Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)
1891-09-11 / nr. 941
u . 4. ANUL IV. Nr. 941 NUMERUL 10 BANI Să te ferești, Române! de culă strein In casă. To Alexandri. NUM1RUL10 BANI ANUNCIURILE IJCUIJESTI șl JUDETE se primesc 5 MAIla ADMINISTRAȚIE. . 3 JUTJ.TB, direct la administrație și atomiciile depublicitate, pagina ÎV . . . 10.30 b. linsa; „ Kl................... 2.— lei „ , II. ..... 3.- lei , le și Reclamele 3 lei rândul. — _ ABIS, ziarul se găsește de vânzstremu numărul la bioscul No. II?, Boulevard SL-fiiÎcîtel» UN NUMER VECHE, 30 BANI ADMINISTRAȚIA w llî, — BULEVARDUL ELISABETA, — Î31Director politic s ALEX. V. BELDÎMANU| REDACŢIA 111,BULEVARDUL ELISABETA, — ill ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIECAREI LUNI şi 8o plătesc tot d’u njui ’nainte in Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an in ţară 30 lei, în străinătate 50 Şease luni ,15,. , 25 Trei luni , 8 . . . 13 Un număr în Străinătate 15 Simt MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZÂ ! ' ‘ EDIŢIA A DOUA MERCURI, 11 SEPTEMBRIE 1891 TELEGRAME LONDRA, 9 Septembre. — Standard află din Constantinopol că insurgenţii din Yemen ar fi luat Sana capitală. Kurzii şi Armenii ar fi masacrat pe mai mulţi creştini (sub toată rezerva.) ROMA, 9 Septembre.—Ziarele catolice Boala Carmen-Sylvei Citim în Monitorul Oficiel. Palanza,.'S/20 Septembrie 1891. Sănătatea Mi-B.. Reginei s’a îmbunătăţit în mmesimţitor de la sosirea la Palimba. Majestatea Sa a părăsit chiar ttlul fi mâine va primi vizita Mv S'. ‘ Reginei' Italiei■ Adevenil“ şi Confederaţia balcanică umipDp Discursul rostit de primul nostru redactor D. Grigorie Ventura la banchetul tinerime! universitare, înainte de toate am o datorie de împlinit: aceia de a scuza absenţa colegului şi amicului meu D. Al. V. Beldimann, care ar fi avut dreptul de a vorbi aci, dar care este reţinut de o crudă boală. Inima sa însă este întreagă cu noi! Vorbesc clar în numele ziarului Adevărul şi în numele meu personal, nu în numele presei române întregi, pe care, cu părere de reu şi, nu ştiui din care cauză, nu o văd reprezentată aci în mod oficial. Adunarea aceasta reprezentă o idee; acest fapt îi dă o mare însemnătate. Şi aveţi dreptul de a desvolta şi de a proclama aci această idee, căci suntem cu toţii pe un moment pe care ne bucurăm de libertatea conştiinţei, a scrisului şi a graiului. Congresul de est timp la Giurgiu şi serbările la cari aţi asistat în capitala Ţăreî, au atât mai multă valoare cu cât, de astă dată, ele s’au făcut fără concursul guvernului, fără nici un amestec oficial. Tinerimea universitară română, armata inteligenţei a primit şi ospătează astăzi pe delegaţii instituţiunilor culturale din peninsula balcanică. Să nu ne mirăm clar că, în o asemenea adunare, care reprezentă viitorul, se discută şi se ridică o cestiune de viitor ca aceea a unei înţelegeri între popoarele creştine ale peninsulei balcanice. Cui altuia trebue să aparţină această frumoasă peninsulă, această grădină a Orientului european, de cât popoarelor cari au udat’o cu sîngele lor ca s’o apere secole întregi contra barbariei asiatice şi cari astăzi, după ce au scos’o dintr’o noapte de sclavie care a dăinuit aproape patru veacuri, o readuc la lumina civilizaţiunei ? Turcii au cucerit această peninsulă prin puterea armelor, după o rezistenţă eroică la care au luat parte pe rînd toate popoarele balcanice. Dacă aceste popoare n’ar fi rezistat, facend din pieptul lor un zid de apărare, cine ştie dacă stindardul profetului s’ar fi oprit în faţa Vienei ? Popoarele balcanice au căzut pe rînd în faţa puterei musulmane, fiindcă nu erau unite; ele au eşit însă din această lungă perioadă de suferinţă cu crucea în frunte, prin superioritatea culturelor. Imperiul otoman a fost fondat şi s’a mănţinut numai prin dreptul forţei, de aceea astăzi el a ajuns a nu mai exista decât prin dreptul slăbiciune, adică fiind râvnit de celelaite puteri mari, caii nu aşteaptă decât momentul de a’l împărţi între ele. Succesiunea omului bolnav este deschisă! Cine altul poate fi moştenitorul de drept, decât acei cari odinioară au fost deposedaţi? De ce oare popoarele balcanice, cari au fost deja odată unite sub sceptrul Imperăţiei răsăritene, nu s’ar putea iarăşi uni sub o formă mai modernă, mai dreaptă, aceea a unei confederaţiuni ? Această soluţiune a marelui problem oriental n’ar fi oare cea mai firească ? N’ar fi ea oare cel mai bun mijloc de a împedica conflagraţiunea neînlăturabilă care va fi produsă prin interesele europene cele mari ce se vor ciocni în peninsula balcanică ? Aşa dar, D-lor, ideia voastră, sau mai bine ideia noastră, este esenţialmente pacifică, căci printrensa, numai printr’însa se va putea înlătura un mare războiu, un mare pericol pentru Europa? Guvernele Puterilor celor mari cari doresc pacea cu sinceritate, nu ar trebui dar să ne combată, ci să ne susţie. Dar ei nu o fac fiindcă fiecare din ei are intenţiuni ascunse şi cuceritoare asupra noastră. De aceea suntem cu toţii în caz de legitimă apărare. Suntem ameninţaţi de cei mari cari se folosesc de diviziunile noastre, cari le excită chiar, ca să ne împiedice de a ne întruni pentru a le opune o stavilă. Fiecare din aceste Puteri ar voi ca să se formeze o confederaţiune balcanică, ca ea să aibă supremaţia. Ei bine! Nu! De mii de ori, nu! Nu voim în ruptul capului o asemenea confederaţiune!Nu ne trebue tutelă interesată nici de la Nord, nici de la miază-zi. Suntem majori. Mai mult încă, noi suntem beaţi posidentes în peninsula balcanică şi vom şti a menţine acest drept contra tuturor; dar pentru a o face, trebue să uităm certurile noastre şi să ne dăm mâna frăţeşte, precum au făcut astăzi sub ochii noştri delegaţii şerbi şi bulgari. Din capul Matapan până în crestele Carpaţilor, din Marea Adriatică până în Marea Neagră, să ne unim pentru a ne ajuta reciproc întru îndeplinirea aspiraţiunilor noastre naţionale. Forma de guvernământ sub care fiecare din noi va păşi spre ţelul nostru este indiferent. Imperiele, Regatele şi Republicile nu se pot susţine decât atunci când ele urmează impulsiunea dată de popoare. Fiecare din noi are dreptul de a rege forma de guvernământ care ii va părea priincioasă spre a îndeplini aspiraţiunile sale naţionale. Noi Românii avem o zicătoare: „Fiecare mătură în faţa casei sale!“ Suveranii şi guvernele vor fi siliţi a urma calea pe care o vor arăta popoarele, căci altfel, vor fi măturaţi într'o clipă. Ce vrea poporul, Dumnezeu o vrea ! din Roma publică astă-seară o scrisoare a Papei, contra obiceiului pervers al duelului ; o copie din această scrisoare s’a remis mai multor representanţi de lângă Vatican. Papa consideră duelul atât contrariu legii naturale cât şi legii divine. PETERSBURG, 9 Septembre. — D. de Giers va pleca mâine la Viena şi în lacurile Italiei de sus*;el va sta acolo până la finele lui Octombre. PARIS, 9 Septembrie. — Agenţia Havas află din Constantinopol că amiralul italian a declarat consulului Franciei la Salonic, că corăbiile italiene au respuns la salutul vaporului frmcez „America." De altmintrelea, nu s- făcut nici o reclamație în această privință la ambasada Franciei la ConstantinopoL BERNA, 9 Septerfitee. — Congresul internațional pentru accidentele ale căror victime sunt lucrătorii, s’a deschis azi; el numera până acuma 300 de asistenți înscriși, dintre cari: 137 francezi, 31 germani, 11 austriaci și 8 italieni. ..1 ..... n l■|^'l■lMlll■n iwiMiiilM||IWi^p|p||iM ............ | UN I|EAL Cu toată tăcerea pe care politica zilei o impune celor mai multe, am putea zice mai tuturor organelor noastre de publicitate în chestiunea confederaţiei balcanice, am putea susţine — fără frică de contrazicere — că toţi românii inteligenţi sunt partizanii acestei idei salvatoare. Şi liberali şi conservatori, şi radicali şi socialişti—de noi, republicanii, nici vorbă — toţi sunt pentru realizarea ideei de confederaţiune a popoarelor din peninsula balcanică. Poate singuri junimiştii, cari nu văd mai departe decât lungul nasului lor — care, în treacăt fie zis, e destul de lung, căci se simte mirosul tocmai de la Berlin —poate numai junimiştii să fie contra acestei confederaţiuni, spre a fi originali. De aceea, noi nu acuzăm pe ziarele partidelor noastre politice sau pe politician, că merg cu abţinerea până acolo în cât nu pomenesc măcar de venirea studenţilor streini în capitală. Ştim că frica păzeşte pepenii şi mai ştim că setea de putere e o patimă intrată adânc în firea politicianilor noştri. Dacă România se teme să se rostească, dacă Naţionalul face aluzii bine-voitoare de departe, şi dacă organele lahovariste fac glume proaste, aceasta se explică lesne. Guvernul nostru carlist nu poate să ia iniţiativa în politica externă a României. Acest privilegiu îl are —pe baza bunului plac—numai M. Sa nemţească Carol . De aceea, dacă unii miniştri ar dori să ajute la realizarea unei înfrăţiri cu popoarele de peste Dunăre, D. Exarcu e silit să stea mereu cu faţa spre Occident şi să întoarcă Dunărei spatele. Dacă ziarele Voinţa Naţională şi Liberie tac, dacă Naţiunea, şi Telegraful Român arată oarecam simpatii voişcărei începute de tinerimea noastră universitară, noi găsim îndată cheia enigmei. Oameni ca Mitiţă Sturza nu vor lăsa să le scape un prilej ca acesta, fără a -şi arăta platitudinea ţaţă cu Regele. Dacă le e frică să combată pe faţă mişcarea generoasă a tinerimei —căci lumea le-ar astupa gura cu pietre—cel puţin vor să păstreze o tăcere mormîntală până la întoarcerea Regelui în ţară. Atunci, cel dintâiu care se va înscrie la Palat va fi Mitiţă Sturza, care va aduce lui Carol I colecţiile celor două ziare inspirate de dînsul şi va cere ordinul M. Sale asupra atitudine! pe care s’o aibă ţaţă cu agitaţia în favoarea confederaţiei balcanice. Carol I, care nu va fi avut poate vreme să întrebe, va trimite pe mititelul său lacheu la Berlin, pentru a se orienta şi apoi... va începe să curgă seria argumentelor pentru care partidul liberal-naţional, recte Mitiţă Sturza, nu poate să fie favorabil unei idei, care a prins consistenţă sub guminul reacţionat, al DTO^'TYorVScU) Vmargiu,1 Vo? nescu. Iată pentru ce, la sosirea studenţilor în Bucureşti, clubul liberalilor naţionalî n’a pus nici un steag; iată pentru ce lupta pentru realizarea confederaţiei balcanice nu poartă ştampila oficială a luptei partidelor şi va trebui să fie dusă încă un timp de tinerime şi de o parte din presă. Noi credem că lucrurile vor merge astfel, până când resboiul inevitabil, care bate la uşă, va fi sfirşit şi alianţele între cei mari îşi vor fi trăit traiul. Dar dacă numai asupra luptei, asupra agitaţiei în favoarea confederaţiei balcanice n’ar fi unitate, lucrul n’ar fi aşa de grav. O împrejurare neaşteptată poate să mobilizeze în favoarea acestei idei încă un grup politic şi încă unul şi rînd pe rînd pe toate chiar. Lipsă de unitate este însă şi în ideia confederaţiunei, în modul cum şi-o închipueşte fiecare. De pildă, unii cred că o alianţă militară, ofensivă şi defensivă, ajunge; alţii vor o confederaţie ca cea germană; alţii o republică federativă ca cea elveţiană. Unii vor să primească şi Turcia, ba chiar şi Ungaria în confederaţie; alţii nu vor. Unii văd o piedică în lipsa căilor de comunicaţie din peninsula balcanică, pe când alţii se tem că nu vor putea să se unească Grecii, Serbii, Bulgarii şi Românii din pricina pretenţiunilor lor comune asupra Macedoniei. Iată atâtea concepţii, cari par a se esclude una pe alta, cari par cu neputinţă de împăcat. Ce este de făcut ? Un lucru simplu. Să lăsăm pentru moment de o parte,chestiunile de amănunt, micile chestiuni provocate de interesele sau necazurile zilnice şi să avem vecinie înaintea ochilor umilitoarea nostră situaţie politică de azi şi în minte vecinie idealul măreţ al unirei între cei mici pentru a opune piept celor mari. Să aşteptăm ca delegaţiunile alese de tinerimea universitară a statelor balcanice să dea la lumină vr’un concept, pentru a’l discuta. Până atunci să avem cu toţii un ideal: desrobirea celor slabi prin frăţie şi unire. Sin pepastaficare jEvir unni. Aseară la orele 8 şi jum., a avut loc în sala de marmură a otelului Union un mare banchet dat de studenţii din Capitală studenţilor sârbi, bulgari, greci şi ieşeni. Numărul tacâmurilor era de 200. Pe lângă studenţi, multă lume străina. Intre alţii am putut remarca pe D-nii: C. C. Dobrescu, Epurescu, Sabner-Tuduri, Butculescu, Tanoviceanu, etc. etc. Dintre ziarişti, numai D. Gr. Ventura, redactorul şef al Adevărului. D. Gr. Manolescu, artist, a fost primit în aplauze. Sosesc şi delegaţiunile streine în strigăte de ura şi aplauze. Muzica militară cânta diferite arii. După masă, s’au început toasturile. D. Mendonidi, doctorand în medicină şi membru în comitetul de recepţie, ţinu o alocuţie în trei limbi, sârbeşte, greceşte şi bulgăreşte, urând unire la toţi. D. Antonescu, student, spune că, dacă siscă răsăritul să fie a i râsăritenilor, apţi şi cultura sa fie a xegoritenilor. Azi s’a pus baza unităţeî culturale a studenţilor din peninsula balcanică şi totodată şi a unităţei culturale a Românilor subjugaţi de peste Carpaţi şi de peste Prut. D. Gheorghiu Eremia, preşedintele congresului de la Giurgiu, spune câteva cuvinte în franţuzeşte. D. Rados, fiind răguşit, însărcinează pe studentul Dragomir a vorbi în numele său. Acesta vorbeşte de suferinţele Românilor şi ale Grecilor din trecut. De asemenea de entusiasta primire ce li s’a făcut. Vor comunica Greciei libere sentimentele frăţeşti ale Românilor. D. Starcevici, delegat sârb, vorbeşte în sârbeşte. D. Kerteff, delegat bulgar, spuse câteva cuvinte pline de o simţire vie şi i se făcură ovaţiuni. D. Gr. Ventura, primul redactor al Adevărului, vorbi în franţuzeşte. Discursul său îl publicăm pe pagina întâi şi. A fost necontenit întrerupt de aplauzele asistenţilor. D. N. G. Ţurcanovici vorbeşte pentru înălţarea clasei de jos a poporului, care ne ţine pe toţi. D. L. Teodorescu vorbeşte în mod hazliu şi produce o mare veselie. Bea în sănătatea Giurgiuvenilor. D. Filadelfos, delegat grec, vorbeşte de primirea simpatică ce li s’a făcut. Spune că Grecia veche a fost distrusă, pentru că n’a înţeles ideia de unitate. — Azi trebue să ne pătrundem de dînsa. D. Epurescu vorbeşte ca membru al parlamentului, în momentul când mai toată lumea politică se ascunde şi nu vrea să privească ideia de confederaţie în faţă. D. Tanoviceanu spune că tinerimea datoreşte totul generaţiei trecute, unui Roseti, unui Kogălniceanu (ovaţiuni). Ideia măreaţă de astăzi se impune, căci popoarele din peninsula balcanică în trecut au avut de luptat cu barbari. D. Antonescu propune să se dea telegrame la universităţile din peninsula balcanică. D. N. Dimitrescu se asociază la ideia confederaţiei. D. Policrat spune că ideia confederaţiei nimic în lume nu o va distruge. D. L■ Grigorescu spune că glasul studenţesc e glasul poporului întreg. El mai este o protestare pentru majoritatea muncitoare suferindă o protestare contra tiranilor din capul naţiunilor. D. C- C. Dobrescu, unul din întemeetorii congresului, spune că a fost primul student muntean care fu primit de Moldoveni. Apoi vorbeşte de înfrăţirea popoarelor.