Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1970 (Anul 26, nr. 26-52)

1970-09-16 / nr. 37

p I PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA« ANUL XXVI s mLW ÊEBL » B­H BI Nr. 37 (6031) V1 ^9­ 9^A ^SK­R­­W 9^9 Ă 9 MIERCURI 16 SEPTEMBRIE ,970 ^spu­paidred păuni ORGAN GENTRAL AL MNISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA s papini­i uu Pentru obținerea calificativului bine SITUAȚII TACTICE, TRĂITE ȘI REZOLVATE REALIST Două misiuni cu elemente comune, dar cu particularități binie distincte într-o aplicație tactfică cu dublă acțiune, o companie­ de tancuri constituind pichet­ mobil de cap — făcea siguranța u­nor forțe afla­te în marș și care­­ urmau să sus­țină o luptă de întânire. La un moment dat, această companie (să o denumim „A“) a întilnit pe itinerarul de mișcare o subunitate de tancuri a părții adverse (să-i spunem „B“). Comandantul com­paniei „A“ a ho­tărît ca, printr-o manevră rapidă, în dreapta co­municației, să atace în flanc și spate subunitatea ,„B“, urmînd ca după aceea să continue marșul pe direcția inițială. Intîmplarea a făcut ca subuni­tatea „B“ — care făcea siguranța de marș a forțelor adverse — să întreprindă la rîndul ei o manevră în stînga comunicației, care a adus, în final, față în față ambele pi­chete mobile de cap. A rezultat o ciocnire frontală, ceea ce a determinat ca scopurile de învă­­țămînt propuse de conducătorul aplicației să fie atinse doar în parte. Acțiunea aceasta — urmărită de un grup de ofițeri — a dat loc unor controverse. Au reieșit în principal două puncte de vedere. Compania „A“ — afirma cine­va — trebuia să ocolească subuni­tatea „B“ și să continue depla­sarea în ritm rapid ; nimicirea subunității „B“ ar fi urmat să cadă în sarcina­­ forțelor principale ale avangărzii. Compania „A“ trebuia ; — au argumentat ceilalți — nu să oco­lească, ci să nimicească subunita­tea „B“ cu care luase deja con­tactul. încercarea de ocolire putea fi ușor dejucată de adversar care avea posibilitatea să organizeze în condiții avantajoase un atac în flancul și spatele companiei „A“ ...Din situația descrisă, am vrea să desprindem un singur aspect, care ni se pare a fi cel mai inte­resant. întrebarea întrebărilor este dacă pichetul mobil de cap, din siguranța marșului, „caută“ și res­pectiv „angajează“ lupta, sau nu ? Pentru că în funcție de răspunsul pe care-l dăm acestei întrebări, vor putea fi apreciate just ac­țiunile companiei „A“. Credem că se reliefează cu mai multă claritate care trebuie să fie, de regulă, atitudinea pichetu­lui mobil de cap dacă o vom privi în­ comparație cu atitudinea pe care o ia de regulă o subunitate din compunerea detașamentului înaintat, în marș și în ofensivă. Aces­te două misiuni — de siguranță și ca detașament înaintat — au unele elemente comune. Dar au și particularități distincte la care am vrea să ne referim pe scurt. După cum se știe, siguranța de marș (avangardă, flangardă, pi­chete mobile sau fixe) trebuie să asigure deplasarea fără întrerupe­re a forțelor principale, să le pre­vină asupra unui atac prin sur­prindere al inamicului, să le asi­­gure condiții favorabile pentru in­trarea în luptă și să interzică pe­ Colonel V.­­MIHAIL (Continuare în pag. a II-a) O bună observare a tâmpului de luptă determină o bună or­ganizare a focului subunităților. Foto: M. POJOGEANU Dacă tot ieșim în teren Există militari care pe timpul aplicațiilor — după ce s-au pregătit intens și temeinic pentru ele — nu găsesc destulă tărie pentru ca odată cu învingerea greutăților firești ale marșurilor lungi și obositoare, ale intemperiilor și ale întunericului să le depășească și pe cele impuse de trăirea situației tactice, a realității luptei. " Desigur, nu-i totuna să sapi loca­șul de tragere echipat lejer și fără grija inamicului sau să fii nevoit să scormonești pămîntul cu trudă, as­cuns înapoia primei brazde, cu ochii ațintiți la tranșeea adversarului și cu arma gata pentru tragere în fiece clipă. Tot așa, nu-i de loc același lucru să treci cursul de apă, ca într-o croazieră de plăcere, sau să-l forțezi sub focul înverșunat al inamicului care face tot ce-i stă în putință să nu pui piciorul nu numai pe malul „lui“, dar nici chiar pe malul „tău“. E greu să te tîrăști, cînd ai putea, cu un mic rahat de conștiință, să umbli normal pe picioare mai ales cînd știi că la boschetul „verde" nu-i inamic real, ci două ținte de carton puse acolo din ordinul co­mandantului. Trebuie să ai multă voință ca în loc să mergi pe drumul neted ca în palmă să străbați arătura desfun­dată pentru că „drumul este minat“, sau să-ți înghiți vorba pe care ai fi vrut s-o spui vecinului ca să nu te audă adversarul, sau să pui îna­poi în buzunar țigara pe care toc­mai ai fi vrut s-o aprinzi pentru că flacăra chibritului se vede de la nu știu cîți kilometri. Cu toate acestea, ostașul trebuie să găsească în el această tărie. Călirea voinței, dobîndirea ace­lei tării spirituale care îți permite să fii mai puternic decît oboseala de plumb, decît setea arzătoare și decît foamea sînt componente inse­parabile ale pregătirii de luptă, așa cum sînt tragerea cu arma, atacul nestăvilit, apărarea îndîrjită. Cei mai în vîrstă, care au trăit războiul, spun că glonțul și schija îl găsesc mai anevoie pe cel s-a deprins să se adăpostească, care să folosească cu pricepere terenul, în­tunericul nopții, liniștea. Este un a­­devăr de care trebuie să țină seama fiecare ostaș. „ Dacă n-ar fi vorba decît de­mer­sul tîrîș sau de mînuirea nopeții in­dividuale lucrurile, ar fi extrem de simple. Există aici niște implicații mult mai adinei. Alta este agerimea privirii și a minții cînd ești convins că, în luptă, dacă nu tragi tu primul sau nu a­­jungi tu mai întîi la obiectivul pen­tru care se bate și dușmanul s-ar putea să nu mai tragi niciodată și să nu mai ajungi niciodată. Poate că la început, înainte de a te deprinde cu gîndul, cu tensiunea, cu prezența imaginară a adversa­rului, poate te încearcă o teamă ne­lămurită, poate că mîna tremură puțin, iar mintea, poticnisi­du-se, te abate pentru o clipită de la drumul cel mai scurt. Nu-i nimic nefiresc în asta. Dar pentru ca mîna să nu tremure și pentru ca mintea să nu se poticnească este nevoie să trăiești mereu cu intensitate „lupta“ la fiecare aplicație. De la intrarea în situația tactică pînă la semnalul „încetarea“ trebuie să te comporți ca și cum ai fi la un pas de inamic, la un pas de gura armei sale. Numai așa militarul se va deprin­de să se stăpînească în momentele cu adevărat grele, să dea în lupta reală tot ceea ce poate și chiar mai mult, să acționeze mai prompt, mai bine și mai precis decît dușmanul. Locotenent-colonel D. DRAGOI (Continuare în pag. a ll-a} încheierea vizitei delegației militare române condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate,­in Republica Democrată Germană Primirea la președintele Consiliului de Miniștri al R. D. Germane Willy Stoph, președintele Consi­liului de Miniștri al R.D.G., a pri­mit delegația militară română con­dusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul forțelor armate. Au participat Hans Rietz, vice­președinte al Consiliului de Stat al R.D.G., general de armată Heinz Joi după-amiază s-a înapoiat în Capitală delegația militară româ­nă condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul Forțelor Armate, care, între 3 și 10 septembrie, a făcut­ o vizită oficială în R. D. Ger­mană. La sosire, pe aeroportul Băneasa, Hoffmann, ministrul Apărării Națio­nale, și alte persoane oficiale. La primire, care s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească, participat Nicolae Ghenea, amba­a­sadorul României în R. D. Ger­mană. * erau prezenți general-colonel Ion Gheorghe, prim adjunct­ al minis­trului Forțelor Armate, și șef al Marelui stat major, adjuncți ai mi­nistrului, generali și ofițeri supe­riori. A fost de față dr. Hans Voss, ambasadorul R.D.G. la București, și membri ai ambasadei. C­ontinuîndu-și vizita oficială de prietenie în R. D. Ger­mană, membrii delegației militare române condusă de general-colonel Ion Ioniță,­­ mi­nistrul Forțelor Armate, au fost oaspeții unei mari unități de apă­rare antiaeriană. In cinstea delega­ției a fost aliniată o gardă de o­­noare. S-au intonat imnurile de stat ale celor două țări. Lozinci scrise în limba română și fotomontajele cu aspecte din viața Republicii So­cialiste România exprimau salutul de burt sosit și urări de întărire continuă a frăției de arme dintre armatele noastre, dintre popoarele noastre. Comandantul marii unități, ge­­neralul-maior Kurt Rappmann, a expus principalele preocupări ale marii unități. Apoi delegației i s-a prezentat un exercițiu tactic de Colonel O­LUSTIG (Continuare in pag. a Vil a) O iNTlLNIREA PRIETENEASCA A TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUSESCU CU TOVARĂȘUL TODOR JIVKOV Timp de două zile, pe teritoriul Republicii Populare Bulgaria — în prima zi și pe teritoriul Republi­cii Socialiste România — in a doua zi, a avut loc întîlnirea prie­tenească dintre delegația de par­tid și guvernamentală a României, condusă de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Par­tidului Comunist Român, președin­tele Consiliului de Stat, și delega­ția de partid și guvernamentală a Bulgariei, condusă de tovarășul Todor Jivkov, prim-secretar al Co­mitetului Central al Partidului Co­munist Bulgar, președintele Con­siliului de Miniștri. Întîlnirea, vizitele făcute la di­verse obiective economice de pe teritoriul celor­ două­ țări socia­liste, convorbirile oficiale de lucru care au avut loc, rezultatele aces­tor convorbiri au reflectat trăinicia legăturilor frățești româno-bulgare, au prilejuit o pregnantă și caldă manifestare a sentimentelor de profundă prietenie care caracteri­zează relațiile dintre țările și po­poarele noastre. După cum se știe, între popoarele român și bulgar, ale căror destine istorice au multe trăsături comune, a existat dintotdeauna o apropiere, ele fiind animate de aceleași as­pirații de eliberare națională și so­cială, mii fiind de multe ori umăr la umăr pentru cucerirea indepen­denței de stat, pentru înfăptuirea aspirațiilor de libertate națională și socială, de progres. In anii pu­terii socialiste, aceste relații s-au ridicat pe o treaptă mai înaltă, comunitatea de orînduire, ideologia marxist-leninistă, țelurile comune ale construirii socialismului și co­munismului, ale apărării păcii, u­­nind strîns popoarele noastre care conlucrează frățește în vasta operă de edificare a noii societăți. In cronica legăturilor prietenești dintre România și Bulgaria, întîl­nirea din zilele de 11 și 12 sep­tembrie se înscrie ca un moment de însemnătate majoră. Cu acest prilej a fost abordată o gamă largă de probleme de interes comun, cît și în legătură cu întărirea unității sistemului socialist, a consolidării păcii în această parte a Europei și in lume. Consemnînd rezultatele întilnirii, comunicatul comun arată că au fost examinate unele probleme pri­vind realizarea Complexului hidro­energetic din zona Izlaz-Somovit pe Dunăre, adoptindu-se hotărîrea — consemnată intr-un protocol spe­cial — de a se continua lucrările de proiectare pentru realizarea a­­­cestui al doilea mare obiectiv ener­getic de pe Dunăre. In spiritul cola­borării frățești, tehnicienii și spe­cialiștii români și bulgari își unesc eforturile și inteligența creatoare pentru a valorifica în­ comun, in in­teresul înfloririi țărilor noastre, potențialul hidroenergetic al Du­nării. De asemenea, comunicatul relevă că delegațiile au avut un schimb de păreri în legătură cu relațiile bilaterale economice și științifice, consta­tind dezvoltarea lor fruc­tuoasă precum și existența condi­țiilor pentru o și mai mare extin­dere a colaborării economice intre România și Bulgaria. A fost semnat un protocol special care consem­nează măsurile necesare lărgirii pe mai departe a relațiilor economice și îndeosebi a colaborării și coope­rării în industrie. Totodată, cele două delegații, apreciind pozitiv re­lațiile de prietenie și colaborare dintre Partidul Comunist Român­­ și Partid­ul Comunist Bulgar, au re­afirmat hotărîrea lor de a dezvolta schimbul de zile tovărășești, experiență, întîlni­­m­formarea reci­procă, consultările în probleme de interes comun. . Angrenate intr-un amplu efort constructiv, țările noastre sînt in­teresate în instaurarea în Europa, în Peninsula Balcanică — zonă în­ care trăiesc — a unui climat de pace și securitate, de bună vecină­tate și înțelegere reciprocă. Intil­­nirea a prilejuit un schimb de păreri in unele probleme ale si­tuației internaționale, părțile re- afirmîndu-și hotărîrea lor de a contribui la întărirea păcii și secu­rității in zona balcanică, pe conti­nentul european și în întreaga lume, de a milita pentru consoli­darea mișcării comuniste și mun­citorești internaționale, a unității țărilor socialiste, a tuturor forțelor antiimperialiste, democrate și pro­­gresiste. Dînd glas voinței popoarelor noa­stre, hotăririi de a dezvolta în con­tinuare prietenia româno-bulgară, s-a convenit ca o delegație de par­tid și guvernamentală a Republicii Socialiste România să facă o vizită oficială în Republica Bulgaria în luna noiembrie Populară 1970, cînd urmează să fie semnat tra­tatul de prietenie, colaborare și a­­sistență mutuală dintre­­ cele două țări. Opinia publică din țara noastră salută călduros rezultatele întîl­­nirii prietenești dintre delegațiile de partid și guvernamentale ale României și Bulgariei, întîlnire care reflectă sentimentele de stimă și prețuire reciprocă dintre popoa­rele noastre, dorința lor comună ca relațiile româno-bulgare să cu­noască o continuă dezvoltare în in­teresul reciproc,­ al cauzei socialis­mului și păcii. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu : „Am remarcat cu satisfacție entuzias­mul populației din orașele Ruse și Giurgiu. Noi interpretăm aceste manifestări ca o expresie a dorinței oamenilor muncii din aceste orașe și localități, a populației din cele două țări de a dezvolta larg și multilateral colaborarea și coope­rarea româno-bulgară. Consider că avem datoria să răspundem pe de­plin acestor năzuințe ale popoare­lor român și bulgar, să facem to­tul pentru a promova prietenia și colaborarea dintre partidele și ță­rile noastre. Apreciez că discuțiile noastre din aceste două zile au co­respuns acestor năzuințe, că există toate condițiile pentru­ realizarea lor cu succes“. La semnarea unor protocoale priv­ind dezvoltarea relațiilor româno- bulgare OTELUL GĂL LAMINORIȘTII TN CA­MASĂ ALBĂ ȘI CU CRAVA­TĂ • CONTROL ȘI COOR­DONARE DE­­­A DISTANȚĂ PRIN TELEVIZIUNE INDUS­TRIALĂ • „FOȘTII" OS­TAȘI AU DEVENIT SIDE­­RURGIȘTI • N-AVEȚI O PROFESIE ? TN CÂTEVĂ LUNI DEVENIȚI MUNCITOR CALIFICAT! • AUTOMATI­CA ȘI CIBERNETICA DIRI­JEAZĂ O TEHNOLOGIE MODERNĂ Orașul-port: o atracție permanentă De clte ori revii în Galați, ră­­mîi fără să vrei impresionat de prospețimea acestui oraș, de via­ța sa tumultuoasă, de frumusețea și originalitatea arhitectonică a clădirilor, bulevardelor, cartiere­lor sale presărate de flori, grupuri statuare, fîntini artezie­ne. Și se construiește in conti­nuare mult, frumos, cu gust. Fiecare bloc are o frescă în mo­zaic, aparte. Nu de mult și-a deschis în centru porțile un ho­tel turistic de talie internațio­nală, devenit rapid un punct de atracție pentru turiștii din țară și de peste hotare. Afișele infor­mează despre spectacolele stagiuni a Teatrului de Stat nou­ și a cunoscutului Teatru de estradă. Din cele mai îndepărtate cartie­re pînă la malul Dunării — puz­derie de magazine comerciale, de cofetării, patiserii, simigerii, res­taurante te îmbie cu ineditul lor. De pe esplanada de la capătul largului bulevard din centru poți urmări giganticele macarale care încarcă și descarcă nave ocea­nice sosite din toate colțurile lu­mii în acest vechi port dunărean. Seara, luminile feerice ale ora­șului atrag mii de gălățeni pe străzi, dină acestora, nu o dată, vivacitatea unor zile de carna­val. In numai două decenii, stră­vechiul oraș, cu clădiri cenușii, mărunte, roase de vreme și in­temperii a renăscut într -adevăr ca pasărea Phoenix, din propria sa cenușă în care au­ transforma­t-o . bombardamentele suferite în cel de-al doilea război mondial. Gălățenii știu că noua străluci­re a orașului lor pe care -l iubesc pe zi ce trece mai mult se dato­­rește uriașului efort constructiv generat de politica partidului, amplei sale dezvoltări industria­le, gigantului siderurgic aici în ultimul deceniu, înălțat Spre uriașa platformă a Combinatului care domină Galațiul se îndreap­tă in fiecare zi privirile oameni­lor. Și nu-i de mirare. Fiecare al 6-lea gălățean lucrează in a­­ceastă cetate a focurilor nestinse, a titanilor siderurgiei românești moderne. Combinatul siderurgic de Galați, care se întinde pe o su­b­­prafață de 732 de ha, cuprinde două furnale gigant de 1700 m.c. (al treilea fiind în stadiu avan­sat de construcție) — agregate complet automatizate, oțelăria cu convertizoare, laminorul de ta­blă groasă, laminorul șlebing, o fabrică de aglomerare a mine­reurilor, o fabrică de oxigen etc. Producția zilnică atinge aici pes­te 2550 tone fontă, 3000 tone oțel, 3000 tone de șleburi, 2600 tone de tablă groasă. Ne vom da seama ce reprezintă aceste cifre de producție a unui singur combinat azi, comparîndu-le cu produc­ția zilnică a tuturor uzinelor si­derurgice din România anului 1948 : 510 tone fontă, 970 tone oțel, 750 tone laminate finite, in 1975, cînd aici la Galați vor pro­duce în total 5 furnale de cite 1100 m.c., două grupuri de oțelă­­rii cu convertizoare a căror ca­pacitate va atinge circa 5 mi­lioane tone oțel, in plus laminoa­­rele de benzi la cald și la rece și bateriile cocsogenice ce vor fi puse în funcțiune, producția combina­tului va fi spectaculoasă : 45 la sută din întreaga producție de oțel a țârii, locul întîi la produc­ția de laminate finite, primatul pe țară la realizarea producției de benzi. Aici nu veți mai intilni. ...nimic sau aproape nimic din condițiile de lucru, uneltele și activitatea propriu-zisă care fă­ceau din meseria de siderurgist una dintre cele mai grele îndeo­sebi ca solicitare fizică. Organele de forță ale cetății de oțel se constituie cele două fur­nale gigant de 1700 m.c. care în­ghit zilnic cantități uriașe de mi­nereu, cocs, calcar. Pe vremuri încărcarea furnalelor se făcea de „ghiftari" care încărcau cu lopata un trenuleț compus din patru care de minereu și patru de cocs, care erau împinse pînă la gura furnalului. Apoi con­ținutul lor era revărsat în furnal sub dogoarea aproape insuporta­ Locotenent-eolonel E. BOC (Continuare în pag. a VII-a) UN PRODUS AL INTELIGENȚEI

Next