Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)

1970-07-15 / nr. 2874

I CLOPOTUL • PAGINA 2 Comedia lui V. I. Popa Tache, Ianke și Cadîr, este scrisă în 1933 și dacă o raportăm la mo­mentul politic românesc respectiv, adică la momentul apariției unor teorii șovine și naționaliste care vor culmina cu pogromurile din perioada fascizării, o vom înțe­lege ca pe un act scriitoricesc de cinste și curaj. Nu au fost prea mulți scriitori care să vadă atît de limpede ca V. I. Popa absur­ditatea de esență a conflictului et­nic. In altă ordine de idei, a­­ceastă piesă reface, dar într-o for­mă minoră, eterna temă a iubirii imposibile. Ionel și Ana sînt, In­­tr-un spirit pronunțat balcaniic, îndrăgostiții nefericiți asupra că­rora se revarsă neînțelegerea ce­lor din jur. Tristan și Isolda sunt despărțiți prin blestem și vrăjito­rie, Romeo și Julieta datorită in­trigilor politice ; secolul nostru aduce problema deosebirilor de singe și semnificația politică a acestor deosebiri. Zece ani mai tintu scrisă, și V. I. Popa n-ar mai fi putut realiza pe această te­mă o comedie. Zece ani mai târ­­ziu conflictul etnic ar fi provocat o tragedie fără ieșire, de tip shakespearian ; exemple conclu­dente pot fi filmul cehoslovac Romeo, Julieta și întunericul sau filmul francez Hiroshima, dragos­tea mea, d­intr-un imens număr de pagini și metri de peliculă consacrați acestei teme. Eroii comediei lui V. I. Popa sunt trei negustori di­ntr-un orășel anonim de cîmpie , un român, un evreu și un turc. Filozofia lor de viață este filozofia bunului­ simț. Ei ignoră deocamdată istoria și sunt ignorați de ea, asupra lor nu se exercită deocamdată nemiloa­sa presiune a alienării prin teroa­re a esenței umane. Acest „deo­camdată” mă face să spun că re­gizorul E. T. Bordușanu a recurs la o formulă de spectacol foarte comodă. El s-a lăsat sedus de voioșia și umanismul burghez al dramaturgului cînd e evident că piesa se preta astăzi unei viziuni mai pronunțat politice. Cum va gîndi Tache, mă întreb, cînd pes­te numai șapte ani fiul îi va fi concentrat și trimis pe frontul din est iar familia vecinului va fi deportată ! Take este în fond un „dobitoc” cum de altfel îl și ca­racterizează vecinul său : cum va reacționa el la propaganda fas­cistă din preziua războiului ! Este această ipoteză inoperantă ? Nu cred, ba înclin să afirm că toc­mai aici rezidă misiunea regizoru­lui de a ne oferi ceva mai mult de­ci­t o „lectură ilustrată*1 a unui text. Să luăm însă spectacolul așa cum este el și ne vom întrebe : care este personajul principal ? Nici într-un caz unul din cei doi tineri , ei sunt totuși niște în­drăgostiți banali, realizându-și fe­ricirea într-o iluzorie bunăstare și tihnă patriarhală. Spectatorul d­e astăzi nu-i poate crede pentru că el are de partea sa istoria. Nici într-un caz unul din cei doi pă­rinți, pentru că unul este „dobi­toc" iar celălalt un logoreic. Per­sonajul cheie, cel care îl reprezin­tă pe autor, cel care e în măsură să rezolve pe cont propriu con­flictul, deci cel care traduce în termeni practici filozofia bunului simț a autorului este Cadîr. Ca­­dir cel din spectacol (Al. Anghe­­lescu) ne-a dezamăgit. O bună par­te din demonstrația Inteligenței personajului, când îl domină con­flictul (actul al IMea) n-a pierdut. Replici cheie au fost rostite ezi­tant, pe un ton nepotrivit. Am avut chiar impresia că finalul ac­ CRONICA DRAMATICA______ TACHF­IANKE ȘI CADÎR de V. I. Popa tului al II-lea n-a fost înțeles de o bună parte de spectatori. Ca­dîr devine în spectacolul lui E. T. Bordușanu, în chip paradoxal, personajul cel mai șters. Cu ex­cepția a două-trei momente rea­lizate pe sinceritate și emoție (so­sirea Anei, de pildă) ceilalți In­terpreți (Igor Hâncă — Take, Bo­ris Perevoznic — Ionel, Elena Jigi — Ana) și-au spus textul în limi­tele corectitudinii. Muzica flașne­tei, sosirea trenurilor, mișcarea somnolentă creează o atmosferă su­gestivă. Dar, adaug această atmos­feră de lîncezeală euforică nu spu­ne decit foarte puțin. Astăzi, li­teratura de provincie trebuie citi­tă cu un ochi mai violent și scoa­să din obiectivismul inexpresiv al lui ,­a fost odată . . Vitregit de context a fost Gellu Ivașcu, un actor foarte dotat despre care am scris altă dată în cei mai elogioși termeni. Eforturile lui au fost vi­zibile și aș mai spune că, zic, nici nu se putea face plac­mai mult de vreme ce perspectiva re­gizorală asupra textului era atît de îngustă. El a avut numeroa­se momente de strălucire în pri­mele două acte, chiar și în actul al III-lea care este un epilog cu happy-end dar, prin contaminare, a avut și momente de „cădere”. țui pot mai aminti cele două apari­pitorești ale reprezentanților mahalalei : Safta (Viki Andrones­­cu) și Zile (Ion Ligi). Decorul este simplu, cel tradițional, cel pe ca­­re-l realizează și numeroasele e­­chipe de amatori care joacă a­ceastă piesă. E de mirare că o piesă foarte cunoscută de public n-a trezit în realizatorii spectacolului acel spasm de frică creatoare tn fața clișeului tradițional. Există o ca­tegorie de spectatori care se mul­țumesc cu puțin și aplaudă fieca­re replică a lui Ianke. Dar tema piesei nu este de­loc o temă de comedie bulevardieră. Nici măcar autorul n-a gîndit-o astfel. Este o piesă care imediat trebuie să e­­voce ororile lagărelor de extermi­nare, deci o piesă mult mai grea, imens mai grea decit pare la o privire superficial tradițională. RADU MAREȘ N. B. Facem aici cuvenita recti­ficare : titlul corect al piesei lui V. I. Popa este Tache, Ianke ,1 Cadîr și nu Take... cum se orto­grafieri In programul da salg. NOTE DE SPECTATOR „LA GRADINA CĂRĂBUȘ“ Teatrul de revistă, în formu­la lui consacrată ți de succes sigur, trebuie să aibă muzică de bună calitate, citeva vede­te, dar mai ales umor, cu­ mai mult umor. Spectacolul pur­­tînd girul prestigios al Teatru­lui satiric - muzical „C. Tăna­se“ din București, ne-a oferit cu prisosință din toate acestea ți nu s-ar putea spune că pu­blicul a plecat nesatisfăcut. Revelația a constituit-o însă întîlnirea — sub formă retros­pectivă — cu celebrul Con­stantin Tănase despre care, cu mulți ani în urmă, s-a vorbit nu numai în termeni elogioși, asta ar fi prea puțin, ci ca despre cel mai mare artist de revistă din România. Specta­colul Intitulat La grădina Că­­răbuț este închinat memoriei acestui clovn ilustru, de la a cărui naștere s-au împlinit 90 de ani ; „întîlnirea“ peste ani cu C. Tănase nu ne-a părut de loc atinsă de desuetudine. Aș spune că tocmai, dimpotri­vă, chiar pentru un frecventa­tor conștiincios al spectacole­lor de „varietăți", obișnuit deci cu umorul standard, cu repli­ca mai mult sau mai puțin in­coloră a acestor spectacole, confruntarea cu textele lui Tă­nase (textele spectacolului — scenete, scheciuri, cuplete ș.a.m.d. — îi aparțin in majo­ritate acestuia) este descum­pănitoare. Pentru că Tănase a mînuit umorul într-un registru foarte larg, de la replica alu­zivă, glumeață și pînă la u­morul pipărat. Armata și ad­ministrația burghezo - moșie­rească, mica burghezie imo­rală și stupidă in pretențiile sale de „moralitate", bolile și năravurile unei întregi so­cietăți de tristă amintire au fost flagelate fără milă. In același timp, omul simplu — amintesc aici un frumos cu­plet cu o țigancă florârea­­să — s-a bucurat de simpatia cinstită și caldă a lui Tănase. La reușita spectacolului și-a dat concursul un ansamblu de profesioniști — orchestră, corp de balet etc. — de înaltă calificare. E aproape inutil să precizăm că sub raportul e­­xecuției artistice toate momen­tele spectacolului au fost da­că nu ireproșabile, in tot ca­zul în afara unor rezerve mai importante. Au stirnit entuziasm vedete­le spectacolului , cîntăreții de muzică ușoară : Doina Ba­dea, Anca Agemolu și Luigi Ionescu precum și actorii Ho­­ria Cociulescu și Nicu Con­stantin. O prezență plăcută, de bun­ gust, fantezie și dezin­voltură, a constituit-o apariția actriței Cristina Stamate. Ne-au plăcut momentele co­regrafice intitulate O mie și— două de nopți și Șarpele. Ii vom aminti în încheiere pe realizatorii spectacolului : re­gizorul Nicolae Dinescu, co­regrafii Adriana Dumitrescu și N. Sever, și scenograful Puiu Ganea. 1 . R. MUREȘ Ștafeta folclorică De curind, ștafeta folclorică a tineretului din județul nostru a ajuns la Hudești, adusă de delegația comitetului co­munal U.T.C. din Suharău. La hotarele comunei Hudești, ea a fost primită de un grup de călăreți, bicicliști și o delegație de fete îmbrăcate in frumosul port moldovenesc. Du­pa luminarea ștafetei, cei peste 2 000 de cetățeni au luat parte la întrecerile artistice și sportive din cadrul festivalului „Sărbătoare-n sat la noi". PETRU SIROHI instructor U. T. C. înființată relativ recent, școala serală unde se pregă­tesc l­oretic și practic acei ce iubesc artele din orașul și chiar din județul nostru, nu a apărut pe un teren us­cat și nici ca un cadou oca­zional. Bogata activitate (plastică) desfășurată de ar­tiștii amatori a reclamat con­diția esențială pentru înfiin­­țarea acestei școli. Bucuriei de a citi o carte ori de a cerceta un spectacol, tânărul zilelor noastre adau­gă pasiunea propriei cerce­tări într-o anume ramură, a artei, pasiunea de a descope­ri cu propriile-i mijloace fru­mosul, slujindu-se de daltă sau de penel. Amatorul, artistul onest pînă la capăt, sfios și plin de bun simț atunci cînd își etalează opera, este rudă apropiată cu toți marii artiști, partizan pe cîmpia de joc a artei, el însuși artist viguros cîteoda­­tă, sporind mereu numărul celor pe care-i numim oa­meni de gust, publicul care știe să prețuiască, să șuiere și să se bucure în prezența operei de artă. Cu acest sentiment am vi­zionat expoziția de pictură, grafică, metaloplastie. Școa­la populară de artă a ținut și a reușit să prezinte, cu suc­ces la public, lucrările artis­tice executate de elevii săi, demonstrînd în același timp o strînsă legătură cu absol­venții, rezervindu-le spațiu in expoziție și îndeaproape de interesîndu-se activitatea lor artistică. In holul Teatrului „Mihai Eminescu" unde este găzduită această expoziție, alături de botoșăneni, expun și elevii secției din Dorohoi, aparți­­nînd aceleiași școli. Dintre lucrările expuse de elevii din Botoșani am reți­nut : toată grafica lui Nico­lae Băndărău, compusă îngri­jit, brodind cu tuș pe albul hîrtiei siluete cu un aer pri­mitiv; un frumos ,,Portret" de fată semnat de Zică Horomei, un ,,Portret de elevă" aparți­­nînd absolventului V. Lupu­­, peisajul „Intrare în parc" al lui Aurel Vizitiu, lucrat a la Băncilă ; trei" care un excelent „Por­amintește izbitor de Modigliani, dar presupu­nem că Dumitru Stanciuc, autorul lucrării, nu este vi­novat; cîteva lucrări în acua­relă ale Anei Burceag , La­­satoși Cucumis „Portret" ■. Un act de cultură EXPOZIȚIA DE ARTĂ PLASTICA A ȘCOLII POPULARE DE ARTĂ DIN BOTOȘANI Ștefan Damian „Lectură", iar de la Dorohoi am remarcat­­ cîteva desene și un „Peisaj" ale lui Corneliu Grigorescu ; „Șezătoare" în cerapastel, semnat de Elena Budișteanu , Camelia Piliuță „Studiu" (căr­bune) și câteva lucrări ale Elenei Curelaru. Socotim expoziția de țară ca o încununare a muncii de­puse de profesori și elevi, o împlinire rodnică la capătul unui an de studiu, veritabila propagandă pentru viitorii candidați la examenul de ad­mitere al acestei școli. Amintind în treacăt că în foaier este deschisă expozi­ția de cusături și țesături, a­­parținând cercurilor din Der­­sca și Darabani (secții ale școlii populare de artă din Botoșani) și evidențiind co­vorașele mostră, miniaturale ale Elenei Chirițescu din Da­rabani, prin care s-a prelun­git o fibră autentică a tradi­ției, mijlocindu-ne prin țesă­turile sale reconstituirea a tot ce s-a făcut mai frumos pe meleagurile Darabanilor, socotim că expoziția se în­scrie ca o reușită, ca un act de cultură. A. M. AGRIPA La anticariatul din municipiul Botoșani Fotografia : I. HELICI JOI 16 IULIE Programul 1 5.05— 6.00 Muzica dimine­ții. 5.45 Gimnastică. 6.05— 9.30 Muzică și ac­tualități. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo - rutier. 9.30 Odă limbii române. 10.10 Curs de limba rusă, ciclul III, secția a 23-a 10.30 De la A la Z — mu­zică ușoară. 11.15 Din țările socialis­te. 11.30 Concertul pian și ochestră pentru de Jean Absil. 11.45 Sfatul medicului. Abdomenul acut. 11.50 Cotele apelor Du­nării. 12.00 Recital de operă Lucia Stănescu. 12.15 Cintece de Aurel Manolache. 12.25 Știința la zi. 12.30 întâlnire cu melodia populară și interpre­tul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră coti­diană. 13.22 Orașele și muzica ușoară. 13.45 Dragi mi-s cintecul și jocul. 14.00 Caleidoscop muzi­cal. 14.40 Publicitate radio. 14.50 Cintece populare in­terpretate de Ana Pacatiuș. 15.00 — 100 de legende românești. 15.30 Compozitorul săp­­tămînii. 16.00 Radiojurnal. Bule­tin meteo - rutier. 16.20 Duete vocale și in­strumentale de muzi­că populară. 16.30 Agendă județeană. Sălaj — iulie 1­970. 16.50 Cintece patriotice. 17.05 Antena tineretului. Unde facem sport ? 17.30 Muzică populară. 18.10 Orizont științific. 18.30 O melodie pe adre­sa dv. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Săptămîna unui me­loman. 20.05 Tableta de seară de Ștefan Pascu. 20.10 — 365 de cintece. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii pre­ferate. 21.00 Acasă la... Sanda Movilă. 21.20 Muzică ușoară. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solista serii — Ilona Moțica . 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Romanțe interpreta­te de Cela Tănăsescu și Nicu Stoenescu. 22.50 Orchestra dirijată de Georges Jouvin. 23.10 întâlnire cu compozi­torul H. Mălineanu. 0.03—5.00 Estrada noctur­nă. Mărturia mamei Seria manifestărilor huligani­ce provocate, aproape zilnic, în familie și în cartiere de că­tre Mihai Luchian din Dorohoi, str. Cercetaș Știuchianu nr. 9, a culminat cu scandalul din ziua de 12 iunie a.c. cînd acesta și-a demonstrat subtila-i înde­­minare în minuirea cuțitului. Cu acest prilej i-a administrat fratelui său citeva după care a început Înțepături, o cursă de urmărire contra cronome­tru in care a stimulat efortul sportiv al fratelui cu înjurături și cu alte expresii de aceeași categorie. Cursa la judecătorie unde s-a încheiat mama lui Mihăiță, căreia el i-a scos des­tui peri albi, a solicitat pedep­sirea lui exemplară. Acum în casa ei este liniște. Cel puțin pentru 3 luni de zile, cit ii va lipsi feciorul. Idee, nu glumă! La postul de miliție din Mi­­hăileni, cetățeanul Gheorghe Tcaci a declarat că indivizi necunoscuți i-au furat butelia de aragaz, introducîndu-se în locuință pe fereastră. Au urmat cercetări și s-a stabilit că nu există nici o urmă de violare a ferestrei, care de altfel se asigura din interior prin cîrli­­ge. De fapt, cetățeanul Tcaci nu avea nevoie de cercetări, ci de o adeverință de la mili­ție cu ajutorul căreia să poată cumpăra o butelie pentru un cumnat de-al său. Idee dom­nule, nu glumă! Imprudentă Sezonul canicular face ca neglijențele de un anume fel să fie deosebit de păgubitoare. Pe 1 iulie a.c. la locuința lui Iiie Belciug din Stăuceni a iz­bucnit un incendiu, datorită faptului că acesta a lăsat fo­cul aprins în sobă în timp ce acasă erau numai copiii. A ars acoperișul casei, precum și alte bunuri în valoare de 17.000 lei. O lecție costisitoa­re, care merită să servească de învățătură de minte, atît lui Belciug cît și altora care mai obișnuiesc să se joace cu... fo­cul. „Gospodarii“ Frumos și mândru arată blo­cul de pe strada Karl Marx nr. 14 din Botoșani în care locu­iesc Neculai Dăscălescu și E­­mil Cojocaru. Ar arăta poate și mai și dacă nu ar fi bene­ficiat de aportul celor doi la transformarea acoperișului pe o anumită porțiune într-un fel de șvaițer în care apa se scur­ge în apartamentul altui loca­tar. Efortul lor voluntar a fost însă apreciat așa cum se cu­vine de către I.G.C.L., care a­­cum a intrat deja în posesia sumelor ce le-au fost imputate. Păcat doar că întîrzie repara­țiile. E ședință sau ba? Surprinsă călătorind în cabi­na unui autocamion, George­ta Păduraru se grăbea la o șe­dință care, chipurile, ar fi în­ceput la ora 7 (în ziua de 11 iulie), la Fabrica de brînzeturi din Dorohoi. Pe lângă faptul că presupusa ședință era o „in­venție," pasagera a fost întil­­nită rezolvîndu-și niște proble­me absolut personale în ora­șul Dorohoi. In cele din urmă, ne-a mărturisit că de fapt nu a venit la o ședință, ci să con­troleze niște acte, pentru a stabili........Dar la urma urmei asta nu e tot un fel de ședin­ță ?" — a încheiat interlocu­toarea noastră. O fi, spunem noi, dar nu cunoaștem o astfel de formă a rezolvării intere­selor personale „cu ordin de serviciu". Rubrică realizată de VICTOR NEAGU ARCA LUI NOE CRONICA FILMULUI VINĂTORU­L DE CĂPRIOARE O adaptare cinematografică după un roman de Fenimore Cooper are toate condițiile să polarizeze interesul spectatorilor de toate vîrstele, veniți în sala de cinematograf, fie din irezisti­bila tradiție a aventurilor, fie aduși de nostalgia litera­turii din ti­nerețe. O astfel de adaptare poartă în ea, aproape în mod o­­bligatoriu, virtuțile dar și naivitățile care i-au folosit ca punct de pleca­re. Contribuția românească la această coproducție (Franco-Lon­­don-Film-ORTF-Ceropa și studioul cinematografic București) se concretizează mai pregnant tocmai în acele laturi mai puțin la îndemîna spectatorului neavizat, dar cu o pondere substanția­lă în reușita unui film. Ne referim, în primul rînd, la regia filmu­lui semnată de Sergiu Nicolaescu și Pierre Gaspard — Huit, de imaginea inspirată a lui George Cornea, de cadrul scenografic (autori doi arhitecți de la Buftea), precum și de muzica lui Geor­ge Grigoriu care însoțește imaginea de la generic și pînă la ul­timele secvențe. Și, desigur, participarea de loc anonimă a pei­sajului generos și atât de divers pe care realizatorii l-au valorifi­cat pe deplin. Meandrele acțiunii, pentru cei care au citit romanul ca și pentru cei care nu l-au citit, oferă un cadru de aventură exoti­că. Personajele, pe care Fenimore Cooper le-a dorit distinct pozi­tive sau negative, își estompează voit în accepția realizatorilor, pregnanța. Ele iși păstrează însă atît cît trebuie semnificația lor simbolică, adolescenții, care formează majoritatea spectatorilor, intuind limpede mesajul ce li se transmite. Distribuția filmului este copios internațională. Printre nu­me cu sau fără rezonanță în acest moment (Hellmuth Lange, Pierre Masimi, Sophie Agacinski, Carola Wied, Charles Mouiin) întâlnim participarea îndrăgiților Colea Răutu și Nicolae Secă­­reanu. Desigur, ambițiile filmului nefiind prea mari, în atenția realizatorilor fiind doar o adaptare onorabilă, după un roman el însuși onorabil, pelicula rămîne pentru spectatori, una de serie. De menționat însă distanța dintre „Vinătorul de căprioare“, plin de generoase intenții, pledoarie pentru victoria binelui și alte multe filme, zise de aventuri, de la care tinerii și foarte tinerii spectatori pleacă reținînd doar un gest violent, dar gratuit, o „fi­gură“ sau o expresie, nu întotdeauna de cel mai bun­ gust. DOREL SCHOR JOI 16 IULIE Program de dimineață 6.00 Buletin de știri. 6.05 Matineu muzical. 6.30 Actualitatea în agricultură. 6.40 Bucurie, mîndră floare. 7.00 Informații și muzică. 7.59 închiderea emisiunii. Program de seară 17.00 Buletin de știri. 17.05 Estrada zilei. 17.30 Ritmuri industriale românești. 17.45 Prelucrări de folclor. 1B.00 In universul științei. 18.20 Pe portativul undelor — melo­dia preferată. 19.00 Radiojurnal. 19.15 Cîntece de mase și jocuri popu­lare. 10.30 Jazz-ul în comentariu și sunet. 20.00 O oră cu tinerețea. 21.00 Buletin de știri. 21.05 Concertul săptămînii . Rapsodii pentru pian și orchestră de Rah­­maninov, pe o temă de Paganini. 21.30 Scena — emisiune de actualita­te teatrală. 21.45 Refrene îndrăgite. 21.50 închiderea emisiunii. MODERN SI TRADITIONAL IN ACTIVITATEA CĂMINULUI CULTURAL Activitatea unui cămin cultu­ral se sprijină în mod categoric pe existența unor tradiții cultu­rale ale localității, pe inestima­bilul tezaur spiritual creat de să­teni de-a lungul timpurilor. A­­ceasta ar constitui baza tradi­țională a activității culturale din sat. Dar pe această bază se a­­firmă tot mai pregnant noul, iz­­vorît din timpul socialist pe care îl trăim, din munca plină de roade a oamenilor, din ascensiu­nea economică și culturală a patriei, activității Valențele moderne ale culturale își găsesc expresie în conținutul nou al ma­nifestărilor culturale, determi­nate de conținutul nou al socie­tății noastre, dar și în căutarea unor noi posibilități, căi, metode de propagare a culturii în rîn­­dul maselor de oameni ai mun­cii. Intre tradițional și modern în activitatea căminului cultural e­­xistă o unitate, în care elemen­tul modern devine predominant. Comuna Tudora este recunos­cută pentru tradițiile sale folclo­rice. Frumosul port popular de pe aceste meleaguri tinde să dispară,­ iar originalele obice­iuri populare sunt pe cale de a fi alterate în autenticitatea lor. For­mația de dansuri posedă o cos­tumație diferită de la dansator la dansator, fapt ce face să nu mai existe o armonie coloristică. Multe cămine culturale din țară și chiar din județ au cumpărat pentru formațiile lor artistice costumația necesară, ținînd cont de faptul că mulți membri ai acestor formații nu au costume naționale proprii și de aceea vin cu costume împrumutate ca­re, de multe ori, sunt aduse din alte zone folclorice. Dacă ac­ceptăm elementul modern în activitatea cultural - artistică, element necesar și impus istori­cește, trebuie totuși să înțele­gem că păstrarea portului popu­lar, a tradițiilor folclorice în pu­ritatea lor, este absolut necesa­ră. Căminul cultural, sprijinit de organele locale ale puterii de stat, trebuie să se ocupe cu mai multă atenție de această proble­mă. Pășind pe drumul modernizării activității culturale, la Tudora a avut loc în anul acesta o adevă­rată stagiune teatrală. S-au pus în scenă piesele „Cocoșul cu două creste“, „O glumă de doi bani", „Comedie cu olteni". Biblioteca a contribuit la răspîn­­direa cărților în rîndul sătenilor, organizing concursuri (Recunoaș­teți opera și autorul ?, Cel mai bun recitator și povestitor), sim­pozioane etc. S-a făcut însă puțin în ceea ce privește răspîn­­direa cărții social-politice. Expo­zițiile organizate pe mesele bi­bliotecii n-au prea mare influen­ță asupra cititorilor, deoarece nu sunt așezate în locuri unde publicul ia contact mai ușor cu ele. Un loc indicat pentru expo­ziții ar fi holul spațios al consi­liului popular. Ar fi util să exis­te un cămin și un club dotat cu materiale sportive, un televizor, aparat de radio, pentru ca oa­menii să-și poată petrece plăcut și folositor timpul liber. Toate a­­ceste forme moderne de activita­te culturală trebuie îmbinate cu elementele tradiționale, care au succes în rîndul sătenilor. Mo­dernizarea nu se poate face de­cit pe solul tradiției. V. TIMOFTE comuna Tudora TELEVIZIUNE MIERCURI 15 IULIE 18.00 Deschiderea emisiu­nii. Microavanpre­­miera. 18.05 Universal - șatron. Emisiune de Elena Crețu. Enciclopedie pentru copii. 18.30 Actualitatea in eco­nomie. Centralele industria­le după un an de ac­tivitate. 19.15 Anunțuri — publici­tate. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de sea­ră. 20.00 Reflector. 20.15 Tele­­­cinemateca. Viva Villa. Din bogata carieră cinematografică a lui Wallace Berry, am ales acest film, în ca­re renumitul actor dă viață lui Pancho Villa, figură legendară a revoluției mexicane din anul 1910. Regia John Conway. 22.05 Ora editorului : Editura „Univers“ și citeva probleme ale Ide­aturii secolului XX. 22.30 Desene animate. 22.40 Gala marilor inter­preți români. Elena Cernei. 23.05 Teie:urnalul de noapte. 23.15 închiderea emisiu­nii. BUCECEA. Elevi la muncă patriotică Fotografia : I. NEGREA * ț

Next