Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-11-19 / nr. 93
Anulu III. Nr. 93.240. Joi 7./19. Nov. 1863. Eso de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei Urne . . . 8 „ „ pentru Romani’a si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7 „ „ „ trei lune . . . 3 „ 50 er. Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresa tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund între anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se vorn arde. Pentru insertiunea publicatiunilor au a se respunde 6. cruceri de linia. a • .t . „UM.» Scélele nóstre populari. I. Inspectiunea. De candu am pasitu in constitutionalismu amu inaintatu in tóta privinti’a, si acéstea nimene nu o pote nega, carele va trage o paralela intre anul 1859 si 1863, atunci absolutismul cu birocratia cea omnipotente nu ni lasase nici unul d’intre criteriele ce le postede o naţiune, aveamu dîregatori străini, aveamu limba străină la oficialate. Eramu su unu tutoratu, carele aministra căuşele nóastre fara a ne intreba pre noi, decidea de sartea noastra fara ca noi se scimu ceva, ni se spunea numai tardiu candu decisiunea pasik in viétia, candu trebuia sé ne supunemu ei, ne avendu noi nici câtu unu veto de a tribuniloru plebei in senatul romanii. — Acu avemu dîregatori romani, avemu in câtu va si limb’a romana in oficiu, avemu drepturi nu numai civile dar’ si politice, câ-ce esserciamu incurgere in căușele publice, am scapatu de su tutoratul ce nu-lu iubiamu, am devenitu maturi, sartea nóstra ni s’a depusu iara in man’a nóstra; si de la or’a eliberarei amu facutu progrese mari, tóte nu se potu aminti, câ-ce am fi lunga istori’a cestoru trei ani d’in urma a constitutionalismului. Barbatii de frunte a natiunei nóastre, cu o rara resolutiiune se luptara pentru drepturile nóstre, si nu potemiu dice ca tocm’a fara resultatu. Dar’ de o causa foarte importanta mai s’au uitatu cu totul, acést’a e: caus’a scolare, nimene nu s’a luptatu pentru ea cu energi’a ce se poftesce, si in acést’a privintia se ingrijir de noi eu multu mai bine tutoratul absolutismului. Pentru scolele nóstre populare — cu dorere trebue se marturisimu — ca aru fi mai bine daca aru domni si in diu’a de astadi absolutismul cu vergea lui de feru. Elu ni infiintia scóle, ni le organisa si ni le inspetiuna binisioru, astu-felu organisate ni le dede in manele nóstre, candu elu se duse d’in tier’a nóstra, si ce facuramu cu ele noi, respetîve oficialatele ultraconstitutionale in a carorua mane devenisemu si noi ? Constitutionalismul d’in 1861 — respetîve acei barbati contra desvoltarii natiunalitatiloru, in a caroru a mane erâ atunci guvernarea — sfatuiâ poporului romanu a contrage scólele d’in 2 sau 3 a face un’a, câ ce scólele — diceau ei — e o sarcina mare pentru poporulu apesatu si de alte greutati ce abia le mai poate suporta. Donmi’a loru pe atunci voiau a si castiga popularitate folosîndu-se de nepreceperea poporului pentru a-lu conduce la o întunecime si mai mare, candu apoi după plăcu ca si pe o machina se lu poata folosi de instrumentu pentru scopurile loru cele ascunse. Dar’ multiamita vegliiarei cei tredie a stimatei nóstre preotimi, carea sclii se lumineze si de asta data poporul, ca se nu derime insusi edificiul fericirei sale viitorie. Cu tote aceste nestiintiele constitutionaliloru nu potura remane cu totul fara resultatu, se sparse organismul, lipsi inspectiunea, in câtu cu dreptu cuventu potemu dice cu scólele nóstre populare au perdutu unu anu d’in viéti’a loru. După ce trecu acelu constitutionalismu, mai netolerabile de câtu chiaru absolutismul fatia cu pretensîunile natiunalitatiloru nemagiare, venindu provisoriul cu o natura mai blanda, acestu sîstemu incepu a sprijini iarasi caus’a scolare, doveda ordînatiunile cele multe ale Locutienintiei reg. publicate si in colonele acestui dinariu, dar’ totusi nu fii in stare a aduce scolele nóstre populare nici macaru la aceea inflorire, la care steteu su absolutîsmu, astu-felu suntemu cu scólele pana in diu’a de asta-di. D’in tenerimea cea numeroasa abia a treia parte, iar’ in unele locuri a sut’a mai cercetéza scólele, cu ce cei mai multi părinți, ne sciindu pretiul inca folosul scólei, neastrinsi de poterea esecutîva, nu-si tramitu copiii la scóle. Scriitoriul acestora sire a avutu ocasîune a se convinge in fapta despre starea acest’a trista, anume acii e anul amu conComitatu pe M. O. D. protopopii S... o d’in B. ca directorii scol. in cercul seu la mai multe esamine prin scolele populari, si anume in o comuna C.. d’intre cam 180 de invetiacei erau numai 25 la scóla, in o alta cmuna K . . amu aflatu numai 1 din unu copilu, si acestua a cantorelui localu. In comuna D... n’amu aflatu in scóla nici invetiutoriu nici copii, in curtea scólei ne primi unu cane mare ce era se ne traga la pamentu, daca nu ne sosîâ aperare. Dnul S . . o nui spuse câ a mai cercetatu acést’a scóla, i-a demandatu invetiatoriului a nu tienb cane câ*cei copiii se temu a veni la scóla, dar’ invetiatoriul nu ascultă, iar’ mediul aceastringatorie nu-i stau spre dispunere. Susnumitul Domnu intreba apoi de antîstii comunităţii pentru ce nu se ingrijescu de cercetarea scelei in urmarea ordînatiunei ce li-a comunicaţii, antîstii se scusara câ a publicaţii ordînatiunea, iar’ a astringe la împlinirea ordînatiunei n’a potutu pe nimene câ ce spre acést’a n’au capetatu facultate de la respetîvele oficiolate superordînate. Retornandu intrebaiu de la susnumitul Domrnu cu cari i se păru a fi căușele acestei stări deplorabile a scoleloru nóstre populari, si DSa mi respunse câ defeptele vinu de la lips’a de mediulóce esecutîve. Su absolutîsmu — continua — pe candu sustâ consîliariatele, ele in casul de lipsa aveau spre despunere si potere esecutîva, iar’ de candu scólele au venitu in man’a preotimei, respetîvii protopopi ca Directori scolari sunt lipsiţi de aceste mediulóce, seu trebue se le céra pe calea ordînariatului, in asemene casu cerendu-le estu-tempu, mediulue le vinu pe anul viitoriu, candu adese reiaiumile sau schimbatu, séu mediulócele nu se potu intrebuintia astu-felu ca se corespunda scopului. DSa d’in esperiinti’a ce si-a castigatu mărturisi mai departe — câ căușele scolare, voindu a organisa si inspectiunu bine scolele, sunt atâtu de multe si grele, câtu spre manipularea loru se recere neaparatu unu ificiu nedependînte, buna era precum a fostu celu de su absolutîsmu alu consuliariloru si inspectoriloru scolari, cari totuodata poteau dispune in casul de lipsa si cu mediul ace astrugatorie, pentru ca celoru nepreceputi ori câti li se va vorbi de interesele spirituali, ei preferescu cele materiali ce li aducu copiii prin lucrările amesurate etatei loru. Deci d’in aceste e invechratu ce sminta mare a comisu guvernul ungurescu candu a desfiintiatu consîliariatele, câ ce in locul acestorua n’a schitu infinitiu alte institutiuni, necum mai bune, dar’ nici macaru de acele care se ne desdauneze pentru consiliariatele desfiintiate. Comisîunea de la Locutiminti’a reg, ce se ingrijesce de instrucțiune, nu mai scie ce se intempla prin provincie, ea nu are emisari d’in sinul său cari se cerceteze scoalele, si se se convingă in fapta despre stirea loru, ci primesce informatiunile de la a tri-a mana, deci nici nu se poate intipia ca ordîatiunile ei se fie corespundiatorie innaintarei, candu ea n’a vediutu in persoana impregiurate, sau candu tocm’a nu le cunosce nici depate. Deci dorirea noastra aru fi ca guvernu ungurescu se restituie consîliariatele, daca ira si n’a sclutu a face ceva mai bunu, mai crespundiatoriu. — De alta parte sperâmu câdîet’a viitoria chiamata a regulâ si pretensîuile natiunalitatiloru nemagiare, va sei a trae intre aceste si caus’a instruiti unei, si va ai modul de a pune scelele popurali si cele in ’nalte natiunali, nu numai su controlul sttului, ci si a respetîveloru natiunalitati neresate, ca ce acéstea aru fi despusetiunea ce mai corespundiatoria pentru a escita intreatiunalitati instinctul rivalității pe calea proresului. II. Instruire Alu doile defeptu in scóle nóastre populari la toata intemplarea e instruirea, anume obiectele de instruire sunt pe câtu se poate de reu alese; se incepeau cu intrarea copilului in scóla. De locu la intrarea lui in scóla i se opunu patru greutati, cu ce elu trebue se invetie patru alfabete, celu romanu, celu chirilicii, celu nemtiescu si celu magiam. Nici unul nu are ceva asemenare cu cel’alaltu, numai celu magiam folosîndu-se de literele latine asemena celui romanu, inse e intocmitu după cerinti’a si firea limbei magiare, prin urmare copilul usiorare pote avè, dar’ nu si scapare de la greutate. — Copilul avendu a se lupta de locu la intrare cu atâte greutati, si perde voi’a, i se frânge dîliginti’a. Câtu de reu e metodul acestua, soie veri-cine, dar’ daca totusi după multe ostenele s’am poté castiga ceva resultate, ele sunt nefolositorie, anume: de cetirea cu alfabetul chirilicii nu va avl copilul in viétia nici unu folosu, acestu alfabetu e essîlatu inca acii, iar’ pe candu va cresce generatiunea viitoria sperâmu câ numai d’in poveste se vom cunosce scrisorile romane cu slove. — Pentru literaţii noştri la toata intemplarea slovele vom fi de interesu, câ ce cărţile vechi ale literaturei nostre sunt scrise cu slove, dar’ copiii in scólele populare se pregatescu pentru cele necesarie in viétia, si nu pentru studie critice asupr’a literaturei vechi a Romaniloru. Dar’ nici d’in puntu de vedere didacticii nu pote se se recomande alfabetul chirilicii, cu ce literele n’au tonul cu care se numescu, astu-felu de de unde se scie bietul copilit câ iorli suna â, pana va culege unii picii de esperiintia in sonul originalii alu cuventeloru, mai atât’a reînpu consta Câtu invetiarea unei limbe necunoscute inca. Vorbescu d’in esperiintia. Deci de oarace nici unu motîvu nu poate fi perttm alfabetul chirilicii, aru fi de doritu ca acest’a se se elimineze cu totul d’in scoalele noastre, iar’ unde se totu mai sustiene prin autoritatile școlare, aru fi bine ca părinții se se ingrijeasca ca copiii loru se scape de acést’a adeverata tortura a mintii si perdere de tempu. Daca copilul ajungandu la etate va voi a se pregăti pentru scrutarea literaturei vechie, atunci prin o tabula ce i va splica sunetele sloveloru, va potu ceti cărțile vechi, se va folosi de aceea tabula ca de chei’a hieroglifeloru, si scopul si-lu va ajunge tocm’a asile ca si candu in copilăria am fi suferitii tortur’a invetiarei sloveloru. Propunerea cetîrei nemtiesci si unguresci in scolele poporale romane , impedeca tenerimea de la invetiarea cetîrei romane; scimu si aceea, câtu de putienu tempu frecuenteza ea scóla, dar nu se pote recomenda nici pentru aceea, câ ce tenerimea nu i pote luâ nici unu folosu acestei sciintie, ce ajunge cunoscinti’a cetîrei fara cunoscinti’a limbei . — Romanii de comunu locuescu in massa compacta, candu vinu in coatîngere cu cei de alte natiunalitati, nu potu avè nici unu folosu d’in sciinti’a cetîrei limbeloru străine. Copilul Romanului frecuentéaza fóarte putienu tempu scól’a, si tempul acestua trebue se lu folosésca spre invetiarea cetîrei romane, ca ce incepandu la tote,remane a nu sei nici un’a. Dar’ se presupuneau ca Romanul si da copilul seu ca se frecventeze scol’a comunale in mai lungu tempu, nici in asemene casu nu trebue se perda tempul cu invetiarea cetîrei unguresci si nemtiesci, ca ce după ce scie ceti romanesce, sunt pentru elu alte sciintie cu multu mai necesarie in viétia, precum scrisoarea, socot’a, geografi’a, istori’a, fisîc’a, agricultur’a si altele. Cunoscinti’a cetîrei unguresci, si nemtiesci e folositoria numai pentru aceia, carii se pregatescu la gimnasîe sau alte institute mai nalte, inse unii ca acestia si capeta sciintiele pregatitorie prin scólele normale si altele, deci nici d’in unu puntu de vedere mi se poate recomenda aceste doue obiecte de invetiamentu pentru scólele populare. — Daca voimu se cultîvâmu poporul, se lu cultîvâmu in lim-