Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)

1863-07-15 / nr. 53

Amilii 111. Nr. 53.­ 200. ■--------------------viiT Mercuri, 3./15. Julin, 1863. Ese de trei ori in septemana Mercu­ri­a , Vineri­a si Dom­i­ncc­a. I­retiul pentru Au­stria pre anu întregii . . 14 fl. v. a. ,, ju­m­elate de anu 7 ,, ,, ,, trei lune . . . 3 „ .10 cr. pentru Rom­ani’a si Strainetate pre anui întregii . 20 ti. v. a. ,, jum­etate . . 10 ,, ,, „ trei lune . . 5 ,, ,, Prenumeratiunea se face la N­e­­dactiunea dininanulni S t r a t’a Si­carului iVr. 9. unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespun­­dîntre anonime nu se prim­eseu. Scrip­tele nepublicate se arda. Pentru insertiunea publicatiuni­­lor au a se respunde 6. cruceri de linia. ---------—im i----------------------- On. I­ D. cetitori, a carora teuipui de prenumeratiune au espirati, sunt rogati a ne incu­­noscintia de tempuriu despre reînnoirea prenume­­ratiunii, pentru ca se se pota delatura ori­ce nere­­gularitate in spediuirea diurnalulu­i. Totodată avemu se incunoscintiamu cetitori­­loru noștri, ca sub totu decursul dietei Transilva­­nice, Concordia va primi de a dreptul de la bure­aul stenografiei­ tote actele dietali si deodata cu celelalte diurn­ale, a­fara de acést’a. Redactiunea s’au ingrijitu a avé d’iri­sm­ul dietei unu reporta­­toriu despre tote momintele cele mai insemnate a­le dietei prin urmare implinindu astfelu detorin­­ti’a sa catra onor. publicu cetitori­u speréza ca va fi spriginita si ea amesuratu staruintieloru sale. Pre­­tiul de pren. pre­n anu 7 îl. pre­ț/4 de anu 3 fl. 50 cr. v. a. P e s t’a 14./2. Juliu. De nu se va mai amana deschiderea dietei transilvane, mane e diu’a cea memorabile in carea se voru adună părinţii patriei spre a incepe con­­sfatuirile loru a­supr’a unoru cestiuni decâtu cari mai ponderose n’au avutu a desbate dîet’a acestei Here. Acum prim’a data stau fatia cele trei na­ţiuni a­le Transilvaniei representate tote trei cam asemene atâtu prin deputaţii loru, câtu si prin re­­galistii guvernului. Asta-di cele doua naţiuni, pana acum privilegiate, singure demne a­le tierei, au ocasîunea de a sterge Crimea cu carea se petase si a dovedi lumei ca voru se fie drepte in privinti’a natiunii romane, urmandu pre calea ce au bine­voita a li areta parintesc’a bunetate­ a Monarcului, si implinindu acele detorintie ce li impune mam’a comune: patri’a, spre consolidarea fratietatii intre toti fiii sei, cari trebue se fie egali in drepturi, daca voru fericirea loru propria, carea e identica cu prosperarea si fericirea patriei, câ­ ce intru ade­­veru patri’a sunt cele trei naţiuni impreuna, cara nu munţii si vâlile Transilvaniei. — Acum repre­­sentantii tierei treble se fie petrunsi de innalt’a misiune cu carea i-au insarcinatu patri’a prin po­­porulu ce li-au depusu in mana mandatele, spre asecurarea intereseloru specifice nationali si spre aperarea autonomiei si nedependîntiei patriei, carea trebue se le păstreze nevatemate spre a le trece nepotiloru ca eredietate nestirbita. Totodată tre­bue, ca luandu in socotîntia intetitoriele esîgintie a­le statului, a carui­a parte intregitoria e si Tran­silvania, se intempine cu iubire fiesca pre Monar­­culu si cu aceea­si încredere, cu care acesti­a s’au apropiata de densii chiamandu-i la consfatuire si cerendu-le colucrarea spre intarirea unitatii statu­lui prin asiediarea intrelepta si cuviinciosa a afa­­ceriloru comuni, ajutandu asfeliu a se deslega ce­­stiunea carea aprope de trei ani desparte monar­­c­ia in doua castre, desbinandu si asorbindu pote­rile cele vitali nu numai a­le totului ci si a­le pâr­tilor­u lui. — Representantii natiunii romane, cu tote ca la numeru nu stau in proportiune cu mul­timea comitentiloru, voru ave totu­si parte decide­­toria in cestiunile cele mari, ce are se le deslege diet’a Transilvaniei, cu­ ce ei representandu o mul­ţime de locuitori de trei ori mai nu­me­rosa, decâtu representantii celoru doua naţiuni d’im­­preuna, voru trage cumpen’a in acea parte, unde va cade numerulu celu compacta alu voturi­loru romane, dicemu compactii cu­ ce nu ii vine neci macaru a presupune ca representantii natiunii ro­mane se-si impartia voturile scadiendu insemneta­tea loru seu chiaru reducandu-o spre a nu mai ave cumpenetatea decisiva, d’in contra crédemu ca tra­­gandu-si socotela a­supr’a pasiloru ce voru se ur­meze in cestiunile principali, voru tiené un’a ca fe­­rulu, spre a da semne de maturitate politica si spre a insuflă respetu celoru ce li place a se indoi despre acést’a. — Representantii natiunei romane, trebue in fine, se cugete si se recu­gete câtu se pote de seriosu asupr’a cumplitei responsa­­bilitati ce diace pre umerii loru. Nu numai comitenții loru de a dreptulu, ci trei m i­i i­o­n­e de Romani privescu la densii asceptandu cu nei’abdare a fi asiediati la drepturile de cari tusera lipsiți atâtea secte, a-sitede asecurate liber­­tatile acele cari sunt temeiulu flesvoltârii si a pros­­perarii poporeloru innaintatei jg pre calea civilisa­­tiunii. —r^.privesce patri’a Jasceptandu cu ne­­astemperu a-si vedé ap­erat­a si pastrata auto­­nomi’a si nepedendînti’a sa­­periclitata in 48, prin fusîune, amenintiata asta-di prin centralisare; — privesce pre bunulu Monarcu care ascepta fâra indoela de la credinciosii sei jRomani, cari prin logic’a cea neesorabile a fapteloru si a impregiu­­râriloru, asta-di sunt unu factoru forte însemnata spre a se decide sortea imperatiei in drept’a ori in stang’a, — ascepta, dicu, a vedé credînti’a cea tra­­dîtionale a loru unita cu intieleptiunea politica. Noi doriim­, ca fratii nostri, pastrandu neînfrânta credînti’a câtra Monarculu, diir credînti’a omu­lui ce are consciintia de libertatea si demnita­tea sa, ear nu credîntip, servile ce neci M. S. im­­peratulu nu pretinde, se adeveresca cumca suferin­­tiele seculari, impregiurarile prin cari trecură mai vertosu de unu tempu in coce, lii-au otielitu pep­­tulu, li-au intaritu sufletulu si­ l-au urcatu la cul­mea ce se numesce maturitate pelitîca. Provedînti’a divina, care au scutita pururea natiunea romana, se îndrepte pre representantii ei la calea ace’a pre care se gasésca ei mediulocele impacarii diferin­­tieloru! Aruncandu o privire preste cursulu alegeri­­loru d’in Transîlvani’a avemu se ne descoperimu multiumirea si bucuri’a a­supr’a solidarității ce au domnita intre alegatorii romani pretotîndene, onore conducatoriloru preoti si mireni! cai­i au invetiatu poporulu, onore bunului nests’ poporul care..as,s­culta totdeaun’a de intreleginti’a sa, si mai vertosu atunci candu scie ca acést’a lucra pentru binele lui. Impresîunea dar, ce făcură asupra-ne alegerile si resultatulu loru, socotita preste totu, e plăcută, nu potemu inse reface parerea de reu, la intristarea ce ni-au causatu doua impregiurari destulu de in­semnate spre a le inregestra ca se ne servesca de invetiti in viitorime. Intru uine locuri, pătîmele cele neinfrenate a­le confesîonalismului au turburatu pacea intre fraţi. Nu cercetamu originea loru, tre­bue inse ca se infruntamu pre acei imparechiatori cari se dejosescu a servi de instruminte orbe in manile unoru rafinati, caror­a scopurile loru par­­teculari li sunt mai pre­susu decâtu interesele cele sânte a­le națiunii romane. — Alta impregiurare dorerosa ce avemu a inregestrâ e, câ trecandu pre­ste list’a deputatiloru aleși, bine ca gasîramu si vre­o doua alégeri duplici prin cari poporulu seu mai dreptu conducătorii lui prin elu, voira a do­cumentă stim’a si recunoscintia loru câtra unii barbati binemeritati, — nicairea nu aflaramu nu­mele celu stimata alu Dlui Gr. Baritiu! Se fie ast’a pre o nepăsare, séu resultatulu unoru intrige meschine? Totu atât’a, fie cum va fi, lucrulu pe numele seu celu adeveratu nu se pote boteză alt­­mintrea decâtu nerecunoscintia d’in partea fiiloru națiunii cari asta data se păru a fi abnegatu un’a d’in cele mai frumose insusiri a­le Romanu­lui care daca „tiene minte“ injuriele făcute in con­­tr’a demnitatii sale omenesci, de a pururea inse e recunoscatoriu pentru binefacerile primite. Nere­­cunoscinti’a e unu pecatu negru, ce adese ori se espieza amaru. Fratiloru Transilvani! nu ati avutu unu cercu in patri’a cea mare, care se se fie onoratu pre sine? nu câte­va sute de anime cari aprinse de foculu celu sacru alu sentieminte­­loru natiunali se fie adusu tributulu ce fraţii sunt detori fratelui celui mai bunu si fiiului celui mai credînciosu alu mamei comuni? Daca at­ potutu uită ostenele de 25­ de ani, se vefiti adusu aminte celu putinu de câte­va episode mai insemnate d’in vieti’a cea pline de lupte a­le acestui O’Conel ro­­manu, care in anulu 1842, catediase a combate (vedi Gazeta Transilvaniei Romanii si Magia­­risnulu) uneltîturele cele machiavelistice a­le dietei boieresci transilvane d’in acelu anu, pre candu multi dintre voi dormiu somnulu nepăsării. Asta­ di e usioru a figură ca Romani inflacarati, atunci inse eră „rari nantes in gurgite vasto.“ Asémene după desfiintiarea constitutiunii d’in Martiu numai D. Baritiu si-a innaliiatu graiulu, pre candu alţii si anume beamterăsii noştri facea ca pescele pretîndiendu a fi mari romani daca ca­­tediu a nu se abenegâ sub sîstemulu alu carui­a scula eră si domni’a loru. Ni­ se va spune, pote, ca, D. Baritiu fiindu nu­mita de regalista, eră de prisosii alu mai si alege, — dar daca nu eră denumitu ? apoi Santi’a sa pă­rintele eppu Siagun’a iaca fu denumitu si nu eră indoela ca va fi denumitu, totu­si unu cercu alega­torii! vru se-si arete stim’a câtra ard­ereulu seu si­­lu alese; dar in fine pre pentru guvernulu ante­­meritiale seu pentru celu Bachianu s’au lupta­tu D. B ... in tota viéti’a­­sa? si nu pentru interesele cele mari a­le națiunii romane. Ore de ce tréba ni mai e istori’a? de ce tréba ni e su esemplele d’in giurulu nostru? pote spre a închide ochii d’ina­­intea loru. Numele lui Deacu si a lui Eötvös a po­tutu electrisu pre putinii locutori magiari d’in Buda-Pest’a spre a-si încorda tote poterile, ca ace­ste orasie mai multa nemtiésci decâtu magiare, se alega de representanti a­i capitalei pre cei doi co­rifei ai magiarismului, ear unu milionu de Romai n’au avutu unu cercu intru adeveru romanescu care sé se fie insufletitu de numele celu mai po­pulare intre Romanii d’in Austria. Rusinea frati­loru Ardeleni, o acopere cu velulu politicei, guvernulu, ce au mersu a se închină talen­tului nepretiuitu d’in partea respetîviloru. Ce se dicemu despre laudele publice, adrese etc.? Acele, a consequent^ au fostu vorbe gole, de­­mintite prin fapta ce de a, buna sama nu ni va re­­diea stim’a nostra in antea strainiloru, cari voru insimnS câini ne Hîmamu "fi3i"TiisT­ n8.' —" Nli potir" inebiâ fara ca se amintescu acea impregiurare, ca Ilustr. Sa D. vice-presiedînte alu Guvernului tr. după ce i­ se fece onorea dea fi alesu in doua cercuri,faceâ pre bine daca primiâ mandatata acelui cercu, unde realegerea unui romanu eră dubia, ear nu d’in contra, precum s’au intemplatu, câ­ ce unu re­­presentante cu votulu seu face multu, mai vertosu candu acelu­a nu e menita numai a numera ci si a cumpeni; nu potemu presupune ca N­. sa ar fi tra­­su mare sperare la fratietatea sasesca, de a buna sama o sexe ca si noi cu fratele nostru Sasulu, nu­mai candu are trebuintia de Romanu i-dice „frate Dodore“ ear altmintrea si­ bate jocu de Blod­iu. Bata-ve foculu Ciocoi Cum ve bateti jocu de noi, Va veni tempulu d’apoi Ni-’om bate si noi de voi. Asie dice canteculu celu vechiu, dar profeti’a lui se va implini numai atunci candu diplomaţii nostri voru fi si ei mai mari diplomaţi si mai pu­tini sentiementali, câ­ ce pana acum dîplomati’a e lucrulu altor’a. Facuramu acéste observatiuni d’in deforinti’a ce avemu catra publiculu nostru ca di­­urnalisti romani, si vomu face asemene de câte ori vomu intempina lucruri nu numai de inregestratu ci si de censuratu. C­atone Cens­or­iul. Corespund intia. De pre bâile de auru de langa Deva , 9. Juliu 1863. Domnule Redactorul Alegerile deputatiloru la Dieta, in Comitatulu nostru Huniadu se intemplare in l­a Juliu a cur. acelea reesira asia, după cum amu dorita noi; — toate faimele, presupositiile si profețiile latîte inpu­­blicu preste intreleginti’a romana d’inacestu Cottu, mai alesu in diuarele romane Gaz. Tran, si Teleg. Rom. in objetulu alegeriloru remasera ne­înteme­iate, ba minciunose; — publiculu cetitoriu alu diuareloru amentite dara acum si va fi recastigatu presentia s’a abandonata prin nesce corespondinti cu insusiri profetice dara departe de a se împlini, ■— diuarele amentite, care si de altu mintrea si au masima de a publică — „numai fapte complinite“

Next