Clopotul, aprilie-iunie 1970 (Anul 26, nr. 2786-2861)
1970-05-23 / nr. 2829
CLOPOTUL © PAGINA 2 Aparent nesemnificativă pentru a constitui subiectul unei anchete, problema orchestrelor de local suscită, fără îndoială, mult interes dacă ne vom gîndi la condițiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească din punct de vedere artistic, la implicațiile lor în importantul proces de educare a gustului estetic al publicului, la bogata tradiție muzicală ce se dezvoltă continuu. Căci, de valoarea acestor orchestre depinde uneori buna dispoziție a noastră în timpul liber. Nenumărate au fost părerile întîlnite în cursul anchetei noastre care ne-au convins că mulți cetățeni merg la restaurant cu gîndul de a se destinde prin muzica pe care doresc s-o asculte acolo, preferind localul de cele mai multe ori după calitățile orchestrei pe care acesta o are. Nu este oare și aceasta o explicație a aglomerației de la restaurantul botoșănean "Flora" a cărui orchestră întrunește, comparativ cu altele, fără îndoială, cele mai multe calități ? REPERTORIUL ȘI INTERPRETAREA In Instrucțiunile de funcționare a acestor formații problema repertoriului Își găsește un loc primordial. Orchestrele de localuri — care prin examenele de atestare a iși conturează un Instrumentiștilor profil profesionist — sînt obligate să-și înscrie în repertoriul lor cele mai variate genuri ale muzicii, de la muzica populară românească și pînă la cea a naționalităților conlocuitoare ,de la muzica ușoară și pînă la abordarea unor lucrări de estradă sau chiar și așa cunoscutelor piese de café-concert. Aceste repertorii trebuie aprobate de către comitetele de cultură și artă teritoriale (județene) iar programul de desfășurare în local trebuie să fie expus publicului. Dintre orchestrele care funcționează în localurile orașelor Dorohoi și Botoșani, numai două au depus fișele de repertoriu spre aprobare la C.J.C.A., restul formațiilor mai păstrează un repertoriu vechi — de circa 3 — 4 ani — sau, pur și simplu, nu și l-au anunțat. Se întîmplă însă ca din numărul foarte mare de lucrări propuse numai cîteva să fie executate în fața publicului, repetarea lor producîndu-se ostentativ, fapt ce plictisește publicul (numai în timpul unei ore am ascultat la „Crama" botoșăneană repetarea de 4 ori a unei melodii cu un text destul de banal). In ceea ce privește interpretarea melodiilor înscrise în repertoriu nu întotdeauna se acordă atenția cuvenită execuției cît mai fidele a partiturii compozitorului. Șlagăre arhicunoscute se aud trunchiate, liniile melodice ale compozitorului fiind expuse într-un mod eronat , uneori într-o așa măsură încit însuși compozitorul nu și-ar mai recunoaște creația dacă ar auzi-o. Cauzele acestui fenomen nu sunt altele decît o insuficientă pregătire a executanților, o lipsă de preocupare nivelului profesional, a ridicării rămas și acum la anacronicul asimilat „după ureche”. Un control mai susținut din partea unor specialiști (și avem destui în aceste orașe), o îndrumare mai precisă a instrumentiștilor acestor formații indiscutabil că ar contribui la îmbunătățirea repertoriului și execuției acestuia. FORMAȚII „METEORICE“? Nu puțini dintre locuitorii noului cartier de blocuri construit în zona parcului „Mihai Eminescu” au fost indignați de zgomotele care le împiedicau somnul pînă aproape de ora 24. Bătăile tobei, sunetele chitarelor amplificate de zeci de ori, depășeau cadrul localului din parc atentînd la liniștea orașului. Autorii acestui nou „gen” al muzicii (citiți zgomote !) nu erau alții decît membrii unei formații compusă din 3 chitare și o baterie care ținea cu orice preț să se producă în fața consumatorilor. Cine erau cei 4 „înnoitori“ ai spiritului nostru muzical am aflat mai tîrziu interesîndu-ne la instituțiile răspunzătoare. Dorind să-și obțină atestarea, formația a convenit cu conducerea T.A.P.L.-ului să cînte mai multe seri în cadrul localului respectiv, gîndind, probabil, că acest lucru va atrage în mod favorabil atenția publicului și a celor care urmau să-i încadreze Cum însă melodiile lor se rezumau mai mult la stridențe sonore și la solo-uri de tobe cum nici conducerea T.A.P.L. nu și l-ar fi putut încadra fără avizul prealabil al C.J.C.A., formația nu s-a ales decit cu cîteva apariții dezaprobate de publicul consumator și mai ales de locuitorii cartierului. DISTRACȚIE PLĂCUTĂ Ascultînd programele tuturor orchestrelor care funcționează în localurile județului nostru, am remarcat a două formații calitatea artistică al căror nivel se ridică cu adevărat la valoarea profesionismului și care asigură publicului momente plăcute : cea a restaurantului „Flora" și a restaurantului „Central“ din Dorohoi. La „Flora" întregul repertoriu este ales cu mult discernămînt, astfel încît nu cred că ar exista un consumator care să se declare nemulțumit de programul muzical, populare de virtuozitate. Melodii piese de muzică ușoară și de dans, lucrări de café-concert sau chiar și unele dintre cele mai accesibile piese ale compozitorilor muzicii culte sau de jazz sunt interpretate în fiecare seară a programului. Cunoscut prin talentul și farmecul execuțiilor sale, acordeonistul Costel Moisanu rareori a reușit să primească aplauzele unora dintre cei mai pretențioși muzicieni care au vizitat localul. Util ar fi ca spațiul rezervat dansului să fie mărit — prin scoaterea cîtorva mese — deoarece acesta mai întotdeauna se dovedește a fi neîncăpător. La Dorohoi, orchestra restaurantului a păstrat ceva din farmecul orchestrelor de altădată. Revărsarea tango urilor lente și a grațioaselor valsuri a reușit să cîștige lupta cu avîntul exacerbat al ritmurilor moderne. Și aici sînt cîțiva meșteri iscusiți ai instrumentelor printre care se distinge vioristul Gheorghe Costandache. Posedînd instrumentele și Instrumentiștii necesari unei orchestre cît de cît complete, cele două formații cinstesc întradevăr tradiția moștenită a muzicii noastre de local. Deși concluziile se desprind din lipsurile pe care materialul le-a scos la iveală, să încercăm să sintetizăm aspectele a căror îmbunătățire se impune mai urgent. Prin profilul lor, orchestrele de local trebuie să se debaraseze de hainele amatorismului de prost gust și să se încadreze între coordonatele profesionismului. Cunoscîndu-se programul de lucru al acestor formații ar trebui ca direcția T.A.P.L. să recomande instrumentiștilor înscrierea la cursurile școlii populare de artă unde, indiscutabil, nu perfecționeze, posibilitatea să se ridicîndu-se astfel și nivelul artistic al formațiilor. In localurile în care spațiul este mai mare, reducînd astfel sonoritatea orchestrei, să se instaleze stații sonore de amplificare în așa fel încît muzica să poată fi percepută din orice parte a acestora. Ținuta mentală a instrumentiștilor veștisă fie mereu îngrijită în așa fel încît aceasta să nu fie supărătoare privirii consumatorilor. In comunele mai mari sau în orașele Darabani și Săveni, în a căror localuri se simte nevoia unor astfel de orchestre, mai ales în zilele de sîmbătă și duminică, conducătorii locali ai cooperației pot angaja — după cum ne informează U.J.C.C. pentru aceste care să satisfacă zile, o formație cerințele cetățenilor. Repertoriul acestor formații să fie întocmit și controlat din cînd în cînd de cei care răspund de această prolemă din partea comitetului pentru cultură și artă. SILVESTRI AI LENEI Orchestrele localurilor publice ÎNTRE AMATORISM SI PROFESIONALIZARE Casa memorialä G. Enescu din Dorohoi SPECTATORUL ȘI CULTURA CINEMATOGRAFICA(a) Inițierea estetică în ciinematograf începe, ca în orice ramură de creație, cu adoptarea unei anumite atitudini față de artă, în primul rând cu învingerea prejudecăților și a unor trepitindeni. Prejudecată este, mai ales în cinematografie, identificarea artei, în întregul ei, cu o distracție. Spectatorul care gîndește : ,,La cinema vreau să mă distrez și numai să mă distrez“ se refuză adeseori de la satisfacțiile multiple și pe care le oferă drama sau profunde tragedia, închizîndu-se de bună voie într-o zonă restrînsă din vastul univers al cinematografiei. Prejudecată este obsesia subiectului spectaculos, ca și gustul senzațiilor puternice, zguduitoare ; spectatorul prea obișnuit cu acestea rămîne insensibil, de pildă, la satisfacțiile subtile ale liriciii filmice, fiindcă se obișnuiește să urmărească numai ceea ce se întîmplă pe ecran și scapă semnificațiile evenimentelor și felul în care se desfășoară acțiunea. Dacă spectatorul nu se lasă condus de asemenea prejudecăți, ci de o reală și sinceră dorință de a cunoaște, de a simți, relația lui cu cinematograful devine creatoare. Falsele valori își dezvăluie treptat sterilitatea, creațiile „dificile“ se arată, cu timpul, a fi accesibile ; filmele cu puțină acțiune aparentă nu mai par plictisitoare, iar cele de subtilă și discretă analiză psihologică nu mai par greu de urmărit. Dincolo de oamenii, mediile, faptele descrise, începe să se contureze jocul ideilor, pasionant în marile opere de artă, tocmai pentru că aici poți urmări mersul gîndului și reflecția lui în emoție. Intervine aici ceea ce numim — cu um termen foarte obișnuit, dar parca nu totdeauna suficient aprofundat — cultura cinematografică, parte componentă a culturii generale. Aminteam în prima parte a articoului, de marea popularitate a cinematografului pe toate meridianele. Se poate spune că este era culturii cinematografice. Peste tot fenomenul FILM a început să fie luat în seamă ca obiect de studiu și de interes general, atunci cînd nu e ridicat chiar la rangul de disciplină de învățămînt. La noi, acest interes este foarte accentuat în ultima vreme. Dacă n-ar fi să vorbim decît despre publicațiile care au început să apară (traducerea unor cărți de teorie și estetică cinematografică, apoi căile din biblioteca clinefitului, despre festivalurile filmului românesc (în vara aceasta se va desfășura la Mamaia o nouă ediție a Festivalului ntenațional al filmului de nimiv. el. despre permanenta lărgire a retei cinematografce în mai. ;alți unul tot nu avea subtCiate axtrubute în susținerea ideii că se aduc contribuții foarte serioase la formarea unei culturi cinematografice temeinice și în proporții de masă. Dar cultura cinematografică nu poate fi completă fără vizionarea celor mai valoroase filme, a celor mai reprezentative creații mondiale. După cum nu poate fi vorba de cultură muzicală fără cunoașterea lui Beethoven, Brahms, Wagner etc., tot așa nu se poate vorbi de cultură cinematografică fără cunoașterea lui Max Linder, Chaplin, Eisenstein, Pudovkin, Clair, Welles, Richardsohn, Antonioni, Resnais, Iulian Mihu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie etc. Am avut prilejul să vedem pe ecranele noastre, în ultimii ani, multe filme de certă valoare artistică și aceasta a dus la lărgirea orizontului nostru de cultură cinematografică. Intîlnirea cu unele din creațiile unor regizori italieni ca Visconti, Fellini, Antonioni, Rossellini, De Sica, Germi, Lattuada etc., ne-a prilejuit o viziune de ansamblu asupra celor mai insistente tendințe ale filmului italian. Aceleași considerente valorice au condus, desigur, la programarea pe ecranele noastre a unor filme reprezentative din unor regizori francezi (Truffaut creația — „Cele 400 de lovituri“, Colpi — „Absență îndelungată“, Etaix — „Yo- Yo“, „îndrăgostitul“), americani (Stanley Kramer — „Procesul maimuțelor“, „Procesul de la Nürnberg“, „Ghici cine vine la cină ban — „America, America“) Elia Kaspanioli (cei trei mari B . Bunuel, Bardem, Berlanga) sau din creațiile regizorilor englezi (Richardson, Reisz etc.), germani, japonezi etc. Lista este absolut incompletă. Dar se poate spune că Direcția rețelei cinematografice și a difuzării filmelor manifestă un interes sporit pentru calitate. Tot atît de adevărat este însă că în cultura cinematografică a spectatorului există încă goluri de informare. Vedem adesea cu mare întîrziiere opere valoroase ale unor cineaști de frunte. In plus se face o popularizare cu totul insuficientă filmelor valoroase. Afirmația este valabilă și pentru filmul românesc care este încă prea puțin popularizat. D.D.F. mai manifestă încă tendința punerii în primul plan a filmelor cu succese ușoare de public. Numai așa se explică reluarea la nesfîrșit a unor pelicule fără valoare, în timp ce filme românești foarte bune stau în depozit. Tot unei asemenea optici deformate și deformante se datorește și ciudata planificare a sălilor de cinematograf. Am avut prilejul să văd, într-un oraș de aleasă condiție culturală, filme de ridicată ținută artistică rulînd într-o sală mică, periferică, în timp ce pelicule de felul „In genunchi mă-ntorc la tine" și alte asemenea modeste comedii muzicale sau filme de aventuri mediocre, se bucurau de marile și modernele săli centrale. Cinematograful este astăzi o instituție artistică de cea mai accesibilă condiții și de cea mai largă popularitate. Tocmai de aceea el trebuie privit cu toată seriozitatea de cei care răspund de destinele lui, dar și de fiecare spectator în parte. Mijloc de culturalizare, de educație estetică și morală, cinematograful nu-și dezvăluie însă toate valențele artistice decît în fața acelor spectatori care vin pregătiți în sala de spectacol. Vreau să spun că este necesar un minim de cultură cinematografică, fără de care filmul rămîne un act artistic unilateral, un mijloc de distracție și elementară deconectare. ȘTEFAN OPREA ii ar fi ■ [UNK] 5 ricica publicitate " I.'*// '/A' *' '/ ........... .........................n i^niMi....^ Familia Ștefan Alexandru, satul Năstase, Mihălășeni mulțumește doctorului Balahura Alexe pentru îngrijirile deosebite acordate prin dispensarul uman. Pierdut carte de muncă seria P. C. 36953 pe numele Ghenzurescu Neculai. O declaranlă. Filiala surzilor Suceava, str. Karl Marx nr. 55, angajează instructor cu V2 normă pentru grupa Botoșani. Condiții, studii medii. Relații suplimentare se dau la sediul instituției, telefon 10618. Se preferă bărbat (poate fi și pensionar). SIMBATA 23 MAI 17.00 Deschiderea emisiunii. — Microavanpremieră. 18.05 Bună seara, fete ! Bună seara, băieți ! 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Desene animate. 19.30 Tele - enciclopedia. 20.30 Film serial. Rocambole (III). 21.10 „O sută de clipe într-o secundă“, 21.20 Profil pe 625 de linii. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.15 Campionatul mondial de baschet masculin Iugoslavia — S.U.A. Transmisiune de la Ljubljana. 23.00 Valurile Dunării. Itinerar muzical - coregrafic realizat cu concursul formației conduse de Romeo Voicu. Coregrafia Remus Giurgiu. Emisiune de Dan Constantinescu și Aurel Cerbu. 23.25 închiderea emisiunii. Folosiți specialiști Fără să cunoască regulile, Mihai Bivolaru din Dorobanți- Nicșeni a umblat la rețeaua electrică. Deznodămîntul a fost electrocutat și a murit. Să mai spunem că la lucru de specialitate trebuie să cerem ajutorul specialiștilor ? Avertisment Venind într-o seară la întreprindere încălzit strașnic prin bufete, Ioan Ciubotaru de la Fabrica de cașcaval din Săveni a făcut risipă de energie, încercind să explice unei muncitoare de aici, împotriva voinței ei, cît de sentimental este. Aflînd de lirismele lui Ciubotaru conducerea combinatului alimentar l-a sancționat cu un ferm și ultim avertisment. La care se adaugă acesta, Marele Găinaru la In calitate de agent poștal Dobîrceni, Jan Găinaru a Elevi ai Liceului din Săveni in vizită la muzeul din localitate Fotografia : I. NEGREA I Solista Matei Constanța, membră a formației de muzică populară a Fabricii de confecții din Botoșani, în timpul unui spectacol desfășurat in aer liber Fotografia : IOAN HELICI DUMINICA. 24 MAI PROGRAM DE DIMINEAȚA 7.00 Buletin de Știri. 7.05 Matineu muzical. 7.30 Satul românesc contemporan (reluare). 7.50 Asta-i hora horelor. 8.00 Buletin de știri. 8.05 Raliul melodiilor. 8.30 Cutezătorii. PROGRAM DE SEARA 17.00 Buletin de știri. 17.05 Estrada zilei. 17.30 Cintecul care mi-e drag. 18.00 Magazin duminical. 10.00 Radiojurnal. 19.15 Voci care au cucerit lumea : Florica Cristoforeanu și Mario Lanza. 19.30 Jurnal literar. 20.00 Pe portativul undelor, melodia preferată. 20.45 Pe-un picior de plai. Dim cuprins . Capodopere ale epicii populare în versuri . Figuri de folcloriști moldoveni : Ion Horea Marian. 21.00 Buletin de știri: 21.05 Melody-club (premieră). ÍS Tribuna „Clopotul DE CE MĂ POARTĂ PE DRUMURI ? Nu vă scriu pentru că m-aș gindi că n-aveți ce publica ci pentru că am un necaz. Am trimis într-o zi pe ginerele meu la brigada din Buzeni (brigadier Ion Frunză) să ne dea și nouă un plug să arăm grădina și lotul în folosință. Acolo i-au zis să discute la sediul C.A.P. de la Bălușeni, că este de plantat vie și mai intîi să facă o normă-doua la treaba asta. S-a dus la vie, a lucrat și i-a dat atelajul. A lucrat la el și i-am spus să ceară brigadierului să i-l dea și pentru mine. Brigadierul însă i-a spus : „ți-am dat pentru tine, să-ți vezi de treabă !". La câteva zile m-am dus eu, femeie de 76 de ani, care nu pot merge fără băț de sprijin, cale de 2 km până la brigadă — numai eu știu cum am mers — dar brigadierul Frunză mi-a spus că pină nu plantez și eu la vie nu-mi dă atelajul. Din fire îmi place să lucrez și am și muncit la vremea mea. Dar acum dacă nu pot, nu pot și pace. Atunci el mi-a spus să mai aștept pină la duminica mare (adică pe la 10 — 12 iunie). Eu zic că nu-i bine cum procedează tovarășul Frunză. El nici nu stă cu lumea de vorbă, răspunde la oameni din mers. Aș vrea să citească aceste rânduri și tovarășul ing. Anton Sahlean (n.n. inginerul șef de la C.A.P.), să vadă cum se poartă Frunză cu un om bătrîn. CATINCA I. PADURARIU cooperatoare Buzeni — Bălușeni AVEM CĂMIN: unde sînt filmele? In satul Sinăuți, comuna Mihăileni, n-a rulat anul acesta niciun film, deși avem, un cămin cultural cu o capacitate de 300 locuri. Am citit in ziarul „Clopotul“ că directorul căminului cultural din Sinăuți a făcut propunere prețioasă , întru- ocît cetățenii din Mihăileni sunt cei mai mulți salariați, iar cei din Sinăuți țărani cooperatori, ar fi bine ca la Mihăileni filmele să fie prezentate în zilele lucrătoare ale săptăminii, iar la Sinăuți, duminica. Dorim ca această propunere să fie luată în seamă de cei care conduc comuna Mihăileni. Un grup de cetățeni din SINĂUȚI CONTRACTAREA ANIMALELOR SE FACE „DUPĂ OCHI" ? La asigurarea fondului central de carne, o contribuție importantă aduc și țăranii cooperatori. Majoritatea cetățenilor cresc pe lângă casele lor porci și tineret bovin, pe care le valorifică pe bază de contract prin Fabrica de industrializare a cărnii din Botoșani. Intrucît întîmpin unele greutăți la încheierea contractelor sau achizitorii stabilesc avansuri pe contracte după preferințe, mă adresez pe această cale cu întrebarea : avansurile bănești nu se dau la fel fiecărui crescător de animale, in funcție de specia contractantă ? Iată de ce ridic această problemă. Achizitorul Dumitru Călin, de la baza Ungureni, cînd am vrut să contractez un vițel mi-a stabilit un avans de 400 lei, în timp ce la alții le-a oferit cite 800 lei. Rog pe această cale conducerea Fabricii de industrializare a cărnii din Botoșani să stabilească precis avansurile bănești pentru contractele încheiate și să ia măsuri împotriva acelor achizitori care nu-și fac datoria. DUMITRU JUVALEANU Manoleasa ______________________________________________________________ ARCA LUI NOE delapidat din efecte poștale, incasări pentru abonamente, mandate ce trebuiau achitate și sume pentru depuneri C.E.C. 19.231 lei. Din această supergăinărie : • — a cheltuit zilnic pe băuturi ; — a jucat enorm la loz în plic ; — a participat la tot felul de petreceri, publice sau particulare — a pășit la nunți și botezuri ) — a cheltuit pentru propria-i nuntă ; — a împrumutat la diverși cetățeni ca din propria-i bancă. Mare nabab Găinaru ! Cum o să mai povestească el toate astea unor noi colegi al căror semn distinctiv e o știută sobrietate vestimentară ! Șefi contabili Doi șefi contabili, Ilie Agavriloaie de la C.A.P. Prăjeni și Mihai Budeanu de la C.A.P. Mihăileni s-ar putea lăuda că pot concura cu șanse de succes planul de desfacere al unui bufet sătesc. Asta pentru că le place să lucreze cu cifre ! Ca să le atragem atenția asupra unor evidente consecințe le amintim că un altul, tot din branșa lor, Ion Ivan de la C.A.P. Călărași, neajungîndu-i bani a împrumutat și de la casieria C.A.P. Așadar, concluziile sînt ușor de tras. Aprovizionare In legătură cu sortimentele existente și mai ales cu cele inexistente în restaurantul din parcul municipiului, punem pe tapet ideea aprovizionării cu : chibrituri ; țigări ; fețe de mese la toate mesele ; ospătărițe cu mai mare mobilitate și abilitate profesională. Atît deocamdată. Care-i proprietarul ? Cu vreo jumătate de an în urmă, la consiliul popular Vlădeni a fost adusă o motocicletă pe care un necunoscut lăsase la un locuitor din coomună. Iată că sunt de-acum 9 luni și proprietarul motocicletei nu s-a ivit. Să fi uitat ? Să nu mai aibă nevoie de motocicletă ? Au nu cumva proprietarul adevărat nici nu știe unde-i domiciliază mașina ? ce ne privește notăm deocamandată, ca un aviz, numărul : 46 - IV - 2334. Rubrică realizată de DUMITRU IGNAT SĂPTÂMÎNA PRIMĂVERII CONTINUĂ Peste 55.000 de pionieri și școlari din întregul județ au participat, în cadrul săptămânii primăverii, la lucrări de înfrumusețare a școlilor, amenajarea terenurilor sportive, lucrări pe loturi școlare, plantări de pomi fructiferi și ornamentali (a căror cifră a ajuns la 48.000). Dacă ar fi să trecem in revistă numai școlile fruntașe in această acțiune ar trebui să pomenim de cele din Dersca, Săveni, Vorona, Fundu - Herții, Saucenița, Răchiți, Vlădeni - Vale, Costești, Roma, Hlipiceni, școlile generale nr. 6 ți 8 din municipiu. Acțiunea amintită continuă, astfel că lucrările făcute in săptămina primăverii nu au constituit decît începutul. In orașele Darabani, Dorohoi, Săveni și Botoșani pionierii au contribuit la înfrumusețarea parcurilor și la amenajarea unor ronduri pentru flori. Ca răspuns la chemarea lansată de unitatea de pionieri de la Cătămărăști - Vale, aceea ca pionierii școlarii să planteze tei în roașite locurile ce amintesc de copilăria lui Eminescu, consemnăm plantarea de către pionierii din Ipotești, Saucenița, Stîncești, Cucorăni, Cervicești și Botoșani a sute și sute de tei. Contribuția lor la menținerea ordinii și la adăugarea unui pas de frumos locurilor de agrement din municipiu este grăitoare. Dincolo de acest fapt intuim influența pozitivă pe care dragostea pentru muncă o va avea în formarea capetăței a celor ce astăzi poartă cravata roșie.