Adevěrul, septembrie 1891 (Anul 4, nr. 931-960)

1891-09-11 / nr. 941

u . 4. ANUL IV.­­ Nr. 941 NUMERUL 10 BANI Să te ferești, Române! de culă strein In casă. To Alexandri. NUM1RUL10 BANI ANUNCIURILE IJCUIJESTI șl JUDETE se primesc 5 MAI­­la ADMINISTRAȚIE. . 3 JUTJ.TB, direct la administrație și ato­miciile de­­publicitate, pagina ÎV . . . 1­0.30 b. linsa; „ Kl................... 2.— lei „ , II. ..... 3.- lei , le și Reclamele 3 lei rândul. — _ ABIS, ziarul se găsește de vânzstremu nu­mărul la bioscul No. II?, Boulevard SL-fiiÎcîtel» UN NUMER VECHE, 30 BANI ADMINISTRAȚIA w llî, — BULEVARDUL ELISABETA, — Î31D­irector politic s ALEX. V. BELDÎMANU­­| REDACŢIA 111,­BULEVARDUL EL­ISA­BET­A, — ill ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ŞI 15 ALE FIE­CAREI LUNI şi 8o plătesc tot­ d’u­ njui ’nainte in Bucureşti la casa Administraţiei. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate poştale. Un an in ţară 30 lei, în străinătate 50 Şease luni ,15,. , 25 Trei luni , 8 . . . 13­­ Un nu­măr în Străinătate 15 Sim­t MANUSCRISELE NU SE *NAPOEAZÂ ! ' ‘ EDIŢIA A DOUA MERCURI, 11 SEPTEMBRIE 1891 TELEGRAME LONDRA, 9 Septembre. — Standard află din Constantinopol că insurgenţii din Yemen ar fi luat Sana capitală. Kurzii şi Armenii ar fi masacrat pe mai mulţi creş­tini (sub toată rezerva.) ROMA, 9 Septembre.—Ziarele catolice Boala Carm­en-Sylvei Citim în Monitorul Oficiel. Palanza,.'S/20 Septembrie 1891. Sănătatea Mi-B.. Reginei s’a îm­bunătăţit în mmesimţitor de la sosirea la Palimba. Majestatea Sa a părăsit chiar ttlul fi mâine va primi vizita Mv S'. ‘ Reginei' Italiei■ Adevenil“ şi Confederaţia balcanică umipDp Discursul rostit de primul nostru redactor D. Grigorie Ventura la ban­chetul tinerime! universitare, înainte de toate am o datorie de împlinit: aceia de a scuza absenţa colegului şi amicului meu D. Al. V. Beldimann, care ar fi avut drep­tul de a vorbi aci, dar care este reţinut de o crudă boală. Inima sa însă este întreagă cu noi! Vorbesc clar în numele ziarului Adevărul şi în numele meu personal, nu în nu­mele presei române întregi, pe care, cu părere de reu şi, nu ştiui din care cauză, nu o văd reprezentată aci în mod oficial. Adunarea aceasta reprezentă o idee; acest fapt îi dă o mare în­semnătate. Şi aveţi dreptul de a desvolta şi de a proclama aci a­­ceastă idee, căci suntem cu toţii pe un moment pe care ne bucurăm de libertatea conştiinţei, a scrisu­lui şi a graiului. Congresul de est timp la Giur­giu şi serbările la cari aţi asistat în capitala Ţăreî, au atât mai multă valoare cu cât, de astă dată, ele s’au făcut fără concursul guvernu­lui, fără nici un amestec oficial. Tinerimea universitară română, armata inteligenţei a primit şi os­pătează astă­zi pe delegaţii institu­­ţiunilor culturale din peninsula bal­canică. Să nu ne mirăm clar că, în o ase­menea adunare, care reprezentă vii­torul, se discută şi se ridică o ces­­tiune de viitor ca aceea a unei înţe­legeri între popoarele creştine ale peninsulei balcanice. Cui altuia trebue să aparţină această frumoasă peninsulă, această grădină a Orientului european, de cât po­poarelor cari au udat’o cu sîngele lor ca s’o apere secole întregi con­tra barbariei asiatice şi cari astăzi, după ce au scos’o dintr’o noapte de sclavie care a dăinuit aproape pa­tru veacuri, o readuc la lumina ci­­vilizaţiunei ? Turcii au cucerit această penin­sulă prin puterea armelor, după o rezistenţă eroică la care au luat parte pe rînd toate popoarele bal­canice. Dacă aceste popoare n’ar fi rezistat, facend din pieptul lor un zid de apărare, cine ştie dacă stin­dardul profetului s’ar fi oprit în faţa Vienei ? Popoarele balcanice au căzut pe rînd în faţa puterei musulmane, fiind­că nu erau unite; ele au eşit însă din această lungă perioadă de suferinţă cu crucea în frunte, prin superioritatea culture­­lor. Imperiul otoman a fost fondat şi s’a mănţinut numai prin drep­tul forţei, de aceea astă­zi el a a­­juns a nu mai exista de­cât prin dreptul slăbiciune­, adică fiind râv­nit de cele­l­aite puteri mari, caii nu aşteaptă de­cât momentul de a’l împărţi între ele. Succesiunea omului bolnav este deschisă! Cine altul poate fi moştenitorul de drept, de­cât acei cari odinioară au fost deposedaţi? De ce oare popoarele balcanice, cari au fost deja odată unite sub sceptrul Imperăţiei răsăritene, nu s’ar putea iarăşi uni sub o formă mai modernă, mai dreaptă, aceea a unei confederaţiuni ? Această soluţiune a marelui pro­blem oriental n’ar fi oare cea mai firească ? N’ar fi ea oare cel mai bun mij­loc de a împedica conflagraţiunea neînlăturabilă care va fi produsă prin interesele europene cele mari ce se vor ciocni în peninsula bal­canică ? Aşa dar, D-lor, ideia voastră, sau mai bine ideia noastră, este esen­­ţialmente pacifică, căci printrensa, numai printr’însa se va putea înlă­tura un mare războiu, un mare pe­ricol pentru Europa? Guvernele Puterilor celor mari cari doresc pacea cu sinceritate, nu ar trebui dar să ne combată, ci să ne susţie. Dar ei nu o fac fiind­că fie­care din ei are intenţiuni ascunse şi cu­ceritoare asupra noastră. De aceea suntem cu toţii în caz de legitimă apărare. Suntem ameninţaţi de cei mari cari se folosesc de diviziunile noas­tre, cari le excită chiar, ca să ne împiedice de a ne întruni pentru a le opune o stavilă. Fie­care din aceste Puteri ar voi ca să se formeze o confederaţiune balcanică, ca ea să aibă supremaţia. Ei bine! Nu! De mii de ori, nu! Nu voim în ruptul capului o ase­menea confederaţiune!Nu ne trebue tutelă interesată nici de la Nord, nici de la miază-zi. Suntem majori. Mai mult încă, noi suntem beaţi posidentes în peninsula balcanică şi vom şti a menţine acest drept contra tuturor; dar pentru a o face, trebue să uităm certurile noastre şi să ne dăm mâna frăţeşte, precum au făcut astă­zi sub ochii noştri delegaţii şerbi şi bulgari. Din capul Matapan până în cres­tele Carpaţilor, din Marea Adria­­tică până în Marea Neagră, să ne unim pentru a ne ajuta reciproc întru îndeplinirea aspiraţiunilor noa­stre naţionale. Forma de guvernământ sub care fie­care din noi va păşi spre ţelul nostru este indiferent. Imperiele, Regatele şi Republicile nu se pot susţine de­cât atunci când ele ur­mează impulsiunea dată de po­poare. Fie­care din noi are dreptul de a rege forma de guvernământ care ii va părea priincioasă spre a în­deplini aspiraţiunile sale naţionale. Noi Românii avem o zicătoare: „Fie­care mătură în faţa casei sale!“ Suveranii şi guvernele vor fi si­liţi a urma calea pe care o vor a­­răta popoarele, căci alt­fel, vor fi măturaţi într'o clipă. Ce vrea poporul, Dumnezeu o vrea ! din Roma publică astă-seară o scrisoare a Papei, contra obiceiului pervers al due­lului ; o copie din această scrisoare s’a remis mai multor representanţi de lângă Vatican. Papa consideră duelul atât con­trariu legii naturale cât şi legii divine. PETERSBURG­, 9 Septembre. — D. de Giers va pleca mâine la Viena şi în la­curile Italiei de sus*;­­el va sta acolo până la finele lui Octom­bre. PARIS, 9 Septembrie. — Agenţia Ha­vas află din Constantinopol că amiralul italian a declarat consulului Franciei la Salonic, că corăbiile italiene au respuns la salutul vaporului frmcez „America." De altmintrelea, nu s-­ făcut nici o re­­clamație în această privință la ambasada Franciei la ConstantinopoL BERNA, 9 Septerfitee. — Congresul internațional pentru accidentele ale căror victime sunt lucrătorii, s’a deschis azi; el numera până acuma 300 de asistenți înscriși, dintre cari: 137 francezi, 31 germani, 11 austriaci și 8 italieni. ..1 ..... n l■|^'l■lMlll■n iwiMiiilM||IWi^p|p||iM ............ | UN I|EAL Cu toată tăcerea pe care poli­tica zilei o impune celor mai multe, am putea zice mai tuturor orga­nelor noastre de publicitate în ches­tiunea confederaţiei balcanice, am putea susţine — fără frică de con­trazicere — că toţi românii inteli­genţi sunt partizanii acestei idei salvatoare. Şi liberali şi conservatori, şi ra­dicali şi socialişti—de noi, republi­canii, nici vorbă — toţi sunt pen­tru realizarea ideei de confedera­ţiune a popoarelor din peninsula balcanică. Poate singuri junimiştii, cari nu văd mai departe de­cât lun­gul nasului lor — care, în treacăt fie zis, e destul de lung, căci se simte mirosul tocmai de la Berlin —poate numai junimiştii să fie con­tra acestei confederaţiuni, spre a fi originali. De aceea, noi nu acuzăm pe zia­rele partidelor noastre politice sau pe politician­, că merg cu abţine­rea până acolo în cât nu pome­nesc măcar de venirea studenţilor streini în capitală. Ştim că frica pă­zeşte pepenii şi mai ştim că setea de putere e o patimă intrată adânc în firea politicianilor noştri. Dacă România se teme să se rostească, dacă Naţionalul face a­­luzii bine-voitoare de departe, şi dacă organele lahovariste fac glume proaste, aceasta se explică lesne. Guvernul nostru carlist nu poate să ia iniţiativa în politica externă a României. Acest privilegiu îl are —pe baza bunului plac—numai M. Sa nemţească Carol . De aceea, dacă unii miniştri ar dori să ajute la realizarea unei în­frăţiri cu popoarele de peste Du­năre, D. Exarcu e silit să stea me­reu cu faţa spre Occident şi să în­toarcă Dunărei spatele. Dacă ziarele Voinţa Naţională şi Liberie tac, dacă Naţiunea, şi Telegraful Român arată oare­cam­ simpatii voişcărei începute de tine­rimea noastră universitară, noi gă­sim îndată cheia enigmei. Oameni ca Mitiţă Sturza nu vor lăsa să le scape un prilej ca acesta, fără a -şi arăta platitudinea ţaţă cu Regele. Dacă le e frică să combată pe faţă mişcarea generoasă a tinerimei —căci lumea le-ar astupa gura cu pietre—cel puţin vor să păstreze o tăcere mormîntală până la întoar­cerea Regelui în ţară. Atunci, cel dintâiu care se va înscrie la Palat va fi Mitiţă Sturza, care va aduce lui Carol I colecţiile celor două ziare inspirate de dînsul şi va cere ordinul M. Sale asupra atitudine! pe care s’o aibă ţaţă cu agitaţia în favoarea confederaţiei balcanice. Carol I, care nu va fi avut poate vreme să întrebe, va trimite pe mi­titelul său lacheu la Berlin, pentru a se orienta şi apoi... va începe să curgă seria argumentelor pentru care partidul liberal-naţional, recte Mitiţă Sturza, nu poate să fie fa­vorabil unei idei, care a prins con­sistenţă sub guminul reacţionat, al DTO^'TYorVScU) Vmargiu,1 Vo? nescu. Iată pentru ce, la sosirea stu­denţilor în Bucureşti, clubul libe­­ralilor­ naţionalî n’a pus nici un steag; iată pentru ce lupta pentru realizarea confederaţiei balcanice nu poartă ştampila oficială a luptei partidelor şi va trebui să fie dusă încă un timp de tinerime şi de o parte din presă. Noi credem că lucrurile vor mer­ge ast­fel, până când resboiul ine­vitabil, care bate la uşă, va fi sfir­­şit şi alianţele între cei mari îşi vor fi trăit traiul. Dar dacă numai asupra luptei, asupra agitaţiei în favoarea confe­deraţiei balcanice n’ar fi unitate, lucrul n’ar fi aşa de grav. O îm­prejurare neaşteptată poate să mo­bilizeze în favoarea acestei idei încă un grup politic şi încă unul şi rînd pe rînd pe toate chiar. Lipsă de unitate este însă şi în ideia confederaţiunei, în modul cum şi-o închipueşte fie­care. De pildă, unii cred că o alianţă militară, ofensivă şi defensivă, a­­junge; alţii vor o confederaţie ca cea germană; alţii o republică fe­derativă ca cea elveţiană. Unii vor să primească şi Turcia, ba chiar şi Ungaria în confederaţie; alţii nu vor. Unii văd o piedică în lipsa căilor de comunicaţie din penin­sula balcanică, pe când alţii se tem că nu vor putea să se unească Grecii, Serbii, Bulgarii şi Românii din pricina pretenţiunilor lor co­mune asupra Macedoniei. Iată atâtea concepţii, cari par a se esclude una pe alta, cari par cu neputinţă de împăcat. Ce este de făcut ? Un lucru simplu. Să lăsăm pentru moment de o parte,chestiunile de amănunt, micile chestiuni provocate de interesele sau necazurile zilnice şi să avem vecinie înaintea ochilor umilitoa­rea nostră situaţie politică de azi şi în minte vecinie idealul măreţ al unirei între cei mici pentru a o­­pune piept celor mari. Să aşteptăm ca delegaţiunile a­lese de tinerimea universitară a statelor balcanice să dea la lumină vr’un concept, pentru a’l discuta. Până atunci să avem cu toţii un ideal: desrobirea celor slabi prin frăţie şi unire. Sin pepastaficare jEvir unni. Aseară la orele 8 şi jum., a avut loc în sala de marmură a otelului Union un mare banchet dat de studenţii din Capi­tală studenţilor sârbi, bulgari, greci şi ieşeni. Numărul tacâmurilor era de 200. Pe­ lângă studenţi, multă lume străina. Intre alţii am putut remarca pe D-nii: C. C. Dobrescu, Epurescu, Sabner-Tuduri, Butculescu, Tanoviceanu, etc. etc. Dintre ziarişti, numai D. Gr. Ventura, redactorul şef al Adevărului. D. Gr. Manolescu, artist, a fost primit în aplauze. Sosesc şi delegaţiunile streine în stri­găte de ura şi aplauze. Muzica militară cânta diferite arii. După masă, s’au în­ceput toasturile. D. Mendonidi, doctorand în medicină şi membru în comitetul de recepţie, ţinu o alocuţie în trei limbi, sârbeşte, greceşte şi bulgăreşte, urând unire la toţi. D. Antonescu, student, spune că, dacă sis­că răsăritul să fie a­ i râsăriteni­­lor, apţi şi cultura sa fie a xegoritenilor. Azi s’a pus baza unităţeî culturale a stu­denţilor din peninsula balcanică şi tot­odată şi a unităţei culturale a Românilor subjugaţi de peste Carpaţi şi de peste Prut. D. Gheorghiu Eremia, preşedintele congresului de la Giurgiu, spune câte­va cuvinte în franţuzeşte. D. Rados, fiind răguşit, însărcinează pe studentul Dragomir a vorbi în nu­mele său. Acesta vorbeşte de suferinţele Românilor şi ale Grecilor din trecut. De asemenea de entusiasta primire ce li s’a făcut. Vor comunica Greciei libere sen­timentele frăţeşti ale Românilor. D. Starcevici, delegat sârb, vorbeşte în sârbeşte. D. Kerteff, delegat bulgar, spuse câ­te­va cuvinte pline de o simţire vie şi i se făcură ovaţiuni. D. Gr. Ventura, primul redactor al Adevărului, vorbi în franţuzeşte. Dis­cursul său îl publicăm pe pagina întâi şi. A fost necontenit întrerupt de aplauzele asistenţilor. D. N. G. Ţurcanovici vorbeşte pen­tru înălţarea clasei de jos a poporului, care ne ţine pe toţi. D. L. Teodorescu vorbeşte în mod hazliu şi produce o mare veselie. Bea în sănătatea Giurgiuvenilor. D. Filadelfos, delegat grec, vorbeşte de primirea simpatică ce li s’a făcut. Spune că Grecia veche a fost distrusă, pentru că n’a înţeles ideia de unitate. — Azi trebue să ne pătrundem de dînsa. D. Epurescu vorbeşte ca membru al parlamentului, în momentul când mai toată lumea politică se ascunde şi nu vrea să privească ideia de confederaţie în faţă. D. Tanoviceanu spune că tinerimea datoreşte totul generaţiei trecute, unui Roseti, unui Kogălniceanu (ovaţiuni). I­­deia măreaţă de astă­zi se impune, căci popoarele din peninsula balcanică în tre­cut au avut de luptat cu barbari. D. Antonescu propune să se dea te­legrame la universităţile din peninsula balcanică. D. N. Dimitrescu se asociază la i­­deia confederaţiei. D. Policrat spune că ideia confede­raţiei nimic în lume nu o va distruge. D. L■ Grigorescu spune că glasul studenţesc e glasul poporului întreg. El mai este o protestare pentru majoritatea muncitoare suferindă o protestare contra tiranilor din capul naţiunilor. D. C- C. Dobrescu, unul din înte­­meetorii congresului, spune că a fost pri­mul student muntean care fu primit de Moldoveni. Apoi vorbeşte de înfrăţirea popoarelor.

Next