Concordia, 1864-1865 (Anul 4, nr. 1-105)
1864-10-09 / nr. 78
Anulu IV. Nr. 78.332. Domineca, 27. Sept., 9. Opt. 1864. Ese de done ori in septemana J o i ■ a si Dominec’a. Pretiul pentru Austri’a pre anu intregu . . 10 fl. v. a. „ juraetate ae anu o „ „ » trei lune . . . o * „CONCORDIA. pentru Romani’s si Strainetate pre anu intregu . . 14 fl. v. a. n jumetate • . . . „ trei lune . . . 3 „ 50 cr. DIURNALU POLITICO SI LITERARII!. Prenumeratiunea se face la Tipografia Trattner - Caroliana in strat’a donmesca Nr. 2. era corespundintiele la Redactiunea diurnalului S t r a t’a Sacarului (Zucker- Gasse) Nr. 9. unde sunt a se adresa tote scrisorile ce privescu administratiunea, speditiunea, etc. Scrisori netrancate si corespundintre anomine nu se primescu. Scriptele nepublicate se voru arde. Pentru insertiunea publicatiuniloru au a se respunde 6. cruceri de linia. REVISTA POLITICA. Pestea 26. Sept. 9. Opt. 1864. Impartesimu prescurtata depesita prin care D. Drouyn de Lhiuys au incunoscintiatu pre solulu Franciei la curtea de Roma despre negotiatiunile d’in cari au resultatu inchlarea conventiunii franco-italiane. Acestu actu, ce porta datulu 12. Sept. insira cu amenuntulu consîderatiunile de fapta si de principiu, cari indemnara guvernulu francescu a se preocupă de nou de sîtuatiunea anormale, care i s’au facutu prin presînti’a ostiriloru francesci in Roma , si a cercă modulu prin care s’ar potb pune căpetu acestei stări. — Dîsentiemintele neincetatu reînnoite intre curtea de Roma si autoritățile francesci; opusetiunea constante de doctrine retrograde, cari predomnescu la Roma fatia cu principiele moderne cari tragu in cerculu loru polltîc’a francesca; schimbarea ce s’au intemplatu in polltîc’a italianesca prin apesarea seu calcarea partîteloru esaltate in fine, renunciarea guvernului ital, la totu proieptulu de a intră in Roma cu forti’a (sîla); aceste sunt argumintele invocate prin ministrulu afăceriloru esterne alu Franciei, pentru a justifică inchlarea conventiunii. Incâtu pentru garantiele date pentru viitorime Sântului Scaunu, aflamu in depesia totu acele dîstinctiuni implicite ce s’au facutu in dinamele semioficiali si anume in . n s t it u t i u n au 1.“ — Aperatu in intru prin ostire propria si credînciosa, scutîtu de d’in afara prin oblegamintele Italiei, guvernulu ponteficale se va află, după parerea guvernului francescu, in condîtiunile necesarie pentru a-si asecură nedependînti’a sa Adecă cu alte cuvinte i se spune verde Stului Părinte, că daca are a asceptă ajutoriulu Franciei in contr’a atăcuriloru de d’in afara, spre a se aperă in intrulu statului seu nu se pote radimă decâtu pre insesi poterile sale si pre armat’a sa. Dinamele nu mai inceta de a comentă not’a ministrului fr. si tote sunt de aceeasi părere că cuprinsulu ei nu e favorăbile Stului scaunu. Asile intr’ altele „Gazeta de Franca“ dice „not’a e unu requisîtoriu si D. Drouyn de Lhuys n’au avutu intentiunea de a adauge prestigiului Romei tempurarie, neci de a reduce (imputină) dificultăţile ei spiretuali! Elu-i adreseza oratiunea sa candu o vede in fundulu putiului. La asta oratiune Roma tempuraria, — care e una cu cea spiretuale, — respunde prin rogatiuni publice si procesiuni ordonate, fatia cu grelele impregiurari, in decursulu octavei Rosariului. Acum usioru se pote pricepe temerea si ingrijirea Stului Părinte, câ ce după intielesulu acestei note nu mai pote fi neci o indoela despre sortea ce se pregatesce poterii tempurarie. Soirile mai noue sosite d’in Roma spunu că S. S. Ponteficele e pre superatu si neodîhnitu; nu mai ascepta ajutoriu de la omeni, deci s’au intorsu câtra Ddieu, despunendu ca in decursu de 7 dile (3 — 9.) Optovre, 36. de conventuri calugaresci să faca penitîntia si rogatiuni publice pentru delaturarea periclului ce amenintia poterea temporaria a Ponteficatului si patrimoniulu Stului Petru. — Ore splretulu santu nu va veni astoptî Stului Părinte cuvintele Intemeiatoriului Credîntiei, alu caruia vicariu se dice a fi pre sine „Imperatea mea nu e d’in lumea acést’a.“ Intru adeveru Ponteficatulu atunci va fi in culmea sublimității sale si in puritatea primitiva candu va domni numai preste spirete si nu va mai portă urgi’a unei guvernări lumesci. Dorere, că acestu adeveru S. Sa d’impreuna cu colegiulu cardînaliloru nu voru se-lu recunosca de buna voia, decâtu numai constrinsi prin forti’a fapteloru neindurate. Cestiunea monastiriloru închinate d’in Romania , care se parea a fi mai ca deslegata, incepe a se incurcă de nou in urmarea opusetiunii patriarcatului de Constantinopole caruia acum nu i se pare destula neci chiaru desdaunarea de 150 milione de Lei oferita prin guvernulu României, ba evlaviosulu patriarcu inca mai contesteza si Portei otomane dreptulu de a-i impune o transactiune. Greutatea si pledecele remanu dara intru intregetatea loru si negotiatiunile au a se incepe de nou si pre alta base. Gresiela mare au facutu guvernulu României, candu spre a immora Inimele avide ale greciloru rapaci, au grabitu a urcă suma de desdaunare, cace prin acestu actu, in locu de alu primi ca o dovada de liberalitate creştina a Romaniloru. Grecii au prinsu corne cari numai prin portarea resoluta si barbatesca a guvernului României si prin sentiulu de ecuitate, daca nu mai are, alu diplomaţiei poteriloru garanţi, se voru potri ciuntă si rumpe. Se pote vnse că aurulu avutiloru călugări grecesci să fi isbutîtu a mitul pre membrii conferintiei d’in Constantînopole, si nou’a resîstintia cerbicosa a patriarcatului să fie chiaru resultatulu acestei mituiri, atunci guvernulu României are indoita detorintia de a preveghiă aspru si de a se pune cu totulu pre terenulu negatiunii fatia cu nesce pretînsînii esorbitanti si cu indesuirea diplomatiei fără de consciintia in drepturile autonomice ale statului romanu. Desi va sei aperă Romania nedependinti’a si autonomi’a sa cu resolutiune barbatesca va fi respetata fără indoela, era de nu, va fi calcata, precum o patiescu toti cei fricosi si cari nu sciu apretiui drepturile loru si poterea ce diace intr’insele candu sunt aperate cu vigore. Intreprindietoriulu construerei cailoru ferate in Romania, D. Ward d’in Londonu, au semnalisatu prin telegrafii la Bucuresci, că in scurtu are se plece d’impreuna cu mai multi consoti in Romania unde va despune cele trebuinciose pentru grăbnic’a inclepere a lucruriloru la lineele ferate. — Dorimu ca asta scrie să se prefaca in adeveru. De la dict’a Transilvaniei. S i e d î n t i’a d’i n 3. Optobre. In ante d’a trece la ordinea dilei, Herberth interpeleza pre presiedinte : că bre se va așterne estu-timpu spre desbatere bugetulu tierei ? — Presiedintele respunde că comissiunea respetîva si-a facutu degiă raportulu, care acu e datu spre tipărire si la tbta intemplarea va veni estu timpu la desbatere. — Bugetulu de care e vorb’a , s’atînge d’anulu 1863/4 , de celu pe anulu venitoriu inca nu s’a facutu menţiune. Mo g’a face presiedintelui interpelatiunea că bre n’avu sol să-i dee desluciri de ce nu s’a datu inca pri ’nalt’a santinnare la artîcululu de lege d’in anulu trecutu in privinti’a intrebuintiarei limbeloru tierei in oficiele publice ? — Presiedintele respunde că in asta privintia nu e in starea dă desluciri. La ordinea dilei erau acei §i d’in regulamentulu dietale, in cari se insira orasiele si cercurile indreptatite d’a tramite deputati. Al. Bohatielu polemisu cu Koronka, era Pecker ceru câte unu deputatu pentru patru orasie sasesci. — După inchlarea descusîunei a decursu o desbatere lunga asupr’a ordului intrebariloru, in fine se primi amintîtului, după testulu propunerei regimului. Comissiunea a recomendatu ca si B la siuu se căpete unu deputatu desclinitu. Presiedintele provoca ca cei ce voiescu deputatu desclinitu pentru Blasiu să se scole. Se scola. Presiedintele enuncia cumca cei ce se scolara sunt in minoritate. Romanii pretîndu a se face votîsare nominale. In decursulu acestei scene paresescu sal’a dietei dd. Puscariu si Esc. Sa Vas. Lad. Popp. Alduleanu vota contra. Resultatulu votarei fu: 42 pentru, 36 contra. — Presiedintele dechiara că mai ’nainte la scolare intr’adeveru au fostu minoritate cei ce voiau deputatu desclinitu pentru Blasiu, dar acu sunt in majoretate cu tote că unii au paresîtu sal’a. Conchidiendu după cuvintele introducerei §-lui d’in cestiune, acestua aru fi numai provisoriu adeca pana la efeptuirea nouei impartiri a tierei ; era proieptulu regimului vorbesce despre despusetiuni definitive. Majoritatea a votatu pentru cestu d’in urma. La capetulu proieptului de lege B a r iti u proiepteaza urmatoriului : „Legea aceasta pasiesce in validitate d’in diu’a publicarei ei in dieta.“ B a r o m i i i proiepteaza ca legea se pasiesca in validetate după santinnare. Consecinti’a propunerei dlui Baritiu este, că guvernulu nu e in starea desfiintiă diet’a fara ca să o conchiame celu putienu pentru ca să publice in ea macaru pasirea in viétia a acestei legi. Cu totulu altumintre este acést’a cu propunerea dlui Balomiri. Rosenfeld si Zimmermann au partenitu pre Balomiri, cu ce ei vedu in propunerea lui Baritiu o restringere a drepturiloru coronei, numai atâtea pretîndu ca publicatiunea să se faca in aceeasi sessiune. La votîsarea nominale se primesce propunerea lui Baritiu cu 36 de voturi contra a 33. Multi estra orasi d’in sala. Pentru Baritiu a votatu si unu sasu Conrad, si unu unguru Toth. Mane fiindu diu’a numelui Maj. Sale, diet’a se va presentă in corpore comisariului reg. diet. Siedinti’a viitlria se va insciintiă prin placare. Memorandu in caus’a muntiloru, cari s’au ruptu d’in teritoriulu Tiorci-Bouianesci si alu Moldovei la 1769, si s’au intrupatu cu Transîlvani’a. Munţi revindecati se chiama in Transîlvani’a acei munţi cari, la anulu 1769, cu ocasîunea regularei granitieloru intre Transîlvani’a, Romani’a si Moldov’a, s’au cuprinsu de câtra Austriaci, parte d’in teritoriulu României si parte d’in alu Moldovei, cu ce la acea regulare a granitieloru, pajorele c. r. austriace se asiediara mai in intrulu acestoru doue tiere de cum erau ele asiediate in temeiulu tratateloru de pace de la Pasarovitz si Belgradu in anii 1718 si 1741. Nu scimu mai de aproape, cum s’a motîvatu acesta noua regulare de la 1769 , nu incape inse indupéla ca acést’a s’a facutu in urmarea unei intielegeri intre cabinetele Austriei si Turciei, spre pagub’a principateloru Romane, cu toate ca Turci’a nu avea dreptu la acéstea după vechiele tratate ce are încheiate cu tierele Romane. Cupridiendu-se si intrupandu-se la 1769 cu teritoriulu Transilvaniei, acesti munţi pana la anulu 1786 s’au consîderatu ca unu lucru alu nimenui (res, bonum, nullius), asupr’a caror’a principele domnitoriu potea se despuna după buna-voi’a sa, înainte de întruparea acestoru munți cu Transîlvania, adeca pana ce acei munţi faceau parte d’in teritoriulu tierei romanesci si alu Moldovei, nici unu Transîlvanu n’a potutu se aiba veri unu dreptu de proprietate asupr’a aceloru munţi, d’in simpl’a causa, ca in tierele romane străinii nu poteau se aiba dreptu de proprietate, ba nici chiar guvernulu austriacu nu recunoscea, si pana asta-di nu recunósce, drepturile de proprietate ale boeriloru romani asupr’a partiloru de locuri ce au cadiutu in partea Austriei. Astfeliu s’au respinsu pretensîunile făcute si legalminte documentate de câtra familiele Otetelisianu s. a. asupr’a unor parti de locuri ocupate de Austri’a. Cu unu cuventu, munții revindecati, in Austri’a nu se potea consideră de câtu ca nisce bunuri, asupr’a cârora numai imperatulu potea se despuna. Cu toate acestea, atâtu Sașii d’in Transîlvani’a, câtu si unii nobili Unguri, indata după revindecarea acestoru munți, începură d’in toate poterile a-si vindecâ drepturi de proprietate asupr’a acestoru munți, câte odata chiar si cu forti’a. Inse pretensîunile acestor’a, remasera fara de nici unu efectu înaintea imperatului Iosîfu II, care fii mului d’in acei rari imperati cari iubea poporulu si in deosebi pe Romani. Elu consideră starea cea mi-