Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)

1970-03-31 / nr. 2785

CLOPOTUL $ PAGINA 2 Pagină realizată de O Red.: Să luăm in discuție pri­ma idee : ce i.í.aq și m­­etode ale muncii pot...ce pot fi consi­derate viabile ? Ilie Pascal. Din experiența co­mitetului comunal de partid Mi­toc, pot afirma aici că trebuie creat un acord între scopul pro­pus și metodă. Nu putem fi de acord cu șablonul, în acest caz munca noastră ar fi lipsită de eficiență. Să dau cîteva exem­ple : pentru realizarea informă­rii politice a oamenilor sînt de mare audiență expunerile, se­rile de întrebări și răspunsuri. Pe de altă parte , în convinge­rea oamenilor de a fi mai activi în cooperativa agricolă, de a accepta noul (de exemplu, u­­tilizarea îngrășămintelor chimi­ce, hrănirea rațională a anima­lelor etc.) se poate utiliza cu mare eficacitate calcului eco­nomic. Dar toate aceste forme trebuiesc puse în valoare fără fastul unor ședințe, ci simplu, cu mare naturalețe. Ele sunt ac­țiuni de microgrup, nu trebuie să angreneze mase mai mari de oameni. Numai așa se poate încuraja dialogul, doar așa creș­te puterea de convingere a ar­gumentului politic. Constantin Lebădă­ că este adusă in discuție Pentru nu numai forma acțiunii, ci și mo­dalitatea de punere în valoare, cred că micro-grupul trebuie să aibă o anumită structură. Seara de întrebări și răspunsuri, de exemplu, trebuie organizată ca un grup de oameni omogeni din punct de vedere al culturii chiar și al vîrstei. Din experiența noas­tră, știm că într-un fel se inte­resează tinerii de o anumită problemă, în altfel vîrstnicii, în cu totul alt fel, bătrînii. Red.: Să facem o diferenție­re a modalităților pe criteriul problemelor. Credeți că forme­le luate in discuție pină acum pot avea in vedere și progra­mele de informare politică, și pe cele economice ? Tema Arăcăriței . Calculul e­­conomic, evident, urmărește con­solidarea economică a unități­lor. Expunerea însă, ca și seara de întrebări și răspunsuri poate avea în vedere ambele arii pro­blematice. Ultima formă se deosebește, după părerea mea, de brigada științifică, care, la rîndu-i, servește indirect pro­ducția. Cu toate că ambele mo­dalități utilizează întrebările oa­menilor, prima apelează la o întrebare pusă în sală, ca răs­puns pe loc, dar a doua se ba­zează, de multe ori, pe între­bări culese cu timp înainte. Gheorghe Crețu : Nu întot­deauna. Brigada popularizea­ză tema pe care are intenția să o susțină, iar oamenii, pre­veniți, pot adresa întrebarea și în sală. Este indicat însă să strîngem mai din ti­mp întrebările pentru a se putea da un răs­puns mai complet, mai funda­mental. Procedînd astfel, în­tărim caracterul științific al răspunsurilor, asigurînd eficien­ța întîlnirii dintre brigadă și ce­­tă­țeni. Ilie Pascal: Se impune și o diferențiere : seara de între­bări și răspunsuri o organizăm noi, cu forțe locale. Pentru bri­gadă însă, nu în toate comunele sînt forțe suficiente, din care cauză, de regulă, se invită bri­găzi din centre mai puternice. Noi, la Mitoc, avem aproxima­tiv 10 intelectuali, așa că... Gheorghe Crețu . Nici noi nu avem „excedent“ de forțe inte­lectuale, cum este situația la Avrămeni, unde sunt, după cu­ știu, peste 100 de intelectuali. Avem totuși o brigadă formată din 5 oameni. Cred însă că în fiecare comună, indiferent dacă e mai mare sau mai mică, se pot organiza două colective pentru organizarea serilor de întrebări și răspunsuri : un co­lectiv format din 3 intelectuali, pentru probleme externe, și u­­nul, din 2 oameni, pentru prob­leme interne, sau pentru proble­me economice. Red.: înseamnă că opinați spre constituirea unor colective permanente ? Gheorghe Crețu : Intr-adevăr, Procedînd așa, un dublu avantaj : beneficiem de se perfec­ționează oamenii, premiză pen­tru o înaltă eficiență în inter­venție, dar se și familiarizează cetățenii cu colectivul, contribu­ind la întărirea încrederii aces­tora în competența intelectua­lilor din colectiv. Red. : Deci, colectivele tre­buie să aibă un anumit renu­me. Gheorghe Crețu : Da. De alt­fel, aceasta e o condiție a reu­șitei acțiunii. Tom­a Avăcăriței : La noi, la Avrămeni, ne deplasăm cu ast­fel de colective în cercurile de lectură, organizate­­ aproxima­tiv — pe perimetrele circum­scripțiilor electorale. E drept, nu toate aceste cercuri sunt ac­tive. Dar în jumătate din ele, astfel de acțiuni au succesul a­­sigurat. Red. : Cercul de lectură nu cumva e o formă organizatorică depășită ? Tom­a Avăcăriței : Cel puțin la noi, nu, cu rezervele arătate mai înainte. Gheorghe Crețu : Totuși, în cercurile de lectură auditoriul e format, cred eu, mai mult din femei. Nu e acesta un păcat ? S-ar putea iniția aici acțiuni specifice femeilor. Dar nu e mai bine să înlocuim aceste cercuri cu șezătorile ? Forma nu e nouă, dimpotrivă, dar se resimte un curent de scoatere a ei din a­­nonimat, de reabilitare. Iiie Pascal . De cîțiva ani, șe­zătorile cîștigă din ce în ce mai mult teren. Asta se datorează faptului că azi se acordă mai multă atenție autenticității fol­clorului, grijei factorilor cultu­rali pentru păstrarea și perpe­tuarea valorilor autentic popu­lare. Gheorghe Crețu : In luna fe­bruarie am organizat o astfel de șezătoare. In casa unui bri­gadier de la cooperativa agri­colă din sat, s-au adunat circa 40 de cetățeni. Am purtat acolo discuții despre cooperativă, des­pre cum să se crească copiii etc. S-a cîntat din armonică, s-au spus versuri, alții au inter­pretat melodii populare. Ilie Pascal : Conținutul artis­tic al șezătorii se poate găsi : ghicitori, proverbe, îmbu­zi­­cători, cîntece, jocuri, poezii. E bine ca ele să aibă o anume periodicitate, pentru crearea tradiției, sau pentru reabilita­rea formei, de la caz la caz. Gheorghe Crețu : Nu e rău ca înainte de programul artistic să se introducă și o scurtă in­formare politică, de 5-10 mi­nute, nu mai mult. Red.: Ce se înțelege, de fapt, prin șezătoare ? O reeditare a fostelor daci, dar cu alt conți­nut ? Constantin Lebădă : Din cele spuse de ceilalți participanți la discuția noastră, șezătoarea parcă nu are un profil bine con­turat. Cred că șezătoarea tre­buie organizată pe o temă. A­­dică , invitații să vină cu diver­se unelte țărănești de întrebu­ințare casnică : furci, mașini de tors, mașini de răsucit, război de țesut. Acolo să se toarcă, să se țeasă, să se împletească. Am putea reproduce, la o scară res­­trînsă, întreaga muncă de con­fecționare a zestrei fetei pentru măritiș. S-ar putea adecva ace­leiași teme și programul artistic , să se monteze, pe bază de sce­nariu, o nuntă țărănească, cu tot ceremonialul : pețit, îmbră­cat mireasa, bărbierit mirele, nunta, iertăciunea etc. Dacă la astfel de manifestări invităm pe cei în vîrstă, pentru a le pu­ne în valoare experiența, fastul acțiunii atrage și tineretul. Aici se va dansa, se va cînta, se vor spune strigături, zicători, se va recita. Ilie Pascal. Cu astfel de șe­zători, tematice, putem da altă destinație cercurilor de lectură, transformîndu-le dintr-un sediu administrativ (aici se păstrează, în campanii electorale, dosare­le circumscripției) într-unul real­mente politic, cultural. Red.: Să revenim la formele ce pot sluji direct și eficient u­­nităților economice din comună. Cum se organizează, la modul concret, un calcul economic ? Ilie Pascal: Această modali­tate slujește, cel mai mult, după părerea mea, introducerea nou­lui. De exemplu, pentru a popu­lariza noul sistem de retribuire a muncii în C.A.P., noi am re­curs, cu predilecție, la calculul economic. Dacă ferma poate sprijini direct cooperativa agri­colă ea se poate folosi, cu a­­celași succes, și pentru a deter­mina pe cooperatori să acorde mai mare atenție resurselor din propria lor gospodărie. La Mi­toc am organizat, în acest scop, acțiuni care au militat pentru impulsionarea lor, a porcilor creșterii păsări­în gospodăriile personale, pentru demonstrarea avantajelor ce decurg prin con­tractarea cu statul a animalelor din gospodăriile personale, în­totdeauna însă am apelat la specialiști, medici veterinari, in­gineri agronomi, profesori cu multă experiență de viață, recu­noscuți de țărani drept oameni chibzuiți, cu experiența vieții. Tom­a Avăcăriței . Cu toate că noi avem mulți specialiști, după cum s-a vorbit aici, apelăm u­­neori la specialiști din centre ur­bane. Urmărim întotdeauna ridi­carea încrederii oamenilor pen­tru cei ce susțin acțiunea,căci doar așa se asigură o maximă eficiență. Nu neglijăm nici un alt aspect : caracterul de dez­batere. După un calcul econo­mic făcut pe tema impozitului pe venitul agricol, susținut de inginerul Dimitriu, din orașul Săveni, oamenii au pus între­bări, li s-au dat răspunsuri, cu care prilej s-au elucidat multe din prevederile legii. Ilie Pascal : Trebuie făcută o remarcă : pentru a face viabilă această modalitate, pentru a-i întări caracterul convingător, trebuie apelat la exemple ilus­trative, fapt ce presupune o pre­­documentare a specialistului. Noi, ca lucrători politici, trebuie să acordăm sprijinul pentru specialistului tot găsirea celor mai convingătoare exemple, căci numai astfel asigurăm reu­șita deplină a acțiunii noastre. Red.: Din dezbaterea noas­tră, ar rezulta că între serile de intrebari și răspunsuri și calcu­lul economic sînt cîteva puncte de contact. . Constantin Lebădă : Doar a­­parente. Formele se deosebesc, pentru că prima are în vedere, în primul rînd, întrebarea cetă­țenilor, pe cînd în a doua între­bările și răspunsurile nu fac de­cit să dea mai multă consisten­ță calculului concret făcut de specialist. La noi, în comuna Manoleasa, au fost organizate două astfel de acțiuni. La Za­­horeni, un specialist a demon­strat convingător oamenilor ca­re sunt consecințele, pentru în­treaga masă de cooperatori, a sustragerilor de plecat, bineînțeles, porumb. Am va exemple concrete, de la cîte­s-a înre­gistrat acțiunea pe bandă de magnetofon, care a fost audiată și în satul Manoleasa, chiar a doua zi. La Liveni, acțiunea avut o altă temă , unde a dus a nerecoltarea a 16 hectare cu po­rumb. S-a demonstrat oameni­lor că venitul tuturor coopera­torilor s-a diminuat cu 1 leu de fiecare zi-muncă prestată în co­operativă. Evident, acțiunea a avut un mare răsunet. Ilie Pascal : In aceeași ordi­ne de idei, cred că ar fi bine să se organizeze o expoziție — la nivel de comună — cu pro­duse sustrase. Pe o masă fru­mos ornată să punem țuha­­­n­ cu porumb, iar dedesubt, o etichetă , porumb furat de ... Să existe în sală o carte de im­presii, unde oamenii să-și no­teze punctul de vedere. In a­celași timp, să difuzăm, prin e­­levii școlii, un număr de flutu­rași, cu numele celor care au sustras produse. Simultan, co­misia de judecată să facă pro­cese publice, cu cei ce au fu­rat, iar un fotograf să imorta­lizeze pe peliculă scene de la proces, care apoi să fie expu­se la o gazetă a satului. Cred, că, în aceste condiții, i-ar tre­ce oricui cheful de a mai pu­ne mîna în avutul colectivității, al obștii. Red: Să luăm în discuție, acum, și alte forme considera­te viabile. Constantin Lebădă : Personal, cred, că dacă măsurile luate de specialiști nu sînt dublate de măsuri politice, rezultate bu­ne nu pot să apară. Tom­a Arăcăriței : Munca po­litică este în sprijinul specialiș­tilor, dar și o sarcină a lor. Tocmai de aceea cred că ei, în primul rînd, trebuie să fie permanenții promotori ai nou­lui, novatori ei înșiși. Pornind de aici, cred că schimburile de experiență ar putea căpăta o nouă substanță, s-ar putea im­pune mai mult pentru sprijinu­­l vieții economice. Gheorghe Crețu : Ele ar pu­tea avea mai multe obiective. De exemplu , dacă mergem cu 15—20 de cooperatori la un C.A.P. bine organizat, acolo ei ar putea să vadă și rezultatul acestei bune organizări, dar s-ar putea documenta, la fața locului, și asupra metodelor uti­lizate pentru obținerea acestor rezultate. Deci , nu numai ce este, ci și cum s-a procedat. Aici, cred eu, stă cheia suc­cesului acțiunii. Constantin Lebădă: Un schimb de experiență trebuie să aibă, în concepția mea, un du­blu scop : analiza pe viu a re­zultatelor economice, dar și în­țelegerea mai profundă a for­melor de muncă politică utili­zate de organizația de partid, ce au concurat direct la obți­nerea acestor rezultate. Schim­bul se poate transforma, dacă este bine organizat, într-o au­tentică lecție de economie po­litică, ceea ce, trebuie să re­cunoaștem, este foarte bine. Gheorghe Crețu : Dau un e­­xemplu concret , am dus pe zootehniștii de la Movila Ruptă la Ripiceni. Acolo li s-a arătat detaliat felul în care rezultate­le bune pot să apară, cum s-a procedat, cum au intervenit comuniștii pentru înlăturarea di­feritelor greutăți. Oamenii au avut ce învăța și, într-o bună măsură, au avut ce aplica la ei, la Movila Ruptă. De aceea opiniez că schimbul de experiență s-ar putea orga­niza pe teritoriul unei singure comune, dar și pe zone, pe un grup de comune. Aici însă, or­ganele județene au de spus un avînt greu. Constantin Lebădă : Un alt gen de schimb de experiență : ducem o vacă la o fermă a I.A.S., o lăsăm un timp, d­ f­­tind ce trebuie pentru îngriji­rea ei, apoi ducem un grup de zootehniști la I.A.S. Acolo, în­grijitorii vor relata pe viu ce au făcut pentru a-i mări pro­ducția de lapte etc. Se va de­monstra, în modul cel mai con­cret cu putință, că se poate face mai mult, că resursele nu se epuizează niciodată. Apoi , să se înființeze în comună (aco­lo unde sunt condiții) un agro­­club, unde să fie invitați, pen­tru a vorbi și specialiști din cooperative cu situație econo­mică solidă. De asemenea, în cadrul programelor artistice să acordăm 5 minute pentru scurtă expunere — Sfatul logii­o­micultorului, de exemplu, sau pentru cel al agronomului, zoo­tehnistului. Putem invita spe­cialiști și din alte comune, ori să facem un schimb de specia­liști : cel de la Manoleasa să meargă la Coțușca, și invers. Ilie Pascal : Ar sluji interese­le unităților economice din co­mună și alte modalități, înrudi­te cu schimburile de experien­ță : la nivel de județ să se elaboreze o expoziție volantă, cu ilustrări de lucrări antiero­­zionale, iar specialiști să înso­țească expoziția în comunele ju­dețului. S-ar explica oamenilor, cu acest prilej, importanța exe­cutării lucrărilor de îmbunătă­țiri funciare, cîștigul ce ar rezul­ta prin impulsionarea acestor lucrări. De asemenea, să se utilizeze unele diapozitive, ca­re să fie proiectate în toate unitățile cinematografice din ju­deț. Tom­a Avăcăriței: Să existe la comitetul județean pentru cultură și artă un aparat de filmat, cu care să se realizeze emisiuni gen „Reflector" comunele unde se simte ne­în­voia. Metoda solicită unele cheltuieli, dar ele sunt recom­pensate de marea eficiență practică. Pelicula ar putea fi proiectată în comuna respecti­vă, dar s-ar putea elabora și una pentru întregul județ, ca să circule, prin rotație, în toate comunele, ca să se învețe din lipsuri, din deficiențe. Red. : Dezbaterea noastră a intrat, după cu­ se observă și in sfera noului, fapt ce de­monstrează că munca politică nu trebuie înțeleasă ca ceva static, fixist. Să rămînem, to­tuși, în zona de acționare a formelor tradiționale. Ilie Pascal : Să revenim la schimbul de experiență. Proce­deul favorizează, în credința­rea, o mai amplă circulație a ideilor, forme și metode ale muncii politice, procedee cu ca­racter strict economic, tehnici de propagandă agricolă. Cred că aceste elemente pot fi adu­se la ordinea zilei zi cu prile­jul festivalurilor cultural-artis­­tice și sportive ce se desfășoară vara în comunele noastre. Nu e bine să folosim prilejul pen­tru un amplu schimb de expe­riență economică ? Gheorghe Crețu : Ideea foarte bună. Acum, cînd ea a­­ fost pronunțată, mă gîndesc la o deficiență de concepție : co­mitetul județean pentru cultură și artă, în regulamentele elabo­rate până acum, deficitare sub multiple aspecte, nu a preco­nizat acordarea de puncte pen­tru activitatea economică. De ce nu s-ar face departajarea comunelor și în funcție de cri­teriul economic ? De ce să despărțim arbitrar activitatea ar­tistică de efortul în muncă ? Poporul nostru are o vorbă : „Harnic la joc, dar și la sapă”. Dacă este cineva ce nu știe a­­ceastă vorbă, cred că e tim­pul să-i fie adusă la cunoștin­ță, ca ea să se reflecte și-n re­gulamentul de concurs elabo­rat de forul județean de cul­tură, Ilie Pascal . Dacă nu se adaugă puncte, atunci să se scadă. Propun însă să luăm în discuție alte două forme de muncă politică : simpozionul și jurnalul vorbit. Ce diferență există între ele ? Ce puncte co­mune ? In concepția mea, jur­nalul vorbit trebuie să fie un buletin de știri al comunei. Doi oameni, amplasați într-o sală de spectacol, să fructifice mai substanțial o pauză din progra­mul artistic, transmițînd acest buletin. El poate fi reluat și la stația de radioficare, acolo unde există. Deci , jurnalul vorbit nu e pe o temă anume, pe cînd simpozionul trebuie or­ganizat pe o temă. Constantin Lebădă : Simpo­zionul trebuie să țină cît e con­ced. Să luăm în discuție, acum, acele forme ce pot fi considerate depășite, învechi­te, lipsite de eficiență în mun­ca politică de masă." Constantin Lebădă : Sînt îm­potriva conferințelor tipizate, a celor șapirografiate ce se mai trimit de la județ. Evident, cu ocazia unor zile festive, e ne­cesar un sprijin „de la centru", dar nu și în probleme de un strict concret. Nu se bucură de audiență conferința citită. Cred că dacă conferențiarul ar avea în față doar un plan orientativ, dacă e bine pregătit (și de dorit este ca la astfel de oa­meni să apelăm) el se va des­curca fără un teanc dezarmant de hîrtii. Poate fi mai convin­gător, mai explicit. Tom­a Avăcăriței : A conferen­ția, cred eu, înseamnă a face artă. Nl vedem oare pe artist cu volumul în mină, citind din Baranga în fața oamenilor ? Nu. Conferențiarul să-și construias­că mintal expunerea, și să ape­leze doar la o notă pentru une­le exemple, cifre, date etc. Gheorghe Crețu : Pe alocuri, se strecoară ideea că agitația vizuală este o formă depăși­tă. Nimic mai neadevărat. Sunt depășite textele ce nu spun su­ferință, dar să fie compus din trei scurte expuneri. Este o for­mă viabilă, mai eficace decit o expunere propriu zisă. Jurnalul vorbit, cred eu, atrage în mai mare măsură pe tineri. Avînd o structură simplă, cu elemente de largă audiență, el poate fi organizat și în sate mici. Tre­buie să cuprindă aspecte poziti­ve și negative, dacă are un caracter economic, și teme va­riate, interesante, dacă are ca­racter de informare politică. Pentru ultimul caracter : cîteva minute dedicate vieții interna­ționale, cîteva pentru știință, cîteva pentru popularizarea u­­nor rezultate sportive, să zicem. Caracterul divers asigură atra­gerea unor categorii diverse de cetățeni, din punct de vedere al culturii, al vîrstei. Red. Din cele discutate pină acum, se desprinde o conclu­zie : trebuie acordată o maxi­mă atenție organizării diverse­lor acțiuni, pentru că viabilita­tea unei forme a muncii politice constă tocmai in crearea legă­turii dintre cuvint și faptă, in­tre teorie și practică. Din dis­cuțiile purtate rezultă că pu­terea de convingere rezidă in legarea acțiunilor politice de nevoile concrete ale oamenilor, in permanenta investiție de in­teligență a tuturor factorilor chemați să contribuie la ridi­carea oamenilor din satele și comunele județului, nu­ mic, lipsite de caracter mobili­zator, dar nu și cele cu obiec­tiv precis. Ilie Pascal : In fiecare sat să existe o gazetă, unde să fie înserate, cu mare operativi­tate, cele mai semnificative pro­bleme. Tema Avăcăriței : Panourile să nu umple satele. Ele să fie am­­plasate doar în preajma unor anume puncte : la dispensar, in fața școlii, la C.A.P., la sec­­iile I.M.A., la consiliul popu­lar. Textul să aibă un puter­nic caracter mobilizator. Din punctul meu de vedere, gazeta de perete își are locul numai în incinta unităților economice. Ilie Pascal : Și în școală. Tema Avăcăriței : Da, dar a­­colo are un alt scop, și este destinată unei anumite catego­rii, copiilor. Constantin Lebădă : Gazeta de perete, amplasată în unită­țile economice, trebuie să aibă, mai mult, un caracter combativ, la zi, pe principalele probleme economice. Ilie Pascal : Prin anul 1952, aveam la Mitoc o bună briga­dă de agitație, dar ea s-a pulve­rizat. Această formă e bună, dar nu cu un text „de la cen­tru" ! Să avem la disi­ziție texte pentru diverse sectoare : zootehnie, cultura mare etc. Textele să fie elaborate de creatori localnici, să aibă o profundă culoare locală. Gheorghe Crețu : Aș vrea să aduc în discuție și o altă pro­blemă, a jurnalelor de actua­lități la cinematograf : ele ne vin foarte rar. Chiar și f­­ mele cu caracter agricol sunt înve­chite, prezintă metode de mun­că la care viața a renunțat. Cum admite secția cinematogra­fică să prezinte pe rețea ase­menea vechituri dăunătoare ? Ilie Pascal : Cred că în cutia cu filme ar trebui pusă, prin gri­ja secției cinematografice jude­țene, o scurtă prezentare a pe­liculei. Ilie Pascal : Pentru că tre­buie să vorbim de nou, cred că putem lua în discuție o formă a muncii politice preluată din practica presei : masa rotundă. Ea vine mult, după părerea mea, în sprijinul producției. Gheorghe Crețu : Este o for­mă dificilă. Ea trebuie organi­zată cu oameni apropiați ca grad de cultură și, printre ei, să se afle cîțiva cu mare ex­periență. Constat­tin Lebădă . Sunt de acord cu acest punct de ve­dere. Masa rotundă nu trebuie organizată cu cei lipsiți de po­sibilitatea de a da sugestii, nu se organizează cu oricine. Este o formă pretențioasă, după cum se vede, dar de mare efi­cacitate. Toma Avăcăriței : Să invităm acolo pe „colțoși", pe cei ce pot aduce în discuție, și elu­cida, problemele spinoase, de orice fel. Ilie Pascal: Cred că proble­ma e clarificată. Dar, cred eu, nu trebuie să organizăm astfel de acțiuni numai pentru a putea spune că ne-am di­versificat activitatea. Trebuie să învățăm să conducem o așa acțiune, trebuie să învățăm a le organiza. Discuția noastră, de acum, a conturat — în ma­re — realizarea unei astfel de acțiuni. Rămîne să o punem mai des în aplicare. Constantin Lebădă : Aș avea o propunere : în Botoșani exis­tă mai mulți artiști plastici. Ce-ar fi dacă forul județean de cultură ar forma cu ei un colectiv de graficieni — de 2—3 oameni — care, după o zi de documentare într-o co­mună, să organizeze la fața lo­cului o expoziție. Pe cîteva pa­nouri mari, pregătite din timp, s-ar afișa rezultatul acestei do­cumentări : desene, caricaturi etc. Tema Avăcăriței : Ideea mi se pare interesantă. Ei ar putea veni într-o campanie agricolă, cînd subiecte ce să-i inspire se găsesc la tot pasul. Ilie Pascal . Prilejul ar folosi și artiștilor , ar cunoaște mai bine realitățile satului contem­poran. Am putea organiza și o întîlnire dintre săteni și gra­ficieni. Evident, realizarea ideii depinde de Comitetul județean de cultură și artă. Dacă tova­rășii de acolo vor fi receptivi... Constantin Lebădă . Apreciez că ideea e realizabilă. Punerea ei în practică, bineînțeles, ridi­că cîteva probleme, dar nu de nedepășit. M-aș bucura dacă ea ar fi reținută de cei în drept. Gheorghe Crețu : O altă for­­mă : discuții pe marginea u­­nor emisiuni televizate. Un spe­­calist, un inginer agronom, de exemplu, poate localiza tema emisiunii, scoțînd în evidență procentul de nou al acesteia, Ilie Pascal . Pentru că în dis­cuție a venit această temă, cred că e bine să fie afișat progra­mul emisiunilor de televiziune, pentru ca oamenii să fie pre­veniți, să știe spre ce emisiune pot opta. Red. : In cadrul discuțiilor noastre s-au conturat cîteva Hei. Nu există, după cum am văzut, modalități învechite. Ele capătă această coloratură nu­mai datorită greșitei utilizări. De asemenea, în munca poli­tică noul poate pătrunde foarte viguros, trebuie însă su­­f­­lent interes, o maximă res­ponsabilitate pentru pregătrea, formarea oamenilor cărora ne adresăm. Grija pentru continua lor ridicare trebuie dusă de la alegerea modalității de in­tervenții, până la realizarea ei în amănunte. Pentru a se rea­liza acest dezid­rat, com­­tetele de partid din comunele jude­țului sunt datoare să acorde o importanță sporită metodelor și formelor muncii politice, efi­cienței acestora, să aibă per­manent în atenție subordonarea acțiunilor politice, nevoilor pro­ducției, activității economice. TIBERIU BRAESCU Subordonarea muncii politice nevoilor producției, cerință subliniată în documentele de partid, ridică după cum am constatat, cîteva probleme de metodologie, de care, evi­dent, trebuie ținut seama. A acționa cu efici­ență asupra conștiinței oamenilor înseamnă a găsi cele mai indicate forme și metode de in­fluențare și a le utiliza cu pricepere, avînd permanent în atenție scopul propus, punct de vedere ce exclude integral șablonul, balas­tul inerției, rutina. De asemenea, în ridicarea eficienței intervenției politice, trebuie ținut seama de cîteva criterii legate de condiția ce­lor cu care lucrăm, pentru că numai prin con­jugarea unor metode specifice, cu condițiile concrete de activitate asigurăm ridicarea pu­terii de convingere a argumentului politic, cu reflectarea directă în planul producției mate­riale. Avînd în vedere toate aceste lucruri, re­dacția ziarului „Clopotul” a organizat, la co­mitetul comunal de partid Manoleasa, o ma­să rotundă, unde au fost puse în dezbatere trei idei, toate centrate în jurul aceluiași deziderat: ridicarea puterii de convingere a muncii poli­tice și culturale. 1. Ce forme și metode ale muncii politi­ce de masă pot fi considerate viabile ? 2. Ce forme apreciați drept depășite ? 3. Prin ce mijloace promovăm noul în munca politică de masă ? Au participat : Constantin Lebădă — Manoleasa, Ilie Pascal — Mitoc, Gheorghe Crețu — Ripiceni, Tom­a Avăcăriței — Avră­meni, toți fiind locțiitori ai secretarilor comi­tetelor comunale de partid, directori ai cămi­nelor culturale. Redăm mai jos esența discu­țiilor. Din partea redacției au participat : Gheorghe Jancu, redactor șef adjunct, Tiberiu Brăescu, șeful secției „Viața de partid”. CUM TRANSMITEM CUVANTUL PARTIDULUI IN MASE ? DEZBATEREA ZIARULUI „CLOPOTUL“ Fundamentarea metodologică a muncii politice și culturale: cerințe, inițiative, rezultate La biblioteca din Săveni Fotografia : IOAN NEGREA

Next