Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)
1970-07-15 / nr. 2874
I CLOPOTUL • PAGINA 2 Comedia lui V. I. Popa Tache, Ianke și Cadîr, este scrisă în 1933 și dacă o raportăm la momentul politic românesc respectiv, adică la momentul apariției unor teorii șovine și naționaliste care vor culmina cu pogromurile din perioada fascizării, o vom înțelege ca pe un act scriitoricesc de cinste și curaj. Nu au fost prea mulți scriitori care să vadă atît de limpede ca V. I. Popa absurditatea de esență a conflictului etnic. In altă ordine de idei, această piesă reface, dar într-o formă minoră, eterna temă a iubirii imposibile. Ionel și Ana sînt, Intr-un spirit pronunțat balcaniic, îndrăgostiții nefericiți asupra cărora se revarsă neînțelegerea celor din jur. Tristan și Isolda sunt despărțiți prin blestem și vrăjitorie, Romeo și Julieta datorită intrigilor politice ; secolul nostru aduce problema deosebirilor de singe și semnificația politică a acestor deosebiri. Zece ani mai tintu scrisă, și V. I. Popa n-ar mai fi putut realiza pe această temă o comedie. Zece ani mai târziu conflictul etnic ar fi provocat o tragedie fără ieșire, de tip shakespearian ; exemple concludente pot fi filmul cehoslovac Romeo, Julieta și întunericul sau filmul francez Hiroshima, dragostea mea, dintr-un imens număr de pagini și metri de peliculă consacrați acestei teme. Eroii comediei lui V. I. Popa sunt trei negustori dintr-un orășel anonim de cîmpie , un român, un evreu și un turc. Filozofia lor de viață este filozofia bunului simț. Ei ignoră deocamdată istoria și sunt ignorați de ea, asupra lor nu se exercită deocamdată nemiloasa presiune a alienării prin teroare a esenței umane. Acest „deocamdată” mă face să spun că regizorul E. T. Bordușanu a recurs la o formulă de spectacol foarte comodă. El s-a lăsat sedus de voioșia și umanismul burghez al dramaturgului cînd e evident că piesa se preta astăzi unei viziuni mai pronunțat politice. Cum va gîndi Tache, mă întreb, cînd peste numai șapte ani fiul îi va fi concentrat și trimis pe frontul din est iar familia vecinului va fi deportată ! Take este în fond un „dobitoc” cum de altfel îl și caracterizează vecinul său : cum va reacționa el la propaganda fascistă din preziua războiului ! Este această ipoteză inoperantă ? Nu cred, ba înclin să afirm că tocmai aici rezidă misiunea regizorului de a ne oferi ceva mai mult decit o „lectură ilustrată*1 a unui text. Să luăm însă spectacolul așa cum este el și ne vom întrebe : care este personajul principal ? Nici într-un caz unul din cei doi tineri , ei sunt totuși niște îndrăgostiți banali, realizându-și fericirea într-o iluzorie bunăstare și tihnă patriarhală. Spectatorul de astăzi nu-i poate crede pentru că el are de partea sa istoria. Nici într-un caz unul din cei doi părinți, pentru că unul este „dobitoc" iar celălalt un logoreic. Personajul cheie, cel care îl reprezintă pe autor, cel care e în măsură să rezolve pe cont propriu conflictul, deci cel care traduce în termeni practici filozofia bunului simț a autorului este Cadîr. Cadir cel din spectacol (Al. Anghelescu) ne-a dezamăgit. O bună parte din demonstrația Inteligenței personajului, când îl domină conflictul (actul al IMea) n-a pierdut. Replici cheie au fost rostite ezitant, pe un ton nepotrivit. Am avut chiar impresia că finalul ac CRONICA DRAMATICA______ TACHFIANKE ȘI CADÎR de V. I. Popa tului al II-lea n-a fost înțeles de o bună parte de spectatori. Cadîr devine în spectacolul lui E. T. Bordușanu, în chip paradoxal, personajul cel mai șters. Cu excepția a două-trei momente realizate pe sinceritate și emoție (sosirea Anei, de pildă) ceilalți Interpreți (Igor Hâncă — Take, Boris Perevoznic — Ionel, Elena Jigi — Ana) și-au spus textul în limitele corectitudinii. Muzica flașnetei, sosirea trenurilor, mișcarea somnolentă creează o atmosferă sugestivă. Dar, adaug această atmosferă de lîncezeală euforică nu spune decit foarte puțin. Astăzi, literatura de provincie trebuie citită cu un ochi mai violent și scoasă din obiectivismul inexpresiv al lui ,a fost odată . . Vitregit de context a fost Gellu Ivașcu, un actor foarte dotat despre care am scris altă dată în cei mai elogioși termeni. Eforturile lui au fost vizibile și aș mai spune că, zic, nici nu se putea face placmai mult de vreme ce perspectiva regizorală asupra textului era atît de îngustă. El a avut numeroase momente de strălucire în primele două acte, chiar și în actul al III-lea care este un epilog cu happy-end dar, prin contaminare, a avut și momente de „cădere”. țui pot mai aminti cele două aparipitorești ale reprezentanților mahalalei : Safta (Viki Andronescu) și Zile (Ion Ligi). Decorul este simplu, cel tradițional, cel pe care-l realizează și numeroasele echipe de amatori care joacă această piesă. E de mirare că o piesă foarte cunoscută de public n-a trezit în realizatorii spectacolului acel spasm de frică creatoare tn fața clișeului tradițional. Există o categorie de spectatori care se mulțumesc cu puțin și aplaudă fiecare replică a lui Ianke. Dar tema piesei nu este deloc o temă de comedie bulevardieră. Nici măcar autorul n-a gîndit-o astfel. Este o piesă care imediat trebuie să evoce ororile lagărelor de exterminare, deci o piesă mult mai grea, imens mai grea decit pare la o privire superficial tradițională. RADU MAREȘ N. B. Facem aici cuvenita rectificare : titlul corect al piesei lui V. I. Popa este Tache, Ianke ,1 Cadîr și nu Take... cum se ortografieri In programul da salg. NOTE DE SPECTATOR „LA GRADINA CĂRĂBUȘ“ Teatrul de revistă, în formula lui consacrată ți de succes sigur, trebuie să aibă muzică de bună calitate, citeva vedete, dar mai ales umor, cu mai mult umor. Spectacolul purtînd girul prestigios al Teatrului satiric - muzical „C. Tănase“ din București, ne-a oferit cu prisosință din toate acestea ți nu s-ar putea spune că publicul a plecat nesatisfăcut. Revelația a constituit-o însă întîlnirea — sub formă retrospectivă — cu celebrul Constantin Tănase despre care, cu mulți ani în urmă, s-a vorbit nu numai în termeni elogioși, asta ar fi prea puțin, ci ca despre cel mai mare artist de revistă din România. Spectacolul Intitulat La grădina Cărăbuț este închinat memoriei acestui clovn ilustru, de la a cărui naștere s-au împlinit 90 de ani ; „întîlnirea“ peste ani cu C. Tănase nu ne-a părut de loc atinsă de desuetudine. Aș spune că tocmai, dimpotrivă, chiar pentru un frecventator conștiincios al spectacolelor de „varietăți", obișnuit deci cu umorul standard, cu replica mai mult sau mai puțin incoloră a acestor spectacole, confruntarea cu textele lui Tănase (textele spectacolului — scenete, scheciuri, cuplete ș.a.m.d. — îi aparțin in majoritate acestuia) este descumpănitoare. Pentru că Tănase a mînuit umorul într-un registru foarte larg, de la replica aluzivă, glumeață și pînă la umorul pipărat. Armata și administrația burghezo - moșierească, mica burghezie imorală și stupidă in pretențiile sale de „moralitate", bolile și năravurile unei întregi societăți de tristă amintire au fost flagelate fără milă. In același timp, omul simplu — amintesc aici un frumos cuplet cu o țigancă florâreasă — s-a bucurat de simpatia cinstită și caldă a lui Tănase. La reușita spectacolului și-a dat concursul un ansamblu de profesioniști — orchestră, corp de balet etc. — de înaltă calificare. E aproape inutil să precizăm că sub raportul execuției artistice toate momentele spectacolului au fost dacă nu ireproșabile, in tot cazul în afara unor rezerve mai importante. Au stirnit entuziasm vedetele spectacolului , cîntăreții de muzică ușoară : Doina Badea, Anca Agemolu și Luigi Ionescu precum și actorii Horia Cociulescu și Nicu Constantin. O prezență plăcută, de bun gust, fantezie și dezinvoltură, a constituit-o apariția actriței Cristina Stamate. Ne-au plăcut momentele coregrafice intitulate O mie și— două de nopți și Șarpele. Ii vom aminti în încheiere pe realizatorii spectacolului : regizorul Nicolae Dinescu, coregrafii Adriana Dumitrescu și N. Sever, și scenograful Puiu Ganea. 1 . R. MUREȘ Ștafeta folclorică De curind, ștafeta folclorică a tineretului din județul nostru a ajuns la Hudești, adusă de delegația comitetului comunal U.T.C. din Suharău. La hotarele comunei Hudești, ea a fost primită de un grup de călăreți, bicicliști și o delegație de fete îmbrăcate in frumosul port moldovenesc. Dupa luminarea ștafetei, cei peste 2 000 de cetățeni au luat parte la întrecerile artistice și sportive din cadrul festivalului „Sărbătoare-n sat la noi". PETRU SIROHI instructor U. T. C. înființată relativ recent, școala serală unde se pregătesc loretic și practic acei ce iubesc artele din orașul și chiar din județul nostru, nu a apărut pe un teren uscat și nici ca un cadou ocazional. Bogata activitate (plastică) desfășurată de artiștii amatori a reclamat condiția esențială pentru înființarea acestei școli. Bucuriei de a citi o carte ori de a cerceta un spectacol, tânărul zilelor noastre adaugă pasiunea propriei cercetări într-o anume ramură, a artei, pasiunea de a descoperi cu propriile-i mijloace frumosul, slujindu-se de daltă sau de penel. Amatorul, artistul onest pînă la capăt, sfios și plin de bun simț atunci cînd își etalează opera, este rudă apropiată cu toți marii artiști, partizan pe cîmpia de joc a artei, el însuși artist viguros cîteodată, sporind mereu numărul celor pe care-i numim oameni de gust, publicul care știe să prețuiască, să șuiere și să se bucure în prezența operei de artă. Cu acest sentiment am vizionat expoziția de pictură, grafică, metaloplastie. Școala populară de artă a ținut și a reușit să prezinte, cu succes la public, lucrările artistice executate de elevii săi, demonstrînd în același timp o strînsă legătură cu absolvenții, rezervindu-le spațiu in expoziție și îndeaproape de interesîndu-se activitatea lor artistică. In holul Teatrului „Mihai Eminescu" unde este găzduită această expoziție, alături de botoșăneni, expun și elevii secției din Dorohoi, aparținînd aceleiași școli. Dintre lucrările expuse de elevii din Botoșani am reținut : toată grafica lui Nicolae Băndărău, compusă îngrijit, brodind cu tuș pe albul hîrtiei siluete cu un aer primitiv; un frumos ,,Portret" de fată semnat de Zică Horomei, un ,,Portret de elevă" aparținînd absolventului V. Lupu, peisajul „Intrare în parc" al lui Aurel Vizitiu, lucrat a la Băncilă ; trei" care un excelent „Poramintește izbitor de Modigliani, dar presupunem că Dumitru Stanciuc, autorul lucrării, nu este vinovat; cîteva lucrări în acuarelă ale Anei Burceag , Lasatoși Cucumis „Portret" ■. Un act de cultură EXPOZIȚIA DE ARTĂ PLASTICA A ȘCOLII POPULARE DE ARTĂ DIN BOTOȘANI Ștefan Damian „Lectură", iar de la Dorohoi am remarcat cîteva desene și un „Peisaj" ale lui Corneliu Grigorescu ; „Șezătoare" în cerapastel, semnat de Elena Budișteanu , Camelia Piliuță „Studiu" (cărbune) și câteva lucrări ale Elenei Curelaru. Socotim expoziția de țară ca o încununare a muncii depuse de profesori și elevi, o împlinire rodnică la capătul unui an de studiu, veritabila propagandă pentru viitorii candidați la examenul de admitere al acestei școli. Amintind în treacăt că în foaier este deschisă expoziția de cusături și țesături, aparținând cercurilor din Dersca și Darabani (secții ale școlii populare de artă din Botoșani) și evidențiind covorașele mostră, miniaturale ale Elenei Chirițescu din Darabani, prin care s-a prelungit o fibră autentică a tradiției, mijlocindu-ne prin țesăturile sale reconstituirea a tot ce s-a făcut mai frumos pe meleagurile Darabanilor, socotim că expoziția se înscrie ca o reușită, ca un act de cultură. A. M. AGRIPA La anticariatul din municipiul Botoșani Fotografia : I. HELICI JOI 16 IULIE Programul 1 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo - rutier. 9.30 Odă limbii române. 10.10 Curs de limba rusă, ciclul III, secția a 23-a 10.30 De la A la Z — muzică ușoară. 11.15 Din țările socialiste. 11.30 Concertul pian și ochestră pentru de Jean Absil. 11.45 Sfatul medicului. Abdomenul acut. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Recital de operă Lucia Stănescu. 12.15 Cintece de Aurel Manolache. 12.25 Știința la zi. 12.30 întâlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.22 Orașele și muzica ușoară. 13.45 Dragi mi-s cintecul și jocul. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.40 Publicitate radio. 14.50 Cintece populare interpretate de Ana Pacatiuș. 15.00 — 100 de legende românești. 15.30 Compozitorul săptămînii. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo - rutier. 16.20 Duete vocale și instrumentale de muzică populară. 16.30 Agendă județeană. Sălaj — iulie 1970. 16.50 Cintece patriotice. 17.05 Antena tineretului. Unde facem sport ? 17.30 Muzică populară. 18.10 Orizont științific. 18.30 O melodie pe adresa dv. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Săptămîna unui meloman. 20.05 Tableta de seară de Ștefan Pascu. 20.10 — 365 de cintece. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Acasă la... Sanda Movilă. 21.20 Muzică ușoară. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solista serii — Ilona Moțica . 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Romanțe interpretate de Cela Tănăsescu și Nicu Stoenescu. 22.50 Orchestra dirijată de Georges Jouvin. 23.10 întâlnire cu compozitorul H. Mălineanu. 0.03—5.00 Estrada nocturnă. Mărturia mamei Seria manifestărilor huliganice provocate, aproape zilnic, în familie și în cartiere de către Mihai Luchian din Dorohoi, str. Cercetaș Știuchianu nr. 9, a culminat cu scandalul din ziua de 12 iunie a.c. cînd acesta și-a demonstrat subtila-i îndeminare în minuirea cuțitului. Cu acest prilej i-a administrat fratelui său citeva după care a început Înțepături, o cursă de urmărire contra cronometru in care a stimulat efortul sportiv al fratelui cu înjurături și cu alte expresii de aceeași categorie. Cursa la judecătorie unde s-a încheiat mama lui Mihăiță, căreia el i-a scos destui peri albi, a solicitat pedepsirea lui exemplară. Acum în casa ei este liniște. Cel puțin pentru 3 luni de zile, cit ii va lipsi feciorul. Idee, nu glumă! La postul de miliție din Mihăileni, cetățeanul Gheorghe Tcaci a declarat că indivizi necunoscuți i-au furat butelia de aragaz, introducîndu-se în locuință pe fereastră. Au urmat cercetări și s-a stabilit că nu există nici o urmă de violare a ferestrei, care de altfel se asigura din interior prin cîrlige. De fapt, cetățeanul Tcaci nu avea nevoie de cercetări, ci de o adeverință de la miliție cu ajutorul căreia să poată cumpăra o butelie pentru un cumnat de-al său. Idee domnule, nu glumă! Imprudentă Sezonul canicular face ca neglijențele de un anume fel să fie deosebit de păgubitoare. Pe 1 iulie a.c. la locuința lui Iiie Belciug din Stăuceni a izbucnit un incendiu, datorită faptului că acesta a lăsat focul aprins în sobă în timp ce acasă erau numai copiii. A ars acoperișul casei, precum și alte bunuri în valoare de 17.000 lei. O lecție costisitoare, care merită să servească de învățătură de minte, atît lui Belciug cît și altora care mai obișnuiesc să se joace cu... focul. „Gospodarii“ Frumos și mândru arată blocul de pe strada Karl Marx nr. 14 din Botoșani în care locuiesc Neculai Dăscălescu și Emil Cojocaru. Ar arăta poate și mai și dacă nu ar fi beneficiat de aportul celor doi la transformarea acoperișului pe o anumită porțiune într-un fel de șvaițer în care apa se scurge în apartamentul altui locatar. Efortul lor voluntar a fost însă apreciat așa cum se cuvine de către I.G.C.L., care acum a intrat deja în posesia sumelor ce le-au fost imputate. Păcat doar că întîrzie reparațiile. E ședință sau ba? Surprinsă călătorind în cabina unui autocamion, Georgeta Păduraru se grăbea la o ședință care, chipurile, ar fi început la ora 7 (în ziua de 11 iulie), la Fabrica de brînzeturi din Dorohoi. Pe lângă faptul că presupusa ședință era o „invenție," pasagera a fost întilnită rezolvîndu-și niște probleme absolut personale în orașul Dorohoi. In cele din urmă, ne-a mărturisit că de fapt nu a venit la o ședință, ci să controleze niște acte, pentru a stabili........Dar la urma urmei asta nu e tot un fel de ședință ?" — a încheiat interlocutoarea noastră. O fi, spunem noi, dar nu cunoaștem o astfel de formă a rezolvării intereselor personale „cu ordin de serviciu". Rubrică realizată de VICTOR NEAGU ARCA LUI NOE CRONICA FILMULUI VINĂTORUL DE CĂPRIOARE O adaptare cinematografică după un roman de Fenimore Cooper are toate condițiile să polarizeze interesul spectatorilor de toate vîrstele, veniți în sala de cinematograf, fie din irezistibila tradiție a aventurilor, fie aduși de nostalgia literaturii din tinerețe. O astfel de adaptare poartă în ea, aproape în mod obligatoriu, virtuțile dar și naivitățile care i-au folosit ca punct de plecare. Contribuția românească la această coproducție (Franco-London-Film-ORTF-Ceropa și studioul cinematografic București) se concretizează mai pregnant tocmai în acele laturi mai puțin la îndemîna spectatorului neavizat, dar cu o pondere substanțială în reușita unui film. Ne referim, în primul rînd, la regia filmului semnată de Sergiu Nicolaescu și Pierre Gaspard — Huit, de imaginea inspirată a lui George Cornea, de cadrul scenografic (autori doi arhitecți de la Buftea), precum și de muzica lui George Grigoriu care însoțește imaginea de la generic și pînă la ultimele secvențe. Și, desigur, participarea de loc anonimă a peisajului generos și atât de divers pe care realizatorii l-au valorificat pe deplin. Meandrele acțiunii, pentru cei care au citit romanul ca și pentru cei care nu l-au citit, oferă un cadru de aventură exotică. Personajele, pe care Fenimore Cooper le-a dorit distinct pozitive sau negative, își estompează voit în accepția realizatorilor, pregnanța. Ele iși păstrează însă atît cît trebuie semnificația lor simbolică, adolescenții, care formează majoritatea spectatorilor, intuind limpede mesajul ce li se transmite. Distribuția filmului este copios internațională. Printre nume cu sau fără rezonanță în acest moment (Hellmuth Lange, Pierre Masimi, Sophie Agacinski, Carola Wied, Charles Mouiin) întâlnim participarea îndrăgiților Colea Răutu și Nicolae Secăreanu. Desigur, ambițiile filmului nefiind prea mari, în atenția realizatorilor fiind doar o adaptare onorabilă, după un roman el însuși onorabil, pelicula rămîne pentru spectatori, una de serie. De menționat însă distanța dintre „Vinătorul de căprioare“, plin de generoase intenții, pledoarie pentru victoria binelui și alte multe filme, zise de aventuri, de la care tinerii și foarte tinerii spectatori pleacă reținînd doar un gest violent, dar gratuit, o „figură“ sau o expresie, nu întotdeauna de cel mai bun gust. DOREL SCHOR JOI 16 IULIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri. 6.05 Matineu muzical. 6.30 Actualitatea în agricultură. 6.40 Bucurie, mîndră floare. 7.00 Informații și muzică. 7.59 închiderea emisiunii. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.05 Estrada zilei. 17.30 Ritmuri industriale românești. 17.45 Prelucrări de folclor. 1B.00 In universul științei. 18.20 Pe portativul undelor — melodia preferată. 19.00 Radiojurnal. 19.15 Cîntece de mase și jocuri populare. 10.30 Jazz-ul în comentariu și sunet. 20.00 O oră cu tinerețea. 21.00 Buletin de știri. 21.05 Concertul săptămînii . Rapsodii pentru pian și orchestră de Rahmaninov, pe o temă de Paganini. 21.30 Scena — emisiune de actualitate teatrală. 21.45 Refrene îndrăgite. 21.50 închiderea emisiunii. MODERN SI TRADITIONAL IN ACTIVITATEA CĂMINULUI CULTURAL Activitatea unui cămin cultural se sprijină în mod categoric pe existența unor tradiții culturale ale localității, pe inestimabilul tezaur spiritual creat de săteni de-a lungul timpurilor. Aceasta ar constitui baza tradițională a activității culturale din sat. Dar pe această bază se afirmă tot mai pregnant noul, izvorît din timpul socialist pe care îl trăim, din munca plină de roade a oamenilor, din ascensiunea economică și culturală a patriei, activității Valențele moderne ale culturale își găsesc expresie în conținutul nou al manifestărilor culturale, determinate de conținutul nou al societății noastre, dar și în căutarea unor noi posibilități, căi, metode de propagare a culturii în rîndul maselor de oameni ai muncii. Intre tradițional și modern în activitatea căminului cultural există o unitate, în care elementul modern devine predominant. Comuna Tudora este recunoscută pentru tradițiile sale folclorice. Frumosul port popular de pe aceste meleaguri tinde să dispară, iar originalele obiceiuri populare sunt pe cale de a fi alterate în autenticitatea lor. Formația de dansuri posedă o costumație diferită de la dansator la dansator, fapt ce face să nu mai existe o armonie coloristică. Multe cămine culturale din țară și chiar din județ au cumpărat pentru formațiile lor artistice costumația necesară, ținînd cont de faptul că mulți membri ai acestor formații nu au costume naționale proprii și de aceea vin cu costume împrumutate care, de multe ori, sunt aduse din alte zone folclorice. Dacă acceptăm elementul modern în activitatea cultural - artistică, element necesar și impus istoricește, trebuie totuși să înțelegem că păstrarea portului popular, a tradițiilor folclorice în puritatea lor, este absolut necesară. Căminul cultural, sprijinit de organele locale ale puterii de stat, trebuie să se ocupe cu mai multă atenție de această problemă. Pășind pe drumul modernizării activității culturale, la Tudora a avut loc în anul acesta o adevărată stagiune teatrală. S-au pus în scenă piesele „Cocoșul cu două creste“, „O glumă de doi bani", „Comedie cu olteni". Biblioteca a contribuit la răspîndirea cărților în rîndul sătenilor, organizing concursuri (Recunoașteți opera și autorul ?, Cel mai bun recitator și povestitor), simpozioane etc. S-a făcut însă puțin în ceea ce privește răspîndirea cărții social-politice. Expozițiile organizate pe mesele bibliotecii n-au prea mare influență asupra cititorilor, deoarece nu sunt așezate în locuri unde publicul ia contact mai ușor cu ele. Un loc indicat pentru expoziții ar fi holul spațios al consiliului popular. Ar fi util să existe un cămin și un club dotat cu materiale sportive, un televizor, aparat de radio, pentru ca oamenii să-și poată petrece plăcut și folositor timpul liber. Toate aceste forme moderne de activitate culturală trebuie îmbinate cu elementele tradiționale, care au succes în rîndul sătenilor. Modernizarea nu se poate face decit pe solul tradiției. V. TIMOFTE comuna Tudora TELEVIZIUNE MIERCURI 15 IULIE 18.00 Deschiderea emisiunii. Microavanpremiera. 18.05 Universal - șatron. Emisiune de Elena Crețu. Enciclopedie pentru copii. 18.30 Actualitatea in economie. Centralele industriale după un an de activitate. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Reflector. 20.15 Telecinemateca. Viva Villa. Din bogata carieră cinematografică a lui Wallace Berry, am ales acest film, în care renumitul actor dă viață lui Pancho Villa, figură legendară a revoluției mexicane din anul 1910. Regia John Conway. 22.05 Ora editorului : Editura „Univers“ și citeva probleme ale Ideaturii secolului XX. 22.30 Desene animate. 22.40 Gala marilor interpreți români. Elena Cernei. 23.05 Teie:urnalul de noapte. 23.15 închiderea emisiunii. BUCECEA. Elevi la muncă patriotică Fotografia : I. NEGREA * ț