Biserica şi Şcóla, 1883 (Anul 7, nr. 1-51)

1883-10-09 / nr. 41

364 BISERICA şi ŞCOLA Anală VII. A treia împrejurare care cred­ii că a ajutată încă la durata vieţei este lipsa înfluenţilor­ mo­rale, cari astăzi săcătuescă şi consumă pe omă fisicesce şi sufletesce. Nu­me indoescu că ori­cine este convinsă, că moravurile simple şi curate, calmulă şi liniştea sufletului, ajută puternică şi până astăzi sănătatea corporală şi sufletescă şi cu ea şi prelungirea vieţei umane. Dar de viaţa pastorală sau agricolă, ce voiă moil dice ? Nimic altă de­cât că toţi hy­­gieniştii simtă de acordă a afirma, că deprinde­rile pastorale şi agricole potă prelungi firulă esistenţei din­colo de terminală comună, condi­­ţiune care, se observă chiar şi astăzi în tóte ţările la individi ce aă acestă profesiune. Dăcă pre lângă circumstanţele de mai sus voiă adăuga încă şi regimulă alimentară, o viaţă frugală, ce potă crede că consta în între­buințarea vegetalelor­, ar trebui încă mai multă a se convinge ori­cine, că primii omeni, patri­arhii, hrănindu-se cu plante­lă trăită mai multă de cât noi, cari avemă un­a regimă alimentariă mixtă, saă unii pate compusă numai din căr­nuri. Totă-aici găsescă nimerită a arăta că în­trebuinţarea cărnuriloră grăbescă procesulă vie­­ţeî, pe când ală vegetateloră îlă retardeză. Şi ca să ne convingemă de acestă adevăr, n’avemă de cât să ne uitămă la monahii de prin monas­­tirile nóstre ; nu trăescă el ore mai multă de cât locuitorii sateloră şi a oraşeloră ? Şi causa nu este aare acea ce aci am arătată. Insu­şi o privire în Istoria naturei, în spe­cială a planteloră şi animaleloră, ne va încre­dinţa, că nu arare­ori arborii aă ajunsă o mie de ani, ba chiar şi dintre animale aă trăită multă odinioră. Aşa în cartea: Voia (fiul­ui lui Anacharsis tomulă V, pag. 172, se vorbesce de o căprioră ce­a trăită mai multă de 700 ani. Eră Aristotă şi Hesiodă atribue cerbului o vieţă şi mai lungă. Deci dacă dintre arbori şi animale odinioră aă putută trăi aşa de multă, cum să nu fi trăită şi omulă capă de opera creaţiunei? Ună raportă dreptă a trebuită de ne­­cesă să esiste, fără care omulă primitivă ar fi fostă o cordă discordantă în lumea vegetală şi animală. Că animalele vechimel aă trăită mai multă de­cât cele actuale o dovedescă scheletele enorme aflate în scoria globului, aşa ca potrivită cu con­­strucţiunea şi colosală corpului, aă trebuită na­­turalmente urma numerositatea aniloră adică o viaţă lungă. Nu voiă pute categorică afirma, dar e de credută că strămoşii noştri aă fostă multă mai corpolenţi ca noi, cu atât mai multă că astădi esistenţa giganţiloră, (Neferim), (Num. XIII, 32—33) adică a omenilor, celebri prin talie,­­' forţă şi audacie, nu mai este o ipoteză, ci ună faptă probată. Aşa dar dacă şi omulă primitivă jj a fostă înzestrată cu ună cârpă mal mare ca ală nostru (cât de mare nu putemă sei), arraeză ne­­indorbilă că trebue se fi vieţuită şi mai multă , ca noi. ^ A. ^ In cea ce privesce calcululă numeralul ani­loră, în scriptură se observă, că omenii ante­­( deluvieni aă trăită mai multă de cât cel de după ) deluviă, fiindcă Avramă n’a ajunsă mai multă de 175 ani, eră Jacovă în Egipetă se plânge lui ( Faraonii (Genesa, 47, 9) diceadă : „pilele ani­loră nimerniciei mele puţine şi rele aă fostă (filele ) aniloră vieţei mele, şi n ajunseră la anii vieţel ', părinţiloră mei................. Din acestă plângere încă estrngemă m­ă ar­­­­gumentă de celă mai mare preţă, acela că adică­­ părinţii şi protopărinţii sei au avută o viaţă lungă,­­ precum nareza biblia. Unii învăţaţi s’au încercată a esplica cifrele : de 969 ani, 930, ect. etc, dicendă că el nu re­­­­presintă ani solari, ci perioade lunare şi că 930 ia­ani, de eseraplu, nu suntă de cât 930 luni. înse , după cura observă fercitulă Augustină în cartea : : „De civitate Dei“ cap. 12, 1—15, acesta ar duce­­ la cele mai mari absurdităţi pentru că nu era­­ obiceiulă vechilor. Evrei a calcula anii în mo­­­­d­ulă acesta. Şi dacă pentru momentă am admite­­ că anii ar fi fostă luni, stă unde am ajunge. In­­ Genesă la cap. 5, 9 se dice că Euosă la 90 anî l­a născută pe Caviană, eră la cap 5, 21 că : Enohă a născută pe Metusalahă (Matusalemă) la­­ vrîsta de 65 ani. Dacă anii n’ar fi de cât luni,­­ ar urma că Enosă ar fi avută 7 anii şi 1/5 şi­­ Enohă 5 ani şi 1/5 când deveniră părinţi. A. In anticitate mai întălnimă şi altă modă a­­ calcula anii (la Haldei, Babiloneni, Etrusci şi­­ Romani) după care omul­ avea 10 luni adica 273 dile, 5 ore şi 11 minute. Inse Genesa nu­­ vorbesce de ani lunari, ci de ani solari.­­ Din cele până aci dise urmeza, că împre­­j­jurările climatologice, originea încă prosperă a rassei umane, natura neslăbită prin gusturi arti­­­­ficiale, prin bele şi alte înfluinţe esterioare de­­­tată genulă, făcea viaţă lungă în timpulă omului primară. Şi era chiar necesară ca omulă primi­­­­tivă să trăescă multă, ca astfelă se potă născoci ; şi propăga cunoscinţele şi industriile posterităţei; ca se potă propăga mal repede rassa; ca se con­serve tradiţiunile orale despre origina lumei, pre­­­cum şi promisiunea despre Mesia, pe care se le r­­confieze viitorelor­ generaţiuni. In se rezonulă celă mal profundă este, că­­ aşa era voinţa dumnedeeseá. George Arama. C

Next