Clopotul, aprilie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 2786-2861)

1970-05-23 / nr. 2829

CLOPOTUL © PAGINA 2 Aparent nesemnificativă pen­tru a constitui subiectul unei anchete, problema orchestrelor de local suscită, fără îndoială, mult interes dacă ne vom gîndi la condițiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească din punct de vedere artistic, la im­plicațiile lor în importantul pro­ces de educare a gustului este­tic al publicului, la bogata tra­diție muzicală ce se dezvoltă continuu. Căci, de valoarea a­­cestor orchestre depinde uneori buna dispoziție a noastră în timpul liber. Nenumărate au fost părerile întîlnite în cursul anchetei noas­tre care ne-au convins că mulți cetățeni merg la restaurant cu gîndul de a se destinde prin muzica pe care doresc s-o as­culte acolo, preferind localul de cele mai multe ori după calită­țile orchestrei pe care acesta o are. Nu este oare și aceasta o explicație a aglomerației de la restaurantul botoșănean "Flora" a cărui orchestră întrunește, comparativ cu altele, fără îndo­ială, cele mai multe calități ? REPERTORIUL ȘI INTERPRE­TAREA In Instrucțiunile de funcționare a acestor formații problema re­pertoriului Își găsește un loc primordial. Orchestrele de lo­caluri — care prin examenele de atestare a iși conturează un Instrumentiștilor profil profe­sionist — sînt obligate să-și în­scrie în repertoriul lor cele mai variate genuri ale muzicii, de la muzica populară românească și pînă la cea a naționalităților conlocuitoare ,de la muzica u­­șoară și pînă la abordarea u­­nor lucrări de estradă sau chiar și așa cunoscutelor piese de ca­­fé-concert. Aceste repertorii tre­buie aprobate de către comi­tetele de cultură și artă terito­riale (județene) iar programul de desfășurare în local trebuie să fie expus publicului. Dintre orchestrele care funcționează în localurile orașelor Dorohoi și Botoșani, numai două au de­pus fișele de repertoriu spre a­­probare la C.J.C.A., restul for­mațiilor mai păstrează un re­pertoriu vechi — de circa 3 — 4 ani — sau, pur și simplu, nu și l-au anunțat. Se întîmplă însă ca din numărul foarte mare de lucrări propuse numai cîteva să fie executate în fața publicului, repetarea lor producîndu-se os­tentativ, fapt ce plictisește pu­blicul (numai în timpul unei ore am ascultat la „Crama" boto­­șăneană repetarea de 4 ori a unei melodii cu un text destul de banal). In ceea ce privește in­terpretarea melodiilor înscrise în repertoriu nu întotdeauna se acordă atenția cuvenită execu­ției cît mai fidele a partiturii compozitorului. Șlagăre arhicu­noscute se aud trunchiate, liniile melodice ale compozitorului fi­ind expuse într-un mod eronat , uneori într-o așa măsură încit însuși compozitorul nu și-ar mai recunoaște creația dacă ar au­­zi-o. Cauzele acestui fenomen nu sunt altele decît o insuficien­tă pregătire a executanților, o lipsă de preocupare nivelului profesional, a ridicării rămas și acum la anacronicul asimilat „după ureche”. Un control mai susținut din partea unor specia­liști (și avem destui în aceste orașe), o îndrumare mai precisă a instrumentiștilor acestor for­mații indiscutabil că ar contri­bui la îmbunătățirea repertoriu­lui și execuției acestuia. FORMAȚII „METEORICE“? Nu puțini dintre locuitorii nou­lui cartier de blocuri construit în zona parcului „Mihai Emines­­cu” au fost indignați de zgomo­tele care le împiedicau somnul pînă aproape de ora 24. Bătăi­le tobei, sunetele chitarelor am­plificate de zeci de ori, depă­șeau cadrul localului din parc atentînd la liniștea orașului. Au­torii acestui nou „gen” al mu­zicii (citiți zgomote !) nu erau alții decît membrii unei formații compusă din 3 chitare și o bate­rie care ținea cu orice preț să se producă în fața consumato­rilor. Cine erau cei 4 „înnoitori“ ai spiritului nostru muzical am aflat mai tîrziu interesîndu-ne la instituțiile răspunzătoare. Do­rind să-și obțină atestarea, for­mația a convenit cu conduce­rea T.A.P.L.-ului să cînte mai multe seri în cadrul localului respectiv, gîndind, probabil, că acest lucru va atrage în mod favorabil atenția publicului și a celor care urmau să-i încadreze Cum însă melodiile lor se rezu­mau mai mult la stridențe so­nore și la solo-uri de tobe cum nici conducerea T.A.P.L. nu și l-ar fi putut încadra fără avizul prealabil al C.J.C.A., formația nu s-a ales decit cu cîteva apa­riții dezaprobate de publicul consumator și mai ales de locui­torii cartierului. DISTRACȚIE PLĂCUTĂ Ascultînd programele tuturor orchestrelor care funcționează în localurile județului nostru, am remarcat a două formații calitatea artistică al căror nivel se ridică cu adevărat la valoa­rea profesionismului și care asi­gură publicului momente plăcu­te : cea a restaurantului „Flora" și a restaurantului „Central“ din Dorohoi. La „Flora" întregul re­pertoriu este ales cu mult dis­­cernămînt, astfel încît nu cred că ar exista un consumator care să se declare nemulțumit de programul muzical, populare de virtuozitate. Melodii piese de muzică ușoară și de dans, lucrări de café-concert sau chiar și unele dintre cele mai accesi­bile piese ale compozitorilor muzicii culte sau de jazz sunt interpretate în fiecare seară a programului. Cunoscut prin ta­lentul și farmecul execuțiilor sa­le, acordeonistul Costel Moisa­nu rareori a reușit să primească aplauzele unora dintre cei mai pretențioși muzicieni care au vizitat localul. Util ar fi ca spa­țiul rezervat dansului să fie mă­rit — prin scoaterea cîtorva me­se — deoarece acesta mai în­totdeauna se dovedește a fi ne­încăpător. La Dorohoi, orchestra restau­rantului a păstrat ceva din far­mecul orchestrelor de altădată. Revărsarea tango­ urilor lente și a grațioaselor valsuri a reușit să cîștige lupta cu avîntul exa­cerbat al ritmurilor moderne. Și aici sînt cîțiva meșteri iscusiți ai instrumentelor printre care se distinge vioristul Gheorghe Costandache. Posedînd instru­mentele și Instrumentiștii nece­sari unei orchestre cît de cît complete, cele două formații cinstesc întradevăr tradiția moș­tenită a muzicii noastre de lo­cal. Deși concluziile se desprind din lipsurile pe care materialul le-a scos la iveală, să încercăm să sintetizăm aspectele a căror îmbunătățire se impune mai ur­gent. Prin profilul lor, orchestrele de local trebuie să se debara­seze de hainele amatorismului de prost gust și să se încadreze între coordonatele profesionis­mului. Cunoscîndu-se progra­mul de lucru al acestor formații ar trebui ca direcția T.A.P.L. să recomande instrumentiștilor în­scrierea la cursurile școlii populare de artă unde, indis­cutabil, nu perfecționeze, posibilitatea să se ridicîndu-se ast­fel și nivelul artistic al formați­ilor. In localurile în care spațiul este mai mare, reducînd astfel sonoritatea orchestrei, să se in­staleze stații sonore de amplifi­care în așa fel încît muzica să poată fi percepută din orice parte a acestora. Ținuta mentală a instrumentiștilor vești­să fie mereu îngrijită în așa fel încît aceasta să nu fie supără­toare privirii consumatorilor. In comunele mai mari sau în orașele Darabani și Săveni, în a căror localuri se simte nevoia unor astfel de orchestre, mai ales în zilele de sîmbătă și du­minică, conducătorii locali ai cooperației pot angaja — după cum ne informează U.J.C.C. pentru aceste care să satisfacă zile, o formație cerințele ce­tățenilor. Repertoriul acestor formații să fie întocmit și con­trolat din cînd în cînd de cei care răspund de această pro­­lemă din partea comitetului pentru cultură și artă. SILVESTRI AI LENEI Orchestrele localurilor publice ÎNTRE AMATORISM SI PROFESIO­­­­NALIZARE Casa memorialä G. Enescu din Dorohoi SPECTATORUL ȘI CULTURA CINEMATOGRAFICA(a) Inițierea estetică în ciinematograf începe, ca în orice ramură d­e crea­ție, cu adoptarea unei anumite ati­tudini față de artă, în pri­mul rând cu învingerea prejudecăților și a u­­nor trepitindeni. Prejudecată este, mai ales în cinematografie, identificarea artei, în întregul ei, cu o distracție. Spectatorul care gîndește : ,,La ci­nema vreau să mă distrez și numai să mă distrez“ se refuză adeseori de la satisfacțiile multiple și pe care le oferă drama sau profunde trage­dia, închizîndu-se de bună voie în­tr-o zonă restrînsă din vastul uni­vers al cinematografiei. Prejudecată este obsesia subiectului spectaculos, ca și gustul senzațiilor puternice, zguduitoare ; spectatorul prea obiș­­nuit cu acestea rămîne insensibil, de pildă, la satisfacțiile subtile ale li­­riciii filmice, fiindcă se obișnuiește să urmărească numai ceea ce se întîm­plă pe ecran și scapă semnificațiile evenimentelor și felul în care se desfășoară acțiunea. Dacă spectato­rul nu se lasă condus de asemenea prejudecăți, ci de o reală și since­ră dorință de a cunoaște, de a sim­ți, relația lui cu cinematograful de­vine creatoare. Falsele valori își dezvăluie treptat sterilitatea, creați­ile „dificile“ se arată, cu timpul, a fi accesibile ; filmele cu puțină ac­țiune aparentă nu mai par plictisi­toare, iar cele de subtilă și discre­tă analiză psihologică nu mai par greu de urmărit. Dincolo d­e oame­nii, mediile, faptele descrise, începe să se contureze jocul ideilor, pasio­nant în marile op­ere de artă, tocmai pentru că aici poți urmări mersul gîndului și reflecția lui în emoție. Intervine aici ceea ce numim — cu um termen foarte obișnuit, dar parca nu totdeauna suficient apro­fundat — cultura cinematografică, parte componentă a culturii genera­le. Aminteam în prima parte a arti­­co­ului, de marea popularitate a ci­nematografului pe toate meridianele. Se poate spune că este era culturii cinematografice. Peste tot fenomenul FILM a început să fie luat în seamă ca obiect de studiu și de interes ge­neral, atunci cînd nu e ridicat chiar la rangul de disciplină de învățămînt. La noi, acest interes este foarte ac­centuat în ultima vreme. Dacă n-ar fi să vorbim decît despre publicațiile care au început să apară (traducerea unor cărți de teorie și estetică cine­matografică, apoi că­i­le din bibliote­ca clinefitului, despre festivalurile fil­mului românesc (în vara aceasta se va desfășura la Mamaia o nouă edi­ție a Festivalului nte­național al fil­mului de­­ nimiv. el. desp­re permanen­ta lărgire a ret­­ei cinematograf­ce în ma­­i. ;al­ți u­­­­n­ul tot nu avea sub­tCi­ate axtrubu­te în susținerea i­­deii că se aduc contribuții foarte se­rioase la formarea unei culturi cine­matografice temeinice și în proporții de masă. Da­r cultura cinematografică nu poa­te fi completă fără vizionarea celor mai valoroase filme, a celor mai re­prezentative creații mondiale. După cum nu poate fi vorba de cultură mu­zicală fără cunoașterea lui Beethoven, Brahms, Wagner etc., tot așa nu se poate vorbi de cultură cinematografi­că fără cunoașterea lui Max Lind­er, Chaplin, Eisenstein, Pudovkin, Clair, Welles, Richardsohn, Antonioni, Re­snais, Iulian Mihu, Liviu Ciulei, Lu­cian Pintilie etc. Am avut prilejul să vedem pe ecranele noastre, în ulti­mii ani, multe filme de certă valoare artistică și aceasta a dus la lărgirea orizontului nostru de cultură cine­matografică. Intîlnirea cu unele din creațiile unor regizori italieni ca Vis­conti, Fellini, Antonioni, Rossellini, De Sica, Germi, Lattuada etc., ne-a prilejuit o viziune de ansamblu asu­pra celor mai insistente tendințe ale filmului italian. Aceleași consideren­te valorice au condus, desigur, la programarea pe ecranele noastre a u­­nor filme reprezentative din unor regizori francezi (Truffaut creația — „Cele 400 de lovituri“, Colpi — „Ab­sență îndelungată“, Etaix — „Yo- Yo“, „îndrăgostitul“), americani (Stanley Kramer — „Procesul maimu­țelor“, „Procesul de la Nürnberg“, „Ghici cine vine la cină ban — „America, America“) Elia Ka­spanio­li (cei trei mari B . Bunuel, Bardem, Berlanga) sau din creațiile regizorilor englezi (Richardson, Reisz etc.), ger­mani, japonezi etc. Lista este absolut incompletă. Dar se poate spune că Direcția rețelei ci­nematografice și a difuzării filmelor manifestă un interes sporit pentru ca­litate. Tot atît de adevărat este însă că în cultura cinematografică a spec­tatorului există încă goluri de infor­mare. Vedem adesea cu mare întîrziie­­re opere valoroase ale unor cineaști de frunte. In plus se face o populari­zare cu totul insuficientă filmelor va­loroase. Afirmația este valabilă și pentru filmul românesc care este încă prea puțin popularizat. D.D.F. mai ma­nifestă încă tendința punerii în primul plan a filmelor cu succese ușoare de public. Numai așa se explică relua­rea la nesfîrșit a unor pelicule fără valoare, în timp ce filme românești foarte bune stau în depozit. Tot unei asemenea optici deformate și defor­mante se datorește și ciudata plani­ficare a sălilor de cinematograf. Am avut prilejul să văd, într-un oraș de aleasă condiție culturală, filme de ridicată ținută artistică rulînd într-o sală mică, periferică, în timp ce pe­licule de felul „In genunchi mă-ntorc la tine" și alte asemenea modeste co­medii muzicale sau filme de aventuri mediocre, se bucurau de marile și mo­dernele săli centrale. Cinematograful este astăzi o insti­tuție artistică de cea mai accesibilă condiții­ și de cea mai largă popu­laritate. Tocmai de aceea el trebuie privit cu toată seriozitatea de cei care răspund de destinele lui, dar și de fiecare spectator în parte. Mijloc de culturalizare, de educație estetică și morală, cinematograful nu-și dezvăluie însă toate valențele artisti­ce decît în fața acelor spectatori care vin pregătiți în sala de spectacol. Vreau să spun că este necesar un minim de cultură cinematografică, fără de care filmul rămîne un act artistic unilateral, un mijloc de distracție și elementară deconectare. ȘTEFAN OPREA ii a­r fi ■ [UNK] 5 ricica publicitate­­ " I­­.'*// '/A' *' '/ ........... .........................n­ i^niMi....^ Familia Ștefan Alexandru, satul Năstase, Mihălășeni mul­țumește doctorului Balahura Alexe pentru îngrijirile deose­bite acordate prin dispensarul uman. Pierdut carte de muncă seria P. C. 36953 pe numele Ghenzu­­rescu Neculai. O declar­anlă. Filiala surzilor Suceava, str. Karl Marx nr. 55, angajează in­structor cu V2 normă pentru gru­pa Botoșani. Condiții, studii me­dii. Relații suplimentare se dau la sediul instituției, telefon 10618. Se preferă bărbat (poate fi și pensionar). SIMBATA 23 MAI 17.00 Deschiderea emi­siunii. — Microavanpremie­­ră. 18.05 Bună seara, fete ! Bună seara, băieți ! 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Desene animate. 19.30 Tele - enciclopedia. 20.30 Film serial. Rocam­bole (III). 21.10 „O sută de clipe într-o secundă“, 21.20 Profil pe 625 de li­nii. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.15 Campionatul mon­dial de baschet mas­culin­­ Iugoslavia — S.U.A. Transmisiune de la Ljubljana. 23.00 Valurile Dunării. Itinerar muzical - co­regrafic realizat cu concursul formației conduse de Romeo Voicu. Coregrafia Remus Giurgiu. Emisiune de Dan Constantinescu și Aurel Cerbu. 23.25 închiderea emisiu­nii. Folosiți specialiști Fără să cunoască regulile, Mihai Bivolaru din Dorobanți- Nicșeni a umblat la rețeaua electrică. Deznodămîntul­­ a fost electrocutat și a murit. Să mai spunem că la lucru de specialitate trebuie să cerem ajutorul specialiști­lor ? Avertisment Venind într-o seară la între­prindere încălzit strașnic prin bufete, Ioan Ciubotaru de la Fabrica de cașcaval din Să­veni a făcut risipă de energie, încercind să explice unei mun­citoare de aici, împotriva voin­ței ei, cît de sentimental este. Aflînd de lirismele lui Ciubo­taru conducerea combinatu­lui alimentar l-a sancționat cu un ferm și ultim avertisment. La care se adaugă acesta, Marele Găinaru la In calitate de agent poștal Dobîrceni, Jan Găinaru a Elevi ai Liceului din Săveni in vizită la muzeul din localitate Fotografia : I. NEGREA I Solista Matei Constanța, membră a formației de muzică popu­lară a Fabricii de confecții din Botoșani, în timpul unui specta­col desfășurat in aer liber Fotografia : IOAN HELICI DUMINICA. 24 MAI PROGRAM DE DIMINEAȚA 7.00 Buletin de Știri. 7.05 Matineu muzical. 7.30 Satul românesc contem­poran (reluare). 7.50 Asta-i hora horelor. 8.00 Buletin de știri. 8.05 Raliul melodiilor. 8.30 Cutezătorii. PROGRAM DE SEARA 17.00 Buletin de știri. 17.05 Estrada zilei. 17.30 Cintecul care mi-e drag. 18.00 Magazin duminical. 10.00 Radiojurnal. 19.15 Voci care au cucerit lumea : Florica Cristofo­­reanu și Mario Lanza. 19.30 Jurnal literar. 20.00 Pe portativul undelor, melodia preferată. 20.45 Pe-un picior de plai. Dim cuprins . Capodope­re ale epicii populare în versuri . Figuri de folclo­riști moldoveni : I­­­on Horea Marian. 21.00 Buletin de știri: 21.05 Melody-club (premie­ră). ÍS Tribuna „Clopotul DE CE MĂ POARTĂ PE DRUMURI ? Nu vă scriu pentru că m-aș gindi că n-aveți ce publica ci pentru că am un necaz. Am trimis într-o zi pe ginerele meu la brigada din Buzeni (brigadier Ion Frunză) să ne dea și nouă un plug să arăm grădina și lotul în folosință. Acolo i-au zis să discute la sediul C.A.P. de la Bălușeni, că este de plantat vie și mai intîi să facă o normă-doua la treaba asta. S-a dus la vie, a lucrat și i-a dat atelajul. A lucrat la el și i-am spus să ceară brigadierului să i-l dea și pentru mine. Brigadierul însă i-a spus : „ți-am dat pentru tine, să-ți vezi de treabă !". La câteva zile m-am dus eu, femeie de 76 de ani, care nu pot merge fără băț de sprijin, cale de 2 km până la bri­gadă — numai eu știu cum am mers — dar brigadierul Frun­ză mi-a spus că pină nu plantez și eu la vie nu-mi dă ate­lajul. Din fire îmi place să lucrez și am și muncit la vremea mea. Dar acum dacă nu pot, nu pot și pace. Atunci el mi-a spus să mai aștept pină la duminica mare (adică pe la 10 — 12 iunie). Eu zic că nu-i bine cum procedează tovară­șul Frunză. El nici nu stă cu lumea de vorbă, răspunde la oameni din mers. Aș vrea să citească aceste rânduri și tova­rășul ing. Anton Sahlean (n.n. inginerul șef de la C.A.P.), să vadă cum se poartă Frunză cu un om bătrîn. CATINCA I. PADURARIU cooperatoare Buzeni — Bălușeni AVEM CĂMIN: unde sînt filmele? In satul Sinăuți, comuna Mihăileni, n-a rulat anul a­­cesta niciun film, deși avem, un cămin cultural cu o ca­pacitate de 300 locuri. Am citit in ziarul „Clopotul“ că directorul căminului cultu­ral din Sinăuți a făcut propunere prețioasă , întru- o­cît cetățenii din Mihăileni sunt cei mai mulți salariați, iar cei din Sinăuți țărani co­operatori, ar fi bine ca la Mihăileni filmele să fie pre­zentate în zilele lucrătoare ale săptăminii, iar la Sinăuți, duminica. Dorim ca această propunere să fie luată în seamă de cei care conduc comuna Mihăileni. Un grup de cetățeni din SINĂUȚI CONTRACTAREA ANIMALELOR SE FACE „DUPĂ OCHI" ? La asigurarea fondului cen­tral de carne, o contribuție im­portantă aduc și țăranii co­operatori. Majoritatea cetățe­nilor cresc pe lângă casele lor porci și tineret bovin, pe care le valorifică pe bază de con­tract prin Fabrica de indus­trializare a cărnii din Botoșani. Intrucît întîmpin unele greu­tăți la încheierea contractelor sau achizitorii stabilesc avan­suri pe contracte după prefe­rințe, mă adresez pe această­­ cale cu întrebarea : avansuri­­­­le bănești nu se dau la fel fie­­­­cărui crescător de animale, in­­ funcție de specia contractan­tă ? Iată de ce ridic această problemă. Achizitorul Dumitru Călin, de la baza Ungureni, cînd am vrut să contractez un vițel mi-a stabilit un avans de 400 lei, în timp ce la alții le-a oferit cite 800 lei. Rog pe această cale condu­cerea Fabricii de industrializa­re a cărnii din Botoșani să sta­bilească precis avansurile bă­nești pentru contractele înche­iate și să ia măsuri împotriva acelor achizitori care nu-și fac datoria. DUMITRU JUVALEANU Manoleasa ­______________________________________________________________ ARCA LUI NOE delapidat din efecte poștale, incasări pentru abonamente, mandate ce trebuiau achitate și sume pentru depuneri C.E.C. 19.231 lei. Din această super­­găinărie : • — a cheltuit zilnic pe bău­turi ; — a jucat enorm la loz în plic ; — a participat la tot felul de petreceri, publice sau particulare — a pășit la nunți și bote­zuri ) — a cheltuit pentru propria-i nuntă ; — a împrumutat la diverși cetățeni ca din propria-i bancă. Mare nabab Găinaru ! Cum o să mai povestească el toa­te astea unor noi colegi al că­ror semn distinctiv e o știută sobrietate vestimentară ! Șefi contabili Doi șefi contabili, Ilie Aga­­vriloaie de la C.A.P. Prăjeni și Mihai Budeanu de la C.A.P. Mihăileni s-ar putea lăuda că pot concura cu șanse de suc­ces planul de desfacere al u­­nui bufet sătesc. Asta pentru că le place să lucreze cu ci­fre ! Ca să le atragem aten­ția asupra unor evidente con­secințe le amintim că un altul, tot din branșa lor, Ion Ivan de la C.A.P. Călărași, neajungîn­­du-i bani a împrumutat și de la casieria C.A.P. Așadar, con­cluziile sînt ușor de tras. Aprovizionare In legătură cu sortimentele existente și mai ales cu cele­­ inexistente în restaurantul din parcul municipiului, punem pe tapet ideea aprovizionării cu : chibrituri ; țigări ; fețe de me­se la toate mesele ; ospătărițe cu mai mare mobilitate și abilitate profesională. Atît deocamdată. Care-i proprietarul ? Cu vreo jumătate de an în urmă, la consiliul popular Vlă­­deni a fost adusă o motocicle­tă pe care un necunoscut lăsase la un locuitor din co­o­mună. Iată că sunt de-acum 9 luni și proprietarul motocicle­tei nu s-a ivit. Să fi uitat ? Să nu mai aibă nevoie de moto­cicletă ? Au nu cumva proprie­tarul adevărat nici nu știe un­­de-i domiciliază mașina ? ce ne privește notăm deocam­an­dată, ca un aviz, numărul : 46 - IV - 2334. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT SĂPTÂMÎNA PRIMĂVERII CONTINUĂ Peste 55.000 de pionieri și școlari din întregul județ au participat, în cadrul săptămâ­­nii primăverii, la lucrări de înfrumusețare a școlilor, ame­najarea terenurilor sportive, lucrări pe loturi școlare, plan­tări de pomi fructiferi și orna­mentali (a căror cifră a ajuns la 48.000). Dacă ar fi să tre­cem in revistă numai școlile fruntașe in această acțiune ar trebui să pomenim de cele din Dersca, Săveni, Vorona, Fundu - Herții, Saucenița, Răchiți, Vlădeni - Vale, Cos­­tești, Roma, Hlipiceni, școlile generale nr. 6 ți 8 din muni­cipiu. Acțiunea amintită conti­nuă, astfel că lucrările fă­cute in săptămina primăve­rii nu au constituit decît în­ceputul. In orașele Darabani, Dorohoi, Săveni și Botoșani pionierii au contribuit la în­frumusețarea parcurilor și la amenajarea unor ronduri pen­tru flori. Ca răspuns la che­marea lansată de unitatea de pionieri de la Cătămărăști - Vale, aceea ca pionierii școlarii să planteze tei în roa­și­te locurile ce amintesc de co­pilăria lui Eminescu, consem­năm plantarea de către pio­nierii din Ipotești, Saucenița, Stîncești, Cucorăni, Cervi­­cești și Botoșani a sute și sute de tei. Contribuția lor la menținerea ordinii și la adău­garea unui p­as de frumos lo­curilor de agrement din muni­cipiu este grăitoare. Dincolo de acest fapt intuim influența pozitivă pe care dragostea pentru muncă o va avea în formarea­­ ca­petățe­i a ce­lor ce astăzi poartă cravata roșie.

Next