Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)
1892-10-09 / nr. 1318
ANUL VI, — No. 1318 NUMERUL 10 BANI ABONAMENTELE ÎNCEP LA 1 ȘI 15 ALE FIECÂRFI LUNI ţi se plătea*? tet-a’a-nna îaainte In Baearegt la casa Administrației. Din Judeţe şi Străinătate prin mandate postai Un an în țară SO lei, în străinătate 50 Sfc&Kt? inni# 15 „ M s 25 Trei Vani » 8 » „ , 18 Un nsawsâr In »trăMfat* ÎS bani MANOSCRIPTELE NU SE IN&POIAZA Să te ferești, Româise fie cuift strein în casă. ADMINISTRAŢIA 1«, BTHADA ACADEMIEI, IO Director politic: ALEX. V. BELDIMANU ?« AlexaMrL HIPIŢIA A DOUA VINERI 9 OCTOMBRE 1892 NUMERUL10 BANI ANUNCIURILE Din BUCUREŞTI şi JUDEŢE se primesc: NUMAI la ADMINISTRAŢIE. din Striinfitatul direct la administraţie şi la -'s*i t®a*« Ofioi®ie d« publicitat*. Annhciurl la pagina IY ..... . 0.80 b. linia , HI....................2,~ lei „ , n..................8,— lri a Inserţiunele şi Reclamele 8 lei rândul La Parasgilarul se găsește de vânzare cu numărul la kioşeul Sa. 117 Bennevard St.-Miche , UN NUMĂR VECHI, 30 BANI REDACȚIA (STRADA ACADEMIEI, ■ 10 DouA măsuri Prfisa streina si cesinrea român NOTE TEATRALE D’ale amorului Loja singerată ÎMBK T~ 1 • k r~T — Bucureşti, 8 Octombre 1892 DOUE MESURI De trei zile înnotăm în plin rezboiu... diplomatic. Grecia şi a rechemat reprezentanţii oficiali din ţara noastră, lăsând paza numeroşilor sei supuşi — cari n’au apucat a fi încă încetăţeniţi de Parlamentul român — pe seama ministrului şi consulilor ruşi, la rindul nostru, D. Duiliu Zamfirescu, însărcinat cu girarea legaţiunei române din Atena, a primit ordinul de a veni la Bucureşti, înainte de a vedea care pot fi consecinţele acestui conflict diplomatic, să facem un mic istoric al cauzelor aparente, care l-au provocat. Pentru aceasta, ne vom întemeia pe acte oficiale, pe notele diplomatice schimbate intre guvernul grecesc şi cel românesc. Se pare, că actualul ministru de externe al Greciei este un om foarte războinic şi gâlcevitor, căci iată în ce termeni vorbeşte el cu reprezentantul său despre guvernul român, în nota ce-l adresează, cu data de 13 iulie 1892 . După ce a meditat (guv. român) ca să pue mâna pe o moştenire imobiliară, care se cuvenea guvernului grecesc, conform cu dreptul şi cu voinţa testatorului, e (guv. român) s’a adresat propriilor sale tribunale pentru a fi pus de dînsele în posesiunea acestor imobile. Cu alte cuvinte, onorabilul diplomat grec acuză pe români nici mai mult nici mai puţin decât de a fi constituiţi intr’un fel de bandă de hoţi, compusă din guvern şi tribunale şi al căreia scop ar fi jefuirea nenorociţilor plăcintari greci îmbogăţiţi aici prin procedeurile Leventis. Dar să lăsăm aceasta. Motivul pentru care guvernul grecesc a rupt relaţiunile diplomatice cu cel românesc sunt următoarele: După moartea lui Evanghelie Zappa şi a lui Constantin Zappa, averea acestora, care se ridică la vr’o 20 milioane, a remas vacantă. S’a găsit ce e dreptul un testament, prin care se lăsa mai toatâ averea imobiliară societăţei oficiale greceşti Olimpia ; dar acest testament nu poate avea nici o putere faţă cu articolul din Constituţiune, care interzice streinilor dreptul de a avea proprietăţi rurale în România. Afară de aceasta, nişte moştenitori fireşti aî repausaţilor Zappa se ridicară cu pretenţiuni asupra acestei averi dinaintea tribunalelor române. Fireşte că, faţă cu textul precis al Constituţiunei şi al legilor civile, guvernul român s’a constituit şi e legatar şi a cerut tribunalelor să fie pus în stăpânirea avere! Zappa. Guvernul grecesc, la rînduî său, întemeindu-se pe testamentul găsit, ceru ca el să fie pus în posesiunea acestei averi şi tustrele părţile se puseră pe judecată, înaintea tribunalelor civile din România. Până aci toate au fosti bune, afacerea a urmat cursul său regulat. In acelaşi timp, în care afacerea Zappa se trata pe calea aceasta regulată, la tribunalul Suceava şi apoi , curtea de apel din Iaşi se trata chestiunea moştenire! Bedmar. Şi acolo era vorba de o moştenire imobiliară, pe care o pretindea nişte streini, minorii Lemotheux. Afacerea aceasta, care la început lornise pe cale regulată, deoarece statul, prin avocaţii săi, revendica moştenirea Bedmar—în valoare de patru milioane —pentru dânsul, faţă cu pretenţiunile neîntemeiate ale unor oameni cu desăvârşire streini şi neînrudiţi cu marchiza de Bedmar, vă de o dată o turnură neaşteptată. Tribunalul de Suceava, având în vedere că art. 7 din Constituţiune opreşte formal pe streini de a poseda imobile rurale în ţară, având în vedere, că minorii Lemotheux nu erau moştenitori drepţi ai marchizei Badmar, dă statului român câştig de cauză. Curtea de apel din Iaşi confirmă această sentinţă, dar, mai înainte ca afacerea să ajungă la Casaţie, D. Carp — ministrul domeniilor — declară că statul renunţă la această moştenire şi o cedează minorilor Lemoiheux. Chestiunea, precum se vede, e foarte gravă şi agitaţia întreprinsă de ziarele liberale în această privinţă ni se pare cu totul întemeiată. Este de observat, că D. Carp a luat această hotărâre în contra consiliului de avocaţi de pe lângă ministerul domeniilor şi că, din propria sa iniţiativă, a dăruit unor străini fără nici un drept o avere de patru milioane. îndată ce reprezentantul Greciei a aflat de aceasta, el a comunicat guvernului său cele întâmplate şi rezultatul a fost, că Grecia a declarat că nu voeşte să mai ştie de tribunalele române ; că afacerea Zappa trebue regulată d’amiable sau printr’un arbitragiu internaţional (nota No. 3409 a ministrului grecesc Dragoumis, către Papparigopoulo). D. Lahovary, care nu ştia, se vede, de isprava D-luî Carp şi care avea a face cu un stat mai mic decât România, stat care nu face parte din tripla alianţă, răspunde—după o lungă întârziere — notei greceşti pe tonul cu care răspunde in Parlamentul deputaţilor opoziţiei când aceasta nu e numeroasă, că guvernu român se conduce de legile române, care îi prescriu calea tribunalelor noastre. Justiţia română, zice ministrul de externe, nu va lipsi de a aduce în cercetarea acestei afaceri toată imparţialitatea, de care totdeauna a dat dovezi. Guvernul greşesc însă nu mai voia să înţeleagă lucrurile astfel. El nu voia ca guvernul român să fie faţă cu moştenitorii Bedmar mumă şi faţă cu statul grecesc ciumă. De aceea, în urma unei somaţiuni solemne adresate guvernului român, el rupse relaţiile diplomatice cu noi. Acesta este, pe scurt, istoricul conflictului diplomatic cu Grecia şi, dacă am voi să judecăm lucrurile numai din punctul de vedere al dreptăţei legale burgheze, guvernul grecesc are dreptate , căci conservatorii noştri au procedat cu două măsuri atunci când dreptatea, chiar aceea pe care o înţeleg dănşii, trebue să fie una şi singură pentru toţi. Au dăruit patru milioane copiilor Lemotheux, trebuiau să rezolve tot pe cale arbitrară — nu arbitrali — moştenirea Zappa Dacă nu vor să dea aceasta, nu trebuia să dăruiască pe cea dintâiu. In orice caz lipseşte consecvenţa în aceste două chestiuni şi este foarte uşor, ca dintr’un conflict diplomatic de mică însemnătate, în aparenţă, să nască o criză ministerială, provocată de deosebirea de acţiune dintre D-nii Carp şi Lahovary. De altfel, se şoptesc foarte, prea multe asupra acestui conflict. De aceea suntem siliţi a ne opri pentru azi aici, rezervându-ne de a reveni într’un număr viitor şi a studia chestiunea și din celelalte puncte de vedere, din care ea poate fi privită. N. Vasiliu. TELEGRAME ROMA, 7 Octombrie.— Agenţia Ştefani anunţă că guvernul italian a primit propunerea României de a se însărcina cu protecţia supuşilor români din Grecia. BERLIN, 7 Octombrie. — Post află că proectul militar s’a depus azi,, cu expunerea motivelor, consiliului federal. SOFIA, 7 Octombrie.—Un ukaz princiar convoacă Sobrania în sesiune ordinară pentru 15 (27) Octombrie. După Swoboda guvernul a ordonat consiliilor generale din provincie de a nu mai acorda şcoalelor greceşti precum şi celorl’alte şcoale private în care învăţământul nu se face în limba bulgară, ajutoarele pe care le furniza pănă acuma și de a nu le mai face să beneficieze de veniturile bunurilor publice ale comunelor locuite de greci. mSTAMTAHTEE A. C. Cuxa. Statură potrivit la 30-32 de ani. Barba neagră, deasă, ascuţită, mustăţi întoarse în sus Vecinie cu ochelari , gură care denotă un om nervos, susceptibil, gata de ceartă şi scandal. Vorbeşte mult, — şi multe fleacuri. Puţin peltic. Ep gramist, a scris multe epigrame frumoasa. Păcat că cea mai mare parte a lor au un caracter prea personal şi deci prea puţin clasic. Răutăcios, veninos chiar. A început prin a fi socialist alăturea cu Ion Nădejde şi a sfârşit prin a fi conservator alăturea cu Sandu Raşcanu. Pe la 1885 s’a făcut antisemit la Slanic unde a avut un conflit cu Eias Şaraga. Anti-semitismul său a crescut cu 50 la suta după ce l-a bătut Hongman în culoarele Circului Sudo din Iaşi. Dacă cneva îl întreabă de nesfârşitele lui evoluţii politice, răspunde că e: „socialist de principii, junimist de guvernămnt, anti-semit de profe Sie şi conservator de interese“. Ciocoia in toată puterea cuvîntului. Inteligenţă destul de sucită. Nimic stabilit in mintea lui, în inima lui, încrezut în el pană la grandomanie. Prozator încâlcit, maimuţărind pe Maiorescu. Deputat guvernamental. Ca fiecare junimist care se respectă și-a făcut probele de cinism cu prilejul ultimelor alegeri. Semne particulare: Nedespărţit de Sandu Răşcan, pe care îl crede un mare talent politic şi un geniu electoral, Vania. Garantăm veracitatea faptelor narate mai sus. Mai crede oare D. ministru de justiţie că o nouă anchetă In Dorohoia este inutilă ? Un Dorohoean Ultime ispravi al61 Alicea Recomandăm atenţiunea D-lui ministru de justiţie, ultimele isprăvi ale vestitului Dimeea, care a ajuns teroarea sătenilor din plasa Başăului de sus a judeţului Dorohoia. Dorim ca aceste ultme jefuiri să poată decide pe D. ministru de justiţie a trimite în Dorohoi, ancheta pe care a cerut’o, nu numai ziarele opoziţioniste, dar chiar un organ guvernamental, Bucureşti. Gheorghe Andronic harabagiu, lucrând la culesul popuşoilor, priponise un mânzou pe marginea ogorului Banditul Dimeea a luat acel mânzoe şi nu a voit a’l înapoia până nu i s’a dat 50 lei. Nicu Andronic (fratele lui Gh. Andronic) a văzut cum banditul Dimeea a luat jitarului comunal din Darabani iapa sa, și nu a voit a-i o înapoia pănă nu i s’a dat 40 lei. Barbă-lată (harabagiu din Darabani) are un băiat vizitiu. Banditul Dimeea, întălnind pe acest băiat cu trăsura cu doui Gai, l’a luat la cort cu trăsura şi caii, l’a bătut cât a voit, şi după trei zile a eliberat trăsura, caii şi băiatul, după ce i s’a dat 50 lei Pentru moment, nu se mai împuşcă în Dorohoia, dar jafurile continuă. HOLE jet JL VIENA, 7 Octombrie. — Nici un cas nou, nici de holeră, nici de deces ieri la Glavia și la Podgoriţa. 1 cas la Debinki. PRAGA, 7 Octombrie. — Un individ sosit la 18 Octombrie la Dictriehstein (districtul Pisek) venind din Budapesta a murit cu simptome suspecte. S’a trimes un doctor oficial la Dietriehstein. BUDAPESTA, 7 Octombrie. — De ieri la 6 ore pănă astă-seară la 6 ore, au fost 25 caşuri de holeră şi 9 decese; 14 bolnavi s’au vindecat. La Szeghedin de ieri nici un cas; la Temişoara 1 cas suspect. HAMBURG, 7 Octombrie. — Buletinul de ieri înregistrează 4 caşuri şi 1 deces; 3 caşuri aparţin zilelor precedente. —jf--------»—OS»›-« -›oSG›--« ........ Cestiunea română şi Presa streină Marsle ziar Roma din Neapole publică următorul interesant articol asupra românilor de peste munţi: Revendicaţii tael naţionale. Când în anul 1867 s’a întâmplat diviziunea statului Habsburgilor în 2 state relativ independente, Austria şi Ungaria, unite împreună în federaţiune prin mijlocul aşa numituluiinister comun, întreaga Europă aplauda victoria obţinută de unguri după atâtea lupte eroice şi atâtea sacrificii pentru drepturile lor naţionale. Insă naţiunile ne-maghiare fac parte din Ungaria, au fost contrariu separării acesteia, pentru marele motiv ce se temeau atunci, (precum astăzi sunt pe deplin convinşi după o crudă esperienţă) că o astfel de separare a patriei lor de Austria, ar echivala cu egemonia elementului maghiar şi cu anihilarea a tot ceea ce nu ar fi maghiar. Şi au ghicit just.. In adevăr, abia au dobândit autonomia lor naţională, maghiarii, se declară cu cea mai mare energie la aplicarea sistemelor de concentrări directe spre a’şî asimila cele-l’alte naţiuni ale regatului. Friedrich de Hellwald scrie : „Orîcine „a urmărit cu atenţiune mersul evolu„ţiuneî, natural nu va judeca un sin„gur moment că, pentru a uni într’un „singur tot, politic atâtea elemente eterogene ce se întâlnesc în imperiul austro-ungar, nu există de cât 2 mijloace: evolutismul violent sau o federaţiune liberală". Ei bine, maghiarii continuă a excela, întrebuinţând pe cel intâiu din aceste mijloace ; şi cum Românii, Germanii, Sârbii, Slovacii, etc nu sunt de loc dispuşi de a renunţa la limba, lor proprie şi la naţionalitatea lor, spre a se încorpora cu elementul maghiar, de aceia s’a întâmplat că în 25 de ani nu s’a putut traduce în fapt, în statul Ungar, înţelegerea între naţiuni, ci din contră luptele au mers mereu accentuându-se cu cât politica panmaghiarismului se făcea mai oprimătoare, şi feluritele naţiuni în faţa lor dobândirea şi mai mult,conştiinţa drepturilor lor. De mult încă am vorbit de agitaţiunea ce se frământă actualmente foarte viu între român şi maghiar în Ungaria şi în Transilvania. O lege electorală excepţională, violenţe neauzite în alegeri proclamaţiunea de candidaţi maghiari ce erau în minoritate de voturi, proteste anulate din causa unei simple formalităţi, o lege asupra presei, din timpii cel mal nefasti aî absolutizmuluî austriac, persecuţiunî, încarcerări şi alte asemenea fapte, iată armele cu care maghiarii se luptă în potriva celor-l’alte naţionalităţi. Ast-fel fiind lucrurile, poporul român e constrâns de a plăti cu fructul ostenelilor sale pe miniştrii străini, pe deputaţii străini, pe înalţii magnaţi şi întregi legiuni de alţii funcţionari străini de acelaşi fel. Şi tot din punga sa trebue să contribuiască la foarte mari cheltueli pentru şcolile şi profesorii străini, pentru mii de instituţiunî maghiare ce nu au alt scop decât de a satisface exigenţele panmaghiarismuluî năvălitor şi materialmente de a sărăci şi maî cu seamă de anihila intelectualmente poporul român. In primăvara trecută, studenţii universitari din regatul român publicară un an foarte frumos m°moriü ce a fost răspândit prin toate statele Europei în limbile respective spre a face cunoscută o atare situaţie nenorocită de lucruri şi fapte. Aceasta a provocat demonstraţiuni ostile şi răsbunări din partea unor fanatici maghiari cari arseră pe străzi şi pe pieţe publice multe exemplare din memoriu, scoţând răcnete ameninţătoare şi intonând cântece pline de insulte triviale în contra românilor şi se excitară astfel unii pe alţii, că luară pietre cu care asaltară casele şefilor partidului naţional român, jefuindu-le în acelaşi timp. Apoi junimea academică maghiară, şi prin ea D. Moldovan Gherghely, publică un aşa zis răspuns în care se încearcă de a desminţi aserţiunile memoriului bucureştean, dar în zadar, deoarece faptele reale şi lesne de controlat nu se pot nega aşa de uşor. La acest răspuns al maghiarilor a urmat acuma un contra respuns (contra-replică) al tinerimei academice române din Ungaria şi Transilvania ce a fost publicată tocmai în zilele trecute şi care conţine o expunere de fapte adevărate, imparţiale, documentate, cât se poate de mişcătoare prin istorisirea suferinţelor poporului român sub politica maghiarizătoare a regimului şi care constitue în acelaş timp o solemnă şi necontestabilă desminţire contra afirmaţiunilor din opunerile D-luî Moldovan Gherghely şi de el pune înainte cu intenţiunea manifestă de a justifica mijloacele cu care se serveşte panmaghiarismul pentru a nimici exista naţională a românilor şi a celorlalte naţionalităţi maghiare din Transilvania şi Ungaria. In această replică chestiunea e tratată din toate punctele de vedere cu o seninătate, cu o claritate de argumentare, cu atâtea exemple şi documente încât nu î ţi lasă cea mai mică îndoială asupra veracităţeî aserţiunilor sale. Cu toate acestea, maghiarii tot maî îndrăsnesc de a vorbi de rou pe români, presupunendu-le cu vicleşug intenţiuni pe care nu le au, şi voind a face pe lume să creadă că ei doresc să rupă orice legături cu imperiul Austro-Ungar. Ei bine, aceasta nu e de loc adevărat: intenţiunile românilor apar de altmintrelea destul de evidente din următorul pasagiu al replicei de care vorbim: „Ce cerem noi în acest moment ? „Cerem noi ca maghiarii să ne cedeze ceva din posesiunile lor ? „Cerem privilegii ? „De la 1848 încoace, noi Românii nu „pretindem decât cea ce este al nostru; „pretindem drepturi naţionale în virtutea „faptului că ne găsim aici şi că voim să „rămânem aici; şi noi cerem acestea în „virtutea marelui principiu juridic şi eticia Iui unicuique suum; pretindem de a „ne administra şi a ne judeca prin noi „înşine, în limba noastră naţională, de a „ne alege prin noi înşine deputaţi şi funcţionari fără de ingerinţe, de a funda stabilimente de cultură naţională română, „atâtea câte dorim cu ardoare noi înşine „ şi câte ştim noi mai bine de cât oricine „ar fi, că avem trebuinţă, cerem şi o cerem cu toată fermitatea, de a fi recunoscuţi noi înşine ca arbitri ai soartei „noastre, şi nu voim, pentru tot, aurul „din lume, admite ca maghiarii să ’şi însuşească pe nedrept dreptul de a dicta „noul feluri de a gândi, de a simţi şi de „a vorbi, ca maghiarii să ne dea lecţiuni „de patriotism sau de bună stare în asistenţa noastră. „Intr’un cuvânt, este dorinţa noastră de „a avea de fapt şi noi o patrie în lume, „voim ca şi noi să stăpânim pământurile „antice ale strămoşilor, voim şi noi să ne „desfătăm la razele libertăţei naionale. „Iată cauza pentru care toată naţiunea „română, de la mare pănă la mic, de la „tînăr pănă la bătrân, revedică drepturi „naţionale asupra propriului sau pământ. „Suntem membrii unui popor care are „o vie conştiinţă a valoarei sale proprii „şi a propriei sale demnităţi; suntem fraţi „de sînge şi de limbă cu Românii regatului României libere şi D-zeuneemarator că numai moartea va putea să ne răpească naţionalitatea străbunilor noştri.“ Nu e vorbă deci de o luptă de partide politice, ci de o luptă de rasă, în care uu un popor întreg şi respectiv mai multe popoare, au de luptat, spre a menţine intacte propriile lor caractere şi drepturile lor naţionale. Maghiarii ar trebui să înţeleagă că nu îngrijesc bine de viitorul lor, înstrăinau