Clopotul, ianuarie-martie 1970 (Anul 26, nr. 2712-2785)

1970-01-29 / nr. 2733

Ascultînd darea de seamă, prezentată la plenara comi­tetului județean pentru cultu­ră și artă, un director de că­min cultural din preajma mea exclama satisfăcut : „Bine că nu se dau nume !“ Ceea ce în­seamnă că darea de seamă, după opinia unui vorbitor, Stelian Cîrstean, președintele comitetului municipal pentru cultură și artă, s-a menținut „la un înalt­ nivel teoretic“. A­­cesta este purul adevăr. Darea de seamă, deși a afirmat pro­gramatic intenția unei atitu­dini critice și autocritice, ocolit cu delicatețe detaliile­­ concrete ale criticii și auto­criticii, evitînd nominalizarea celor răspunzători de slaba ac­tivitate culturală a unor cămi­ne și case de cultură. Un spațiu larg a fost acor­dat în darea de seamă fru­moaselor realizări din dome­niul cultural ale anului trecut (Zilele Eminescu, Botoșani , Coordonate­­ contemporane, Festivalul obiceiurilor de iar­nă etc.). Asemenea acțiuni sînt prevăzute a continua și în a­­nul acesta cu amploare ega­lă. Le-am apreciat și noi la vremea cuvenită, ca o dovadă a îndrăznelii și inițiativei, ca­lități pe care comitetul jude­țean pentru cultură și artă le poate avea atunci cînd dorește să facă lucruri frumoase. Un spațiu la fel de larg a fost a­­cordat teoretizării pe marginea întrebării: ce trebuie să facă in viitor instituțiile, activiștii culturali din județul nostru ? Atîta timp însă cu­ totul s-a menținut pe tărîmul simplei teoretizări, ne îndoim că in­tervenția comitetului județean pentru cultură și artă la ple­nară, prin intermediul dării de seamă, va avea efect mobili­zator asupra activiștilor cultu­rali. A fost remarcabil în schimb spiritul combativ al celor care au discutat în plenară pe mar­ginea dării de seamă și a pro­iectului de plan al principale­lor acțiuni culturale din anul 1970. De aceea ne-am hotărît și noi să reținem cîteva din ideile esențiale formulate de vorbitori. Tovarășul Stelian Cîrstean, președintele comitetului muni­cipal pentru cultură și artă a făcut o observație judicioasă : în plenară s-au spus lucruri puține și insuficient concreti­zate despre activitatea cultu­rală de masă propr­iu zisă. Mai ales proiectul de plan cuprin­de puține acțiuni care să sti­muleze activitatea culturală de masă. Ideea a fost dovedită de însuși faptul că în timpul plenarei nu s-a înscris la cu­­vînt decît un singur director de cămin cultural (Ioan Spo­­sib, Bucecea). Toți ceilalți directori ai că­minelor culturale și caselor de cultură s-au mulțumit să as­culte cu răbdare indicațiile teoretice din darea de seamă și reproșurile unor activiști din instituțiile de cultură de nivel județean. „Să coborîm cît mai mult spre sat, pentru ca cultura satului să nu rămî­­nă mereu la nivelul folcloric“ — a spus pe bună dreptate tovarășul George Radu, acti­vist al C.C. al P.C.R. Ori lu­crul acesta s-a văzut prea pu­țin din proiectul de plan ca­­­re cuprinde mai ales acțiuni orientate spre mediul urban. O altă idee de mare interes, desprinsă din intervențiile lui Ioan Sposib, director al cămi­nului cultural din Bucecea, George Hoh­a, directorul Li­ceului de muzică, este defec­tuoasa colaborare dintre sin­dicate și comitetul județean pentru cultură și artă. S-a a­­juns pînă într-acolo încît unii reprezentanți ai sindicatelor împiedică cu bună știință des­fășurarea muncii culturale gi­rată de salariații comitetului județean pentru cultură și artă. Chestiunea clubului din Bucecea a fost „rezolvată“ mereu de doi ani încoace de către tovarășul C. Grigoruță, membru în biroul executiv al consiliului județean al sindica­telor, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat pozitiv. „Toți cei care se ocupă cu munca cul­turală în cadrul organizațiilor de masă, a subliniat tovară­șul George Radu, trebuie să se subordoneze comitetului ju­dețean pentru cultură și artă“. Însemnări de la PLENARA COMITETU­LUI JUDEȚEAN PENTRU CULTURĂ ȘI ARTĂ Această indicație este valabi­lă și pentru secția cinemato­grafică­ județeană, ale cărei rezultate în mediul rural au fost apreciate drept nesatisfă­cătoare. Instituțiile de artă profesioniste trebuie să se sub­ordoneze și ele comitetului ju­dețean pentru cultură și artă, pentru a nu se mai ajunge la „neînțelegeri“, cum a declarat Stelian Preda, directorul Tea­trului de stat. Lipsa de continuitate în ac­tivitatea culturală, ocaziona­­litatea, au evidențiat vorbito­rii, duc la dispariția unor for­mații artistice de valoare și cu tradiții de zeci de ani în urma lor. Tot în legătură cu formațiile artistice, cu concur­surile cultural , artistice la care sunt antrenate, s-a pus problema neglijării părerilor specialiștilor. Soarta unor con­cursuri cultural - artistice a fost hotărîtă de multe ori de reprezentanții în jurii ai sin­dicatelor, U.T.C.-ului etc. și nu de către specialiștii în muzi­că, teatru etc. Aceasta a dus la o scădere a valorii activității artiștilor amatori din județ, înlăturarea ocazionalității asigurarea unei asistențe com­și­petente din partea specialiști­lor, sunt două condiții care vor determina ridicarea calității mișcării artistice de amatori. „Fiecare profesor de la Liceul de muzică dorește să fie di­rijorul unui cor, sau conducă­torul unei formații artistice, dar cu condiția să li se acor­de încrederea și considerația cuvenite“, a spus George Hol­­a. Un alt grup de probleme, la care s-au referit vorbitorii, a fost insuficienta analiză făcu­tă în darea de seamă activită­ții instituțiilor de artă pro­fesioniste. Dialogul teatrului ,,M. Eminescu“ cu publicul trebuie să fie mai energic și mai concret. Teatrul are da­toria să facă o muncă de cul­turalizare atît în orașele cît și în satele județului. Nu sîntem de acord cu afirmația tovară­șului Stelian Preda că repre­zentațiile efectuate în mediul rural duc la degradarea spec­tacolelor. Același nivel calita­tiv al spectacolelor trebuie menținut și în deplasare, ca și la sediu. De asemenea, nu putem susține nici cererea sa ca numărul de premiere să fie micșorat, pentru a se mări numărul de reprezentații. Bo­­toșănenii doresc să vadă mai multe spectacole noi cît și frumoase, chiar dacă aceasta reclamă un efort în plus din partea actorilor. In schimb, susținem ideea sa ca directo­rii de cămine culturale, acti­viștii sindicali răspunzători de munca culturală să sprijine, în latura lor organizatorică, turneele teatrului di­n județ. Tovarășul Tențulescu, re­dactor al „îndrumătorului cultural“, a pus în plenară o întrebare interesantă : cum își petrec timpul lor liber acti­viștii culturali ? Merg la spec­tacole, la concerte, expoziții ? Ne amintim că la vernisajul expoziției pictorului Teodor Valenciuc din Botoșani nu a participat nici un reprezen­tant al comitetului județean pentru cultură și artă. De aici se naște o altă întrebare : a­­ceea a pregătirii culturale a fiecărui activist, a participării lor personale la toate acțiuni­le culturale importante. Mem­brii comitetului județean pen­tru cultură și artă trebuie să fie veritabili oameni de cul­tură, plini de inițiativă și par­ticipanți activi la opera de ri­dicare culturală a județului, nu numai simpli inspectori, controlori. Desigur, nu am cuprins aici decît problemele esențiale ca­re au fost dezbătute în cadrul plenarei comitetului județean pentru cultură și artă. Regre­tăm faptul că directorii co­­min­elor culturale (calificați la un moment dat drept „secre­tari ai secretarilor comitetelor comunale de partid“­­), ai ca­selor de cultură, ai cluburilor sindicale nu au fost antrenați în aceste dezbateri pentru a dezvălui problemele specifice muncii culturale de masă. Ei au fost simpli auditori, mulțu­miți că nu au fost citați nominal în darea de seamă. De ase­menea, sperăm că proiectul de plan cu principalele acțiuni culturale ale anului 1970, care cuprinde numeroase și intere­sante intenții, va fi așezat pe poziții mai realiste, va fi o­­rientat în mai mare măsură spre activitatea culturală de masă propriuzisă, se va aple­ca mai atent asupra mediului rural preponderent­ în județ. In felul acesta nu va mai fi considerat de nimeni drept „o minunată aventură“. DORIN BACIU CLOPOTUL m PAGINA 2 „BINE CA NU SE DAU NUME!" RADIO IAȘI VINERI 30 IANUARIE 1970 Program de dimineață 6.00 Buletin de știri 6.05 Matineu muzical 6-30 Emisiune pentru sate 6.40 De pe deal și de pe vale 7.00 Informații și mu­zică Program de seară 17.00 Buletin de știri 17.05 Estrada zilei 17.30 Pe teme economi­ce 17.45 Muzică corală de compozitori moldo­veni 18.00 Itinerar cultural­­artistic 18-20 Cîntecul care mi-e drag 19.00 Radiojurnal 19.15 Mari interpreți de operă : Maria Ca­llas și Nicolae Ge­dda în opera „Ma­dame Butterfly“ de Puccini 19.30 Prezențe româ­nești pe meridiane­le globului 19.45 Recital de muzi­că ușoară : Engel­bert Humperdinck 20.00 Seară de muzică simfonică 21.00 Buletin de știri — Atlas liric 21.15 Seară de muzică simfonică (conti­nuare) 21.55 Arii și duete din operete 22.20 Interludiu ... de la muzica ușoară la jazz. ) • în ultimul latură intitulat „Auto­rul și opera îndrăgită“. Concursul a fost pregă­tit de prof. Vasile Po­­pescu în colaborare cu comitetul comunal UTC. Tinerii Ion Filipoaie și Virginia Novacoschi au cîștigat premiul concur­sului care constă într-o excursie de două zile la Iași. După concurs a fost prezentat montajul literar „Glasul Unirii cere de la fiii României patrie comună“. (C. CHIȚANU). Duminică 25 ianuarie 1970, pionierii din deta­șamentul claselor a lll-a A și B, de la școala ge­nerală nr. 4, sub îndru­marea tov. comandanți Babaloi Elena și Rotar Silvia — au desfășurat un concurs de săniuș pe Dealul Tîrgului. Pe pri­mele locuri s-au clasat elevii Medierel, Diaconu, Popa, Vieru, Gîrju, Rîpan și Bosînceanu. Celor cla­sați pe primele locuri li s-au înminat premii. Interesant , la acest concurs au participat și mulți părinți. Oră de atelier la Grupul școlar agricol din Botoșani Fotografia : Ț. ROMEO pentru a preveni timp, răs­­pîndirea gripei, actorii teatrului de păpuși se deplasează în țele și căminele grădini­de co­pii preșcolari ale muni­cipiului, unde organi­zează de viața spectacole legate copiilor. A­­ceastă inițiativă a tea­trului „Cravata roșie“ este aplaudată de micii spectatori și de părinți. • La căminul cultu­ral din Saucenița, co­muna Brăești, a avut loc un concurs de lite­ CT- aHMSEjJBi Vă satisface viața culturală a municipiului ? Cum vă petreceți cel de „al doilea 8“ ? Prin ce mijloace vă informați ? Am enu­merat doar cîteva întrebări la care — intelectuali, muncitori, tineri și vîrstnici — consumatori de cultură, au fost solicitați să dea răspunsuri în cadrul a două consfătuiri de sondaj organizate, în săptămîna trecută,­ în muni­cipiu. Privind în ansamblu activita­tea culturală, viața spirituală a municipiului Botoșani se poate descifra intenția organizatorilor de a o orienta spre domenii diver­­se, de a cuprinde în sfera ei ca­tegorii largi de public. Acest e­­fort ni se pare salutar deoarece, mai presus de orice, munca cul­turală trebuie să sprijine pro­ducția, realizarea sarcinilor eco­nomice. Ea trebuie, însă în a­­celași timp, să vădească virtuți educative, să joace un rol activ, de influențare a comportamen­tului oamenilor. Parțial, formele concrete organizate — universi­tatea populară, concursurile, spectacolele de orice gen, ex­pozițiile, filmul — răspund unor asemenea comandamente. Am spus parțial, pentru că, cu ade­vărat, au fost organizate multe­ manifestări culturale, dar, exem­plele pot fi continuate și cu nu­meroase „pete albe" pe o ima­ginară Hartă a vieții spirituale orășenești. Ceea ce au reproșat partici­panții la consfătuiri muncii cul­turale, înainte de toate este ca­racterul ei festivist, ocazionalita­­tea, prilejuire de anumite sărbă­tori, aniversări, de organizarea cluburi tovarăși", lamentări pre­zentate deseori drept „cauze o­­biective" ale insuficienței muncii culturale, forurile responsabile — comitetele de cultură și artă, sindicatele, organizațiile U.T.C. — nu au găsit încă acele mul­tiple modalități de a atrage pu­blicul la manifestările culturale, de a depista și promova talen­tele artistice existente, din bel­șug, în municipiu, de a reanima activitatea unor echipe artistice, de a înființa altele noi. S-a vorbit mult în aceste consfătuiri despre reînființarea „Estradei ti­neretului", dizolvată în anul tre­cut, din nepriceperea și lipsa de tact a unor activiști care lucrea­ză cu tineretul. A fost adusă în discuție perioada în care, Botoșani, activa, cu rezultate me­la ritorii, orchestra de muzică populară „Garofița“ care, în cadrul filarmonicii, ar putea fi „pusă pe picioare“, încă ni a­ta mai multe caiete care să cu­prindă texte de muzică popu­lară, muzică ușoară, fragmente de text satiric pentru brigăzile PE MARGINEA A DOUA CONSFĂTUIRI DIN MUNICIPIUL BOTOȘANI artistice de amatori. Remarci foarte critice s-au făcut la adre­sa casei de cultură din oraș, și am spune, nu pentru prima da­tă în cariera sa. Aici, după spu­sele unor oameni, totul s-ar re­duce la jocuri de șah, table, remy. Oare activiștii ei — dacă îi are cu adevărat — pentru asta primesc salariu ? supravegherea unor jocuri Pentru de noroc ? Dar să nu ne limităm numai la aceste probleme. S-a vorbit, de pildă, intens despre necesi­tatea ca instituțiile profesioniste de cultură din Botoșani — tea­trul de stat, filarmonica, teatrul de păpuși — și altele din afară să sprijine mai responsabil ridi­carea nivelului spiritual al mu­nicipiului. Nu ne îndoim de uti­litatea sugestiei date de către unul dintre muncitorii I.I.L. „Fla­mura Roșie“ ca, fiecare institu­ție profesionistă să patroneze 2—3 echipe de amatori din oraș, nu numai „dacă pică banul". S-a făcut propunerea ca, înain­te de începutul fiecărei stagiu­ni, Teatrul „Mihai Eminescu“ să pună în dezbatere publică re­pertoriul său, să organizeze, cu continuitate, intîlniri ale actori­lor cu spectatorii, să invite, mai des, actori cunoscuți de la alte teatre din țară. Aceleași lucruri au fost recomandate filarmonicii, teatrului de păpuși. Publicul, du­pă cum a reieșit din discuții, dorește mai multe expoziții de pictură, grafică, sculptură, „mese rotunde" cu tineretul, spectacole de muzică ușoară, de varietăți, dar bune, instructive, nu „pro­vinciale“. In sfîrșit — localurile de cultu­ră. Nu-i o noutate pentru ni­meni că orașul Botoșani este de­ficitar din acest punct de vede­re. Casa de cultură, sălile ce­lor două cinematografe sunt ne­încăpătoare pentru numerosul ti­neret existent în municipiu. Ci­neva își amintea că, acum 8—9 ani în urmă, existau peste 12 cluburi, care, cu timpul au dis­părut. Pe lângă necesitatea strin­gentă de a se construi în oraș o casă de cultură modernă, unul sau două cinematografe la par­terul unor blocuri în noile car­tiere, participanții la consfătu­iri au propus să se studieze po­sibilitatea redării unor săli din oraș, activităților de club așa cum funcționau cu ani în urmă. Subscriem la ideea că sălile e­­xistente în prezent să fie mai judicios folosite, mai bine între­ținute. De asemenea, construi­rea — prin mijloace proprii — a unor terenuri de tenis, volei, a unor popicarii, reanimarea unor tradiții sportive ale orașului — călărie, ciclism — sînt tot atîtea idei ale publicului care ar me­rita să prindă cît mai repede viață. VIRGIL PIRVU unor concursuri la nivel de țară cest an. Casa creației populare și la care există obligații expres — pe nedrept etichetată „ca să se de participare. In locul co- de recreație“ de către unul din­modelor lamentări „ne trebuie tie participanți — ar putea edi­ REVENDICĂRI ADRESATE DE PUBLIC ACTIVITĂȚII CULTURAIE VINERI 30 IANUARIE 1970 17.00 Deschiderea emi­siunii. 17.30 Consultații pentru elevi. 18.00 Lumea copiilor­ 18.30 Actualitatea în e­­conomie. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.30 Mai aveți o între­bare ? 20.40 Film artistic. Un om teribil. 22.05 Telejurnalul de noapte­ 22.20 Cadran. Emisiune de actua­litate internațională. 23.00 închiderea emi­siunii. Noua școală din Silișcani Brahms poate fi considerat un moment de răscruce în estetica muzicală a celei de a doua jum­ătăți a secolului al XIX-lea, moment de răscruce nu atît pentru impli­cațiile imediate pe care adversarii wag­­nerianismului încercau să le speculeze, ci prin aspirația sa continuă către ideal, arta va începe să se exteriorizeze omului toc­mai pentru că ea, în ultimă instanță, eșu­ează în imanent. La Brahms nu se poate desigur vorbi încă de un asemenea feno­men. CRONICA DISCULUI BRAHMS: SIMFONIA A IV-A mai mult în ceea ce privește consecințele pe care această estetică le va avea mult mai tîrziu în muzica secolului XX, prefi­­gurînd tendința neoclasică a unui Stra­vinsky, Reger, Respighi. E- Hansh­ok, sus­ținătorul ardent al neoclasicismului brahm­­sian, nu este deloc departe de afirma­țiile lui Igor Stravinsky înfățișînd muzica drept un limbaj al supra personalului vi­­zînd absolutul. începînd cu Brahms puritatea devine o condiție ce se reinstaurează în muzică. Dimensiunea tragică a artei sale nu este prin aceasta mai puțin evidentă, tragis­mul emanînd acum însă dintr-un centru căruia cu greu i se mai poate găsi un nu­me. El devine trăsătura unei totale interi­orizări, cristalizînd la hotarele dintre vi­brația dionisiacă intensă și abstracțiunea conturului formal. Modalitățile arhitec­turale capătă în acest caz o importanță ex­cepțională, căci ele stabilesc acea corelație între haos și logos ca o motivație ontolo­gică a individului tinzînd spre dimensiu­nea absolută. Acest lucru însă consacră o altă contradicție generatoare d­e tragism. Este vorba de acea disonanță ce se creează între ideal și conștiința care, tinzînd spre el, nu îl poate atinge­ în cele din urmă. Cu toate acestea, său există un punctum în neoclasicismul saliens al acestei tendințe. Simfonia în mi minor este una din lucrările caracteristice care ilustrează plenar dimensiunea neoclasică a muzicii lui Brahms. Dacă temele se înlănțuie cu o fluiditate și o expresivitate ce amintesc muzica romantică, totuși travaliul tematic și riguroasa formă cvadripartită nu lasă nici un fel de îndoială asupra caracteru­lui lucrării. După o perioadă în care ro­manticii încercaseră detronarea formei de sonată, muzica își reafirma dreptul la o coerență și o arhitectură proprie. Discul pe care dorim să-l recomandăm (E-C.E. 0409) este realizat de orchestra simfonică a Filarmonicii din Cluj. Mircea Cristes­­cu, dirijor de renume european, dă un contur precis lucrării, utilizând o gradație sonoră adecvată evidențierii ideilor muzi­cale. Cu toată rigurozitatea de factură cla­sică, el ne înfățișează un Brahms interio­rizat și sensibil, o muzică care stăruie in sufletul ascultătorilor și care se dăruie de la primele acorduri. DAN ANGHELESCU Tristă In ziua de 23 ianuarie 1970, orele 17, in Rogojești - Mihăi­­leni, Vasile Balițchi in vîrstă de 10 ani s-a urcat pe din spate a unui tractor bara cu șenile, cu lamă buldozer, fo­losit pentru deszăpezire (con­dus de Octavian Ungureanu și aparținînd IMA Bucecea, sec­ția 11 Cîndești) , fără ca tractoristul să observe și cre­­zind că tractorul se deplasează prin alunecare, băiatul a pus mina pe șenilă, care l-a agă­țat ; a fost tras, rostogolit și strivit între șenilă și cabina tractorului. Atenție, copii, a­­tenție, părinți! Cinste elevului S-a prezentat la redacție Costică Delescu din Iacobeni- Dingeni, elev in anul I elec­tricieni, al școlii de construc­ții din Botoșani. Elevul a gă­sit în preajma stației auto E­­pureni-Ungureni o sumă de bani (știe păgubașul cit!). Cel care are bugetul personal a­­fectat de pierdere il poate gă­si pe elev la locul său de muncă —­ hotelul „Carpați“ din municipiu, unde repară instalații electrice. Un sincer, bravo ! Abonamentul 4320 Posesorul acestui abonament circulă zilnic cu autobuzul 1GCL Botoșani, la Stincești. In cursul duratei de valabili­tate a abonamentului, mașina 1GCL n-a circulat cîteva zile. La expirarea valabilității că­lătorul s-a dus la intreprinde­re pentru prelungirea abona­mentului cu numărul de zile in care autobuzul n-a circu­lat. Aici s-a adresat atît de a­­mabilului tovarăș Vasile Șova, care, foarte ocupat, a indicat călătorului să se ducă și să se intereseze la garaj de zile­le necirculate. Adevărat, atît de incomod era pentru Șova să ridice receptorul tov, și pînă formează numărul, pină răspunde garajul, și pî­și­nă... Din nefericire călătorul și-a îngăduit să facă niște u­­mile observații. Atît i-a tre­buit ! Jupiterian, Șova l-a fulgerat: dacă nu-ți convine, nu lua abonament ! Și chiar sînt cîteva neclari­tăți cu aceste abonamente, niște mărunte birocrații, in cazuri cînd trebuiesc prelun­giri, cu nervi mărunți, cu ne­cunoașterea ce se întîmplă în garajul întreprinderii.­.. Dar, tovarășul contabil șef ne-a a­­sigurat că va aranja. Pe cu­­vîntul său­­ Uf. poștal Suharău Viorel Grigore din Oroftia­­na - Suharău ne pasează „niș­te pasageri pentru o croazie­ră cu Arca“. Dînsul a expe­diat la 25 decembrie anul tre­cut de la oficiul poștal Su­harău o scrisoare de felicita­re unui amic care lucrează la ambasada română din Suedia. A plătit suma cerută, i s-a eliberat recipisa și a doua zi a primit plicul îndărăt, cu mențiunea „insuficient fran­cat“. A plătit și diferența, iar după o săptămînă plicul... a revenit, cu altă magnifică mențiune, „nu este voie în­chis“. A relatat atunci cazul la poșta centrală din munici­piu unde i s-a zis că poate cei de la of-ul poștal Suharău nu cunosc cum devine ches­tiunea. Păi dacă cei de la of-ul Suharău nu știu treburile lor, să învețe ! Sau poate n-are cine-i învăța ! Plimbare la nuntă Așa chef să se plimbe n-a avut niciodată ca în ziua ace­ea din toamna lui ’69, Vic­tor Botoșăneanu, conducător auto la Autobaza Botoșani. O aprigă dorință i-a făcut cu ochiul și Botoșăneanu, suin­­du-se ca un falnic Făt-Frumos la volanul autobasculantei 31-Bt-321 (aparținind autoba­zei) a plecat la plimbare fără să-i pese nici măcar de Dumi­tru Băiceanu care se zmeia ca paznic la poartă. In partea a doua a poveștii mașina s-a întors cu Bo­toșăneanu și cu însoțitorul lui, Vasile Văcăriuc, de la o nuntă la Unțeni, a doua zi. In a treia și ultima parte, pe plimbăreț îl așteaptă altă nuntă și alți nași. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT "1 .»3 R­A­DIO VINERI 30 IANUARIE 1970 5.05—6.00 Muzica diminețtii. 5.45 Gimnastică. 6.05—9.30’ Muzică și actuali­tăți. — Buletin meteo-rutier. — Jurnal agrar. Buletin agro-meteorologic. — Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. — Bună dimineața, copii ! — Sport. — Recomandări din pro­gram. — Sumarul presei. — Matineu muzical. — Moment poetic. Ver­suri de Ecaterina Săndu­­lescu. — La microfon, melodia preferată. 9.30 Memoria pămîntului ro­­mânesc. 10.05 Drag mi-e cîntecul și jo­cul. 10.30 Muzică ușoară. 11.05 Muzică ușoară interpre­tată la chitară. 11.15 Sa înțelegem muzica. 11.45 Sfatul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Din muzica popoarelor. 12.15 Melodii distractive. 12.25 Știința la zi. 12.30 Intîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremiera cotidiană. 13.22 Din creația compozitoru­lui Nicolae Kirculescu. 13.45 Orchestra Trandafir de la Moldova din Bîrlad. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.40 Radio publicitate. 14.50 La microfon Nelu' Orian. 15.00 Roza violurilor. 15.25 Compozitorul săptămî­­nii. 16.00 Radiojurnal. Buletin me­teo-rutier. 16.20 Cîntece populare. 16.30 Tribuna radio. 16.45 Cîntă fanfara din Satui Mare — județul Vaslui. 17.05 Pentru patrie. 17.35 Muzică populară. 18.10 Revista economică. 18.30 O melodie pe adresa iiv. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Săptămîna unui melo­man. 20.05 Tableta de seară. 20.10 — 365 de cîntece. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Atențiune, părinți ! Poșta emisiunii. 21.20 Cîntă Jean Păunescu. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii — Juliette Greco. 22.CO Rad ojurnal. 22.20 Sport. 0.03—3.00 Estrada nocturnă. 1IsII1III1III 1 J

Next