Clopotul, octombrie-decembrie 1968 (Anul 24, nr. 2321-2400)
1968-10-18 / nr. 2336
Anul XXIV nr. 2336 vineri 18 octombrie 1968 4 pagini 30 bani \ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BOTOȘANI AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN PROVIZORIU Redacția ți administrația I Botoșani Calea Națională nr. 2S1 Secretariatul de redacție — 1075 Secțiile economică și culturala — 1487 Secțiile viata de partid și construcții de stat — 1108 Secțiile informații și scrisori — 1217 Administrația — 1372 Teleioane t Redactor șei — 1328 Redactor șef adjunct — 1725 Cuvîntul rostit de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la mitingul din comuna Flămînzi Vizita conducătorilor de partid și de stat în județul Botoșani In continuarea vizitei pe care o fac în nordul Moldovei, tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Virgil Trofin, Petre Lupu și Gheorghe Stoica, au fost în cursul zilei de joi oaspeții județului Botoșani. La plecarea din orașul Iași a înalților oaspeți, populația orașului își ia un călduros rămas bun. Aceeași caldă manifestare de dragoste și atașament întîmpină pe conducătorii de partid și de stat la Podul Iloaiei, Tîrgul Frumos, Cotnari, Hîrlău și în celelalte localități de pe traseu. In numeroase locuri, sătenii au organizat frumoase expoziții care prezintă mostre ale roadelor din această toamnă, expresie a bucuriei muncii împlinite. Ora 11. La intrarea pe teritoriul județului Botoșani, oaspeții sunt întîmpinați de tovarășii Gheorghe Ghinea, membru supleant prim-secretar al al CC al PCR, Comitetului județean Botoșani al P.C.R., președintele Consiliului popular județean, de reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, ai organizațiilor de masă și obștești. Mii de țărani îmbrăcați în portul strămoșesc, bărbați și femei, tineri și vîrstnici aclamă îndelung, manifestîndu-și bucuria de a-i avea în mijlocul lor pe conducătorii partidului și statului. Sub un imens portal pe care e înscrisă urarea, „Bine ați venit, iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu și dragi oaspeți!“, conducătorii de partid și de stat sînt îmtîmpinați, potrivit datinei, cu pîine și sare. Unindu-și glasurile intr-un uriaș cor vorbit, sute de bărbați rostesc o urare de bun venit. Izbucnesc puternice aplauze. Tineri și tinere îi invită să guste din roadele generosului pămînt al Botoșanilor, începe vizita de lucru. Vechi pămînt românesc, pomenit adesea de cronicari, ținutul Botoșanilor a înscris pagini,dar neuitat în istoria poporului nostru. Pe aici și-a dus Ștefan cel Mare ostile la biruință, aici mai stau și astăzi mărturie ctitorii de seamă ale lui Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Ieremia Movilă și ale altor domnitori, aceste meleaguri au dăruit spiritualității românești oameni de seamă , pe Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian și pe mulți alți cărturari și artiști, de pe aceste meleaguri au pornit în 1907 marile răscoale țărănești, care au cuprins întreaga țară. Ținut de legendă, împodobit cu dărnicie de natură, înfrumusețat și mai mult prin hărnicia și priceperea locuitorilor Coloana de mașini se înreaptă apoi spre comuna Lămînzi — cuvînt intrat în gendă. De aici a pornit, în pimăvara de flăcări a lui 107, valul marilor răscoale rănești ce avea să cuprindă streaga Moldovă, Muntenia Oltenia. De pe aceste pămînturi și-au ridicat vopsiții cu șase decenii glasul în •mă. Cu adîncă emoție, conducă►rii de partid și de stat se cresc în fața unei plăci coemorative, „Glorie lor împotriva jugului luptător urlezo - moșieresc, pentru păiat și libertate!“ — stă în zis în memoria veșnică a âtiiei. Mărturii vii, evocatoare ale celor zile istorice, aici fac o gardă bătrîni care au trăit isîngeratul februarie 1907. In satul odinioară flămînd ■ numit astăzi Flămînzi doar întru a eterniza un nume itrat în istorie — se desfășară o impresionantă evocar a zilelor răscoalei: „în anii nouă sute șapte Ca din senin, în februarie, într-o noapte, S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia, Și din Flămînzi și Stanilești, văpaia. Răscoala izbucnise deodată in Moldova. Pornind din suferința cetei, județul Botoșani se înfățișează astăzi ca loc al unor prefaceri înnoitoare, ce și-au pus pecetea, pe fiecare așezare. Cooperativizarea agriculturii a schimbat din temelii, și aici, traiul țăranului. In satele județului s-au ridicat în ultimii ani mii de case noi, s-au construit zeci de școli și de cămine culturale. Industria botoșăneană — despre care se poate vorbi cu adevărat abia din anii socialismului — numără astăzi 10 întreprinderi de interes republican. S-au înălțat în zilele noastre unități puternice ca Uzinele textile „Moldova“ din Botoșani, Fabrica de zahăr „Șiretul“ de la Bucecea, fabricile de confecții din Botoșani și Dorohoi. Sute de școli de toate gradele, un teatru, multe muzee și case memoriale, numeroase alte așezăminte culturale au îmbogățit peisajul spiritual al acestor locuri. Aceste fapte au fost prezentate cu mîndrie oaspeților dragilor smeriți și blînzi... Tu ține minte satul flămînd numit Flămînzi“ — răsună în aerul dimineții stihurile nemuritoare ale lui Arghezi. In semn de pios omagiu adus memoriei celor căzuți în 1907, conducătorii de partid și de stat depun o coroană de flori în fața plăcii comemorative. Nu departe de aici, urmașii răsculaților, țăranii liberi anilor noștri, au ținut să îmaifățișeze înalților oaspeți, ca o replică a istoriei, belșugul roadelor culese de ei. O expoziție amenajată lângă șosea prezintă mostre de produse agricole, soiurile care au dat cele mai bune rezultate pe terenurile de cultură din județul Botoșani, înfățișează prin graiul panourilor și graficelor cele mai de seamă realizări economice și social-culturale. Peste 15 000 de săteni, reprezentanți ai țărănimii cooperatiste din județ, participă apoi la o însuflețită adunare populară. Adunarea a fost deschisă de tovarășul Gheorghe Ghinea, prim-secretar al Comitetului județean Botoșani al P.C.R., președintele Consiliului popular județean, care, salutîndu-i pe conducătorii de partid și de stat în numele comuniștilor, al tuturor locuitorilor județului Botoșani,, a spus ! Avem deosebita cinste de a vă primi, dragi oaspeți,aici, în comuna Flămînzi, unde acum mai bine de o jumătate de veac a [UNK] izbucnit flacăra celei mai mari răscoale țărănești din istoria poporului nostru, aici unde, astăzi, asemenea ■ tuturor satelor, patriei noastre, țăranii cooperatori își înzecesc eforturile pentru a obține roade tot mai bogate, pentru a spori contribuția lor la dezvoltarea economică a țării. Făcînd o succintă trecere, în revistă a succeselor obținute de țăranii cooperatori și de ceilalți lucrători din agricultură — succese care reflectă hărnicia lucrătorilor de pe ogoare și, în același timp, evidențiază bogatele rezerve ale agriculturii, vorbitorul a relatat despre preocupările organelor locale de partid și de start, ale țăranilor cooperatori, ale tuturor specialiștilor din agricultură privind folosirea mai judicioasă a fondului funciar și creșterea producției agricole vegetale, îmbunătățirea activității în domeniul creșterii animalelor, sporirii șeptelului, pentru întărirea economică și organizatorică a tuturor cooperativelor, pentru gospodărirea cu grijă a avutului obștesc, întărirea și lărgirea democrației cooperatiste. A luat apoi cuvînitul tovarășul Constantin Călin, primarul comunei Flămînzi, care a spus : Sînt profund impresionat de cinstea și onoarea pe care ne-o faceți poposind în comuna noastră, pe aceste pămînturi, pentru care moșii și strămoșii noștri au dat un greu tribut de singe. Astăzi, noi, urmașii celor care au aprins flacăra răscoalei 1907, mîndri de înaintașii noșlatri, lucrăm cu toată puterea și priceperea noastră sub conducerea partidului comunist pentru a da o înfățișare nouă acestor meleaguri. Avem în comună o cooperativă agricolă puternică, ce dispune de o avuție obștească de peste 6 milioane lei. Comuna a fost electrificată, am început sistematizarea satului. Mulți locuitori și-au construit case noi, iar aproape fiecare a doua gospodărie are aparat (Continuare în pagina a II-a) Dragi tovarăși, Dați-mi voie să vă adresez dumneavoastră, locuitorilor comunei Flămînzi, tuturor cooperatorilor din județul Botoșani, cele mai călduroase salutări din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze, urale). Ne aflăm în comuna unde în 1907 țăranii, apăsați de jugul moșieresc, s-au răsculat pentru dreptul de a fi stăpîni pe pămîntul pe care-1 munceau, pentru dreptul la o viață liberă, independentă, fără stăpîni și asupritori. (Aplauze, urale). Flacăra răscoalei aprinsă în februarie 1907 la Flămînzi a cuprins întreaga țară românească. Toate satele, întreaga țărănime s-a ridicat la luptă împotriva feudalismului, împotriva moșierimii, a regimului burghezo-moșieresc, cu hotărîre să scuture jugul asupritorilor. Această luptă, e adevărat, s-a soldat cu peste 11.000 de victime — țărani răpuși de gloanțele burgheziei și moșierimii. Ea a înspăimîntat însă nu numai stăpînirea de la noi, ci și clasele stăpînitoare din țările vecine, gata să intervină pentru a înăbuși răscoala, lupta pentru libertate și dreptate socială a țărănimii românești în care vedeau un pericol pentru propriile lor interese. Este încă o dovadă că întotdeauna asupritorii de pretutindeni și-au dat mina, s-au unit pentru a înăbuși mișcarea de eliberare națională și socială. Au căzut jertfe, dar aceste jertfe n-au făcut decit să îndîrjească și mai mult țărănimea română, poporul român, hotărîrea lor de a-și cîștiga libertatea și independența națională, de a întrona în țară un regim de dreptate socială. (Urale puternice, îndelungate). S-a vorbit aici de spontaneitatea acestei răscoale. Lucrurile nu stau chiar așa, tovarăși. Răscoala din 1907 nu a fost o întîmplare, ci rezultatul creșterii conștiinței țărănimii noastre, a setei ei străvechi de libertate și o viață mai bună. Răscoala a fost consecința unui regim ce se cerea înlăturat o dată pentru totdeauna. Răscoala din 1907 a fost semnalul ridicării țărănimii românești la luptă, alături de clasa muncitoare, de forțele progresiste ale societății, pentru răsturnarea vechii orînduiri, pentru crearea orînduirii celor ce muncesc în țara noastră. (Aplauze, urale puternice). In istoria poporului român, de-a lungul veacurilor, țărănimea a dat multe jertfe, a dus, se poate spune, greul luptei pentru eliberarea națională și socială. Răscoalele conduse de Doja, Horia, Cloșca și Crișan, răscoalele din 1907 sunt numai cîteva momente din șirul luptelor purtate în secole de țărănimea României pentru dreptate socială, pentru eliberarea națională, pentru păstrarea ființei națiunii noastre. Știți bine că în forțele de luptă ale lui Ștefan cel Mare, țărănimea moldoveană s-a aflat totdeauna în primele rînduri ; ea a fost aceea care l-a ajutat atit pe Ștefan cel Mare, cit și pe alți voievozi moldoveni să apere ființa noastră națională, să înfăptuiască unitatea națională a poporului nostru. (Urale, aplauze). Iată de ce, participînd la acest miting al țărănimii din Botoșani, din comuna Flămînzi, ne reamintim cu evlavie de cei care au aprins flacăra răscoalei din 1907, aducem omagiul nostru tuturor acelora care, de-a lungul secolelor, au udat pămîntul românesc cu sîngele lor și prin munca și lupta lor au făurit România de astăzi. (Aplauze, urale puternice). Desigur, tovarăși, trăim acum alte vremuri. Poporul român, sub conducerea Partidului Comunist, a devenit stăpin pe destinele sale. Clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea construiesc în România o orînduire nouă, fără moșieri și capitaliști, orînduirea celor ce muncesc cu brațele și cu mintea, în care toate bunurile aparțin poporului. Amintindu-ne de trecutul glorios de luptă, ne angajăm să facem totul pentru a asigura înaintarea continuă a patriei pe culmile progresului și civilizației, ale bunăstării. (Urale prelungite). Dacă țărănimea noastră poate să-și clădească astăzi viața așa cum dorește, aceasta se datorește în primul rînd faptului că s-a aliat cu o clasă de nădejde, cu un prieten încercat, cu clasa muncitoare, clasa cea mai avansată a societății. Dacă țărănimea poate să-și înfăptuiască astăzi năzuințele spre o viață mai bună, aceasta se datorește faptului că are un conducător încercat, Partidul Comunist Român, al cărui țel suprem este bunăstarea întregului popor. Am ascultat vorbind aici președinți de cooperative, primarul comunei Flămînzi, un profesor. Ei ne-au vorbit despre realizările în dezvoltarea agriculturii, în dezvoltarea satelor de pe aceste meleaguri, în activitatea de învățămînt. Am auzit vorbindu-se aici de averi obștești de milioane de lei ; în trecut aproape nici moșierii nu-și socoteau averea în milioane. Toate acestea, tovarăși, oglindesc viața nouă, schimbările radicale care s-au produs in satul românesc. Sunt numai 6 ani de la încheierea cooperativizării în România. In acești 6 ani, agricultura patriei noastre a obținut însă succese remarcabile în toate domeniile. Ele ies în evidență chiar dacă ne referim numai la situația acestui an. După cum știți, cu toate că am avut o secetă prelungită, agricultura noastră a reușit să obțină recolte mulțumitoare care asigură hrana țărănimii, hrana populației de la orașe, nevoile industriei, și, trebuie să spunem, ne dau și disponibilități de export. Gîndiți-vă numai la anii 1946 — 1947 și la anul acesta și puteți singuri vedea ce înseamnă agricultura socialistă. Folosind mecanizarea, îngrășămintele chimice, știința în lucrarea pămîntului, putem învinge toate greutățile, inclusiv cele create de natură și putem smulge roade tot mai bogate pămîntului. Aceasta dovedește justețea drumului pe care partidul comunist a îndrumat țărănimea românească, drumul unirii în cooperative agricole, drumul socialismului. Acuma este evident pentru toată lumea că numai pe această cale agricultura românească se poate dezvolta rapid, poate asigura recolte îmbelșugate, creșterea bunăstării țărănimii, progresul întregii economii naționale. (Aplauze puternice). Mai avem, desigur, încă multe de făcut. Ogoarele patriei noastre păstrează încă multe rezerve nefolosite. Trebuie să organizăm in așa fel activitatea în cooperative și în întreprinderile de stat incit să folosim cu maximum de randament mijloacele puse de stat la dispoziție pentru creșterea într-un ritm tot mai rapid a producției agricole. Numai pe această cale pot spori veniturile fiecărui cooperator, agricultura poate contribui tot mai mult la creșterea avuției materiale a patriei socialiste. Țărănimea noastră, aliatul de nădejde al clasei muncitoare, își aduce contribuția tot mai activă la dezvoltarea socialistă a României, la desăvîrșirea construcției socialiste, la crearea condițiilor pentru a trece la făurirea comunismului în patria noastră. (Aplauze, urale). Suntem convinși că țărănimea din Flămînzi, țărănimea din județul Botoșani, la fel ca întreaga țărănime din România nu va precupeți nici un efort pentru a obține rezultate tot mai bune în activitatea cooperativelor, a întreprinderilor de stat, pentru a obține recolte tot mai mari. Știți, tovarăși, că despre răscoalele din 1907 s-a scris mult. Ele au inspirat pe scriitori, pe artiști plastici. Rebreanu a scris minunat despre răscoalele din 1907. Cei care au scris, au sculptat, au pictat sau au compus atunci despre lupta țărănimii au trăit acele vremuri, le-au înțeles și le-au redat în cuvinte, în culori sau în muzică, au exprimat năzuințele de libertate și dreptate ale țărănimii românești. Astăzi, trăim alte vremuri. Dar și azi avem scriitori, compozitori, pictori, sculptori, oameni de creație.. Trăind vremurile noi de bunăstare, de înflorire continuă a satului românesc, sperăm că ei vor ști să redea viu năzuințele și înfăptuirile de azi ale țărănimii, să înfățișeze deceniile în care oamenii muncii, eliberați c a exploatare, înfrîngînd nenumărate greutăți, făuresc o societate nouă, societatea bunăstării tuturor celor ce muncesc în România. (Vii aplauze). M-am referit la faptul că țărănimea, de-a lungul veacurilor, a fost sprijinul de nădejde în lupta pentru neatirnarea principatelor române, pentru unitatea națională, iar azi, alături de clasa muncitoare, constituie un sprijin de nădejde al politicii partidului de dezvoltare și înflorire a României socialiste, de apărare a independenței și suveranității patriei. (Aplauze, urale). Noi știm că acei care și-au dat viața pentru a deveni stăpîni pe pămînt nu vor admite niciodată ca pămîntul patriei să se afle sub jugul străin, că ei vor apăra cu viața independența și suveranitatea patriei socialiste. (Aplauze, urale). România, ca țară socialistă, are mulți prieteni. Avem prieteni în țările socialiste. Obținînd succese tot mai mari în construcția socialistă, fiecare popor își întărește țara și în același timp întărește forța generală a socialismului, face imposibil un atentat la independența și suveranitatea națională a statelor noastre. Avem prieteni și in țările cu alte orînduiri sociale, deoarece partidul și guvernul nostru dezvoltă continuu prietenia atit cu țările socialiste, cit și cu celelalte popoare. Numai pe această cale se pot asigura condiții de dezvoltare pașnică și de bunăstare pentru fiecare popor, se poate asigura pacea în întreaga lume. Noi vom face și pe viitor totul pentru a dezvolta continuu prietenia cu țările socialiste, colaborarea cu toate popoarele lumii in lupta pentru pace și progres. (Aplauze). Dați-mi voie, tovarăși, să vă urez din toată inima, dumneavoastră, cooperatorilor din Flămînzi — comună cu o denumire istorică, care nu mai corespunde realităților de azi, dar care amintește vremurile luptelor eroice — întregii țărănimi din județul Botoșani, urarea de a obține succese tot mai mari în creșterea producției agricole, în dezvoltarea cooperativelor, venituri tot mai mari, , o viață tot mai îmbelșugată. Vă urez să întăriți continuu prietenia și alianța cu frații voștri muncitori, cu clasa muncitoare, cu intelectualitatea, unitatea poporului în jurul partidului și guvernului — forța care asigură triumful socialismului în România, înălțarea României pe culmi tot mai înalte de progres și civilizație — să vă aduceți contribuția la întărirea independenței și suveranității patriei noastre socialiste. (Aplauze, urale). Vă doresc la toți multă sănătate, o viață tot mai îmbelșugată și fericită. (Aplauze, urale puternice, prelungite). Vibranta evocare a luptelor revoluționare ale țărănimii La mitingul din comuna Flămînzi