Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 1-52)

1970-01-14 / nr. 2

n PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA! «n ^ ..... ANUL XXVI­­I pa a fi A H­TM72. |HpK­|ICII | Cd |J € II­ ICI |V1 . S PAGINI­­| IEI) ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA APLICAȚIILE TACTICE IN TJ_M_P_U_L IERNII, PIATRĂ DE ÎNCERCARE mssmm m ■ ■^mmiBimmmaÊmmmuimmamÊUÊiBEEIBÊÊÊEMKÊÊËKÊÊÊEM A MĂIESTRIEI MILITARE (■ [UNK]BMAAMWMHBBWWHIBN­BWIIlIflriflB'l ilh IWWlAMAAMAABMMI SI A TĂRIEI MORALE L. 1 _ mm ca TEHNICA SA FUNCȚIONEZE PFRFFP.T ■ s_ n ■ [UNK] «uv ■ în timpul aplicațiilor tactice, pro­blemele legate de îndeplinirea mi­siunilor, învingerea unor greutăți, sînt rezolvate de comandanți, de me­canici conductori, de grupele de reparații și întreținere ale batali­oanelor. Sîntem însă și noi, milita­rii din serviciul tehnic, părtași atît la satisfacții cît și la insuccese. De altfel, simțim tot mai mult necesi­tatea colaborării tuturor factorilor care au un cuvînt de spus în func­ționarea ireproșabilă a tehnicii de tancuri și auto în aplicațiile tactice, momente importante ale activității noastre de instrucție. Această pre­ocupare a ieșit în evidență și cu prilejul trecerii tancurilor și a auto­­vehiculelor la exploatarea de iarnă, cunoscute fiind problemele ce le ridică exploatarea mașinilor în acest sezon. Serviciul tehnic, împre­ună cu comandanții de subunități au pus accent atît pe pregătirea prealabilă a personalului cît și pe organizarea rațională a muncii­, ri­dicarea răspunderii fiecărui militar în vederea executării în condiții op­time și în volum complet a opera­țiunilor. A devenit o regulă ca în special verificările și reglajele la tancuri și automobile să fie executate atit de grupe de reparații ale atelieru­lui unității cît și ale batalioanelor, concomitent cu efectuarea lucrări­lor de întreținere. Ceea ce duce la creșterea eficacității controlului in­­teroperațional, la un randament sporit în depistarea și remedierea defecțiunilor. Această colaborare, existentă și în zilele de întreținere și verificare tehnică, în perioadele de pregătire a aplicațiilor, reprezin­tă în fapt și o contribuție la ridi­carea calificării mecanicilor conduc­tori militari în termen, a șoferilor. La rîndul lor aceștia au un cuvînt de spus, ca oameni care în diverse situații, în timpul îndeplinirii mi­siunilor, au reușit să cunoască anu­mite particularități ale tancului sau autovehiculului, cum „răspund“ la comenzi. Conlucrînd în acest fel, plutonie­rul Grigore Pop, șef de grupă re­parații la atelierul unității, și sergentul-major Vasile Teodorescu, mecanic conductor, au prevenit in două rînduri avarierea tancului da­torită faptului că, împreună, au sesizat la timp o defecțiune la cu­tia de viteze. Majoritatea subofițe­rilor, între care plutonieri­i-major­i Neculai Gogonel, Eugen Ilie și­ Ion Vlăduț, plutonierul Traian Farcaș, și-au însușit un astfel de mod de lucru. Cei mai mulți sînt comuniști și aș vrea să subliniez preocuparea comitetului de partid și a birouri­lor organizațiilor de bază de a-i antrena să se situeze în fruntea ac­țiunilor meritorii care contribuie la mobilizarea tuturor militarilor pen­tru pregătirea minuțioasă a teh­nicii de luptă în vederea apli­cațiilor. Comuniști ca maiorul Alexandru Pop, șeful atelierului unității, maiorul Roman Dudaș, co­mandant de batalion, maiorul Gheorghe Mănăilă, ajutor pentru tehnică al comandantului de bata­lion, căpitanii loan Stan și Gheorghe Popa, comandanți de companii manifestă o permanentă preocu­pare pentru activizarea persona­lului tehnic de la subunități, a gru­pelor de reparații, pentru buna or­ganizare a fluxului tehnologic și reducerea timpilor morți, corelarea activității de control și eliminarea suprapunerilor. Toate acestea se subordonează principalei sarcini de a asigura o permanentă stare ope­rativă a tehnicii de luptă. La pregătirea teoretică și practi­că a personalului, în scopul însu­șirii regulilor de întreținere și ex­ploatare a tancurilor și autovehicu­lelor, serviciul tehnic, comandanții de subunități au avut în vedere ce­rințele ce au decurs din experiența unor aplicații anterioare, executate iarna. In consecință, s-a acordat mai mult timp unor ședințe și an­trenamente în care echipajele și-au întregit cunoștințele despre modul de acționare asupra tehnicii pentru scoaterea tancului din împotmolire Maior VIOREL LUPȘA (Continuare în pag. a II-a. Iarna a rezervat — în aplicațiile tactice din anii precedenți — a­­proape fără excepție — surprize meteorologice cu consecințe impor­tante și imediate asupra practica­­bilității terenului și viabilității drumurilor. Acestea au exercitat influențe mai­ ales asupra deplasă­rilor trupelor în diferite situații de „luptă". Obstacolele și greutățile apărute au fost învinse, de regulă, cu succes atunci cînd s-au executat marșuri obișnuite, de apropiere. Dar deplasările din contextul „dez­voltării luptei în adîncime“ nu au fost întotdeauna perfecte. Au apă­rut felurite neajunsuri care ar fi putut fi prevenite prin aplicarea fermă a prevederilor regulamenta­re, prin respectarea strictă a tutu­ror regulilor din sfera „disciplinei cîmpului de luptă“. Este un fapt constatat că elanul ofensiv al trupelor care au rupt apărarea adversarului sau au ciș­­tigat o altă „luptă“, răspunderea pentru sporirea continuă a puterii loviturilor și, legat de aceasta, rea­lizarea din mișcare a grupărilor de forte și mijloace care vor acționa asupra obiectivelor următoare de­termină creșterea, mai cu seamă în rîndul cadrelor, a unei stări de tensiune' 'cu atît mai­ accentuată cu cît viabilitatea drumurilor este mai limitată, iar practicabilitatea terenului în genere mai redusă. Apare fenomenul că toți coman­danții de subunități „se grăbesc“, revendicînd priorități în angajarea pe itinerare, în depășirea eventua­lelor coloane care nu se înscriu cu un ritm înalt de deplasare. Cunoscîndu-se acest fenomen, deplasarea trupelor în împrejură­rile arătate trebuie atent contro­lată și îndrumată de către statul major, la încrucișările de drumuri și în alte puncte importante, postu­rile de comenduire și îndrumarea circulației fiind necesar să fie con­duse de ofițeri. Ne amintim de o aplica- Colonel V. MIHAIL (Continuare în pag. a II-a) Disciplina deplasărilor este hotărîtoare După intrarea în raionul fie concentrare nici o urmă în întreaga zonă, nu va prezența tancurilor. Foto : ST. IONESCU In acest număr; Marginalii la preocupările unui grup de lectori­­ pas. a II-a! Specialiștii despre exploa­tarea autovehiculelor iarna PE ZĂPADĂ PE CEAȚĂ, măsuri de precauție sporite­ tone. a Vl-al C­onstatăm, la lectura unor răspunsuri pe ca­re diferite foruri le dau redacției ca urma­re a unor sesizări, o —r re­alijdi­c­­­­ta ca numele celor vinovați de o de­ficiență oarecare, de un comporta­ment incorect să nu apară în mod public. La fel se petrec cîteodată lucrurile și în cadrul unor adunări de partid sau U.T.C. , nu se ope­rează cu critica decit pînă la un anumit nivel, cei ce se plasează deasupra acestui nivel beneficiind de un cadru mai restrîns, cîteoda­tă redus la clasicul „între patru ochi" Invocîndu-se specificul armatei, o asemenea practică se și teoreti­care se întărește autoritatea șefu­lui Se poate ca el, intr-un moment sau altul, să greșească, să nu dea randamentul optim, să aibă ieșiri necontrolate. Va fi .102­3,Ia autorita­­tea sa de o critică în adunarea colectivului de comuniști sau în presă ? Va suferi autoritatea sa dacă el își va recunoaște în mod deschis lipsurile? Trăim cu toții o viață colectivă și fiecare am încer­cat un sentiment de respect în fa­ța unui act autocritic, serios și sim­țit, făcut cu convingere, nu ca o demonstrație demagogică. în cel care are tăria de a se privi cu ochi critic vedem putere morală, dorin­ță de depășire, virtualitatea unor succese viitoare. NU CRITICA LEZEAZĂ AUTORITATEA, ci faptele incompatibili­­­ zează afirmîndu-se că atitudinile critice față de oameni, cu grade și funcții mai mari ar fi neavenite, întrucît le-ar leza autoritatea. Ast­fel, se ajunge pe alocuri la situa­ția că la adresa unora, care ar me­rita să i se arate deschis soluri în educație, in purtare, în stilul de lucru, combativitatea rămîne la un ton vag și general. Evident, întărirea autorității șe­filor este o necesitate decurgînd din disciplina m­ilitară, din u­nît­a­­tea de comandă. Subordonatul tre­buie să îndeplinească ordinele su­periorului său fără discuție prompt. Mai mult. In armata noa­si­stră — instituție a orînduirii so­cialiste — respectul față de șef es­te însoțit de sentimentul dragostei. Totul ii apropie pe comandanți și executanți, aceleași interese, ace­leași năzuinți patriotice, conștiin­ță demnității, a drepturilor și în­datoririlor cetățenești. Cînd aces­te condiții se întrunesc în oameni cu o fizionomie spirituală și etică înaintată — așa cum este de altfel în cele mai multe cazuri — rîndu­­rile sînt cimentate nu numai de disciplina militară, ci și de tovă­rășia și frăția ostășească. Compa­niile, batalioanele, regimentele și diviziile noastre au dovedit cu pri­sosință de-a lungul anilor ce lu­cruri minunate poate realiza aceas­tă coeziune. Sentimentele calde pe care se nutresc militarii față de coman­dant in subunitate, unitate, divizie etc. își au izvorul nu numai în a­­ceea că el reprezintă societatea și, în același timp, aparține aceleiași lumi din care fac și ei parte, ci și pentru că el dovedește niște as­cendente morale și profesionale care-l impun. Cu alte cuvinte, alături de auto­ritatea cu care este investit de stat prin grad și funcție, el afirmă și autoritatea competenței, principiali­tății, hărniciei, spiritului de răs­pundere, exigenței, încrederii în om și multe, multe altele. De alt­fel, tocmai prin manifestarea lor în toate momentele activității și vieții, șeful crește în ochii celor pe care este chemat să-i instruiască, să-i educe, să le dirijeze efortu­rile. Aceasta este calea normală prin Dar să luăm și cazul — care nu-i doar ipotetic — în care este vorba de un om ajuns întîmplător într-un anumit post : este incompetent și fără perspective și caută să-și a­­copere lipsurile printr-o purtare Colonel GH. BARBU (Continuare In pag. a V-a. Tragerilor antiaeriene- ACEEAȘI PRECIZIE ȘI ÎN ANOTIMPUL RECE! Potrivit misiunii lor de luptă ș 1 posibilităților tehnice de care dis­pun, subunitățile de artilerie și ra­chete antiaeriene, pot duce cu suc­ces acțiuni de luptă în orice ano­timp, ziua și noaptea, indiferent de starea vremii. Pîcla, ceața ploaia, zăpada, poleiul pot împiedica tem­porar intervenția aviației de vînă­­toare dar nu și pe cea a artileriști­­lor și rachetiștilor ș.a. Desigur ase­menea fenomene atmosferice — în­deosebi iarna — influențează func­ționarea tehnicii de luptă, capaci­­tatea de lucru a militarilor din a­­ceste subunități. Pentru a menține tehnica în stare de funcționare la parametri optimi și personalul la posibilitățile maxime de muncă, totdeauna gata pregătit în vederea tragerilor­ antiaeriene — a­­ fost în­treprins un complex de măsuri. Și în acest an a nins abundent, îndeosebi în munți. Dar paralel cu asigurarea continuității serviciului de luptă, subunitățile, avind pregă­tite din vreme uneltele și mijloacele tehnice necesare și organizîndu-și cu chibzuință folosirea efectivelor, rotirea turelor, reușesc să înlăture zăpada de pe căile de acces, din ju­rul unor obiective și din incinta rampelor de lansare, să mascheze pozițiile în funcție de mediul în­conjurător. Procedîndu-se astfel, cir­culația în dispozitiv, transportul ra­chetelor, alimentarea, dislocările, mișcarea circulară a rampelor și a armamentului artileristic etc. sînt permanent posibile și favorizează desfășurarea normală a antrena­mentelor, stabilirea corectă a con­dițiilor balistice și meteorologice în care s-ar desfășura tragerile, coo­perarea fructuoasă cu aviația de vânătoare ce acționează pe înveliș de iarnă. Am sublinia aici efortu­rile intense depuse mai ales de mi­litarii subunităților dislocate în munți La acest capitol s-au ivit și unele minusuri. Spre finele lunii decem­brie a anului recent expirat, la o baterie a.a., bunăoară, s-a găsit ză­padă pe prelata aparatului central, gheață pe anume părți ale tehnicii de luptă și pe fundul amplasamen­telor. Or, se știe că umiditatea, pă­trunsă la părțile mobile ale apara­telor indicatoare, la conductorii e­­lectrici, la sistemele optice, la mu­fele de cuplare a cablurilor etc dă naștere la scurtcircuitări și străpun­geri ale izolațiilor, fenomene care se descoperă foarte greu. Acestea afectează precizia determinării coor­donatelor țintelor aeriene și impli­cit a calculelor de tragere. De altfel, punerea în situație de luptă a ba­teriei respective a depășit cu mult baremul admis. O altă direcție în care se acțio­nează pentru ca tragerile antiaerie­ne să se poată executa și iarna cu aceeași eficiență este aceea a per­fecționării tehnicii de luptă. Intro­ducerea unui sistem de conjugare a lucrului stației de radiolocație cu ae­­el stației de dirijare permite identificarea automată a propriilor avioane aflate în zbor de descope­rire, urmărire și neutralizare a țin­telor aeriene adverse. Cum varia­țiile de presiune a aerului în sec­țiunile de ghid pot influența nega­tiv siguranța în funcționare a sta­țiilor de dirijare a rachetelor, spe­cialiștii noștri au pus la punct o instalație de protecție a magnetroa­­nelor — în curs de generalizare la trupe — evitîndu-se astfel întreru­peri în funcționarea acestora, sau scoaterea lor prematură din func­țiune. Adoptarea soluției de sporire a mobilității cabinei emisie-recep­­ție — pe de o parte prin adăposti­­rea stației în amplasament, iar pe de alta prin ridicarea ei la o înăl­țime mai mare față de cea­ inițială — permite creșterea gradului de protecție și mai ales a posibilități­lor de descoperire a țintelor la alti­tudini mai mici și la distanțe ce depășesc chiar pe cele prevăzute de constructor. Astfel și influența zonelor împădurite, a stratului foar­te gros de zăpadă sau a eventua­lelor troiene din apropiere e in bună măsură anihilată. Introduce­rea alimentatoarelor mobile, conce­pute și realizate la noi în țară, în­găduie nu numai alimentarea si­multană rapidă a unui număr spo­rit de rachete, ci și reducerea du­ratei lucrului militarilor pe vreme cu ploaie, ger, viscol etc. în sezonul de iarnă, principala preocupare a cadrelor din subuni­tăți e îndreptată spre îmbunătăți­rea continuă a calității antrena­mentelor, urmărindu-se și prezența tuturor militarilor la program. Totuși, în cazul unor absențe for­tuite, nu în fiecare subunitate se recuperează temele cu cei care au absentat. Or, ar trebui să nu se piardă din vedere că un militar cu goluri în instruire poate comite, cînd nici nu te aștepți, o greșeală de natură să compromită lucrul întregii echipe, ba, în final, chiar și tragerea. La bilanțuri și mai ales în unele adunări de partid s-a sub­liniat că absențele se înregistrează cu precădere acolo unde lipsește preocuparea pentru călirea organis­mului și dezvoltarea rezistenței fi­zice a militarilor iar îmbolnăvirile și scutirile „de sezon“ sînt socotite ca... inerente Am observat, pe alocuri, că iarna apar sau se amplifică tendințele de simplificare sau de teoretizare a exercițiilor de antrenament. Am întîlnit cadre care părăsesc tehnica la apariția primelor precipitații at­mosferice și improvizează „ceva" la sală, dar și excesul de zel al alto­ra de a face antrenamente, afară „cu orice preț“, chiar și atunci cînd starea vremii nu o permite. La ser­viciul de luptă la material s-a pre­ferat, în unele locuri, fie să se lu­creze efectiv cu o singură echipă (ca la un exercițiu demonstrativ sau la un instructaj metodic); cei­lalți militari fiind doar spectatori fie să se admită întreruperi mari în executarea acestor ședințe, mo­tivând­u-se absența temporară din sector a zborurilor avioanelor, dar neutilizîndu-se, în același timp, a­­paratura proprie de imitare. Ești nejustificată subaprecierea de către unii ofițeri a acestei aparaturi, deși cu ajutorul ei putem reprezenta, pe bază de program, și rezolva situa­ții aeriene complexe, putem execu­ta trageri de instrucție apropiate de realitatea luptei moderne. Bineînțe­les că asemenea, tendințe și prac­tici au fost și sînt combătute oriun­de apar atît cu prilejul controalelor cît și al adunărilor generale ale or­­ganizațiilor de partid. Din practica procesului de ln­ Colonel ION IFRIM (Continuare în pag. a Vil-a. CHENAR A ÎNVĂȚA, CN MOD DE A TRĂI Pe culoarul unei secții a spitalului Fundeni, a­­șteptind diagnosticul izo­topilor și al medicilor mi­litari de aici pentru ci­neva care-mi este scump, am cunoscut un maistru militar t­inăr, internat și el pentru investigații me­dicale. Omul era preocu­pat, firește, de rezultatele pe care avea să le pri­mească și mi-a împărtășit emoțiile lui. Așa am in­trat în vorbă. Mi-a îm­părtășit cîteva din planu­rile sale de viitor și, pe undeva, a pomenit nu­mele unui coleg care, se­ pare, l-a impresionat prin voință și putere de muncă, și care, acum, este elev al Academiei militare. Refe­rințele lui mi-au trezit do­rința de a cunoaște omul despre care îmi povestise. Am cerut relații la aca­demie. „Da . — mi-a răs­puns șeful lui — maistrul militar clasa a lll-a Nec­­șoiu Teodor este­ elev la noi, la facultatea de radio­locație, în anul IV. Merge, foarte bine“. Un motiv in plus pentru a mă întilni cu el și, eventual, a-l pre­zenta cititorilor, l-am so­licitat un interviu și ast­fel am aflat drumul lui în viață. Colonel GH. BEJANCU (Continuare în pag. a VlI-a Maistrul militar clasa a III-a NECȘOIU TEODOR

Next