Clopotul, octombrie-decembrie 1968 (Anul 24, nr. 2321-2400)

1968-10-18 / nr. 2336

Anul XXIV nr. 2336 vineri 18 octombrie 1968 4 pagini 30 bani \ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU Redacția ți administrația I Botoșani Calea Națională nr. 2S1 Secretariatul de redacție — 1075 Secțiile economică și culturala — 1487 Secțiile viata de partid și construcții de stat — 1108 Secțiile informații și scrisori — 1217 Administrația — 1372 Teleioane t Redactor șei — 1328 Redactor șef adjunct — 1725 Cuvîntul rostit de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la mitingul din comuna Flămînzi Vizita conducătorilor de partid și de stat în județul Botoșani In continuarea vizitei pe care o fac în nordul Moldovei, tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Virgil Trofin, Petre Lupu și Gheor­ghe Stoica, au fost în cursul zilei de joi oaspeții județului Botoșani. La plecarea din orașul Iași a înalților oaspeți, populația orașului își ia un călduros ră­mas bun. Aceeași caldă mani­festare de dragoste și atașa­ment întîmpină pe conducăto­rii de partid și de stat la Po­dul Iloaiei, Tîrgul Frumos, Cotnari, Hîrlău și în celelalte localități de pe traseu. In numeroase locuri, sătenii au organizat frumoase expozi­ții care prezintă mostre ale roadelor din această toamnă, expresie a bucuriei muncii îm­plinite. Ora 11. La intrarea pe teri­toriul județului Botoșani, oas­peții sunt întîmpinați de tova­rășii Gheorghe Ghinea, mem­bru supleant prim-secretar al al CC al PCR, Comitetului județean Botoșani al P.C.R., președintele Consiliului popu­lar­­ județean, de reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, ai organizațiilor de masă și obștești. Mii de țărani îmbrăcați în portul strămo­șesc, bărbați și femei, tineri și vîrstnici aclamă îndelung, manifestîndu-și bucuria de a-i avea în mijlocul lor pe condu­cătorii partidului și statului. Sub un imens portal pe care e înscrisă urarea, „Bine ați venit, iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu și dragi oaspeți!“, conducătorii de partid și de stat sînt îm­tîmpinați, potrivit dati­­nei, cu pîine și sare. Unindu-și glasurile intr-un uriaș cor vor­bit, sute de bărbați rostesc o urare de bun venit. Izbucnesc puternice aplauze. Tineri și ti­nere îi invită să guste din roa­dele generosului pămînt al Bo­toșanilor, începe vizita de lucru. Vechi pămînt românesc, pomenit a­­desea de cronicari, ținutul Bo­toșanilor a înscris pagini,­­dar neuitat în istoria poporului nostru. Pe aici și-a dus Ștefan cel Mare ostile la biruință, a­­ici mai stau și astăzi mărturie ctitorii de seamă ale lui Petru Rareș, Alexandru Lăpușnea­­nu, Ieremia Movilă și ale al­tor domnitori, aceste melea­guri au dăruit spiritualității românești oameni de seamă , pe Mihai Eminescu, George E­­nescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian și pe mulți alți cărtu­rari și artiști, de pe aceste me­leaguri au pornit în 1907 ma­rile răscoale țărănești, care au cuprins întreaga țară. Ținut de legendă, împodobit cu dărnicie de natură, înfru­musețat și mai mult prin hăr­nicia și priceperea locuitorilor Coloana de mașini se în­­reaptă apoi spre comuna Lămînzi — cuvînt intrat în gendă. De aici a pornit, în pimăvara de flăcări a lui 107, valul marilor răscoale­­ rănești ce avea să cuprindă streaga Moldovă, Muntenia Oltenia. De pe aceste pă­­mînturi și-au ridicat vopsiții cu șase decenii glasul în •mă. Cu adîncă emoție, conducă­­►rii de partid și de stat se cresc în fața unei plăci c­o­­emorative, „Glorie lor împotriva jugului luptăto­­r ur­­lezo - moșieresc, pentru pă­­iat și libertate!“ — stă în­­­ zis în memoria veșnică a âtiiei. Mărturii vii, evocatoare ale celor zile istorice, aici fac o gardă bătrîni care au trăit isîngeratul februarie 1907. In satul odinioară flămînd ■ numit astăzi Flămînzi doar întru a eterniza un nume itrat în istorie — se desfă­­șară o impresionantă evoca­­r a zilelor răscoalei: „în anii nouă sute șapte Ca din senin, în februarie, într-o noapte, S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia, Și din Flămînzi și Stani­­lești, văpaia. Răscoala izbucnise deodată in Moldova. Pornind din suferința ce­tei, județul Botoșani se înfăți­șează astăzi ca loc al unor pre­faceri înnoitoare, ce și-au pus pecetea, pe fiecare așezare. Co­operativizarea agriculturii a schimbat din temelii, și aici, traiul țăranului. In satele ju­dețului s-au ridicat în ultimii ani mii de case noi, s-au con­struit zeci de școli și de cămi­ne culturale. Industria botoșă­­neană — despre care se poate vorbi cu adevărat abia din a­­nii socialismului — numără astăzi 10 întreprinderi de in­teres republican. S-au înălțat în zilele noastre unități puter­nice ca Uzinele textile „Mol­dova“ din Botoșani, Fabrica de zahăr „Șiretul“ de la Bucecea, fabricile de confecții din Bo­toșani și Dorohoi. Sute de școli de toate gradele, un teatru, multe muzee și case memoria­le, numeroase alte așezăminte culturale au îmbogățit peisa­jul spiritual al acestor locuri. Aceste fapte au fost prezen­tate cu mîndrie oaspeților dragi­­lor smeriți și blînzi... Tu ține minte satul flă­mînd numit Flămînzi“ — răsună în aerul dimineții sti­­hurile nemuritoare ale lui Arghezi. In semn de pios omagiu a­­dus memoriei celor căzuți în 1907, conducătorii de partid și de stat depun o coroană de flori în fața plăcii comemora­tive. Nu departe de aici, urmașii răsculaților, țăranii liberi anilor noștri, au ținut să îm­ai­fățișeze înalților oaspeți, ca o replică a istoriei, belșugul roadelor culese de ei. O expo­ziție amenajată lângă șosea prezintă mostre de produse agricole, soiurile care au dat cele mai bune rezultate pe terenurile de cultură din ju­dețul Botoșani,­ înfățișează prin graiul panourilor și gra­ficelor cele mai de seamă rea­lizări economice și social-cul­­turale. Peste 15 000 de săteni, re­prezentanți ai țărănimii coo­peratiste din județ, participă apoi la o însuflețită adunare populară. Adunarea a fost deschisă de tovarășul Gheorghe Ghinea, prim-secretar al­­ Comitetului județean Botoșani al P.C.R., președintele Consiliului popu­lar județean, care, salutîndu-i pe conducătorii de partid și de stat în numele comuniști­­­­lor, al tuturor locuitorilor ju­­dețului Botoșani,, a spus ! A­­vem deosebita cinste de a vă primi, dragi oaspeți,­­aici,­­ în comuna Flămînzi, unde acum mai bine de o jumătate de veac a­­ [UNK] izbucnit flacăra ce­lei mai mari răscoale țără­nești din istoria poporului nostru, aici unde, astăzi, ase­menea ■ tuturor satelor, patriei noastre, țăranii cooperatori își înzecesc eforturile pentru a obține roade tot mai bogate, pentru a spori contribuția lor la dezvoltarea economică a țării. Făcînd o succintă­ trecere, în revistă a succeselor obținute de țăranii cooperatori și de ceilalți lucrători din agricul­tură — succese care reflectă hărnicia lucrătorilor de pe ogoare și, în același timp, evi­dențiază bogatele rezerve ale agriculturii, vorbitorul a re­latat despre preocupările or­ganelor locale de partid și de start, ale țăranilor cooperatori, ale tuturor specialiștilor din agricultură privind folosirea mai judicioasă a fondului fun­ciar și creșterea producției a­­gricole vegetale, îmbunătățirea activității în domeniul crește­rii animalelor, sporirii șe­pte­lul­ui, pentru întărirea econo­mică și organizatorică a tutu­ror cooperativelor, pentru gos­podărirea cu grijă a avutului obștesc, întărirea și lărgirea democrației cooperatiste. A luat apoi cuvînitul tovară­șul Constantin Călin, prima­rul comunei Flămînzi, care a spus : Sînt profund impresio­nat de cinstea și onoarea pe care ne-o faceți poposind în comuna noastră, pe aceste pă­­mînturi, pentru care moșii și strămoșii noștri au dat un greu tribut de singe. Astăzi, noi, urmașii celor care au aprins flacăra răscoalei 1907, mîndri de înaintașii noș­la­tri, lucrăm cu toată puterea și priceperea noastră sub con­ducerea partidului comunist pentru a da o înfățișare nouă acestor meleaguri. Avem în comună o coope­rativă agricolă puternică, ce dispune de o avuție obștească de peste 6 milioane lei. Co­muna a fost electrificată, am început sistematizarea satului. Mulți locuitori și-au construit case noi, iar aproape fiecare a doua gospodărie are aparat (Continuare în pagina a II-a) Dragi tovarăși, Dați-mi voie să vă adresez dumneavoastră, locuitorilor co­munei Flămînzi, tuturor coo­peratorilor din județul Boto­­șani, cele mai călduroase sa­lutări din partea Comitetului Central al partidului, a Con­siliului de Stat și a guvernu­lui Republicii Socialiste Româ­nia. (Aplauze, urale). Ne aflăm în comuna unde în 1907 țăranii, apăsați de jugul moșieresc, s-au răsculat pen­tru dreptul de a fi stăpîni pe pămîntul pe care-1 munceau, pentru dreptul la o viață libe­ră, independentă, fără stăpîni și asupritori. (Aplauze, urale). Flacăra răscoalei aprinsă în februarie 1907 la Flămînzi a cuprins întreaga țară româ­nească. Toate satele, întreaga țărănime s-a ridicat la luptă împotriva feudalismului, îm­potriva moșierimii, a regimu­lui burghezo-moșieresc, cu ho­­tărîre să scuture jugul asupri­torilor. Această luptă, e ade­vărat, s-a soldat cu peste 11.000 de victime — țărani ră­puși de gloanțele burgheziei și moșierimii. Ea a înspăimîntat însă nu numai stăpînirea de la noi, ci și clasele stăpînitoa­­re din țările vecine, gata să intervină pentru a înăbuși răscoala, lupta pentru liberta­te­ și dreptate socială a țără­nimii românești în care ve­deau­­ un pericol pentru pro­priile lor interese. Este încă o dovadă că întotdeauna asu­pritorii de pretutindeni și-au dat mina, s-au unit pentru a înăbuși mișcarea de eliberare națională și socială. Au căzut jertfe, dar aceste jertfe n-au făcut decit să îndîrjească și mai mult țărănimea română, poporul român, hotărîrea lor de a-și cîștiga libertatea și in­dependența națională, de a în­trona în țară un regim de dreptate socială. (Urale puter­nice, îndelungate). S-a vorbit aici de spontanei­tatea acestei răscoale. Lucru­rile nu stau chiar așa, tova­răși. Răscoala din 1907 nu a fost o întîmplare, ci rezultatul creșterii conștiinței țărănimii noastre, a setei ei străvechi de libertate și o viață mai bună. Răscoala a fost consecința unui regim ce se cerea înlătu­rat o dată pentru totdeauna. Răscoala din 1907 a fost sem­nalul ridicării țărănimii româ­nești la luptă, alături de clasa muncitoare, de forțele progre­siste ale societății, pentru răs­turnarea vechii orînduiri, pen­tru crearea orînduirii celor ce muncesc în țara noastră. (Aplauze, urale puternice). In istoria poporului român, de-a lungul veacurilor, țărăni­mea a dat multe jertfe, a dus, se poate spune, greul luptei pentru eliberarea națională și socială. Răscoalele conduse de Doja, Horia, Cloșca și Crișan, răscoalele din 1907 sunt numai cîteva momente din șirul lup­telor purtate în secole de ță­rănimea României pentru dreptate socială, pentru elibe­rarea națională, pentru păs­trarea ființei națiunii noastre. Știți bine că în forțele de lup­tă ale lui Ștefan cel Mare, ță­rănimea moldoveană s-a aflat totdeauna în primele rînduri ; ea a fost aceea care l-a ajutat atit pe Ștefan cel Mare, cit și pe alți voievozi moldoveni să apere ființa noastră națio­nală, să înfăptuiască unitatea națională a poporului nostru. (Urale, aplauze). Iată de ce, participînd la a­­cest miting al țărănimii din Botoșani, din comuna Flă­mînzi, ne reamintim cu evla­vie de cei care au aprins fla­căra răscoalei din 1907, adu­cem omagiul nostru tuturor a­­celora care, de-a lungul seco­lelor, au udat pămîntul româ­nesc cu sîngele lor și prin munca și lupta lor au făurit România de astăzi. (Aplauze, urale puternice). Desigur, tovarăși, trăim a­­cum alte vremuri. Poporul ro­mân, sub conducerea Partidu­lui Comunist, a devenit stăpin pe destinele sale. Clasa mun­citoare, țărănimea, intelectua­litatea construiesc în România o orînduire nouă, fără moșieri și capitaliști, orînduirea celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, în care toate bunurile aparțin poporului. Amintin­­du-ne de trecutul glorios de luptă, ne angajăm să facem totul pentru a asigura înain­tarea continuă a patriei pe cul­mile progresului și civilizației, ale bunăstării. (Urale prelun­gite). Dacă țărănimea noastră poate să-și clădească astăzi viața așa cum dorește, aceasta se datorește în primul rînd faptului că s-a aliat cu o cla­să de nădejde, cu un prieten încercat, cu clasa muncitoare, clasa cea mai avansată a so­cietății. Dacă țărănimea poate să-și înfăptuiască astăzi năzu­ințele spre o viață mai bună, aceasta se datorește faptului că are un conducător încercat, Partidul Comunist Român, al cărui țel suprem este bunăsta­rea întregului popor. Am ascultat vorbind aici președinți de cooperative, pri­marul comunei Flămînzi, un profesor. Ei ne-au vorbit des­pre realizările în dezvoltarea agriculturii, în dezvoltarea sa­telor de pe aceste meleaguri, în activitatea de învățămînt. Am auzit vorbindu-se aici de averi obștești de milioane de lei ; în trecut aproape nici moșierii nu-și socoteau averea în mili­oane. Toate acestea, tovarăși, oglindesc viața nouă, schim­bările radicale care s-au pro­dus in satul românesc. Sunt numai 6 ani de la încheierea cooperativizării în România. In acești 6 ani, agricultura pa­triei noastre a obținut însă succese remarcabile în toate domeniile. Ele ies în evidență chiar dacă ne referim numai la situația acestui an. După cum știți, cu toate că am avut o secetă prelungită, agricultu­ra noastră a reușit să obțină recolte mulțumitoare care asi­gură hrana țărănimii, hrana populației de la orașe, nevoile industriei, și, trebuie să spu­nem, ne dau și disponibilități de export. Gîndiți-vă numai la anii 1946 — 1947 și la anul acesta și puteți singuri vedea ce în­seamnă agricultura socialistă. Folosind mecanizarea, îngră­­șămintele chimice, știința în lucrarea pămîntului, putem învinge toate greutățile, inclu­siv cele create de natură și putem smulge roade tot mai bogate pămîntului. Aceasta dovedește justețea drumului pe care partidul comunist a îndrumat țărănimea româ­nească, drumul unirii în coo­perative agricole, drumul so­cialismului. Acuma este evi­dent pentru toată lumea că numai pe această cale agri­cultura românească se poate dezvolta rapid, poate asigura recolte îmbelșugate, creșterea bunăstării țărănimii, progre­sul întregii economii naționa­le. (Aplauze puternice). Mai avem, desigur, încă multe de făcut. Ogoarele pa­triei noastre­­ păstrează încă multe rezerve nefolosite. Tre­buie să organizăm in așa fel activitatea în cooperative și în întreprinderile de stat incit să folosim cu maximum de randament mijloacele puse de stat la dispoziție pentru creș­terea într-un ritm tot mai ra­pid a producției agricole. Nu­mai pe această cale pot spori veniturile fiecărui cooperator, agricultura poate contribui tot mai mult la creșterea avuției materiale a patriei socialiste. Țărănimea noastră, aliatul de nădejde al clasei muncitoare, își aduce contribuția tot mai activă la dezvoltarea socialistă a României, la desăvîrșirea construcției socialiste, la crea­rea condițiilor pentru a trece la făurirea comunismului în patria noastră. (Aplauze, u­­rale). Suntem­ convinși că țără­nimea din Flămînzi, țărănimea din județul Botoșani, la fel ca întreaga țărănime din Româ­nia nu va precupeți nici un efort pentru a obține rezultate tot mai bune în activitatea cooperativelor, a întreprinde­rilor de stat, pentru a obține recolte tot mai mari. Știți, tovarăși, că despre răscoalele din 1907 s-a scris mult. Ele au inspirat pe scrii­tori, pe artiști plastici. Re­­breanu a scris minunat despre răscoalele din 1907. Cei care au scris, au sculptat, au pictat sau au compus atunci despre lupta țărănimii au trăit acele vremuri, le-au înțeles și le-au redat în cuvinte, în culori sau în muzică, au exprimat nă­zuințele de libertate și drep­tate ale țărănimii românești. Astăzi, trăim alte vremuri. Dar și azi avem scriitori, com­pozitori, pictori, sculptori, oa­meni de creație.. Trăind vre­murile noi de bunăstare, de în­florire continuă a satului ro­mânesc, sperăm că ei vor ști să redea viu năzuințele și în­făptuirile de azi ale țărănimii, să înfățișeze deceniile în care oamenii muncii, eliberați c­ a exploatare, înfrîngînd nenu­mărate greutăți, făuresc o so­cietate­­ nouă, societatea bună­stării tuturor celor ce mun­cesc în România. (Vii aplauze). M-am referit la faptul că țărănimea, de-a lungul veacu­rilor, a fost sprijinul de nă­dejde în lupta pentru neatirna­­rea principatelor române, pen­tru unitatea națională, iar azi, alături de clasa muncitoa­re, constituie un sprijin de nădejde al politicii partidului de dezvoltare și înflorire a României socialiste, de apăra­re a independenței și suvera­nității patriei. (Aplauze, u­­rale). Noi știm că acei care și-au dat viața pentru a de­veni stăpîni pe pămînt nu vor admite niciodată ca pămîntul patriei să se afle sub jugul străin, că ei vor apăra cu via­ța independența și suveranita­tea patriei socialiste. (Aplauze, urale). România, ca țară socialistă, are mulți prieteni. Avem prie­teni în țările socialiste. Obți­­nînd succese tot mai mari în construcția socialistă, fiecare popor își întărește țara și în același timp întărește forța ge­nerală a socialismului, face imposibil un atentat la inde­pendența și suveranitatea na­țională a statelor noastre. A­­vem prieteni și in țările cu alte orînduiri sociale, deoarece partidul și guvernul nostru dezvoltă continuu­ prietenia atit cu țările socialiste, cit și cu celelalte popoare. Numai pe această cale se pot asigura condiții de dezvoltare pașnică și de bunăstare pentru fiecare popor, se poate asigura pacea în întreaga lume. Noi vom face și pe viitor totul pentru a dezvolta continuu prietenia cu țările socialiste, colabora­­rea cu toate popoarele lumii in lupta pentru pace și pro­gres. (Aplauze). Dați-mi voie, tovarăși, să vă urez din toată inima, dum­neavoastră, cooperatorilor din Flămînzi — comună cu o de­numire istorică, care nu mai corespunde realităților de azi, dar care amintește vremurile luptelor eroice — întregii ță­­rănimi din județul Botoșani, urarea de a obține succese tot mai mari în creșterea produc­ției agricole, în dezvoltarea cooperativelor, venituri tot mai mari, , o viață tot mai îm­belșugată. Vă urez să întăriți continuu prietenia și alianța cu frații voștri muncitori, cu clasa muncitoare, cu intelectu­alitatea, unitatea poporului în jurul partidului și guvernului — forța care asigură triumful socialismului în România, înălțarea României pe culmi tot mai înalte de progres și civilizație — să vă aduceți contribuția la întărirea inde­pendenței și suveranității pa­triei noastre socialiste. (Aplau­ze, urale). Vă doresc la toți multă să­nătate, o viață tot mai îmbel­șugată și fericită. (Aplauze, urale puternice, prelungite). Vibranta evocare a luptelor revoluționare ale țărănimii La mitingul din comuna Flămînzi

Next