Mircea Dimitriade, fratele D nel Romanescu, au pronunţat cu­vântări în care insultau unele ziare. Poliţia a intervenit, a dat jos din birjă pe caraghioşii eroi şi a tri­mis pe manifestanţi pe la casele lor. Neobrăzarea D-lui Manolescu nu mai are margini. Dintr-o sală aproape goală el îşi organizează manifestaţii cu care in­sultă presa şi pe colegii lui. Acest cabotin nu se sfieşte de a se urca în trăsură cu foasta soţie a fratelui său, complicea sa în adulter şi in­cest , pentru care a fost condam­nat de tribunal la închisoare şi n’a scăpat de pedeapsă de­cât în urma dezistărei generoase a fostei sale so­ţii, D-na Ana Manolescu. Şi un asemenea om îşi permite a critica pe colegii săi, a insulta presa, a stabili un monopol în Teatrul Na­ţional, a desfide cu sfruntare opinia publică primind manifestaţiuni zgo­motoase pe strade alăturea cu inces­tuoasa sa viitoare. Asta e prea mult! Ce zice D. Ministru al instruc­­ţiunei publice de un profesor care îndeamnă şi conduce tinerimea din şcoli pentru a încuragja desfrâna­­rea şi viţiul cel mai scârbos ? Ce zice direcţiunea generală a tea­trelor de un actor care îşi permite a insulta pe colegii săi în public ? C.­­­. S. întrunirea liberalilor Lume foarte multă, o mare parte sosită din judeţe. La orele 3, D. Safta, un bătrân comerciant din Craiova se sue la tribună spre a deschide şedinţa. D. Al. Vârnav Liteanu citeşte o scrisoare a D-lui Cogălniceanu prin care arată regretele sale, că nu poate lua parte la această în­trunire, fiind bolnav. D. Culoglu citeşte mai multe depeşi şi scrisori primite din di­ferite oraşe. D­r. Pallade dă citire unei scrisori a D lui Dumitru Brătianu, care de asemenea nu poate lua parte la întrunire, fiind bolnav. D. Culoglu continuă cu citirea scrisorilor şi telegramelor. D. I. C. Brătianu, vorbeşte foarte puţin, anunţând că unirea libera­lilor este făcută. D-sa propune ca rezoluţia ce se va vota să fie semnată de toţi cei prezenţi, pentru ca nu cei de la guvern să zică, că a fost o a­­dunătură de foştii epistaţi şi co­misari , după cum susţin gaze­tele lor. D. D. Cariagdi se sue la tri­bună şi mulţumeşte pentru cinstea ce i s’a făcut d’a fi proclamat Pre­şedinte şi crede că şi d’astă-dată pre­­zidarea D-sale va fi de bun augur, precum a fost şi la 1875—76. D. N. Fleva vorbeşte despre a­­pucăturile guvernului şi ’şi arată regretele sale pentru D. Panu, care s’a alipit pe lângă guvern. D. D. Sturza, după câte­va cu­vinte foarte puţin academice a­­dresate conservatorilor, citeşte o rezoluţiune prin care se declară unirea făcută, precum şi numele persoanelor alese In comitetul exe­cutiv, anume : D-nii Dimitrie Brătianu, I. C. Brătianu, Mihail Cogălniceanu, Ni­­colae Ionescu, Petre S. Aurelian, Nicolae Fleva, Constantin Nacu, Alex. Vârnav Liteanu, G. C. Cantacuzino. Gheorghe Pala­de. D. Tintorescu se sue la tribună şi face o declaraţie în numele Me­­hedinţenilor. D. G. Palade şi Coco Dumitrescu chemaţi, vorbesc şi D-lor în acelaşi sens ca D-nii Fleva şi Sturza. O masă este scoasă pe piaţa tribunalelor pe care stau mai multe foi de hârtie spre a culege sem­nături. După propunerea făcută de D. Fleva, mulţimea porneşte în or­dine pe calea Victoriei către lo­cuinţa D-lui Dumitru Brătianu, din strada Doamnei, la care se suie vr’o 5 persoane din judeţe. D. D. Brătianu apare la ferea­stră şi mulţumeşte pentru cinstea ce i se face. D’aci pornesc cu toţii pe Calea Victoriei şi Strada Vămei la D. I. C. Brătianu, care după multă aştep­tare deschide o fereastră din spre Strada Colţei şi spune că nu’i tre­bue manifestaţie; s’a făcut unirea­­ şi roagă pe toţi să’şi caute de I treburi.­­ Lumea se risipeşte în ordine. Împroprietărirea în Irlanda Se pare că cei ce cârmuesc An­glia şi Irlanda s’au încredinţat în sfîrşit, că nu cu violenţa, cu ar­­bitrariul şi cu tirania se potoleşte foamea. Căci, în ziua­­de 12 (24) Martie, secretarul de Stat pentru­­ Irlanda, D. Balfour, a depus in

Next