Bilete de Papagal, 1945 (Anul 17, nr. 14-47)
1945-01-04 / nr. 14
Hi MM II Man! Trei generali români în fruntea a trei oștiri au intrat în Budapesta, în colaborare cu puternica armată sovietică dusă de doi mareșali încercați. Podurile uriașe, somptuoase de pe Dunăre au fost aruncate în aer. Pe bulevardele largi sfârâie obuzele, iar mitralierele clănțănesc în frigurile morții, din ferestrele cafenelelor unde, nu de mult, artiștii lăutari țigani în frac negru intonau doinele, dorurile și dansurile pastei unor consumatori de nostalgii. In 1919, într’o caldă zi de August au mai defilat odată, pentru întâia dată pe caldarâmul de piatră al vechiului oraș ungar, cosițele de fer ale cavaleriei române. După o luptă scurtă și îndârjită în preajma Tisei, trupele maghiare ale guvernului comunist de atunci, de sub prezidenția lui Kulin Bella, s’au tot tras spre Capitală, fără a mai putea opri năvala oștilor române. Conflictul izbucnise — și atunci — tot din pricina Ardealului, împotriva hotărârii marilor puteri ale Antantei biruitoare, guvernul ungar atacase pe Tisa noua fruntarie spre România. Mijloacele de propagandă erau puternice — și pe multe ziduri caporalul de acum douăzeci și cinci de ani, care scrie rândurile de față, citi în orășelele pe unde trecu îndemnurile înflăcărate și lozincile sociale atât de ispititoare . Se făgăduia împărțirea pământurilor, desrobirea muncitorimei, înfrățirea graiurilor și semințiilor, numai să se smulgă iar Ardealul din trupul României. Guvernul lui Ionel Brătianu făcu însă o politică puțin prevăzătoare, după înfrângerea rezistenței ungare. Deși venea cu un program aproape revoluționar, pe care la înfăptuit cu eroism, împărțind moșiile grofilor tuturor agricultorilor băștinași, români și unguri, fără deosebire, la Budapesta spiritul nostru de clasă fu mai puternic . In locul unui guvern democrat prin esență — și care ne-ar fi scutit de faimosul, greul proces al „optanților“ dinaintea Ligii Națiunilor— noi am adus la putere pe amiralul Horthy și spiritul feudalist. Nu pentru întâia oară în istoria lumii interesele de clasă trecută înaintea intereselor naționale !... Am avut de-atunci încoace, de bună seamă, o Ungarie fals democrată care nu putea dăuna în niciun fel, prin vecinătatea ei, „democrației“ noastre destul de boerești — dar ne-am ridicat înșine adversari fatali și puternici, atât de puternici că la timpul potrivit ne-au și smuls jumătate Transilvania. Cavaleriștii noștri trec iar în tropot pe bulevardele largi ale Budapestei ! Dar de data aceasta de-asupra lor nu mai zboară, heraldic, cu ochi de sânge, vulturul rapace, ci porumbelul spiritului împăcării. Niciodată, de aci înainte, nu va mai fi atotputernică în Ungaria, îngâmfarea oastei grofilor, iar vestmintele lor medievale, de catifea cu brocarturi, le vom vedea numai la Operă, precum dispare pe’ncetul și la noi spiritul ciocnesc. Niciodată ! Nem nem zoba ! Altminteri toate incendiile care au mistuit orașele Europei, miile de cadavre care încă putrezesc sub ruinele clădirilor bombardate, sutele de mii de mame și copile care au fost gonite de bicele spaimei, din sălașele lor în câmpiile înghețate, unde au fost pentru totdeauna înfășurate un giulgiul țeapăn al zăpezilor — toate crimele nebuniei, toate contorsiunile bestialității nu vor fi slujit la nimic. Niciodată ! Nem, nem soha ! nu trebuie să mai fie între noi și vecinii unguri mormane de spânzurați, schingiuiți și împușcați, pentru o provincie în care cu toții, românii cei mulți și ungurii cei puțini se vor putea înțelege în duhul frăției și omeniei. Iar pe malurile Tisei să nu se mai pândească și aștepte patrulele cu baionete pentru vărsarea mațelor între sălcii și arini, ci flăcăul și fata pentru un cald sărut și pentru făgăduiala de a-și fi mire și mireasă. T. ADERCA 10 Iei exemplarul Anul XVII. Hr. 14 Știi, Coco, al cui e blocul Cela vast și triumfal? Drept răspuns, a scos cu ciocul Un DUet de criminal. Ianuarie ALFA Discuții în sânul guvernului Importante luări de atitudine la liberali încetarea vacanței politice a dus la discuții în sânul guvernului, discuții care angajează întregul complex al stuației interne cât și al raporturilor țării cu Națiunile Unite. Discursul rostit în fața presei de către d. general Rădescu poate fi considerat ca un moment important în desfășurarea situației politice. El a fost urmat pe de o parte de programul politic publicat de către Frontul Național Democratic, pe de altă parte de declarațiile făcute de d. Vișoianu la banchetul presei străine, în noaptea Anului Nou. Se așteaptă ca, în scurt timp, ministrul nostru de externe să facă o serie de noui declarații referitoare la politica externă a țării și la respectarea angajamentelor noastre internaționale. Programul FND-ului Publicarea programului FND-ului constitue, în sine, o părăsire a atitudinii adoptate după formarea guvernului d-lui general Rădescu. Fără a însemna deocamdată o independență de acțiune, prezintă totuși, în liniile lui generale, exprimarea unor ferme revendicări. Acestea cuprind: îndeplinirea sinceră a condițiilor Armistițiului, furnizarea mijloacelor materiale pentru conducerea războiului de către profitori arestaarea criminalilor de război, epurarea aparatului de stat, demobilizarea muncitorilor și țăranilor din detașamentele de muncă, combaterea speculei prin introducerea pedepsei cu moartea, legiferarea controlului cetățenesc, standardizarea producției, controlul cartelurilor, reforme fiscale, rechiziționarea vehiculelor particulare, reforma agrară și națonalizarea băncilor. Congresul tineretului liberal Un eveniment deosebit de remarcabil, atât pri el însuși cât și prin cnosecințele lui probabile este congresul tineretului liberal. Relatăm în altă parte a ziarului faptele așa cum s'a a petrecut. In aceste rânduri vrem să semnalăm numai un literM : că tineretul cere insistent unirea celor două tabere liberale«, adică a organizației codusă de d. Dinu Brătianu cu aceea condusă de d. Tătărăscu. Acest tineret înțelege să lupte pentru unitatea portalului și respinge toate „chemările la ordine". Moțiunea votată la sfârșitul discuțiilor de la Sinaia este semnificativă pentru aceste cereri. Pe de altă parte, moțiunea mai cere adaptarea partidului la cerințele vremii. Aceasta ar urma să se facă printr’o conciliere individualismului cu interesele colective. Tineretul mai cere epurație, mari reforme în universitate, presă, etc. Dar, desigur, aceste revendicări nu vor crea atâtea discuții câte va prvoca cererea de fuziune cu gruparea tătărășciană. Se așteaptă ca partidul să se pronunțe asupra acestei moțiuni. Măsuri pregătitoare pentru democratizarea vieții de Stat In ziua de 2 Ianuarie p. e. d. Lucrețiu Pătrășcanu, ministrul justiției, a făcut reprezentanților presei următoarele declarațiuni : Pe linia desființării tuturor legiuirilor regimurilor dictatoriale, având un caracter reacționar și antipopular, am abordat legea de organizare judecătorească a fostulu ministru Marinescu din 1943. Desființarea tuturor legilor având un asemenea caracter constitue unul din punctele principale ala platformei Frontului Național Democrat și nu araaș timp sunt măsuri pregătitoare a democratizării veții noastre de stat. Ca normă generală în ce privește instituirea unui regim transitoriu de organizare a magistraturii am revenit la legea din 1924 căreia corective privind inemoritalitatea magistraților și normele de înaintare pentru a elimina, cu un ceas mai devreme, anumite stări de fapt, rezultate și ele a regimurilor trecute Cea de a doua problemă privește competența actualelor Curți Marțiale de asediu a fost în realitate 9.9 fiind desființată prin actul din 23 August și mai ales prin afirmarea forțelor democratice in viața politică a țării. Ca un anacronism se menține o o largă și prin nimic justificată competență a Curților Marțiale pentru infracțiuni care nu au nimic comun cu elementul armat propriu zis. Curților Marțiale urmează să li se limiteze competența în mod strict numai la Infracțiunile prevăzute de Codul Justiției Militare. Sunt în studiu în momentul de față măsurile legislative în acest scop. In sfârșit, în al treilea rând țin să precizez că legea privitoare la încadrarea, cercetarea și judecară celor vinovați de dezastrul țării a căpătat formă actul de lege al Ministerului de Justițiefinitivă, încă de acum 10 zile. P*oție prevede toate cazurile în care legea urmează să intervină după cum stabilește și natura tribunalului menit să judece aceste infracțiuni. ANULE VECHI Te ai dus, Anule, nu zic, ca Ite dați, ca și cum nici n’ai fost. Ai lăsat urme, Anule blestemat, in care ne pusesem toată nădejdea, In 12 luni de viață, ne-ai imbătrânit cu 120 de ani, 12 vârtejuri de foc și grindină de fier. Ce Ud-ai adus în 360 zile de spaimă? Ruine. Ne-ai risipit orașele și gospodăriile, ne ai alungat, ne-ai despărțit familiile. Pe unii ne-ai spânzurat de cărți, altora le- ai pus cârjile încrucișate pe morminte. Speranța zilei când ni te-ai arătat întâia oară, sprinten și copilandru, ne-ai învăluit o în zăbranie. De fiecare casă atârnă unul bătut de crivăț ca o bucat de negură urzită, bătută de pustietate. Ai spulberat belșugul, a frământat țărâna, și florile și iarba le-ai stârpit. în cerul cenușiu ne vin oaspeții de iarnă, corbii, în stoluri cât lumea. Vrem să te judec, ca pe un tâlhar bătrân, adus in țarină între furci, dar n'am pe unde să te iau. Ne-ai batjocorit și ai piecat pe furiș într’o noapte. — Vitel, a fugit pe aci, printre amitire, ucigă-l toacal arată cu mâna ciungă umil, întors în sat de departe, fără braț și picior. Anul Nou, nu mă mai încred fn zâmbetul voios, cu care vii și tu. Ești doară nepotul celuilalt și am început să cred că sunteți un neam de fățarnici. Ia-ți uneltele și punete pe lucru. Să le vedem la treabă. Nu uita că pe la mijlocul verii ne așteptăm să primești pe umăr porumbielul alb, pe care ni l ai prezis de pe când cereai jucării în copaie BARUȚU NOTA. — Din v'm corectorului de la ziar sfârșitul cărții poștale e dlții, Iorgu Dude, publicată în numărul nostru precedent, a fost scâlciat. „Vă urez sănătate, ca să pot și eu ceri în pragul celor 60 de ani în Biletele d-tale, șarja împotriva antagonismului de breaslă". ) IBM Pedeapsa cu moartea pentru CX»GGUI.CUEE . Miniștrii cari reprezintă Frontul Național Democratic în actualul guvern, au primit instrucțiuni din partea partidelor respective pentru redactarea unui proect de lege pentru introducerea pedepsei cu moartea pentru speculanți. Proectul urmează să fie adus în discuția Consiliului de miniștri îndată după Bobotează. Pentru o Adunare consultativă în cercurile social - democrate se afirmă că d. Titel Petrescu nu înțelege să abandoneze propunerea sa anterioară de care am pomenit la timp — de a se crea, după modelul francez, o „Adunare Consultativă Provizorie", un fel de parlament, care să ajute guvernul în formularea proectelor de legi și în luarea diferitelor decizii importante pentru țară. In cursul acestei săptămâni, șeful partidului social-democrat va face noui declarații în această privință, concomitent cu stăruințele sale în Consiliul de Miniștri. Rep. 51 EST: 1 Aici IBIS( Citat) avoca în fața vamalei de epuire ti publici Comisia de epurare a avocaților publici, în urma cercetărilor întreprinse, a hotărât epurarea avocaților publici: Virgil Daman, Hariton Rizescu, Radu Theodorescu, Vladimir Petrovici și Const. Popov. Au mai fost chemați în fața comisiei următorii avocați publici: Stelian Oprescu, fost secretar general la românizare; Horia Vlădescu, fost secretar general; Ștefan Petrescu, idem; loan Theodorescu, actual secretar gen ffllL.. , Minst. Cultelor și Artelor; Hartulea, N. Ciaușescu, Bulgaru, D. Protopopescu, Mihai Zaharia, Tudor Popescu - Luca Sindilie, Domănățeanu, Petre Meicu, Justin Popescu, Tulbure, Constanța Ionescu, Dinu, Angela Pateli, Petre Pătrășcanu, Ion Nelu oinescu, Theodor Pogonat, Grigore Ștefăniu, Dumitru Georgescu și Petru Dendou. CITIȚI IN PAG II . Textul decretului lege pentru ■HDECMEANUIUI DE DUZII Înființarea Tribunalului popular. Cum vor fi judecați și ce pedepse vor primi vinovații de dezastrul țârii. S’a sinucis în noaptea de Anul Nou Tânărul Ion Pătulescu, de ÎS ani, domiciliat în Fundătura Grozăvești 4, era ros de gânduri negre și voia să-și pună capăt zilelor. In acest scop el a sustras un revolver dela vărul său sergentul major Dumitru Vlad din compania 5-a sanitară. In noaptea de Anul Nou lii ora 12 a ieșit în curtea oaselor părintești și și-a descărcat un glonte în abdomen. După câteva ore de chinuri el a sucombat. Asupra motivelor care l-au determinat la acest gest, se fac acum cercetări. i fTT"V'T"V"VS| BIBLIOTECA UNUI ȚĂRAN In lagărul Tg. Jiu soldații concentrați pe câte 60 de zile, gorjeni ca de gardă ___ _ __ și ofițerii lor, în majoritatea învățători, * se schimbau la fiece 2 luni. Un contingent nou de săteni venea să-i înlocuiască pe cei cu stagiul împlinit și convoiul, cu traiste și desagi, străbătea teritoriul închisorii către cazărmile, din fund, condus de un sublocotenent. De prin părțile împrejmuirilor comuniste, confundate cu ceața și pădurea, în toată regiunea, până la orizont militară, se auzea la înnoptat plânsetul trompetelor de stingerea a încă unei zile de melancolie. Comandantul lagărului, Colonelul Șerban Leoveanu, despre care voi avea mai multe prilejuri să vorbesc, era un om civilizat. N vedeam adeseori, fie că-i căutam o convorbire, totdeauna inimoasă și variată, mai ales literară, fie că eram chemat. In ziua de care-mi amintesc de Anul Nou, comandantul a trimis la mine un planton. Prima curte, a comandamentului și a cornului de gardă, da în lagărul propriu zis cu o poartă de zăbrele, păzită de o sentinelă. M’am prezintat sentinelei : — M’a chemat D-l Colonel — Dumneavoastră sunteți D-l Tudor Arghezi ? m’a întrebat soldatul. Corectitudinea rostirii și accentul unui interes pus în silabisirea numelui, părea să indice că soldatul îl mai auzise și înainte de a-l fi strigat prin deschizătura porții plantonul Era în opinci. Alături de el sta, nerăbdătoare să-și hotărească o părere despre mine, nervoasă, vânătă, cu o vâlpâire arzătoare, a ochilor de jar, negru, o cățea. Vedeam întâia oară și pe soldat și cățeaua. Erau în lagăre de curând. L-am întrebat : — Parcă m’ai fi cunoscut mai demult... Mă uitam insistent la el și la câine, un animal ales, o personalitate. — O să vă spui când vă întoarceți de la D-l Colonel... E cățeaua mea de acasă. Nu se mai desparte de mine... Am fost cu ea și la război. Soldatul era un om ca de vreo 40 de ani, voinic și frumos, cu mustața sburată peste obraz. Ieșind mai repede decât a trebuit, de la Comandant, am vorbit cu sentinela. — Vream să știu întâi dacă, într’adevăr, Dv. sunteți scriitorul Arghezi. Față de o cercetare atât de directă, un moment am ezitat, îmi venea să-i răspund că, cine știe, poate sunt, poate că nu sunt... Mă cam intimida să afirm sigur, având o îndoială, permanentă de la debuturile mele, dacă pot să-mi recunosc calitatea de scriitor. In orice caz, ceea ce părea cert, e că eram Tudor Arghezi... Cu toate că noțiunile și’n astă privință deveneau confuze, de când ieșeam de 2 ori pe zi la apel, mă sculam, mă duceam la tmstt și mă culcam cu trompeta, și aveam voie să scriu acasă numai odată pe săptămână, opt rânduri pe o cartă poștală. — Eu sunt ! l-am răspuns, în sfârșit. Soldatul mi-a prins mâna și mi-a scuturat-o oltenește. Voia să mi-o sărute. In definitiv, îmi ziceam, câți nu mi-au sărutat-o, chiar după ce m’au lovit. " — V’am citit toate cărțile, Domnule Arghezi... Lu am pe toate... ^ Nu-mi venea să vreau să cred. Soldatul mi-a înșirat o grămadă de titluri de volume. Singurul care-i lipsea era cel din urmă. I l-am făgăduit și primindu-l din București i l-am dat. „ Intrebându-l : „Ești învățător?”, mi-a spus că e plugar... Cum dăduse de numele meu ? Fusese cu fratele lui, tot plugar, la o adunare oficială, din Tg. Jiu, unde oratorul principal, sfătuindŭ pe săteni ce să citească și ce nu, mă înjurase cu un mare entuziasm. Cei doi frați au ciulit urechea, s’au dus la librărie, au dat cel mai muncit ban al lor pe o carte și după ce au citit-o, s’au limpezit. — Am văzut atunci că sunteți de-al nostru, mi-a spus sentinela. — Cum de-al Dumneavoastră? Fiindcă sunt și eu de neam* gorjan ? __ Nu. Asta am aflat-o pe urmă. Erați de-al nostru intri altfel, vreau să zic... Felul în care eram „de-al lor” eu îl știam dar nu știam că felul se putea vedea ușor și din scris. Declarațiile cu mâna la piept mi s’au părut întotdeauna triviale. De la cărți de ale mele, cei doi plugari au trecut la altele, și au umplut de cărți un dulap, citite de satul întreg. Am avut impresia, vorbind cu sentinela, că le-au și înțeles mai bine decât cărturarii din București. Biblioteca săteanului din poarta închisorii și-o poate face orice țăran și orice meșteșugar, fără să aibă nevoie de pre ferinte T. ARGHEZI iciiRi tinereM mm M După terminarea pioasei solemni- ținerea congresului. Imediat după însăți de pe peronul gării Sinaia, iine- ceperea congresului, grupul tineret țretul național-liberal a procedat la lai tătărăscian, a prezentat un, protest »aria Împotriva primire în «►*drei © partidului a numeroși legionari și colaboraționiști, după care congresul s’a scindat, grupul prezidat de d. Mihail Fărcășanu continuându-și ședința la care au luat cuvântul reprezentanți din toate provinciile, îar grupul tătărăscian a votat o moțiune prin care cere adaptarea P N. L. la imperativele vremii, adaptare impusă de necesitatea salvării naționale neîntârziate, unirea tuturor forțelor liberale și dorința unei colaborări rodnice, acum ca și în trecut între d-nii Dinu Brătianu și Gh. Tătărăscu. Gruparea de sub preșidenția d-srat Gh. Tătărăscu anunță în ziua de 21 Ianuarie, un mare congres, la Ploești, unde vor lua parte reprezentanți din toate provinciile țării, congres menit să verifice cadrele râmase credincioase d-lui Tătărăscu. VIITORUL CONSILIU ”rlîE MINISTRU Consiliul de miniștri anunțat pentru primele zile ale anului nou, a fost amânat pentru după Bobotează. Se va examina situația politică internă în lumina nouilor evenimente intervenite în timpul sărbătorilor. "* . Preotul Victor N. Popescu, rectorul Internatului Teologic de la Radu- Vodă din București, era după înttoarcerea de la studii din Paris un jo j tânăr cu izbucniri și frământări de vocație pascaliană, aparente în calittea publicată în 1330: „Tragedia unui suflet : Tudor Arghezi“, studiul de mistică sinceritate, îmbrăcând haina neagră, preocur pârii,e noului preot, făgăduit Bisericei și poporenilor ca o individualitate răscolitoare, s’au temperat, digerate în acea disciplină de recitiprocități, care răpește în toate generațiile, țării, o seamă de energii cumințite, asigurate educației sedentare. " Dela Părintele Victor Popescu primim următorul răspuns la biletul nostru, apărut aci în săptămâna 1r Crăciunului : ,Ce faci Părinte ?" și L Publicăm cu multă plăcere, dar cu părerea de rău că trebue trunchiată din lipsă evidentă de spațiu. El este de făcut demonstrații Calendarul lui Coco CE FACI, PĂRINTE? unui lucru simplu și de linie mare care nu se poate opri la cazurile strict particulare, de merit ascuns . Două puteri privigeliate, o preoțime (15.000 de voințe) și cu deosebire Sinodul (60 de Prinți arhierei) sunt ele prezente sau absente din viața românească? Din trecutul prestigiilor, intacte și azi la Roma, au eșit, iar în lupta zbuciumului actual refuză să intre. Trebue să ne dumirim fără întârziere asupra unei forțe numerice atât de importante, străină de toate evenimentele dacă mai trebuie păstrată și garantată sau trimisă la rosturi mai potrivite cu râvna ei adevărată. • Ați scrti, Domnule Arghezi, într’Un număr din ziarul dvs. și chai în ajunul Sărbătorilor, un articol cu acest titlu, care m’a lovit în sunet mai sângeros decât aș fi primit pe spate lovituri cu biciu înmuiat în apă și împletit în patru. Mă văd lovit și simt nu numai durerea, ci mai ales batjocura, pe care o socotesc nedreaptă. Eu, însă, nu vă pot răspunde niciodată la fel, pentru că răbdarea mea dreștă și preoțească îmi cere să ’ntorc și obrazul celălalt. Nu pot împiedeca talentul dvs. să-l folosiți și pentru asta. Nu zic că preoțimea noastră toată stă pe scări îngerești. Nu ștui char de este posibil, ca un om, să fie un preot cu vrednicia care i se cere de sfințena servirii ce o face. Insă sunt încredințat că atâția preoți se straduesc za,ce zi sa ne mai vrednici, mai neobosiți și munca lor să fie mai roditoare. Eu, unul, suspin de atâția ani că nu sunt preot într’o mică parohie de țară sau de mahala, unde să intru prin case fără să bat la ușe ca să mi se deschidă și să fiu așteptat ca și Iisus Hristos, la căpătâiul bolnavilor și lângă inimile celor care sufăr. Simt că n’am să fac niciodată în viață ce-au realizat atâția preoți care, prin străduința lor și încrederea credincioșilor pusă în ei, au înălțat în mahalalele Capitalei zeci de biserici mărețe. Unde vin să se adune sufletele ca și păsările cerului din pilda cu copacul răsărit , dintr’un grăunte de muștar. Nu sunt preotul unor suflete care să vină să-și plece genunchii și suferințele sub eptrahilul meu, ca să le dau dezlegare de păcate, liniște sufletească și multă fericire. Mă simt, însă, lovi de întrebarea pusă de dvs., pentru că aș vrea să fiu ca unul dintre aceștia, spre care privesc cu o invide îndreptățită, știndu-i că fac altora atâta bine. Se poate ca dragostea mea după o asemenea preoție să mă facă să o exagerez în bine, ceea ce poate nu ; există decât în închipuirea mea. 1 Dar lăsați-mă să vă asigur că și răspunsul ce-l dați singur la întrebarea pusă de dvs. este o exagerare, care pornește tot dintr’un sentiment, opus iubirii mele. Până atunci primiți foi dar de Anul nou, cărticica mea Icoana Maicii Domnului, în care am adunat istorisirile dintr'o mie și o i mie, ale unor preoți vrednici. ă Preotul VICTOR N. POPESCU