Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-02-25 / nr. 13
Anulu IV. Nr. 13.267. Joi 13./25. Febr. 1864. Est de doue ori in septemana Joia si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ jumetate de anu 5 „ „ „ trei lune . . . 3 „ „CONCORDIA „ trei lune . . . 3 „ 50 cf. DIURNALU POLITICII SI LITERARID. pentru Roraani’a si Strainetate pre anu intregui . . 14 fl. v. a. „ jumetate . . . 7. „ Prenumeratiunea se face la Redactiunea diurnalului S t r a t’a lui Leopoldu Nr. 8, unde sunt a se adresă tote scrisorile. Scrisori nefrancate si corespund in tre anomine nu se primeseu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicaţiuiilor au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 12/24. Fauru 1864. Precandu revolutiunea polona e aprope de a se stinge in pârtile supuse Russiei, nefericitii Poloni, vediendu sîtuatiunea politica a Europei a fi ajunsu la unu punctu forte seriosu prin intrarea Prussianiloru aliati cu Austriacă in Iutlandîa si prin acestea inchuidiendu-se calea negotiatiuniloru diplomatice si luandu resbelulu danicu dimensiuni mai mari, intrebuintiara ocasîunea de a strămută, activitatea loru pre unu teremi vecinu, care atrage mai de aprope si atentiunea nostra de ora ce facemu parte d’in monarc’a austriaca. Diurnalele d’in Vien’a ni aducu sciri positive despre tristele incercari ale guvernului nationale polonescu de a organisa in ducatulu Cracoviei si in regatulu Galiciei o rescola cu tote fiorile ei asémene celei ce tienii unu anu de dile in Polonia rusesca si care după atâte versuri de sânge si sacrificări ne mai audite lua unu capetu atâtu de tristu. Se dice adeca, cumca guvernulu natiunale celu nevediutu si-ar fi pusu siediementulu in Cracovia, unde purcede in modulu cunoscuţii a scote contributiuni de la cetatieni amenintiandu cu morte, ce se esecuteza cu rigorosetate inesorabile si intru ascunsu asupr’a renitentiloru. După informatiunile sosite d’in ambele provincie locuite de Poloni agitaţiunea e atâtu de mare in câtu guvernulu de Vienna au trebuitu sa iee aspre mesure pentru asecurarea vietiei si a averii supusiloru sei si pentru sustienerea liniscei publice. Poporele Austriei au dovedîtu multa simpatia câtra nefericită Poloni, ba insusi guvernulu austriacu intru inceputulu rescolei polone aretase pre si care bunavointia pentru caus’a nefericitei Polonie. Acestea vise au avutu marginile sale, cari precum usioru se pote pricepe sunt totodată si mărginite imperatiei austriace, cari odata călcate nu mai potu rechiamă compătimire d’in partea guvernului ce vede turburata liniscea supusiloru sâi. Compatîmimu vediendu unu poporu nefericitu, dar calea reinviatei natiunalitată si a recascigârii libertâtiloru perdute nu pote fi aceea pre care ambla sicarii, prin care se pateza numai caracterulu natiunale alu Poloniloru atâtu de bravi, incâtu au meritatu stima Europei. In Austria tote poporele, si cele amice causei polone se voru instraina de câtra urditorii unoru incercâri de silnicia ascunsa, ce imple de groza Inimele poporeloru civilisate. Sperâmu câ provinciele nordice ale Austriei nu-si voru perde cumpetulu si câ guvernulu nostru prin mesure intielepte si blande va sol delatura pericolulu ce se vede a amenintiu pacea si unitatea statului. Noutâtile d’in urma de la fruntariele Jutlandîei faceâ a se prevede câ ostile aliate voru portă, resbelulu in acesta provincia. Intru adeveru schrile electrice sosite cu data 19. si 20. lauru spunu, câ ostile austro-prussiane au trecutu preste fruntarie aprope de Dalbi si Bistrup si câ ostile danice desiertandu cetatea Coldîngu avura o lupta usiara cu o patruila de husari a anteguardîei ce esise a recunosce teritoriulu Schleswigianu. Generalulu Mulbe care demandase acesta recunoscere primi ordînatiunea de a tienl cuprinsu Coldîngulu, dar a nu trece mai departe. In cortelulu generale alu maresialului se ascepta ordinea de la Berlinu spre a merge innainte sau spre a incepe miscamentulu de retrăgere. — Asta alternativa d’in urma, adeca retrăgerea ostiloru aliate, ce s’ar park neesplicabile se confirma prin doue depeste de Flensbourg si de Dresda. Cea d’antâia dice câ intrarea anteguardîei inJutlandîa n’are sâ fie decâtu o demustratiune menita a face presiune asupr’a negotiatiuniloru de armistitiu si câ se va incliia o suspindere a armeloru. Depesi’a de Dresda e cu multu mai enigmateca; ea asecureza, câ guvernulu prussianu ar fi fostu suprinsu intielegandu mersulu armatei a supr’a Colciîngului, ce maresialulu Vrangelu ar fi ordenatu sub a sa propria responsabilitate. Tote aceste ceru a fi splicate si ascundu fara indoela ore cari-va incidîntie dîplomatîce In tota intemplarea esîtatiunea apriata a curtiloru aliate fatia cu o resolutiune atâtu de grea, precumu e navalirea pre pamentulu Daniei, adeveresce, ca ele tragu socotéla importantiei decisive si europene a unui actu ca acestu a Intru adeveru, invasîunea Jutlandei ar schimbă cu totulu cestiunea ce face asta di fondulu resbelului. Cele doue poteri nemtiesci n’au incetatu de a dechiara, cu scopulu loru imicu intrandu in Schleswig eră de a luă provinci’a ca ipoteca a impliniră promisîuniloru si mai alesu pentru a se delatura resbelulu intre Dania si Confederatiunea nemtiesca. Acum navalindu intr’o provincia eârchisîvu danica, conflictulu amenintia dîreptu esîstinti’a monarcei insesi, ordinea politica a Europei s’ar pune la întrebare, si ar fi cu anevoe poteriboru mari a privi in pasivitate la desbinarea Daniei si la impartirea jafului. La Parisi in consîliulu ministeriale trenutu mai de aprope s’ar fi decisu, ca după luarea Duppelului prin aliați, guvernulu francescu se va insoti cu celu anglescu pentru a reinnoi propusetiunea armistitiului, si ca de s’ar refusâ si de a dou’a ora, sau daca aliată ar navali in Jutlandîa, atunci Francia ar vedé intru acesta refusare unu evinementu de cea mai mare insemnetate si ar a v i sâ« Acestu cuventu e plinu de eventualităţi seriose, inse astâmperulu si deferinti’a Austriei si a Prussiei lu potu conjură. In ametiel’a (adeverata captare) ce au cuprinsu pre toti Nemţii, celu mai mare servitiu ce li-saru potte face ar fi o amenintiare la Rinu, atunci nu ar mai fi neci o desbinare intre Nemţi, tota Germani’a ar fi un’a intru aperarea vetreloru străbune, parasîndu resbelulu danicu d’impreuna cu ducatele cele de certa ; inse acest’a ar fi o eventualitate ale careia urmări trebue se le iee in socotîntia atâtu Anglia si Francia, câtu si Germania si anume aliată spre a nu impinge lucrulu pana la estremitati. Dîet’a federale se ocupa cu unu siru de propusetiuni in privinti’a ducateloru, propusetiuni cari se abatu forte de punctulu de vedere alu Austriei si a Prussiei, decidendu cestiunea desbinarii ducateloru de câtra Dania, si a sucesîunii in favorea principelui pretendînte. Intru acestu intielesu au decisu si conferintia ministeriale de Wurzburg, estmodu ruptur’a intre cele doue poteri mari si stăturile secundarie ale Germaniei au devenitu o fapta ce va inmari incurcatur’a, decum va dîplomati’a nu va statul au sâ deslege au sâ taie nodulu acestu gordîanu, tulu imperiale.“ — Dîet’a trecuta croata, după disele autorelui, eră molipsita de spiretulu dualismului ce domnia pe atunci in Ungari’a, si constituirea Austriei intr’unu statu unită constitutionalu se parea problemateca. Dualismulu se esprimea invederatu in adres’a dietei unguresci de atunci, si de aceea se tragea la indoiela resultatele ce le voru eluptă barbatii de statu, a caroru devisa eră: a face d’in Autri’a unu unicu statu constitutionalu, si a află base unitatii statului. In Ungari’a credeau ca ide’a de uniune personale e unic’a condîtiune de impacare, si acést’a idea se lățise si la poporele ce au traitu lungu tempu in legătură cu Ungari’a, ea se parea a fi efluinti’a desvoltarei istorice. Dar’ de la dîet’a d’in urma au trecutu doi ani, părerile s’au schimbatu forte, ceea ce atunci se parea numai ilusîrie asta-di a devenitu adeveru, si d’in contra cele ce credeamu a fi cu potîntia vedemu ca asta-di suntu nemicite de câtra corelatiunile factice ale stateloru si poporeloru. Magiară, cari in dîet’a d’in 1861 se luptau pentru validetatea legiloru loru d’in 1848, si pentru a pazi principiulu de dreptu se isolau de câtra verice consîderatiuni si intrebari despre conveniintia politica si oportunetate, acu începu a se convinge cumca consecinti’a spiretului istoricu nu consta intr’aceea, ca sa se ignoredie cele ce sustau de patru secle, si cu recunoscerea istoriei se pete conformă cu recunoscerea recerintieloru pretinse de tempulu presînte. Credemu câ nu ratecimu candu spunemu, câ magiară totu mai tare dorescu o transactiune cu Austria, si spre acéstea nu mai receru ca de condîtiune o restitutio in integrum a tuturoru legiloru loru. — „Poporele nemagiare ale Ungariei, cari la olalta luate la numeru întrecu pe magiari, câtra semeni’a domnitorie magiara nutrescu aceea neîncredere, carea, dorere! e forte scusata prin istori’a mai vechia si mai noua. Aceste poporatiuni nu voiescu a sei nemicu despre unu imperiu magiar ; ele suntu petrunse de convingerea, cumca esîstinti’a loru natiunale aru fi inmormentata intr’o astu-felu de Ungaria precum voiescu a o infiintiă conducătorii presînti ai seminţiei magiare, ele — poporele nemagiare — de securu aru ascepta tote condîtiunile pentru unitatea statului monarciei austriace precum acele suntu precise in dîplom’a d’in 20 opt. 1860, daca in schimbu li s’aru dă ceva garantie pentru desvoltarea nationalitatii loru. Cumca barbatii de statu ai Austriei voru sei sa folosésca acestu antagonismu alu poporeloru nemagiare in contr’a magiariloru spre scopulu constituirei unitate! statului, despre acést’a nu se va indoi nimene, care cunosce numai in câtu va istori’a monarciei austriace. — Ceea ce s’a intemplatu in Transîlvani’a in tempulu mai de curundu, lu pote convinge si pre celu mai mare contrariu alu unetatei Austriei, cumca acést’a unetate e totuodata unic’a condîtiune, cu care e cu potîntia esîstinti’a natiunale a descliniteloru popore, d’in care e compusa monarc’a d’Austri’a.“ Dîet’a tierei nostre — dice autorele — prin art. XLII d’in 1861 a dechiaratu de incetata tota legatur’a cu Ungari’a, a remasu credinciosa principieloru d’in 1848, si atâtu decisîunea d’in 1848 câtu si cea d’in 1861 in privinti’a despartirei de câtra Ungari’a au primitu pri ’nalt’a santimare de la Majestatea Sa apostolica, comunu nu mai avemu alta de câtu actulu de încoronarea regelui. Dîet’a nostra d’in 1861 a decisu definitîvu pusetiunea nostra câtra Ungari’a, dar’ spre mare dauna a nostra a lasatu nedeslegata cestiunea de relatiune câtra intregetatea monarcei, la rescriptulu reg. respunse ca nu voiesce a partecipa la senatulu imperiale. Croati’a, prin organisarea definitiva a cancelariei de curte la Vien’a apoi a unui tribunalu supremu in tiera, prin efeptuirea legelatiunei, ce i s’a datu in urmarea dupl. d’in opt. Cestiunea de constitutiiine. D’in Zagrabi’a primimu o brosiura politica su tîtlulu: „Condîtiunatu seu necondîtiunatu ? ! O părere despre deslegarea cestiuniloru nostre, tradusa d’in limb’a croata. Zagrabi’a, 1864.“ O facemu cunoscuta in estrasu onoratului publicu, parte pentru ca sîtuatiunea politica presînte a Ungariei e analoga intru multe cu cea a Croației, parte pentru ca sa vedemu părerile fratiloru Croați, ca ce pasă ce-i voru face ei in aceast’a cestiune, nu voru pote remané fara impresîune asupr’a Ungariei. Anonimulu autoru alu brosiurei amintite, se incerca mai antâiu a scusă procedura dietei croate trecute, candu la rescriptulu reg. d’in 12 martiu 1861 prin care eră chiamata la senatulu imperiale pe 20 aprile a acelui anu, dîet’a respunse cu renumit’a decisîune : „Croati’a gi Slavoni’a nu partecipéza la sena