Constructorul, septembrie 1950 (Anul 2, nr. 34-37)

1950-09-04 / nr. 34

* " “—'—■ "ü 1 ’ ' s .. ^WfȘ'A'- T" Și«e­mo dela restabilirea unității mișcării noastre sindicale__ Acumi șase ani, la 1 Septembrie 1944, la numai câteva zile după eliberarea țării noastre de sub jugul imperialismului fas­cist­ german, se restabilea unitatea mișcă­rii sindicale. Sindicatele, desbinate prin trădarea social democrației, deveneau din nou o forță unită, organizația de massă revoluționară a clasei muncitoare luptând pentru desrobirea economică și politică a celor ce muncesc. Realizarea acestei uni­tăți era încă o victorie pe care o câștigau comuniștii, luptătorii cei mai consecvenți" și neînfricați a­i clasei muncitoare. Sub conducerea comuniștilor, oamenii muncii realizau unitatea peste capul conducători­lor social-democrați de dreapta, care ar fi vrut să meargă mai departe pe calea opor­tunismului, pe calea desbinării și trădării intereselor proletariatului. Sub conducerea ideologică și politică a Partidului, sindicatele noastre porneau a­­cum șase ani pe drumul unității, încon­jurate de dragostea și sprijinul tuturor celor ce muncesc. Numărul membrilor, in­fluența asupra maselor și importanța miș­cării sindicale în viața economică și po­litică a țării aveau să crească vertiginos în acești șase ani de la restabilirea unită­ții. Dar toate aceste succese obținute sunt legate de lunga tradiție de luptă pe care o au sindicatele din țara noastră , luptă dârză împotriva asupririi și exploatării burghezo-moșierești și împotriva oportu­niștilor social-democrați care au căutat să transforme mișcarea sindicală într-un in­strument care să apere interesele capita­liste: înființată în 1905 sub influența revolu­ției care se desfășura în Rusia, mișcarea noastră sindicală căpăta un conținut revo­luționar și punea la temelia ei principiul marxist-leninist al luptei de clasă. Toate încercările agenților social-democrați ai burgheziei de a denatura caracterul revo­luționar al sindicatelor aveau să se lo­vească de dârza opoziție a masselor mun­citoare. Ce n’au făcut dușmanii clasei muncitoare pentru a paraliza lupta sindi­­cctelor ? Rând pe rând ei au lansat tot felul de lozinci demagogice și false, cău­tând să producă haosul și confuzia în rândurile proletariatului. Cu deosebire în perioada dintre cele două războaie mondi­­ale, social-democrații, simțind că le fug» pământul de sub picioare, că ma­sele mun­citoare urmează tot mai masiv pe comu­niști, au recurs la cele mai mârșave mane­vre pentru a pune stăpânire pe sindicate și pentru a le folosi așa cum cereau inte­resele stăpânilor lor capitaliști. Oportu­niștii social-democrați ai internaționalei a doua au căutat să arunce sindicatele sub influența reformismului. Susținând că miș­­carea sindicală nu trebue să aibă un con­ținut politic, că ea trebue să fie „inde­pendentă” și să lupte numai pentru re­vendicările economice, oportuniștii înșelau în modul cel mai ordinar pe muncitori, căutând să-i îndepărteze de la lupta lor împotriva exploatării capitaliste, înțele­­gându-se pe ascuns cu patronii și susținând interesele lor. O astfel de mișcare sindi­cală a vrut să facă social-democrația în țara noastră. Sindicate reformiste, trădă­toare, așa cum mai există încă și astăzi în Anglia și Statele Unite, unde o clică de aventurieri și demagogi cocoțați la con­ducerea mișcării sindicale s-au transfor­mat așa cum spunea marele Lenin în «câini de pază” ai capitalismului. Lupta dârză a comuniștilor a împiedicat pe oportuniștii social-democrați să târas­că mișcarea sindicală în mocirla trădării proletariatului. Comuniștii au știut să folo­sească bogata experiență de luptă sindi­cală a bolșevicilor, au făcut să triumfe în sindicatele noastre tactica revoluționa­ră, linia justă marxist-leninistă. Atunci când mârșavii trădători social-democrați au mers în nemernicia lor până la sparge­rea unității sindicale, comuniștii au strâns în jurul lor majoritatea oamenilor muncii înființând sindicatele unitare. In timp ce social-democrații și sindicatele lor refor­miste colaborau pe față cu burghezia, sin­dicatele unitare conduse de comuniști lup­tau cu avânt pentru dreptul la libertate și pâine al celor ce muncesc. In timp ce Social democrații de dreapta ca Flueraș, Micescu, Grigorovici, mergeau pe față ală­turi de fasciști, comuniștii dădeau grele jertfe organizând lupta proletariatului. Glorioasele greve de la Lupen, în 192­9, de la Grivița și Valea Prahovei în 1933 au dovedit cât de puternică era influența co­muniștilor în mijlocul masselor muncitoa­re și au demascat pe reformiști ca spăr­gători de grevă, ca dușmani fățiși ai pro­letariatului. Astfel, nici sindicatele refor­miste ale social democrației, nici breslele lui Carol al doilea, nici crunta teroare a legionarilor și antonescienilor n’au reușit să înfrângă voința de unitate a clasei muncitoare, să o îndepărteze de steagul luptei de clasă pe care îl înălțau cu neîn­fricată hotărîre comuniștii. Eliberarea țării noastre de sub tirania fascistă de către glorioasa Armată So­vietică, restabilirea unității, conducerea încercată a Partidului, au dat mișcării noastre sindicale un avânt de nestăvilit Sindicatele au câștigat sute de mii de oameni ai muncii în organizațiile lor, an­trenându-i la luptă împotriva guvernelor reacționare ale lui Sănătescu și Rădescu, pentru un regim de adevărată democrație. Susținând formarea unui guvern demo­cratic, reforma agrară, sprijinind justele revendicări ale oamenilor muncii, mișca­rea noastră sindicală a ajuns să joace un rol important în lupta politică, să dea o prețioasă contribuție la smulgerea pute­rii politice și economice din mâinile bur­­ghezo-moșierimii, la instaurarea și con­solidarea regimului de democrație popu­lară, formă a dictaturii proletariatului. Isbânda marxism-leninismului în mișca­rea sindicală a dovedit eșecul total al social democrației de dreapta, a dat un puternic ajutor la clasificarea ideologică a mișcării muncitorești din țara noastră. „Fără unitatea sindicală — spune tov. Vasile Luca — nu am fi putut ajunge la unificarea politică. Fără victoria comuni­știlor în sindicate, fără victoria ideologiei marxist-leniniste în rândurile clasei mun­citoare, nu ar fi fost posibilă crearea Partidului Muncitoresc Român”. Rolul sindicatelor nu se sfârșește însă odată cu răsturnarea stăpânirii burghezo­­moșierești, cu cucerirea de către clasa muncitoare a principalelor poziții econo­mice. Dimpotrivă, în perioada construirii socialismului, mișcarea sindicală devine un factor și mai important. Ea are în sarcina ei educarea oamenilor muncii în spiritul muncii eliberate de exploatare, organizarea eforturilor patriotice ale mas­selor muncitoare de a construi orânduirea socialistă spre care ne conduce Partidul. Urmând strălucitul exemplu al sindica­telor sovietice, mișcarea noastră sindicală, condusă de Partid a făcut față cu cinste acestor înalte sarcini. Nu există astăzi nici o problemă legată de munca și de viața oamenilor muncii de care să nu se ocupe mișcarea sindicală. Problemele pro­ducției, ale culturii și sportului, asigură­rile sociale, organizarea odihnei oamenilor muncii, cantinele, creșele și căminele de copii, iată numai câteva din preocupările organizațiilor noastre sindicale, care au devenit așa cum ne învață Partidul, ade­vărate școli ale gospodăririi socialiste. Este suficient să privim doar problema organizării întrecerii socialiste spre a ne da seama de marea răspundere a sindi­catelor noastre în viața economică a țării, tn făurirea unei noi conștiințe muncito­rești, potrivită drumului nostru spre so­cialism, muncii libere ale cărei roade sunt astăzi în întregime ale celor ce mun­cesc. Activitatea sindicatelor noastre, a­­vântul întrecerii socialiste organizate de ele, a scos la iveală din rândul ma­selor muncitoare oameni de tip nou, cu o nouă atitudine față de muncă exemple stră­lucite de înflăcărat patriotism Mii de fruntași în producție, doborîtori ai vechi­lor norme, inovatori și raționalizatori măr­turisesc succesul pe care l-a înregistrat mișcarea noastră sindicală în educarea re­voluționară, socialistă a masselor munci­toare. Sindicatele au fost în măsură să asigure, în acești șase ani, mii și mii de elemente devotate cerute de aparatul ad­ministrativ al statului de democrație popu­lară. Mergând astfel pe drumul trasat de Partidul nostru, urmând bogata experien­ță a Sindicatelor sovietice, mișcarea noa­stră sindicală a fost la înălțimea sarci­nilor sale de luptă pentru construirea orânduirii socialiste. învățătura marxist-leninistă a înteme­­iat sindicatele noastre pe principiul inter­naționalismului proletar, al solidarității internaționale a celor ce muncesc. Acti­vând intens în cadrul Federației Sindicale Mondiale și în Uniunile sale internațio­nale, mișcarea noastră sindicală s’a legat puternic de lupta pentru drepturi sociale și economice a muncitorilor din lumea întreagă, contribuind la întărirea unității sindicale internaționale. Prin sindicatele lor, oamenii muncii din țara noastră au luat poziție hotărâtă împotriva uneltirilor trădătorilor scizioniști din fruntea sindi­catelor americane și engleze, agenți mâr­șavi ai imperialismului războinic. Cu tot atâta dârzenie au înfierat oamenii muncii din țara noastră pe ticăloșii bandiți fas­ciști ai lui Tito, dovedind hotărîrea de a-și ascuți vigilența lor revoluționară îm­potriva tuturor manevrelor imperialiste, care țintesc înrobirea noastră și deslăn­­țuirea unui nou război mondial. In lupta pentru pace, luptă călduros sus­ținută de Federația Sindicală Mondială, mișcarea sindicală din țara noastră aduce o importantă și continuă contribuție. Sin­dicatele mobilizează cu un succes încă neîntâlnit, voința tuturor oamenilor mun­cii de a zădărnici planurile criminale ale ațâțătorilor la război. Sute de mii de mun­citori organizați în sindicate au semnat Apelul păcii de la Stockholm și dovedesc, prin avântul întrecerii socialiste, ferma lor hotărîre de a întări Patria noastră, de a aduce contribuția lor la victoria la­gărului mondial al păcii în frunte cu ma­rea Țară a Socialismului victorios. Neîndoielnic, în activitatea sindicatelor există încă destule lipsuri și slăbiciuni. Noi (Continuare în pagina IV-a) „Expoziția permanentă I. V. STALIN“ In ajunul zilei de 23 August, s’a deschis în București „Expoziția permanentă I. V. Stalin”, organizată de Institutul de Istorie a partidului de pe lângă Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. Expoziția înfățișează minunata viață de luptă a tovarășului Stalin. Pentru oamenii muncii din țara noastră, această expoziție este un izvor nesecat de forță, o carte deschisă, din care el poate învăța multe și mi­nunate lucruri. ......................................................Hi.................................Itt..... fn final I — Ha. 34­4 PAGINI 4 LB_____________Lani 4 Septembrie 1960 Guvernul român sprijină în total propunerile U.R.S.S. la O.N.U­. în chestiunea Coreei Nota Guvernului R.P.R. către Consiliul de Securitate Din însărcinarea Guvernului român, pre­ședintele Consiliului de Miniștri al Repu­­blicii Populare Române, Dr. Petru Groza­­ a înaintat președintelui Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Uni­te I. Malik, pentru a fi transmisă Consiliu­­lui de Securitate, următoarea notă : Domnule președinte. Din Însărcinarea Guvernului Republicii Populare Române am onoare­a vă ruga să transmiteți Consiliului de Securitate al Or­ganizației Națiunilor Unite cele ce ur­­mează: Guvernul român consideră că conflictul deslănțuit prin intervenția trupelor teres­tre, aviației și flotei americane în Coreea, Înseamnă o gravă lovitură adusă păcii și libertății popoarelor în Răsăritul Asiei și o amenințare a păcii și securității Interna­ționale. Exprimând voința de pace a poporului român, care cere să se pună capăt sălbati­cei agresiuni americane în Coreea, Guver­nul român declară că sprijină intru totul propunerile făcute în ședința din 4 August a Consiliului de Securitate de către repre­zentantul Uniunii Sovietice, I. Malik, de a hotărî invitarea reprezentantului Republi­cii Populare Chineze în Consiliul de Secu­ritate, ascultarea reprezentanților poporu­lui coreean în cursul examinării chestiunii coreene, suspendarea operațiunilor militare și în acelaș timp evacuarea trupelor străi­ne din Coreea. Poporul român condamnă manevrele ob­strucționiste ale Guvernului american, care pentru a-și acoperi mai departe acțiunile criminale — pustiirea barbară a orașelor și satelor coreene, distrugerea Instituțiilor culturale și sanitare și bombardamentele te­roriste împotriva populației civile — în scopul subjugării imperialiste a Coreei. Împiedică adoptarea de către Consiliul de Securitate a propunerilor Uniunii Sovietice, menite să ducă la o reglementare pașnică a chestiunii coreene. Guvernul român consideră că adoptând propunerile reprezentantului Uniunii Sovie­tice, Consiliul de Securitate — al cărui prim scop este menținerea păcii și securității in­ternaționale — va acționa conform Chartei Națiunilor Unite și voinței popoarelor iu­bitoare de pace din întreaga lume, care cer încetarea agresiunii imperialismului a­­merican împotriva Coreei. PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MINIȘTRI AL REPUBLICII POPULARE ROMÂNE Dr. Petru Groza Telegrama de protest a Uniunii Sindicatelor constructori trimisă președintelui Consiliului de Securitate, I. Malik Salariații din întreprinderile de Construc­ții din R.P.R. își alătură glasul lor milioa­nelor de oameni iubitori de pace din în­treaga lume, care înfierează cu indignare invazia banditească a forțelor armate a­­mericane în Coreea. Condamnăm cu toată hotărîrea și ce­rem încetarea bombardamentelor barbare ale aviației americane, care ucid femei și copii, distrugând case de locuit, spitale și școli. Cerem să se pună capăt ororilor săvârși­te împotriva poporului coreean, să fie re­trase neîntârziat trupele cotropitoare ame­ricane din Coreea pentru ca problema co­reeană să poată fi rezolvată pe cale paș­nică. In numele Comitetului Executiv al Uniu­nii Sindicatelor de Salariați din Intreprin­­derile de Construcții din R.P.R. GHEORGHE ROMAN ANDREI HORVATH COMUNICAT In ședința din 31 August 1950 a Consiliu­lui de Miniștri, tov. Teohari Georgescu, Vice-Președinte al Consiliului de Miniștri, Ministrul Afacerilor Interne, a prezentat ra­portul asupra proectului de lege pentru raionarea administrativă-economică a Re­publicii Populare Române. In aceeași ședință tov. Chivu Stoica, Vi­­ce-Președinte al Consiliului de Miniștri prezentat raportul asupra legii electorale a a Sfaturilor Populare Consiliul de Miniștri a adoptat proec­­tele de legi prezentate și a hotărît să pro­pună Prezidiului Marii Adunări Naționale convocarea Marii Adunări Naționale. DECRETUL pentru convocarea Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române ART. 1. — Marea Adunare Națională se convoacă în a S-a sesiune ordinară pe ziua de 6 Septembrie 1950 ora 9 dimineața, în Palatul Marii Adunări Naționale. ART. 2. — Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naționale este însărcinat cu adu­cerea la îndeplinire a prezentului Decret. Dat în București, la 31 August 1950. Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale Prof. Dr. C. I. PARHON Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naționale, MARIN FLOREA IONESCU „In orașul STALIN, noi uzine construim“ Pentru cetățenii Brașovului, ziua aceea era o zi deosebită, și de aceea se îmbulzeau încă de dimineață pe străzi și în piețe, fluturând stegulețe roșii. Sărbătoreau șase ani de la eli­berarea țării noastre de către vitejii ostași sovietici. Și mai sărbătoreau ceva: împlinirea de către Partid și Guvern a dorinței­ lor fier­­binți, pornite din adâncul inimii. Când in fața coloanelor de muncitori veniți să defi­leze, s’a dat citire Decretului pentru schim­barea numelui orașului Brașov în acela de Orașul Stalin, în mijlocul entuziasmului ce cuprindea, odată cu știrea despre Decret stradă după stradă, uratele mulțimii au fost acoperite de lozinca scandată în cor de mii de piepturi: „In Orașul Stalin - Noi uzine construim!’ Multe lucruri spuneau, în cuvintele ace­stea, muncitorii, tehnicienii și inginerii în­treprinderii „Sovromconstrucție”. Despre țara noastră nouă, despre Marea Uniune Sovie­tică, despre minunata tehnică sovietică ai că­rei purtători sunt, despre noua hală pe care o înalță ei la uzinele „Sovromtractor”, des­­pr­e fabricile, clădirile, locuințele ce le vor con­­strui în viitor și despre cel prin care spe­­ranțele dragi ale poporului nostru muncitor au început să prindă viață — despre Marele­­ Stalin. In cinstea orașului nou — un nou avânt în mimica In ziua aceea, muncitorii de la cartierul muncitoresc „Steagul Roșu“ pășeau un grup compact spre bariera orașului, unde, între uriașele blocuri construite de ei, se înălțau cele două — Nr. 1 și Nr. 10 date în folosință, în cinstea acestei săr­bători, cu 1—3 săptămâni înainte de ter­men. Semnaseră cu toții — peste 200 de salariați — scrisoarea prin care oamenii muncii din Brașov cereau Partidului și Guvernului ca orașul lor să poarte nu­mele marelui conducător al frontului pă­cii și democrației. In fruntea lor pășeau muncitorii fruntași Magda, Benedek, Lus­­ter, Cioancă, Ștefan Ion, Recenech, Metan și alții. Datorită eforturilor lor, în primele 20 de zile ale lunii August, planul de producție fusese depășit cu 6,75 la sută: cele 12 brigăzi de economii realizaseră e­­conomii la cherestea, cărămizi, varniță, tablă, etc., în valoare de 80.000 lei în ul­tima lună. Cu pumnul strâns ridicat, pă­șea Olara Carolina, neobosita luptătoare Pe șantierul „Centrul de Ucenici” al în­treprinderii de Construcții Nr. 5, muncitorii se alăturaseră cu însuflețire, încă de la meetingul din 17 August, inițiativei tovară­șilor de la Complexul C.F.R. pentru a cere schimbarea numelui orașului. întrecerile au cuprins, după acea zi, 82 la sută din sala­riați. Iar la 22 August ziua-record, echi­pele de instalatori ale lui Fitzi Andrei, No­rocel Mihai și Londan Ignat au depășit, norma cu 120—210 la sută, echipa de zidari­­canalizări a lui Pali Iuliu cu 120 la sută, echipa de dulgheri a lui Hitter­­, cu 100 la sută, echipa lui Stiegbauer I, cu 92 la sută. Dorința lor a astăzi îndeplinită. Muncesc în orașul Stalin. Ii auzi vorbind cu însu­flețire despre aste în orele libere, la can­pentru pace, pe pieptul căreia strălucea Ordinul Muncii. Coloana de muncitori de la diferitele în­treprinderi din acea parte a orașului s’a oprit în locul unde o placardă indica in­trarea în Brașov. Din rânduri s’au des­prins câțiva oameni cu ochii plini de bu­curie. Erau și constructori de la șantierul Cartierul Muncitoresc: zidarul Szinert, dulgherul Moale Petre, pontatorul Stă­­nescu Marin. Cu mândrie, ei au desfăcut placarda și, în uralele celor de față, au fixat indicatorul pe care scria cu litere mari : „Orașul Stalin“. Să știți, tovarăși care pășiți în acest oraș, că aici, munca noastră neobosită este închinată gloriei Marelui Stalin ! tină, la club. Iată-i pe Stanciu Ion, Alry Ștefan, Praida Johan, privind graficul produc­ției. Stanciu Ion conduce brigada de recuperare compusă din 32 tovarăși, dintre care 2 ca­­lificați; executând ultimele lucrări de finisaj la zidărie și dulgherie, ei strâng materia­lele rămase și le sortează după calitate. Stanciu Ion e bun prieten cu parchetarul Abru Ștefan, maghiar, care, în ziua record, a depășit norma cu 98 la sută și cu mun­citorul german Preidt Iohann, evidențiat la lucrările de mozaic. Ca ș­i ei, muncitorii ro­mâni, maghiari și germani de pe șantierele din orașul Stalin luptă în strânsă prietenie pentru noui succese în producție, pentru în­florirea orașului lor. Sub mărețul stindard al Păcii Muncitorii constructori de pe șantierul „Turnătorie-Steagul Roșu” al întreprin­derii de Construcții Nr. 5 au primit cu bucurie vestea că tovarășii din uzina „Steagul Roșu“, pentru care ei construi­­esc noi clădiri uriașe, au dat țării al 100.000-lea rulment, întărind astfel apor­tul lor la cauza păcii. Orașul lor poartă numele celui ce des­fășoară mărețul stindard al păcii în în­treaga lume : tovarășul Stalin. Numele­ lui Stalin i-a însuflețit în ziua record în cin­­­stea lui 23 August. S’au înscris atunci vic­torii însemnate: Buleu Dumitru, Mahler Anton, Scara Petre etc., au obținut mari depășiri de norme. Prin Inovații în întrebuințarea materia­lului nou, prin confecționarea din deșeuri a chingilor de la panouri, prin utilizarea jugurilor de la calotaj, prin sortarea scân­durilor pe lățimi și lungimi, prin sorta­rea bilelor pe lungimi pentru executarea eșafodajelor, brigada de economii a lui Mahler a realizat într-o lună, economii la lemn rotund, lemn ecarisat și cuie de 52.550 lei; brigada lui Buleu Dumitru, de 53.210 lei; brigada lui Benedek de 46.950 lei. Lucrul executat a fost de cea mai bună calitate. De aceea, panourile de onoa­re îi popularizează ca pe buni și îndâr­jiți luptători pentru pace. Inain­te, ars întâmpinarea primului Plan Cincinal! Pentru muncitorii fabricii de ciment ,,Te­­melia”, ca și pentru toți muncitorii din ora. (Continuare în pagina 2-a) Muncitorii de toate naționalitățile, înfrățiți, luptă cot la cot pentru propășirea patriei „Iată pentru ce am subscris la Fondul Mondial al Păcii“ Vă scriu tovarăși, ca să vă arăt de ce am subscris pentru Fondul Mondial al Păcii. Am rămas de mic orfan de părinți, fiind nevoit să slujesc la stăpâni. Tare aș fi vrut să învăț și eu la școală! Dar cu toate că până la școală erau numai 500 m., n'aveam loc de odraslele bogă­tașilor și chiaburilor. In timpul războiului am suferit la Ploești groaznicele bombardamente ae­riene, unde au pierit sub ochii mei mulți din tovarășii mei de muncă. Pe atunci lucram la un antreprenor capitalist care m’a bătut crunt când­­ am cerut leafa. Multe am învățat de atunci și în pri­mul rând un lucru: că numai d­e noi de­­pinde ca acele vremuri să nu se mai în­­toarcă niciodată. După naționalizare cu ajutorul tova­rășilor de la sindicat am reușit să mă ca­lific devenind betonist. Altfel lucrez a­cuma, când știu că lucrez pentru mine, pentru noi toți. Iată de ce am reușit să depășesc norma­la prepararea betoanelor în timpul iernii cu 130 la sută, pentru care am fost decorat cu Medalia Muncii. Astăzi munca noastră e prețuită și răs­­plătită după merit, iar tineretului nostru muncitor îi sunt deschise toate căile spre școlile cele mai inalte. De aceea, nu există putere în lume care să ne pună iarăși jugul pe ceafă. Am citit despre groaznicele crime co­mise de imperialiștii americani în Co­reea. Zadarnic încearcă bandiții să în­spăimânte viteazul popor coreean și tot atât de zadarnic încearcă să ne șanta­jeze cu,,superbombele” lor. Pentru apărarea drepturilor noastre cucerite, pentru viitorul nostru luminos pentru zădărnicirea planurilor criminale ale ațâțătorilor la război, — iată pentru ce am subscris la Fondul­ Păcii. Și ca să-mi întăresc semnătura pe lista subscripție îmi iau angajamentul ca­de în cinstea Congresului să depășesc norma cu 100 la sută. MUNTEAN­­U DUMITRU, decorat cu Medalia Muncii, betonist la șantiarul Radiodifuziune Muncitorii și tehnicienii întreprinderii . Construcții din Orașul Stalin obțin nouă succese în muncă Pe șantierul „Captarea de Apă“ e sărbă­toare. „Vrem să ne arătăm demni de cin­stea ce ni s’a făcut, dându-se orașului no­stru numele genialului Stalin“, spun mun­citorii. „Pentru pace” a fost lozinca mobiliza­toare sub care muncitorii, tehnicienii și funcționarii șantierului au organizat prima zi record după ce orașul lor a primit nu­mele Marelui Stalin. Și în ziua aceia echipa tovarășului Ion Hope, tencuitor, echipele de dulgheri ale lui Constantin Mihăilă, Mihai Bauman, Martin Ion și Urmând exemplul stahanovistei Lidia Co­­rabelnicnna, tot mai mulți muncitori con­structori își iau angajamentul de a lucr­ă o zi cu materiale economisite. Pe șantierul „Pasteur“ din Capitală bri­găzile de economii au lucrat timp de 8 ore numai cu materiale economisite în de­curs de • luni, alții, au reușit să depășească cu mult norma. Nici betoniștii nu au rămas mai prejos: echipa Kope Mihai și Sipoș Mihai, a ob­ținut o depășire de 95 la sută, echipa Iorgescu loan și Lache Vasile cu 92 la sută ,echipa Oprea Mircea cu 50 la sută, Vârtoaghe loan și Serea Grigore cu 40 la sută. Deasemeni la prepararea betonului s-au evidențiat echipele tovarășilor Hamzea Dumitru, Negoiță loan, Gladny Ferdinand și alții. Acesta este salutul muncitorilor con­ Brigada de mozaicuri a tovarășului Ion Olaru care a economisit materiale în va­loare de 39.501 lei a executat din aceste materiale 90 de m.p. pardoseli de mozaic și 140 m. scafe de mozaic. Brigada de zidari condusă de tovarășul ’Gheorghe Mar*«« a executat 184,68 m.p. structori, uniți într’un efort comun pentru înflorirea scumpei noastre Patrii, pentru instaurarea socialismului, salutul construc­torilor dat iubitului nostru Oraș Stalin. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii constructori, își iau angajamentul de contribui cu și mai multă râvnă la pros­­­peritatea și înflorirea orașului lor care poartă numele genialului conducător și în­vățător al muncitorilor de pretutindeni, numele marelui Iosif Vissarionovici Stalin. SALOM GAVRILA corespondent tencueli iar brigada de betoniști a tovară­șului Vasile Onoriu a executat 190 m.p. beton de egalizare, din materialele econo­misite. Economii importante au obținut și brigada de faianțari a tovarășului Ion Dia­­conescu ii brigada tovarășului T. Moldo­vean­u. Brigăzile de economii de pe șantierul „Pasteur“ au lucrat o zi cu materiale economisite Colectivul de muncă al șantierului Bucovăț lucrează în contul anului 1951 Muncitorii, tehnicienii și funcționa­rii șantierului­ Bucovăț, avântați în întrecerea socialistă în cinstea Congresului Comi­tetelor de luptă pentru pace, în ziua de 26 August au îndeplinit planul ce le revenea pe anul 1950, lucrând de la această dată în contul anului 1951. Importante depășiri de în cinstea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace, muncitorii și tehnicienii constructori ai întreprinderii Sovromcon­­strucți­a Nr. 4, Regionala Iași, dând un mai mare avânt întrecerilor socialiste, și-au tra­­dus în fapt angajamentele luate pentru con­struirea magaziei de cereale din gara Les­pezi. Echipa tovarășului zidar Gheorghiu Gavril a depășit norma cu 120 la sută, echipa be­­toniștilor condusă de tânărul Cozma Dumitru a depășit angajamentele luate cu 125 la sută, iar echipa tovarășului Cupa Octav, zidar, a depășit norma cu 110 la sută. Realizări frumoase au obținut și echipele tovarășilor Filip Ioan, C. Alexandru, zidar, și Crețov Ion dulgher, îndrumați de Organizația de Partid, mun­­citorii ș­i tehnicienii șantierului „Magazia de cereale Lespezi” au reușit să facă din șantierul lor un șantier fruntaș. Qh. Tupeu corespondent norme pe șantierul Magaziei de cereale Lespezi

Next