Adevěrul, martie 1899 (Anul 12, nr. 3454-3477)

1899-03-26 / nr. 3477

editia de seară 3ach®trea Camerelor. «* Jifrinirea lg astw ANUL XII.—No. 3477. FONDATOR AI.EX. V. BELOIMAXII Abonamente Un an Șase luni Trei luni Ta tară.............30 iei 15 leî In străinătate. . 50 „ 25 „ IO bani în toată tara 15 99 99 striinătate Un număr vechia bani .20 8 lei" 18 „ Vinerî 5.6 MAT?TIE 1899 DIRECTOR IDI.ITIC CORST. 91.1 La lari A nun c iuri Lini pagina i\ Lei...................... 0.50 5ani « Jli »........................ 2,— « - * /„ xBlROUIULfc ZĂK ICULUI li. —n S i »• a d a Si ă v i„ a a r - Ij 1 TELEFON Închiderea Camerelor Trădătorul a fugit cu rușine. Camerele au fost închise fără ca măcar legea minelor, care era in discuţie, să se fi putut vota. O pildă de această natură nu mai există in toată istoria ţărilor constituţionale. S’au văzut legi cari nu s’auputut aduce in discuţie, dar legi cari să rămină pe jumătate nevoiate nu s’au ponumenit vre-o dată. Aşa dar scoaterea armatei pe strade, suspendarea regulamentelor, Camera declarată în permanenţă, deputaţii ţinuţi flăminzi de la opt dimineaţa pină la la opt seara, urletele mamelucilor, refuzarea cuvîntului reprezentanţilor opoziţiei, n’au servit la nimic, n’au avut alt rezultat decit fuga ruşinoasă a trădătorului, recunoaşterea neputinţei lui de a guverna. închiderea Camerelor inainte de-a se fi epuizat ordinea zilei mai are şi un alt înţeles acesta cu mult mai important pentru noi: regele nu e încă hotărit să se desfacă de complicele lui. Regele crede că va procura lui Sturdza puţină linişte cruţindui infiterarea şi umilinţa la cari zilnic era supus în Corpurile legiuitoare. Sentimentele bune sunt de admirat chiar cînd ele înfloresc în inimile negre. De aceea nu putem găsi decit foarte naturală iubirea şi îngrijirea stăpinului recunoscător slugei plecate, instrumentului şi păcătos care i-a slujit după dorinţă. Dar ce zice opoziţia de lucrul acesta? Găseşte şi ea natural ca regele să continue a se împotrivi unei ţări întregi, să continue a sfida sentimentele de indignare cari clocotesc în toate sufletele cinstite, menţinînd la putere, în contra voinţei generale, pe un mişel care a cerut scuze ungurilor şi şi-a trădat neamul ? Cită vreme Camerele erau deschise, opoziţia mai putea pretinde că avind pe Sturdza în faţă, avind de-a face cu un prim ministru răspunzător, datoria ei era să-l atace pe Sturdza înainte de-a ajunge la rege Acest mizerabil pretext a dispărut. Opoziţia se găseşte de-aci încolo în faţa regelui, căruia trebuie să-i ceară socoteală. Dacă politicianii noştri ar fi avut destul patriotizm şi puţină încredere în popor şi i-ar fi acordat drepturile politice pe cari astăzi le au şi negrii, în împrejurări ca acestea ei ar fi avut cui să se adreseze, în faţa cui să tragă la răspundere pe trădător, de la cine să ceară răzbunare şi spălarea ruşinei aduse demnităţei ţarei. Dar au preferat să lase poporul să zacă în ignoranţă, in mizerie materială şi morală, in robie politică, înlocuindu-i suveranitatea cu aceea absolută a regelui crezind că regele le va satisface mai uşor poftele şi pasiunile. Idolul pentru a căruia împuternicire fără de margini sa sacrificat de politiciani viaţa publică a unui popor, ocroteşte astăzi pe un trădător de neam, marghează neputinţa politicianilor în dosul căror lipseşte puterea maselor profunde, îşi bate joc de sibcolirile acelora cari numai prin el trăesc şi de la el spera totul. Totuşi opoziţia nu poate sta cu braţele încrucişate şi cu capul plecat. Forţa împrejurărilor o sileşte să lovească azi în idolul in faţa căruia se prosterna era. E o chestie de onoare la mijloc, şi mai ales o chestie de viaţă şi de moarte. După cum negrii sălbateci aduc ofrande fetişului ca sa-i atragă indurarea şi apoi îl bat şi îl cacă in picioare dacă nu-l satisface, opoziţia noastră fetişistă trebue să recurgă la violenţe, acum cînd s’a convins că idolul e făţiş in contra ei. In afară de această soluţie nu vedem de cit „sinuciderea ruşinoasă, moartea politică a opoziţiei. Xeodorescu: DIN FUGA CONDEIULUI Fuga e sănătoasă Oculta a rezistat cît a rezistat, a escrocat cu a escrocat, a călcat regulamentul, a violat legile, şi-a făcut cît a putut de cap. Iar la urmă a luat-o la sănâtasa ! Şi să nu credeţi că ocultiştii au fugit fi ndcă fuga e sănătoasă , de loc. Ocultiştii au fugit fi ndcă fuga e ruşinoasă. Aceşti oameni au un cult deosebit pentru tot ce e ruşinos şi neruşinat; dînşii adoră pe Sturdza, iubesc pe Halber, admiră pe Stătescu-falits, iar fuga o conaderă ca cea mai înaltă virtute. De aceea au fugit ei din luptă şi au închis parlamentul. Vaiinea că toţi prefecţii, poliţaii şi ceil’alţi mameluci ai regimului au luat hotărîrea ca să organiseze o mare manifestaţie in favoarea şi onoarea trădătorului. Am vrea s’o vedem şi p’asta ! In tot cazul noi, facem apel la cetăţenii Capitalei ca să se pregătească de ouă clocite. PENTRU DEZARMARE Am cetit undeva că guvernul ar avea de gînd să numească pe d. senator V. A. Ureche delegat al Rominiei la conferinţa de dezarmare. Să fi dezarmat d. Ureche faţă de guvern ? REGELE NU VREA Ziarele au afirmat că regele a declarat d-luî Lascar Catargiu că nu vrea să concedieze pe d. Sturdza pe o chestie exterioară. Foarte bine , admitem şi noi , decît dacă d. Sturdzi nu poate cădea pe o chestie din afară, cum a putut fi adus la putere de Către cei din afara 7 UNA 81 BUNĂ — Fot, să dovedesc — Domnule ! — Impărţim sau spun tot... Stop La un joc de cărţi. — Ai măsluit cărţile ! — Domnule! — ... ..... cere presa anti-palatistă, cu mijlocul armatei de sub comanda sa. Nu vom spune că vom eşi materialiceşte invingatnd dintr’un asalt dat de oameni înarmaţi cu spada, pe cind noi nu ne putem afla decit cu condeiul. Totuşi, avem credinţa că chipul de a-i trece la posteritate pe aceia cari ar îndrăzni să se pună in serviciul palatului, nu va fi din acele cari au făcut celebru numele lui Soniu şi Valter Marăeineanu. Cum am văzut multe, vom vedea-o și pe aceasta, dacă ni se va da acest prilej. Adevărul COTIDIANE IN URMA BĂTĂLIEI Eri fiind ultima zi a parlamentului aurelianişti, au venit în păr la şedinţă. [După ce opoziţia cea serioasă a luptat singură timp de 10 zi, după ce opoziţia cea serioasă a stat neclintită la postul ei în Cameră şi în Senat, ieri le-a venit şi drapeliştilor bazdîcul ca să vina la Cameră. Ba au fost și agresivi, iar d. Porumbaru a mers cu îndrăzneala pînă a pune o întrebare guvernului. Birrr ???... MANIFESTAȚIA LOR Prin cercurile ocultiste circulă versi Manifestaţiile şi Ankata Un pluton de vînători, postat în curtea vecina cu palatul «Adevărului» încinge o horă. (Schiţă luată de atelierul fotografic al «Adevărului«). REGELE SI „ADEVĂRUL” Ni s’a adus vestea ciudată că se pregăteşte în garnizoana Bucureşti, o manifestaţie militarista contra «Adevĕrului». E vorba ca ofiţerii să protesteze în potriva atitudine! noastre faţă de rege. In ce va consta această manifestaţiune, nu am putut încă afla. Vădi ea de aceeași natură ca aceea făcută de maiorul Cocea in 1894, ori va fi o protestare scrisă de inserare a noastră, nu putem preciza, deoarece totul se face sub cel maî mare secret. E posibil chiar ca in ultimul moment, regele care a pus aceasta la cale să vadă cit de ridicol ar fi luarea apărarei sale de către nişte oameni pe cari disciplina militară ii pune sub autoritatea Lui — şi să renunţe la o măsură, care va fi şi foarte gravă din punctul de vedere mai ales politic. Ofiţerii protestind in potriva atitudinei plitice a unui ziar, ar însemna amestecarea armatei in luptele dintre partide,fiind regele ar comite şi această greşală, se va face lumina că suveranul voeşte să suprime ultimele urme ale Constituţiei şi că vrea să reducă lată Lumină! Lumină! S. Barbu Delavrancea a declarat în şedinţa de alaităeri la Cameră, că ştie lucruri oociprfimlţâtoara pentru ignobilul Sturdza^ şi ca Io va da la Iveală, dÎBgdHt i se va primi demisia. Ace* a avut rod, căci i^^JPBFt'air^imediat demisiunea. D. Delavrancea a făcut o declaraţie gravă şi acum trebue să vorbească. Dacă parlamentul cu l’a somat să spună ceea ce ştie, noi, opiniunea publică nu avem de ca să ne temem ca să’l silim să vorbească. D. Delavrancea este un om cinstit, e un patriot, şi a tăcea ar fi o trădare, tot aşa de gravă ca şi acea pe care au comis-o regele şi Dimitrie Sturdza. Lumină, lumină, deci 11 strigăm fostului deputat de Prahova, lumină pentru ţară şi pentru salvarea cinstei sale ! Sfinx Au înebunit D. Maiorescu a interpelat in Sena pe d. ministru al instrucţiune! publice, asupra faptului incalificabil că, atunci cînd avem în ţară atâţia istorici de valoare, d-sa a însărcinat cu Scrierea istoriei naţionale pentru expoziţiunea de la Paris, pe d. Colescu-Vartic redactor la Voinţa Naţională. D. Haret a răspuns. Dar ce răspuns, Doamne sfinte! D. Haret a declarat mai întîiu că d-sa nu ştia că d. Colescu-Vartic este redactor la ziarul oficios al partidului, iar după aceea a spus un cuvînt care nu poate fi lăsat să treacă cu mâinile în sol duri. D. Haret a zis că prezenţa d-lui Vartic înomisiunea compusă din d-nii Xenopol, Onciu, Bogdan şi Iorga este o garanţie că se va face o lucrare bună! Cu alte cuvinte un istoric ca Alexandru Xenopol, unul ca Onciu, ca Bogdan, etc. şi cu toţii la un lor, nu prezentau destule garanţii pentru scrierea unei bune istorii naţionale şi că această garanţie indispensabilă o prezintă numai redactorul necompetinte al „ Voinţei Naţionale“. Iată o impertinenţă pe care noi nu o putem lăsa ca să treacă. De cît acuma a venit rîndul d-lor profesori sus numiţi pentru ca să -şi apere demnitatea. Cerber. CARNETUL MEU an sivant rom la la Pol Compatriotul nostru d. Emil Racoviţă, doctor in ştiinţele naturale de la Paris, după o lungă blocare în gheţurile polului Sud, e pe cale de-a se întoarce dimpreună cu expediţia la care a luat parte. Multă vreme familia şi amicii tinitului savant care se aventurase în regiunile cele mai puţin cunoscute şi mai puţin ospitaliere ale globului, fără nici un interes altul decît iubirea pură de ştiinţă, au fost adine neliniştiţi. Expediţia d-lui Gnerlache, la care participa şi d. Racoviţă cu misiunea specială de-a studia fauna şi flora polului Sud, a avut să sufere multe neajunsuri şi să întimpine multe primejdii. In toamna anului trecut familia a primit emoţionanta ştire ca vasul pe care se alia Emil Racoviţă fusese prins de gheţuri şi că nici o comunicaţie nu mai era posibilă cu dinsulpină in primăvară. La un moment dat a circulat chiar funebra ştire că expediţia e pierdută, cu persoane cu tot. Astăzi ni se vesteşte în sfirşit că expediţia e deja la Panta Arenas, in marea Antileor, desigur pe drum spre Belgia, de unde a plecat acum doi ani. Suntem convinşi că cercetă- rile ei, şi in special ale tinărului savant romin, vor imbogăţi ştiinţa cu fapte şi cunoştinţe uui. Salutăm cu bucurie ştirea că cel crezut pierdut sau aproape pierdut, revine sănătos din primejdioasa expediţie la Polul Sud. I. T. GUVERNUL TERORIZAT Cu toate că numai o mină de oameni, opozanţii din Camera au terorizat guvernul şi majoritatea zilele acestea. In ultimele zile guvernul nu se mai putea mişca decit cu voia opoziţiei. Şi la cel mai mic act de independenţa era imediat silit să ceară scuze şi ertare opoziţiei, ca aceasta să-l cruţe. De cind e parlament nu s’a văzut o majoritate in o situaţie atit de ruşinoasă. Nici un guvernamental nu maî avea glas să vorbească, nimeni nu maî indriznea sâ riposteze pe faţă. Rămăsese numai vre-o doi inconştienţi a la Nae Statescu cari indrizneau din cind in cind să spue cite o dobitocie... Dar cine raspuide unor asemenea indivizi! Un adevărat faliment moral pentru majoritate ! Tineretul liberal Dar ce făcea tineretul liberal, tineretul căruia nu i se putea svîrli in faţa nici afacerea Halber, nici infamiile de la 1 Noembre, nici trădarea naţională ’’ Ce făceau fiii lui Brătianu, cari aveau cu ei legenda creatorului partidului liberal ? Să arătăm pe rind Ce făceai şi unii şi alţii. Sint lucruri foarte interesante. — Dar de ce tăceţi d-voastra tinerii, intreba cineva pe unul dintre junii chencişti. — «Să spun sincer ? A avut dreptate Delavrancea cind a declarat ca sintem un partid de orfani. Ce voiţi sa facem noi 7 Da, asa, Sturdza a compromis partidul, dar ca să luptăm in contra lui ar trebui să avem alt șef. De unde să-l luam 7 Statescu 7... Apoi aceasta ar fi serios7 Aurelian?... Dar cine ştie ce vrea ? Sintem nşte orfani şi nevoiţi sa înghiţim totul, pina ce s’a ivi un om capabil sa ia conducerea partidului. Acesta este sentimentul cu care tinerii liberali urmează pe d. Sturdza. De aceea, cind a fost vorba sa apere cineva guvernul, s’a ridicat tot procurorul care în procesul lui Stoica Alecsandrescu vorbea de marele necunoscut, dind sa Înţeleagă că Dumitru Brătianu pusese la cale asasinarea lui Ion Bratianu. Şi cum a vorbit acest fost procuror! Le era ruşine şi guvernamentalilor. Demisia d-lui Delavranoaa Majoritatea e convinsă că d. Sturdza este vinovat, majoritatea e convinsa ca mai toţi miniştrii sunt oameni cari pot fi ucişi moraliceşte şi că traesc in ea numai grafie indulgenţei opoziţiuneî. De aceea era stapinită de o adevarata teroare majoritatea, ori de cite ori o ameninţare pornea de pe băncile opoziţiei. Imediat conciliabul, imediat scuze, imediat ertare. Aşa s’a petrecut şi cind d Delavrancea a ameninţat ca, daca nu i se primeşte demisia, face destăinuiri compromiţătoare pentru d. Sturdza. Majoritatea fiind convinsa că d Sturdza va fi zdrobit, s’a grăbit să primească demisia d-luî Delavrancea. Interpelarea d-lui N. N. Ionescu Alaltaeri mnmeluciî credeau că au găsit şi eî o chestie cu care sâ lovească in opoziţie şi d. N. N. Ionescu, caruia ii zice şi Ţiganu, s’a grăbit să interpeleze asupra generalului care a jucat la Nizza. Imediat s’a ridicat d. Al. Marghiloman şi a cerut ca guvernul să dea îndată explicaţii. Toată lumea a rămas mirată văzind că, după zece minute, se ridică d. Ferekyde şi fara ca sa aştepte venirea d-luî general Berendem, ministru de război!, dă citire unei telegrame a generalului in chestie prin care se desmninţea faptul. Guvernul îşi însuşea acea telegramă. Mai mult, ei! in şedinţa publică d. G. Nacu a declarat că majoritaea nu se face solidară cu interpelatorul d. N. N. lonescu şi desaprobă chiar că s’a a*»„ dus o chestie privata in parlament. Bre ! Ce a ti ta curtoazie si preveni-1 mnfa din partea guvernamentalilor? iată adeverul. Majoritatea şi guvernul fuseseră terorizaţi. îndată ce ,d N. N. lonescu a anunţat intepelarea, d. Tache lonescu a declarat ca opoziţia va uza de represa- *iii şi imediat a formulat o interpelare in chestia divorţului d-lui Ionel Urăftianu. Cind s’a aflat aceasta, nvamelucii au înlemnit, miniștrii s’au inspăimintat. Atuncî d. Ferichidi i-a tras o sapunealâ d-lui Pallady, care se spune că pusese interpelarea la cale. — Sa poate așa prostie! Se interpelează in asemenea chestii cind ai pe banca pe Ionel Brătianu . Şi imediat mai mulţi guvernamentali au tabarit pe capul d-lui Al. Marghiloman implorindu-1 sa intervie ca d. Tache Ionescu sa nu-şi anunţe interpelarea. Pe urmă s’a făcut intervenţii tot prin d. Marghiloman, ca să nu se publice, nici in ziarele conservatoare şi Dreptatea nimic despre interpelarea d-lui Tache lonescu. Şi in schimb s’a luat angajamentul ca guvernul şi leaderul majontatei să facă declaraţiile pe cari le-a făcut in chestia interpelare! d-luî N. N. lonescu. lata cum in toate chestiile majoritatea era terorizata de opoziţie si aceasta ii dicta purtarea. t S’a văzut ca lucrurile au mers pînă acolo in cit însuşi d. Sturdza a implorat opoziţia sa lase să se voteze două legi. in aşa stare, cum voiaţî ca regele să-i mai acorde d-luî Sturdza o prelungire a sesiuni! ? Nu, fără îndoială, nici odată, nu el a văzut un guvern mai păcătos. , Rep. : DIN 6 TREI NATA TE Conflictul turco-bulgar Din telegramele pe cari le-am primit de la corespondenţii noştri din Budapesta şi Viena, cititorii au putut afla ca lagraniţa turco-bulgares’a intimplatin grav'conflict miiar d intre trupele turceşti şi cele bulgăreşti. Oficioasele bulgăreşti, ce ne - a sosit astazî, istorisesc in modul urmator cela intimplate la graniţa turco-bulgara. De vre-o zece ani de cind exista neînţelegeri intre guvernele din Sofia şi Constantinopole Ci privire la o bucată de pamint de lingă graniţa bulgară. După multe tratative diplomatice ambele guverne conveniseră acum trei ani ca o comisiune de experţi să tranşeze ui ferendul. Experţii n’au putut insă cădea de acord, — Bulgiriî susţinind ca terenul in litigii aparţine Bulgariei, iar Turcia că aparţine Turciei — şi trupele ambelor state ocupară pe cile o jumătate acest teren. * Cu ocazia războiului greco-turc, trupele turcești se retraseră și guvernul bulgar ordonă imediat trupelor sale să ocupe acest teren. După războiul grecoturc, guvernul Otoman regreta abandonirea terenului ocupat de Bulgari şi dădu ordin şefului trupelor turceşti din Andrianopole ca la prima ocazie" sa ocupe terenul de lingă graniţa Bulgară. Săptămina trecuta, comandantul trupelor turceşti vazind că pe terenul in litigii nu se află trupe bulgăreşti, înainta cu trupele sale spre acest teren. Un semnal al sentinelei bulgăreşti vestit pe comandantul trupelor bulgăreşti cari alergară la faţa locului. Comandantul bulgar somă pe acel turc sa se retragă şi cum acesta refuză, soldaţii bulgari deschiseră un foc puternic asupra trupelor turceşti. Aces O VIAŢA Ea şi el Cu cită căldură nu se începe lupta -! Iţî pui tot entuziasmul, dar tot ce aî maî bun in tine, de multe ori rizică totul pe o singură carte Primele timpuri insă trec uşor, încetul cu încetul focul de alta data piere, constaţi cu durere că altfel erau văzute lucrurile de departe şi altfel sunt de aproape. Atunci vezi deşertăciunea tuturor năzuinţelor, pleci capul înaintea neputinţei şitot ce cauţi e ca să împaci mai bine trecutul cu prezentul, idealul cu realul, iluzia cu faptul. E un fel de compromis în aceasta neputinţa a vieţei, cind încă nu este perduta speranţa intre ea şi cind voeşti să împaci noua ta viaţă unind timpul de faţă cu trecutul. E ajuns şi el in această stare. Ce a visat el sâ-i fie vieaţa, cit de mult şi de înalt a iubit şi ce ruină se arată innaintea ochilor lui despăenjenifi. Cum o visase el pe ea şi cum o vede azi ! In lupta pentru bine şi pentru dreptate căutase, nazuise la un tovarăş care sa-i fie cel mai bun prieten, unit cu el prin dragoste şi pnn comunitatea de idei şi de simţire. Cimm cineva iubeşte şi este inteligent, cind acelaşi gînd mină actele ambilor, cind sentimentele unuia sint ale celuilalt, o singură fiinţă traeşte în doua, o singură voinţa le însufleţeşte—traiul devine liniştit şi fericit, căci nu găseşte inpotriva-i nici o împotrivire. Totul curge lin la vale, şi daca lupta este, ea e cu lumea exterioară, cu duşmanii din afară. In launtrul căsniciei este pace şi dragoste, două fiinţe s’au contopit una in alta, colţurile cari erau s’au tocit—şi ori care vei lua din cele două exemplare, va fi identic celuî-l’alt. Aşa îşi mchipuea el casatoria: pentru a avea un tovarăş, se însurase şi pentru a ajunge la aceasta pornise in luptă sfintă, cautase sa facă cultura sufletului şi inteligenței diesei, o pusese să citească, o convinsese, crezuse el, avuse nenorocitul iluziunea, că un alt eu al lui fabricase din jumătatea lui. Cum însă s’a înşelat de mult—cit de puţin cunoscător se vede că este in ceea ce priveşte inima omenească. Femeea aceasta,—copilă aproape—e mai tare, mult mai tare de cit dinsul. S’a prefăcut că se supune, a primit ca bun şi ca al ei, tot exteriorul vieţei din care voea dinsul sa trăiască, l’a adormit aşa de bine, pină a putut căpăta stapînire asupră’i. Apoi a început să-şi dea la iveală firea, încetul cu încetul, începînd cu lucruri mici, ea işi recăpăta concesiunile făcute, ii varsa in suflet cu linguriţa otravă, il sileşte să renunţe la o suma de victorii cîştigate aşa de uşor asupră-î. Intr’o zi ei a trebuit să constate, ca tot ce ciştigase a perdut, că o prăpastie există intre eî» prăpastie de idei, de sentimente, de gusturi, de tot. Se vă lasa de streini unul de altul, fă se întrebă zăpăcit cum de s’a făcut că immnoment femei: aceasta a fost una cu dinsul . Se întreabă denn a visat, nu’șî explică cum s’a făcut aceasta minune ca o izbindă de-o dată să se schimbe in infringerea cea maî dureroasă . Cu o furie nebună s’a pus din nou să lupte. A întrebuinţat toate mijloacele, şi cele blinde şi cele aspre, a făcut apel şi la sufletul şi la interesele eî, a muncit zile şi luni, şî-a înfrigurat nervii cautind să se reţină ca să nu facă exploziune. A venit momentul cînd a trebuit să constate că totul este absolut zadarnic, ca in viaţa lui are un duşman teribil, duşman de care este legat pe o viaţă întreagă, pe care î l iubeşte şi il urăşte în acelaş timp, de care ar fi voit să se vadă despărţit, dar fără de care ştie că nu va putea trăi. * A venit apoi lîncezeala renunţăreî. La ce bun să încerce ceea ce este cu neputinţă? Două soluţiuni i se înfăţişează. Poate să rupă prin divorţ această legătură — dar atitea scrupule il reţin de a acest fapt, atitea amintiri, şi apoi dragostea care încă nu plecase, cu toată porunca minţei ! Avea apoi şi alte pricini intime. Nu se putea vedea altfel decit căsătorit! Cum o să iasa in lume singur, ce va face el fără de ea in casa goilă? De la prima tinereţe, tie la douazeci şi unul de ani, trăise cu această femeie, nu gustasedelicii!» vieţei de tinar , se simte ingrijat, la ideă de a ramine singur. Apoi ce va deveni din sa , se întreabă el. O vede tinară, copilă, luată de la Casa părinteasca, o vede noi la timp alaturi de el, şi acum sa o ştie aruncată în valurile vieţei, expusa să ajungă jos de tot, sa fie nevoita sa se vinza. Ai avut o icoană la care te-ai închinat o viaţă întreagă. Chiar cînd nu mai crezi in ea, iţi vine pare-că greu să o vezi la hala vechiturilor sau pe mina neguţătorilor de argint ! Pe lingă mamă, era apoi fiica lor Să le desparţi, să faci doua nefericite, să lipseşti o fiinţă fragedă de îngrijirile şi sfaturile materne ! In fundul sufletului lui nun, se revolta contra acestei posibilităţi tot aşa de mult cit să ridica şi in potriva acestei fiinţe care s’a alipit de viaţa lui pentru a o face dureroasă, pentru a o face neagră, pentru a’i dezgusta de tot ce-î fusese sfint în copilărie şi în primi tinereţe! Totuşi nu o invinueşte. E maî mult el vinovat, că n’a cercetat bine acest suflet, că n’a intrat maî adine in misterele lui, pentru că a fost aşa de copil să nu vadă că totul ii despărţea: şi inimă, şi suflet şi educaţie şi chiar lumea in care au crescut amindoi. Doi orbi şî-au dat mina, au crezut ca-şî vor plăcea unul altuia şi cind o minune le-a deschis ochii, ei constată cu teroare ca totul ii dezuneşte şi că nimica rm-î leagă îşi vede viaţa ruinată, dar la aceasta dărâmătură tragică de ce ar mai adaogă altele . E dar de căutat alte soluţiuni. E mai bine a lua lucrurile aşa cum sint a te apropria lor, a arunca in foc tot ce-i netrebuincios şi ’dăunător. Cu mătura cea mare va trebui dar să dea afară din casa lor iluziile de altă-datâ, să gonească idealul ce ’ş ficuse de căsătorie, sa închidă ochii la multe, să’şi despartă viefele lor, laslii fie câruia cu mai multă libertate. I-a declarat dar categoric: uite,aşa sint eu, nu căuta să mă schimbi, căci voi lupta in zadar. Şi eu te las aşa cura eşti, şi fiecare în colţul lui să caute să trăiască. Viaţa unuia să n’aibâ a face cu aceea a celuilalt. Avem două lucruri comune: ne iubim ori ni se pare ca ne iubim, şi un copil. Cind dar vom fi să ne întilnim asupra acestor două cestiuni, sa fim uniţi, să nu ne certăm. In colo tu trăeşte cum voeşti, eu cum mă fae capul... Fiecare se retrage dar în colţul lui. Se văd cit mai rar, de frică să nu se ciocnească. El stă tot timpul lui in biuroul de lucru, dinsa în salon şi în camera de culcare. Ea se duce la prietenele ei, el işî face in fie-care seara, solitara preumblare pînă la capul podului. Se intilnesc la masă şi la culcare. Nu ’şi maî comunică impresiile zilei, nu se maî sfătuesc, e un fel de convenţie tăcită intre ei ca unul sa nu intre in amănuntele vieţei celui-i’alt. De un singur lucru nu se îndoeşte, la un singur lucru n’a voit să ’şi oprească gîndul, dragostea Eitel, credinţa ei. La ce bun aceasta injurie măcar in gind . Nu s’au luat din dragoste 7 Nu o iubeşte el, nu ’i iubeşte şi dinsa 7 Nu s’a gindit mei odată să o înşele. Nu există altă femee pentru el. Are fireşte ocaziunea să cunoască multe Timiditatea lui din naştere, maî ales faţă de femei, faptul că nu ’i venea macar im minte că ar putea să se gîndeascâ la o alta, îl făceau ca să treacă nepăsător, naiv, printre atitea primejdii cari ar fi putut să ameninţe credința căsniciei lui. De ce s’ar fi gindit la alta ? Avusese o copilărie nenorocită, nu avusese prilejul ca să facă asemănare intre diferitele feluri de dragoste. De la amorul venal al preoteselor amorurilor tarifate, de îndată a trecut un alcovol marital in care aceeaşi răceală a simţurilor găsise ca şi in trecutul lui amoros. I se părea că aşa trebue să fie, nu bănuia că sint femei cu corpul de jăratec, că sint senzaţiuni altele decit acelea pe cari le căpătase. Şi chiar de ar fi ştiut, îl reţinea un fel de scrupul, o cinste de om drept. «Nu pot să mă gindesc la alta, căci şi dînsa nu se gindeşte de cit la mine !» Nu’î controla de loc viaţa, b’o intreba unde ese şi de unde vine, o lăsa liberă să’şi aleagâ prietenele, sigur că in această privinţă, va şti sa-î păstreze cinstea lui neatinsă. —Cind nu mă vei iubi, să-mi spui sincer lucrul acesta şi ne vom despărţi ca doui buni prieteni. De citeva ori, această siguranţă a fost umbrită de citeva fapte indoelnice. I s’a părut ca ’î mai mult o copilărie, i-a atras atenţiunea ca se compromite zadarnic, in faţa unei lumi care nu face decit veşnic sâ birfească pe cei nevinovaţi. * Aceeaşi încredere o are şi dinsa.—El, să mă insele, el . E prea prost cu femeile ca să facă lucrul acesta, respundea amicelor cari aruncau bafneala asupra cuminţeniei lui... Puteau sa existe în adevăr bănuelî. Femeile il găseau plăcut, frumos, ziceai! chiar unele. Naivitatea si credinţa lui conjugala, ispiteai! pe o mulţime ca sa conrupa, ca alta dată femeia lui Putifar, pe acest noi! losef. Cite din amicele ei nu ii întindeu o mină de ajutor ca sa’l atragă in cursă! El statea prea sus insă, in nouri, ca sâ priceapă toate aceste avansuri. Cind cineva i-a deschis ochii şi i-a arătat câ femeile «mor după el», s’a simţit aşa de nefericit ca să creaza dinsa aşa ceva. Era amabil cu toata lumea, gi ia naivitatea lui, in cinstea intregei sale fiinţe, vedea cu groază că făcuse atitea acte pe cari lumea “le-ar fi putut lua că suit de altă natura... Nu o crede pe Ella aşa de proastă, ca să-l bănuească, nici măcar mi se opreşte la aceasta putinţă, căci ştiindu-se absolut nevinovat, şi cu gindii şi cu faptul, nu pricepea cum ar putea sâ fie măcar bănuit! Acum cind ochii ii sint deschişi, pare că vede ca ea nu a prea dat crezare credinței că el e un prost ci femeile, s’a simţit spionat, îşi explica de ce cutare prietene nu ’i maî vin in casă» fie ce Elia nu maî merge in cutare loc... Trece repede insa pe de-asupra a» cestor nimicuri... In naufragiul unei întregi clădiri de visuri, tin singur lucru rămine în picioare: faptul că o iubește inea și se crede a fi iubit. Toate cele l’alte amănunte pier, se pierd in noaptea tenebroasă a uităreî. E in definitiv unica mirighere,singura legătură ce’l mai fine de această femee. Dacâ şi aceasta iluziune ar pieri, viaţa cu dinsa împreuna va părea un iad. O ruşine, o prostituare. Se înţelege câ nu maî este dragostea primilor ani. Aceea de mult a zburat, s’a dus în mijlocul neînţelegerilor caznice şi a pierdere! atitor iluzii. A rămas totuşi un sentiment apropiat iubirei, a rămas obişnuinţa, credinţa că aceasta, încă dragoste. Forte daca s’ar fi scoborit in fundul sufletului săi, aci fost nevoit sâ costate câ este gol şi că nimic nu-1 mai leagă de Elia. Ii este frica să capete această ultimă convingere şi voeşte maî bine să crează fără de a cerceta, de frică ca ruina vieţeî sale să nu fie desavirsitâ. Const. Stilie.