Gimnasiului Mare Public, Brassó, 1877
români braşoveni a pune temeiu la gimnasiul lor naţional-confesional — şi unul dintre cei dintei elevi al acestei şcoale se făcu micul loan al virtuosului George, ca apoi loan terminând cele patru clase gimnasiale, care se deschiseră succesiv din an in an, se treacă la gimnasiul evangelico-luteran de aci, de unde ca tiner abiturient de mare speranţă se meargă la universitatea de Viena, spre a se pregăti pentru profesură, carieră acomodată naturei sale serioase. — Fasa primă a vieţii sale şi-o termină I. Mesota la universitatea din Bonn, unde obţinu titlul de doctor in filosofie, înzestrat cu sciintele teoretice necesare deveni profesor la gimnasiul, al cărui scolar fusese. Corpul didactic de atunci era măndru a avea coleg pe tinerul doctor. Rara sa capacitate pedagogică, caracterul solid, temperamentul seu fericit, seriositatea intregei sale fiinţe in orice afaceri ale vieţii publice atrase asupra-i ochii oamenilor de bine. Cănd cădii victimă încordării in laboare neobosită cel dintâiu director al tinerului gimnasiu, Dr. I. Meşota deveni capul acestui institut românesc. Eată domnilor, aci zac remăşiţele supuse stricăciunii ale unui spirit luminat, carele mai bine de un deceniu şi jumătate neobosit in împlinirea grelei sale misiuni lucră la propagarea sciinţelor, la promovarea educaţiunei raţionale in institutul, carele astăili este investit in profund doliu, căci şi-a perdut prea de timpuriu pe capul seu prin un joc capricios al neinduratelor ursite. Este greu, prea stimaţii mei domni, a depinge un caracter, este anevoie a sufeva însuşiri şi facultăţile unei capacităţi pedagogice ; insă este aproape cu neputinţă a esprime in cuvinte un spirit rector, carele pus in fruntea unui institut de educaţiune străbate prin toate fibrele şi arteriile acestuia. Aci dă impuls, colo admonează cu prudinţă, însuşire caracteristică a decedatului, aci deşteaptă şi incuragiază puteri sfiite, colo domolesce zelul inoportun. Puterile didactice dirigeate in modul indigitat, conlucră in perfectă armonie aţintind cu paşi siguri ţinta, spre care tinde inveţămentul : desvoltarea spiritului, formarea caracterului, nobilitatea fiumei. Aceasta este schiţa tabloului, in carele se resfrăng radele virtuţilor pedagogico-didactice ale regretatului nostru director Meşota. Justă este deci, fraţilor colegi, durerea noastră, meritului consacrăm o lacrimă ferbinte, căci perderea noastră este mare. Prin apunerea din viaţă in puterea vîrstei bărbătesci a lui I. Meşota, cănd omul înavuţit de esperinţe poate lucra netulburat de focul juneţii, la propagarea sciinţelor, chitul, carele leagă naţiunile şi le