Constructorul, septembrie 1950 (Anul 2, nr. 34-37)
1950-09-04 / nr. 34
* " “—'—■ "ü 1 ’ ' s .. ^WfȘ'A'- T" Și«emo dela restabilirea unității mișcării noastre sindicale__ Acumi șase ani, la 1 Septembrie 1944, la numai câteva zile după eliberarea țării noastre de sub jugul imperialismului fascist german, se restabilea unitatea mișcării sindicale. Sindicatele, desbinate prin trădarea social democrației, deveneau din nou o forță unită, organizația de massă revoluționară a clasei muncitoare luptând pentru desrobirea economică și politică a celor ce muncesc. Realizarea acestei unități era încă o victorie pe care o câștigau comuniștii, luptătorii cei mai consecvenți" și neînfricați ai clasei muncitoare. Sub conducerea comuniștilor, oamenii muncii realizau unitatea peste capul conducătorilor social-democrați de dreapta, care ar fi vrut să meargă mai departe pe calea oportunismului, pe calea desbinării și trădării intereselor proletariatului. Sub conducerea ideologică și politică a Partidului, sindicatele noastre porneau acum șase ani pe drumul unității, înconjurate de dragostea și sprijinul tuturor celor ce muncesc. Numărul membrilor, influența asupra maselor și importanța mișcării sindicale în viața economică și politică a țării aveau să crească vertiginos în acești șase ani de la restabilirea unității. Dar toate aceste succese obținute sunt legate de lunga tradiție de luptă pe care o au sindicatele din țara noastră , luptă dârză împotriva asupririi și exploatării burghezo-moșierești și împotriva oportuniștilor social-democrați care au căutat să transforme mișcarea sindicală într-un instrument care să apere interesele capitaliste: înființată în 1905 sub influența revoluției care se desfășura în Rusia, mișcarea noastră sindicală căpăta un conținut revoluționar și punea la temelia ei principiul marxist-leninist al luptei de clasă. Toate încercările agenților social-democrați ai burgheziei de a denatura caracterul revoluționar al sindicatelor aveau să se lovească de dârza opoziție a masselor muncitoare. Ce n’au făcut dușmanii clasei muncitoare pentru a paraliza lupta sindicctelor ? Rând pe rând ei au lansat tot felul de lozinci demagogice și false, căutând să producă haosul și confuzia în rândurile proletariatului. Cu deosebire în perioada dintre cele două războaie mondiale, social-democrații, simțind că le fug» pământul de sub picioare, că masele muncitoare urmează tot mai masiv pe comuniști, au recurs la cele mai mârșave manevre pentru a pune stăpânire pe sindicate și pentru a le folosi așa cum cereau interesele stăpânilor lor capitaliști. Oportuniștii social-democrați ai internaționalei a doua au căutat să arunce sindicatele sub influența reformismului. Susținând că mișcarea sindicală nu trebue să aibă un conținut politic, că ea trebue să fie „independentă” și să lupte numai pentru revendicările economice, oportuniștii înșelau în modul cel mai ordinar pe muncitori, căutând să-i îndepărteze de la lupta lor împotriva exploatării capitaliste, înțelegându-se pe ascuns cu patronii și susținând interesele lor. O astfel de mișcare sindicală a vrut să facă social-democrația în țara noastră. Sindicate reformiste, trădătoare, așa cum mai există încă și astăzi în Anglia și Statele Unite, unde o clică de aventurieri și demagogi cocoțați la conducerea mișcării sindicale s-au transformat așa cum spunea marele Lenin în «câini de pază” ai capitalismului. Lupta dârză a comuniștilor a împiedicat pe oportuniștii social-democrați să târască mișcarea sindicală în mocirla trădării proletariatului. Comuniștii au știut să folosească bogata experiență de luptă sindicală a bolșevicilor, au făcut să triumfe în sindicatele noastre tactica revoluționară, linia justă marxist-leninistă. Atunci când mârșavii trădători social-democrați au mers în nemernicia lor până la spargerea unității sindicale, comuniștii au strâns în jurul lor majoritatea oamenilor muncii înființând sindicatele unitare. In timp ce social-democrații și sindicatele lor reformiste colaborau pe față cu burghezia, sindicatele unitare conduse de comuniști luptau cu avânt pentru dreptul la libertate și pâine al celor ce muncesc. In timp ce Social democrații de dreapta ca Flueraș, Micescu, Grigorovici, mergeau pe față alături de fasciști, comuniștii dădeau grele jertfe organizând lupta proletariatului. Glorioasele greve de la Lupen, în 1929, de la Grivița și Valea Prahovei în 1933 au dovedit cât de puternică era influența comuniștilor în mijlocul masselor muncitoare și au demascat pe reformiști ca spărgători de grevă, ca dușmani fățiși ai proletariatului. Astfel, nici sindicatele reformiste ale social democrației, nici breslele lui Carol al doilea, nici crunta teroare a legionarilor și antonescienilor n’au reușit să înfrângă voința de unitate a clasei muncitoare, să o îndepărteze de steagul luptei de clasă pe care îl înălțau cu neînfricată hotărîre comuniștii. Eliberarea țării noastre de sub tirania fascistă de către glorioasa Armată Sovietică, restabilirea unității, conducerea încercată a Partidului, au dat mișcării noastre sindicale un avânt de nestăvilit Sindicatele au câștigat sute de mii de oameni ai muncii în organizațiile lor, antrenându-i la luptă împotriva guvernelor reacționare ale lui Sănătescu și Rădescu, pentru un regim de adevărată democrație. Susținând formarea unui guvern democratic, reforma agrară, sprijinind justele revendicări ale oamenilor muncii, mișcarea noastră sindicală a ajuns să joace un rol important în lupta politică, să dea o prețioasă contribuție la smulgerea puterii politice și economice din mâinile burghezo-moșierimii, la instaurarea și consolidarea regimului de democrație populară, formă a dictaturii proletariatului. Isbânda marxism-leninismului în mișcarea sindicală a dovedit eșecul total al social democrației de dreapta, a dat un puternic ajutor la clasificarea ideologică a mișcării muncitorești din țara noastră. „Fără unitatea sindicală — spune tov. Vasile Luca — nu am fi putut ajunge la unificarea politică. Fără victoria comuniștilor în sindicate, fără victoria ideologiei marxist-leniniste în rândurile clasei muncitoare, nu ar fi fost posibilă crearea Partidului Muncitoresc Român”. Rolul sindicatelor nu se sfârșește însă odată cu răsturnarea stăpânirii burghezomoșierești, cu cucerirea de către clasa muncitoare a principalelor poziții economice. Dimpotrivă, în perioada construirii socialismului, mișcarea sindicală devine un factor și mai important. Ea are în sarcina ei educarea oamenilor muncii în spiritul muncii eliberate de exploatare, organizarea eforturilor patriotice ale masselor muncitoare de a construi orânduirea socialistă spre care ne conduce Partidul. Urmând strălucitul exemplu al sindicatelor sovietice, mișcarea noastră sindicală, condusă de Partid a făcut față cu cinste acestor înalte sarcini. Nu există astăzi nici o problemă legată de munca și de viața oamenilor muncii de care să nu se ocupe mișcarea sindicală. Problemele producției, ale culturii și sportului, asigurările sociale, organizarea odihnei oamenilor muncii, cantinele, creșele și căminele de copii, iată numai câteva din preocupările organizațiilor noastre sindicale, care au devenit așa cum ne învață Partidul, adevărate școli ale gospodăririi socialiste. Este suficient să privim doar problema organizării întrecerii socialiste spre a ne da seama de marea răspundere a sindicatelor noastre în viața economică a țării, tn făurirea unei noi conștiințe muncitorești, potrivită drumului nostru spre socialism, muncii libere ale cărei roade sunt astăzi în întregime ale celor ce muncesc. Activitatea sindicatelor noastre, avântul întrecerii socialiste organizate de ele, a scos la iveală din rândul maselor muncitoare oameni de tip nou, cu o nouă atitudine față de muncă exemple strălucite de înflăcărat patriotism Mii de fruntași în producție, doborîtori ai vechilor norme, inovatori și raționalizatori mărturisesc succesul pe care l-a înregistrat mișcarea noastră sindicală în educarea revoluționară, socialistă a masselor muncitoare. Sindicatele au fost în măsură să asigure, în acești șase ani, mii și mii de elemente devotate cerute de aparatul administrativ al statului de democrație populară. Mergând astfel pe drumul trasat de Partidul nostru, urmând bogata experiență a Sindicatelor sovietice, mișcarea noastră sindicală a fost la înălțimea sarcinilor sale de luptă pentru construirea orânduirii socialiste. învățătura marxist-leninistă a întemeiat sindicatele noastre pe principiul internaționalismului proletar, al solidarității internaționale a celor ce muncesc. Activând intens în cadrul Federației Sindicale Mondiale și în Uniunile sale internaționale, mișcarea noastră sindicală s’a legat puternic de lupta pentru drepturi sociale și economice a muncitorilor din lumea întreagă, contribuind la întărirea unității sindicale internaționale. Prin sindicatele lor, oamenii muncii din țara noastră au luat poziție hotărâtă împotriva uneltirilor trădătorilor scizioniști din fruntea sindicatelor americane și engleze, agenți mârșavi ai imperialismului războinic. Cu tot atâta dârzenie au înfierat oamenii muncii din țara noastră pe ticăloșii bandiți fasciști ai lui Tito, dovedind hotărîrea de a-și ascuți vigilența lor revoluționară împotriva tuturor manevrelor imperialiste, care țintesc înrobirea noastră și deslănțuirea unui nou război mondial. In lupta pentru pace, luptă călduros susținută de Federația Sindicală Mondială, mișcarea sindicală din țara noastră aduce o importantă și continuă contribuție. Sindicatele mobilizează cu un succes încă neîntâlnit, voința tuturor oamenilor muncii de a zădărnici planurile criminale ale ațâțătorilor la război. Sute de mii de muncitori organizați în sindicate au semnat Apelul păcii de la Stockholm și dovedesc, prin avântul întrecerii socialiste, ferma lor hotărîre de a întări Patria noastră, de a aduce contribuția lor la victoria lagărului mondial al păcii în frunte cu marea Țară a Socialismului victorios. Neîndoielnic, în activitatea sindicatelor există încă destule lipsuri și slăbiciuni. Noi (Continuare în pagina IV-a) „Expoziția permanentă I. V. STALIN“ In ajunul zilei de 23 August, s’a deschis în București „Expoziția permanentă I. V. Stalin”, organizată de Institutul de Istorie a partidului de pe lângă Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. Expoziția înfățișează minunata viață de luptă a tovarășului Stalin. Pentru oamenii muncii din țara noastră, această expoziție este un izvor nesecat de forță, o carte deschisă, din care el poate învăța multe și minunate lucruri. ......................................................Hi.................................Itt..... fn final I — Ha. 344 PAGINI 4 LB_____________Lani 4 Septembrie 1960 Guvernul român sprijină în total propunerile U.R.S.S. la O.N.U. în chestiunea Coreei Nota Guvernului R.P.R. către Consiliul de Securitate Din însărcinarea Guvernului român, președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române, Dr. Petru Groza a înaintat președintelui Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite I. Malik, pentru a fi transmisă Consiliului de Securitate, următoarea notă : Domnule președinte. Din Însărcinarea Guvernului Republicii Populare Române am onoarea vă ruga să transmiteți Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite cele ce urmează: Guvernul român consideră că conflictul deslănțuit prin intervenția trupelor terestre, aviației și flotei americane în Coreea, Înseamnă o gravă lovitură adusă păcii și libertății popoarelor în Răsăritul Asiei și o amenințare a păcii și securității Internaționale. Exprimând voința de pace a poporului român, care cere să se pună capăt sălbaticei agresiuni americane în Coreea, Guvernul român declară că sprijină intru totul propunerile făcute în ședința din 4 August a Consiliului de Securitate de către reprezentantul Uniunii Sovietice, I. Malik, de a hotărî invitarea reprezentantului Republicii Populare Chineze în Consiliul de Securitate, ascultarea reprezentanților poporului coreean în cursul examinării chestiunii coreene, suspendarea operațiunilor militare și în acelaș timp evacuarea trupelor străine din Coreea. Poporul român condamnă manevrele obstrucționiste ale Guvernului american, care pentru a-și acoperi mai departe acțiunile criminale — pustiirea barbară a orașelor și satelor coreene, distrugerea Instituțiilor culturale și sanitare și bombardamentele teroriste împotriva populației civile — în scopul subjugării imperialiste a Coreei. Împiedică adoptarea de către Consiliul de Securitate a propunerilor Uniunii Sovietice, menite să ducă la o reglementare pașnică a chestiunii coreene. Guvernul român consideră că adoptând propunerile reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate — al cărui prim scop este menținerea păcii și securității internaționale — va acționa conform Chartei Națiunilor Unite și voinței popoarelor iubitoare de pace din întreaga lume, care cer încetarea agresiunii imperialismului american împotriva Coreei. PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MINIȘTRI AL REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Dr. Petru Groza Telegrama de protest a Uniunii Sindicatelor constructori trimisă președintelui Consiliului de Securitate, I. Malik Salariații din întreprinderile de Construcții din R.P.R. își alătură glasul lor milioanelor de oameni iubitori de pace din întreaga lume, care înfierează cu indignare invazia banditească a forțelor armate americane în Coreea. Condamnăm cu toată hotărîrea și cerem încetarea bombardamentelor barbare ale aviației americane, care ucid femei și copii, distrugând case de locuit, spitale și școli. Cerem să se pună capăt ororilor săvârșite împotriva poporului coreean, să fie retrase neîntârziat trupele cotropitoare americane din Coreea pentru ca problema coreeană să poată fi rezolvată pe cale pașnică. In numele Comitetului Executiv al Uniunii Sindicatelor de Salariați din Intreprinderile de Construcții din R.P.R. GHEORGHE ROMAN ANDREI HORVATH COMUNICAT In ședința din 31 August 1950 a Consiliului de Miniștri, tov. Teohari Georgescu, Vice-Președinte al Consiliului de Miniștri, Ministrul Afacerilor Interne, a prezentat raportul asupra proectului de lege pentru raionarea administrativă-economică a Republicii Populare Române. In aceeași ședință tov. Chivu Stoica, Vice-Președinte al Consiliului de Miniștri prezentat raportul asupra legii electorale a a Sfaturilor Populare Consiliul de Miniștri a adoptat proectele de legi prezentate și a hotărît să propună Prezidiului Marii Adunări Naționale convocarea Marii Adunări Naționale. DECRETUL pentru convocarea Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române ART. 1. — Marea Adunare Națională se convoacă în a S-a sesiune ordinară pe ziua de 6 Septembrie 1950 ora 9 dimineața, în Palatul Marii Adunări Naționale. ART. 2. — Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naționale este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentului Decret. Dat în București, la 31 August 1950. Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale Prof. Dr. C. I. PARHON Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naționale, MARIN FLOREA IONESCU „In orașul STALIN, noi uzine construim“ Pentru cetățenii Brașovului, ziua aceea era o zi deosebită, și de aceea se îmbulzeau încă de dimineață pe străzi și în piețe, fluturând stegulețe roșii. Sărbătoreau șase ani de la eliberarea țării noastre de către vitejii ostași sovietici. Și mai sărbătoreau ceva: împlinirea de către Partid și Guvern a dorinței lor fierbinți, pornite din adâncul inimii. Când in fața coloanelor de muncitori veniți să defileze, s’a dat citire Decretului pentru schimbarea numelui orașului Brașov în acela de Orașul Stalin, în mijlocul entuziasmului ce cuprindea, odată cu știrea despre Decret stradă după stradă, uratele mulțimii au fost acoperite de lozinca scandată în cor de mii de piepturi: „In Orașul Stalin - Noi uzine construim!’ Multe lucruri spuneau, în cuvintele acestea, muncitorii, tehnicienii și inginerii întreprinderii „Sovromconstrucție”. Despre țara noastră nouă, despre Marea Uniune Sovietică, despre minunata tehnică sovietică ai cărei purtători sunt, despre noua hală pe care o înalță ei la uzinele „Sovromtractor”, despre fabricile, clădirile, locuințele ce le vor construi în viitor și despre cel prin care speranțele dragi ale poporului nostru muncitor au început să prindă viață — despre Marele Stalin. In cinstea orașului nou — un nou avânt în mimica In ziua aceea, muncitorii de la cartierul muncitoresc „Steagul Roșu“ pășeau un grup compact spre bariera orașului, unde, între uriașele blocuri construite de ei, se înălțau cele două — Nr. 1 și Nr. 10 date în folosință, în cinstea acestei sărbători, cu 1—3 săptămâni înainte de termen. Semnaseră cu toții — peste 200 de salariați — scrisoarea prin care oamenii muncii din Brașov cereau Partidului și Guvernului ca orașul lor să poarte numele marelui conducător al frontului păcii și democrației. In fruntea lor pășeau muncitorii fruntași Magda, Benedek, Luster, Cioancă, Ștefan Ion, Recenech, Metan și alții. Datorită eforturilor lor, în primele 20 de zile ale lunii August, planul de producție fusese depășit cu 6,75 la sută: cele 12 brigăzi de economii realizaseră economii la cherestea, cărămizi, varniță, tablă, etc., în valoare de 80.000 lei în ultima lună. Cu pumnul strâns ridicat, pășea Olara Carolina, neobosita luptătoare Pe șantierul „Centrul de Ucenici” al întreprinderii de Construcții Nr. 5, muncitorii se alăturaseră cu însuflețire, încă de la meetingul din 17 August, inițiativei tovarășilor de la Complexul C.F.R. pentru a cere schimbarea numelui orașului. întrecerile au cuprins, după acea zi, 82 la sută din salariați. Iar la 22 August ziua-record, echipele de instalatori ale lui Fitzi Andrei, Norocel Mihai și Londan Ignat au depășit, norma cu 120—210 la sută, echipa de zidaricanalizări a lui Pali Iuliu cu 120 la sută, echipa de dulgheri a lui Hitter, cu 100 la sută, echipa lui Stiegbauer I, cu 92 la sută. Dorința lor a astăzi îndeplinită. Muncesc în orașul Stalin. Ii auzi vorbind cu însuflețire despre aste în orele libere, la canpentru pace, pe pieptul căreia strălucea Ordinul Muncii. Coloana de muncitori de la diferitele întreprinderi din acea parte a orașului s’a oprit în locul unde o placardă indica intrarea în Brașov. Din rânduri s’au desprins câțiva oameni cu ochii plini de bucurie. Erau și constructori de la șantierul Cartierul Muncitoresc: zidarul Szinert, dulgherul Moale Petre, pontatorul Stănescu Marin. Cu mândrie, ei au desfăcut placarda și, în uralele celor de față, au fixat indicatorul pe care scria cu litere mari : „Orașul Stalin“. Să știți, tovarăși care pășiți în acest oraș, că aici, munca noastră neobosită este închinată gloriei Marelui Stalin ! tină, la club. Iată-i pe Stanciu Ion, Alry Ștefan, Praida Johan, privind graficul producției. Stanciu Ion conduce brigada de recuperare compusă din 32 tovarăși, dintre care 2 calificați; executând ultimele lucrări de finisaj la zidărie și dulgherie, ei strâng materialele rămase și le sortează după calitate. Stanciu Ion e bun prieten cu parchetarul Abru Ștefan, maghiar, care, în ziua record, a depășit norma cu 98 la sută și cu muncitorul german Preidt Iohann, evidențiat la lucrările de mozaic. Ca și ei, muncitorii români, maghiari și germani de pe șantierele din orașul Stalin luptă în strânsă prietenie pentru noui succese în producție, pentru înflorirea orașului lor. Sub mărețul stindard al Păcii Muncitorii constructori de pe șantierul „Turnătorie-Steagul Roșu” al întreprinderii de Construcții Nr. 5 au primit cu bucurie vestea că tovarășii din uzina „Steagul Roșu“, pentru care ei construiesc noi clădiri uriașe, au dat țării al 100.000-lea rulment, întărind astfel aportul lor la cauza păcii. Orașul lor poartă numele celui ce desfășoară mărețul stindard al păcii în întreaga lume : tovarășul Stalin. Numele lui Stalin i-a însuflețit în ziua record în cinstea lui 23 August. S’au înscris atunci victorii însemnate: Buleu Dumitru, Mahler Anton, Scara Petre etc., au obținut mari depășiri de norme. Prin Inovații în întrebuințarea materialului nou, prin confecționarea din deșeuri a chingilor de la panouri, prin utilizarea jugurilor de la calotaj, prin sortarea scândurilor pe lățimi și lungimi, prin sortarea bilelor pe lungimi pentru executarea eșafodajelor, brigada de economii a lui Mahler a realizat într-o lună, economii la lemn rotund, lemn ecarisat și cuie de 52.550 lei; brigada lui Buleu Dumitru, de 53.210 lei; brigada lui Benedek de 46.950 lei. Lucrul executat a fost de cea mai bună calitate. De aceea, panourile de onoare îi popularizează ca pe buni și îndârjiți luptători pentru pace. Inainte, ars întâmpinarea primului Plan Cincinal! Pentru muncitorii fabricii de ciment ,,Temelia”, ca și pentru toți muncitorii din ora. (Continuare în pagina 2-a) Muncitorii de toate naționalitățile, înfrățiți, luptă cot la cot pentru propășirea patriei „Iată pentru ce am subscris la Fondul Mondial al Păcii“ Vă scriu tovarăși, ca să vă arăt de ce am subscris pentru Fondul Mondial al Păcii. Am rămas de mic orfan de părinți, fiind nevoit să slujesc la stăpâni. Tare aș fi vrut să învăț și eu la școală! Dar cu toate că până la școală erau numai 500 m., n'aveam loc de odraslele bogătașilor și chiaburilor. In timpul războiului am suferit la Ploești groaznicele bombardamente aeriene, unde au pierit sub ochii mei mulți din tovarășii mei de muncă. Pe atunci lucram la un antreprenor capitalist care m’a bătut crunt când am cerut leafa. Multe am învățat de atunci și în primul rând un lucru: că numai de noi depinde ca acele vremuri să nu se mai întoarcă niciodată. După naționalizare cu ajutorul tovarășilor de la sindicat am reușit să mă calific devenind betonist. Altfel lucrez acuma, când știu că lucrez pentru mine, pentru noi toți. Iată de ce am reușit să depășesc normala prepararea betoanelor în timpul iernii cu 130 la sută, pentru care am fost decorat cu Medalia Muncii. Astăzi munca noastră e prețuită și răsplătită după merit, iar tineretului nostru muncitor îi sunt deschise toate căile spre școlile cele mai inalte. De aceea, nu există putere în lume care să ne pună iarăși jugul pe ceafă. Am citit despre groaznicele crime comise de imperialiștii americani în Coreea. Zadarnic încearcă bandiții să înspăimânte viteazul popor coreean și tot atât de zadarnic încearcă să ne șantajeze cu,,superbombele” lor. Pentru apărarea drepturilor noastre cucerite, pentru viitorul nostru luminos pentru zădărnicirea planurilor criminale ale ațâțătorilor la război, — iată pentru ce am subscris la Fondul Păcii. Și ca să-mi întăresc semnătura pe lista subscripție îmi iau angajamentul cade în cinstea Congresului să depășesc norma cu 100 la sută. MUNTEANU DUMITRU, decorat cu Medalia Muncii, betonist la șantiarul Radiodifuziune Muncitorii și tehnicienii întreprinderii . Construcții din Orașul Stalin obțin nouă succese în muncă Pe șantierul „Captarea de Apă“ e sărbătoare. „Vrem să ne arătăm demni de cinstea ce ni s’a făcut, dându-se orașului nostru numele genialului Stalin“, spun muncitorii. „Pentru pace” a fost lozinca mobilizatoare sub care muncitorii, tehnicienii și funcționarii șantierului au organizat prima zi record după ce orașul lor a primit numele Marelui Stalin. Și în ziua aceia echipa tovarășului Ion Hope, tencuitor, echipele de dulgheri ale lui Constantin Mihăilă, Mihai Bauman, Martin Ion și Urmând exemplul stahanovistei Lidia Corabelnicnna, tot mai mulți muncitori constructori își iau angajamentul de a lucră o zi cu materiale economisite. Pe șantierul „Pasteur“ din Capitală brigăzile de economii au lucrat timp de 8 ore numai cu materiale economisite în decurs de • luni, alții, au reușit să depășească cu mult norma. Nici betoniștii nu au rămas mai prejos: echipa Kope Mihai și Sipoș Mihai, a obținut o depășire de 95 la sută, echipa Iorgescu loan și Lache Vasile cu 92 la sută ,echipa Oprea Mircea cu 50 la sută, Vârtoaghe loan și Serea Grigore cu 40 la sută. Deasemeni la prepararea betonului s-au evidențiat echipele tovarășilor Hamzea Dumitru, Negoiță loan, Gladny Ferdinand și alții. Acesta este salutul muncitorilor con Brigada de mozaicuri a tovarășului Ion Olaru care a economisit materiale în valoare de 39.501 lei a executat din aceste materiale 90 de m.p. pardoseli de mozaic și 140 m. scafe de mozaic. Brigada de zidari condusă de tovarășul ’Gheorghe Mar*«« a executat 184,68 m.p. structori, uniți într’un efort comun pentru înflorirea scumpei noastre Patrii, pentru instaurarea socialismului, salutul constructorilor dat iubitului nostru Oraș Stalin. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii constructori, își iau angajamentul de contribui cu și mai multă râvnă la prosperitatea și înflorirea orașului lor care poartă numele genialului conducător și învățător al muncitorilor de pretutindeni, numele marelui Iosif Vissarionovici Stalin. SALOM GAVRILA corespondent tencueli iar brigada de betoniști a tovarășului Vasile Onoriu a executat 190 m.p. beton de egalizare, din materialele economisite. Economii importante au obținut și brigada de faianțari a tovarășului Ion Diaconescu ii brigada tovarășului T. Moldoveanu. Brigăzile de economii de pe șantierul „Pasteur“ au lucrat o zi cu materiale economisite Colectivul de muncă al șantierului Bucovăț lucrează în contul anului 1951 Muncitorii, tehnicienii și funcționarii șantierului Bucovăț, avântați în întrecerea socialistă în cinstea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace, în ziua de 26 August au îndeplinit planul ce le revenea pe anul 1950, lucrând de la această dată în contul anului 1951. Importante depășiri de în cinstea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace, muncitorii și tehnicienii constructori ai întreprinderii Sovromconstrucția Nr. 4, Regionala Iași, dând un mai mare avânt întrecerilor socialiste, și-au tradus în fapt angajamentele luate pentru construirea magaziei de cereale din gara Lespezi. Echipa tovarășului zidar Gheorghiu Gavril a depășit norma cu 120 la sută, echipa betoniștilor condusă de tânărul Cozma Dumitru a depășit angajamentele luate cu 125 la sută, iar echipa tovarășului Cupa Octav, zidar, a depășit norma cu 110 la sută. Realizări frumoase au obținut și echipele tovarășilor Filip Ioan, C. Alexandru, zidar, și Crețov Ion dulgher, îndrumați de Organizația de Partid, muncitorii și tehnicienii șantierului „Magazia de cereale Lespezi” au reușit să facă din șantierul lor un șantier fruntaș. Qh. Tupeu corespondent norme pe șantierul Magaziei de cereale Lespezi