Constructorul, iulie 1951 (Anul 3, nr. 79-81)

1951-07-14 / nr. 79

Constructorii din Capitală vizitează Expoziția „Origina și evoluția omului“ . Sute,­de­ mii s de oameni ai muncii din Carpitală vizitează zilnic expoziția „Origina și evoluția omtului”, organizată în sala Da­lles­­ de Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii. Muncitorii de pe șantierul Otopeni al întreprinderii „Sovromconstrucție” Nr. 1 s’au arătat dornici să studieze și ei mate­rialul expoziției.­ Cu sprijinul comitetului de întreprindere și de șantier, delegații cu munca culturală din trei grupe sindicale au mobilizat pe tovarășii din grupele lor la vizitarea acestei expoziții. Din materialul expus în numeroasele panouri,­și vitrine, ei au desprins o concep­ție clară, bazată pe datele științifice, asu­­­prayfestulu­i,cum a apărut viața pe pământ și cum­,­diferitele forme de viețuitoare s’au desvoltat până­­ la om. Vizitatorii au aflat că din cele mai vechi timpuri, cercetătorii și-au pus pro­blema momentului și modului cum s-a năs­cut omul. Teorii au fost nenumărate, dar, o mare parte din ele dădeau acestei în­semnate întrebări un răspuns mistic, sus­ținând că omul, ca și lumea înconjură­toare, a fost creat, in forma sa actuală, de o forță supranaturală, divină. Evoluția concepției materialiste despre lume și sal­tul calitativ pe care ea l-a făcut odată cu crearea materialismului dialectic de către Marx și Engels, continuat și desvoltat de Len­in și Stalin, a dărâmat aceste teorii reacționare. Friederich Engels a arătat: „Faptele ne amintesc că... noi aparținem cu sângele, carnea și creerul nostru, că ne găsim înăuntrul naturii și că domnia noas­tră asupra naturii constă în aceea că spre deosebire de toate celelalte ființe, noi știm să aflăm legile naturii și să le aplicăm în mod just”. Expoziția arată in mod sugestiv cum s’au perindat erele geologice, cum odată cu pământul s’au transformat și speciile de viețuitoare, cum acestea și-au păstrat o unitate a modului de comportare. Mate­rialul expoziției insistă asupra rudelor ce­lor mai apropiate ale omului —• maimu­țele. Munca a fost factorul central care a dus la transformarea maimuței în om. Concluziile ce se desprind din materia­lul expus sunt că omul are, ca și toate viețuitoarele, o origină materială; că el a ajuns, prin muncă, să domine din ce în ce mai mult natura; că între diferitele rase de oameni nu există nici o deosebire însem­nată, așa cum afirmă „savanții” reacțio­nari aflați în slujba monopolurilor; că vii­torul geniului omenesc este determinat de natură și de istorie totodată, că diferitele orânduiri social-istorice care s-au succedat până la cea capitalistă și împreună cu ea, sunt fazele necesare prin care trece omeni­rea până la orânduirea superioară — cea socialistă, apoi cea comunistă, care se con­­struește azi în­ Uniunea Sovietică. Constructorii au discutat apoi cu interes în legătură cu cele văzute, in legătură cu explicațiile primite de la ghidul expoziției, inițiativa tovarășilor Gheorghe Manole, Aurel Cristescu și Paul Hocea, delegați cu munca culturală în grupele sindicale ai căror responsabili sunt tovarășii Gheor­ghe Banu, Dumitru Smochină și Alexan­dru Petrică, a fost lăudată de președintele comitetului de șantier, tov. Vasile Bobalcu, de responsabilul cultural din acest comi­tet, tov. Alexandru Ionescu și de respon­sabilii celor trei grupe sindicale, care au participat cu toții la vizitarea expoziției. Insușindu-și știința adevărată, bazată pe materialismul dialectic, muncitorii cons­tructori vor căpăta siguranța în izbânda cauzei socialismului și a păcii și vor lupta activ pentru această izbândă. C. DORIAN ~ * Mii de oameni ai muncii vizitează expoziția „Origina și evoluția omu­lui’’, urmărind cu mult interes pa­nourile expuse. ★ Concursul gazetelor de perete S'au deschis primele expoziții pe raioane în cadrul concursului 1 In București s’au deschis expozițiile pe raioane ale gazetelor de perete din înt­rl­prinderi și instituții, în cadrul concursului pe țară organizat de ziarele „Scânteia“ și „Viața Sindicală”. Sectorul construcții e reprezentat, în expoziția raionului I. V. Stalin, prin gazetele de perete „Să construim­­ Casa Scânteii“ (Casa Scânteii), „Proiectan­tul” (Institutul de Proiectare a Con­strucțiilor), și „Proiectantul” (Institutul de­ Proiectare a Construcțiilor Speciale). Condus de tov. Nicolae Ilardel, comi­tetul de redacție al gazetei de perete , Să construim Casa Scânteii" a reușit, după cum reiese din colecția numerelor apărute în perioada concursului, să îm­bunătățească nivelul gazetei, legând-o tot­ mai mult atât de problemele con­crete de producție, cât și de cele gene­rale de construire a socialismului și de apărare a păcii. Totuși, Nr. 10, prezen­tat la deschiderea expoziției, nu este la nivelul unor numere mai bune din tre­cut. Tov. Nicolae Miroșnicenco publică un articol despre munca celor 110 agi­tatori de pe șantier în lămurirea popu­lației din comuna Herăstrău asupra im­portanței acțiunii de ajutorare a po­porului coreean. Referindu-se la întâr­zierile repetate ale unor salariați, tov. Maria Constantinescu semnează un arti­col întitulat „Disciplina muncii — cin­ste de onoare” (și ne permitem să-i atragem atenția că „onoare” și „cinste” sunt două cuvinte cu acelaș înțeles). Tov­ Constantin Gojnea anunță succe­sele obținute în întrecerea socialistă de către echipele fruntașe de la șantierul­­ Nr. 3 ale lui Dumitru­­ Manea, Du­mitru Vișan, Mihai Ham­­lisch­er, etc., în cinstea alegerii organelor conducătoare de Partid. închiderea anului de învăță­mânt de Partid e tema unui articol de tov. Vasile Stancu. Ca încheiere, o poe­zie satirică de tov. Constantin Spirtaru arată cum se duce munca la secția aprovizionare a șantierului. După cum vedem, gazeta reflectă pro­blemele politice, trece destul de ușor pe lângă cel­e de producție (nu arată nimic în legătură cu aplicarea metodelor so­vietice, cu invențiile și inovațiile etc.) și le ocolește cu totul pe cele sindicale și cultural-sportive. Dimpotrivă, Nr. 19 al gazetei „Proiec­tantul“ — I.P­.C. — prezentată la­ expoziție, abundă in materiale culturale; „Expo­ziția Varșovia - reconstrucție - pace”, in care arh. Garcea analizează din punctul­­ de vedere al realismului arhitectonic marile construcții din Capitala 11. Polone ; articolul in care arh. Zonenfeld amintește realizări, evidențiați și lip­suri de la cursul de instructaj sindical; articolul ing. Mendell despre realizările orchestrei I.P.C. și I.P.C.S., articol care nu amintește nimic despre concursul­­ echipelor artistice amatoare, articolul arh. Marcus d­espre excursia­­ de docu­mentara făcută de colectivul I.P.C. la Mogoșoaia, unde au studiat unele reali­zări ale arhitecturii noastre . Închiderea anului­­ de învățământ de Partid, realiză­rile obținute și lipsurile constatate — relatate într’un articol al tov. Malles, articolul critic al arh. Mardale despre munca sportivă în I.P.C. etc. Apoi, un articol de ing. Vălceanu, despre planul de muncă al organizației U.T.M. din In­stitut în întâmpinarea Festivalului Mon­dial al Tineretului și al Studenților. O satiră de ing. Cotariu în legătură cu car­netele de salarizare, pe care­­ administra­ția le reține de multă vreme, astfel în­cât salariații nu știu ce sume au de pri­mit. Un articol cu propunerile ing. Grecu asupra sistemului premiat la gru­pa de vize. Note asupra diferitelor as­pecte ale muncii, poșta redacției. Un singur articol — și acela lipsit de date concrete — în legătură cu munca de proiectare din Institut: ,,Problema lo­cuinței muncitorești în I.P.C. pe 1950- 1951”, de arh. Mircea Dima. O temă in­teresantă, dar nu singura care putea fi tratată într’un număr de concurs al ga­zetei de perete. Inovații și metode noi în proiectare, realizări deosebite, piedici și lipsuri în muncă — iată probleme de care comite­tul de redacție al gazetei, condus da tov. Victor Agent a lipsit Nr. 19 al ga­zetei. Și vizitatorul expoziției nu poate afla dacă ele au fost tratate în numerele precedente, dat fiind că gazda nu are anexat dosarul cu colecția de articole respective. Materialele sunt bine redactate și pri­vesc în fondul lor diferitele aspecte ale activității din I.P.C., dar ele sunt scrise aproape exclusiv de ingineri și arhitecți, iar salariații de celelalte categorii din Institut nu colaborează la gazetă. Cealaltă gazetă de perete „Proiectan­tul”, a I.P.C.S., având ca responsabil al comitetului de redacție pe tov. Baru, nu prezintă nici ea în Nr. 13 problemele muncii de proiectare. Numărul oglin­dește viața de Partid („Alegerea birou­lui organizației de bază”, de ing. Lobel), sindicală (,,Deficiențele comisiei de în­treceri și salarizare“, de ing. Pașolescu)­, de U.T.M. („Pregătirea temeinică pentru ședințele de analiză a muncii — o dato­rie de onoare a fiecărui utemist“ de ing. Wigh) activitatea cercului A.S.I.T. (articolul ing. Blank), problemele inter­naționale de actualitate­ („Semnificația alegerilor din Franța și Italia” de R. Bapu). Un articol de tov. Pâslărașu de concluzii pe marginea ședinței de ana­liză a muncii de la grupa H, un alt arti­col de top. Șerbi arată inovațiile pre­miate care au fost realizate în I.P.C. Un panou anexat gazetei cuprinde, în texte și caricaturi, „Critici — informații — note“. Nimic despre roadele aplicării metodelor sovietice în proiectare, nimic despre felul în care inovatorii au obți­nut realizările lor. Și nimic despre munca cultural-sportivă. Cele trei gazete de perete analizate au, după cum se vede, unele lipsuri pe care vor trebui să și le lichideze în scurtul interval de timp ce mai rămâne până la încheierea concursului pe țară, astfel ca ele să devină arme prețioase în îmbunătățirea muncii, în ridicarea conștiinței politice, a nivelului ideologic și cultural a­­ salariaților. D. CONSTANTINESCU, CONSTRUCTOR**. Ce să citim „Mișcarea Sindicală Mondială“ Nr. 8 Ultimul număr (8) al revistei bilunare a Federației Sindicale Mondiale, „Mișca­rea Sindicală Mondială”, cuprinde artico­lul de fond „Să depunem toate eforturile­­ pentru înfăptuirea unității”, în care secre­tarul general al F.S.M. tov. Louis Sail­­lant, scoate din nou în evidență însem­nătatea unității de acțiune a oamenilor muncii în lupta pentru revendicările eco­nomice și sociale. Această unitate s-a ma­nifestat de pildă, cu prilejul Conferinței Europene a Muncitorilor împotriva remi­­litarizării Germaniei Occidentale, în ca­drul căreia muncitorii de apartenență po­litică diferită membri ai F.S.M. și-au ma­nifestat voința lor de pace și de liber­tate. Henry Reynaud, secretar al Confedera­ției Generale a Muncii din Franța, expune în articolul său „O importantă victorie a unității de acțiune în Franța”, mișcarea grevistă care a cuprins în primele luni ale anului 1951, pe muncitorii francezi din transporturi, construcții, metalurgie, mine, etc., scoate în evidență succesele obținute și hotărîrea muncitorimii fran­ceze de a lupta împotriva războiului și a mizeriei. In articolele „încercările Statelor Unite de a coloniza Sternul”, de Huey Mont, și „Confederația Muncii din Brazilia lup­tă împotriva dictaturii monopolurilor”, de Roberto Morena, e înfățișată cu date concrete situația de mizerie a oamenilor muncii din țările coloniale și dependente, care își văd țările înrobite din punct de vedere economic și politic de imperialis­mul american, iar pe ele transformați în carne de tun pentru planurile agresive ale monopoliștilor din Wall-Street. „Tientsin, orașul oamenilor muncii”, este descris de Wilfred Burchett, care arată cum s’a schimbat viața muncitorilor din­­ acest­ oraș în urma victoriei Revoluției po­pulare chineze. • Numărul mai cuprinde rubricile „Revis­­ta presei mondiale” și „Cronica biluna­ră”, în care sunt redate aspecte ale vieții sindicale din diferitele țări. Răspândind în massa muncitorilor con­structori revista „Mișcarea Sindicală Mon­dială”, vom întări solidaritatea de nes­­druncinat ce îi leagă cu oamenii muncii de pretutindeni, vom întări voința lor de luptă pentru pace și socialism. Despre critică, autocritică și... arbitraj Există diferite feluri de a critica, după cum deosebire sunt și păcatele care me­rită a fi criticate. Dar critica cea mai justă, cea mai întemeiată este aceea pe care ți-o fac cei ce nu-și pot face datoria din cauza lipsurilor tale. _ Să iau cazul concret al unor tovarăși de la fabrica de cărămizi București II. La această fabrică, un colectiv închegat de muncitori și tehnicieni se strădui să-și îndeplinească sarcinile cu cinste. Cum să nu fie ei însă supărați când munca de planificare merge prost, din cauza responsabilului biroului respectiv, tov. Apostolescu, care și-a făcut un obi­cei din a întârzia la serviciu?; ori­când cineva care vrea să dea un telefon o gă­sește postată lângă aparat pe tovarășa Aglaia Zigura, care-și lasă munca de contabilă de materiale pentru a întreba la telefon, cu un ton ce nu mai e simpla curiozitate, ci sună a interes științific: „allo, mamă, ce mai gătești azi Și iată cum cei ce-și pferă și ei vremea, așteptându-l pe tov. Apostolescu să so­­sească la birou ori pe tovarășa Zigura sa elibereze telefonul sunt îndemnați să­­ ofi­sească arma criticii împotriva acestor doi nedisciplinați. In momentul în care s’a văzut că nu dă roade critica prin viu grai, s’a recurs la o altă formă — la caricatură. O altă funcționară, tovarășa Dum­itr­escu, talen­tată la desen, le-a făcut celor doi câte o caricatură și le-a publicat în gazeta de perete. Sunt unii care, dacă apucă să afirme sau să nege ceva, se mențin pe aceeași poziție, cu încăpățânare, chiar când fap­tele dovedesc contrariul și când își dau ei înșiși seama de acest lucru. Poate că tovarășii Apostolescu și Zigura nu sunt astfel de oameni, poate că s’au gândit că de... nu-i nimerit, între tovarăși, să recurgi la astfel de copilării cum sunt caricaturile... cine știe la ce s’or fi gân­dit; fapt e că departe de a-și face auto­critica au conceput o „răzbunare". Și-au adus aminte că tovarășa Dumitrescu, cea care te făcuse benevol „portretul“ in ga­zetă, mai are și alt talent în afară de cel de a desena; se ridică de la birou, ia un dosar sau o batistă sau ce-i vine la îndemână și gonește muștele din carner. Bineînțeles, e un nărav de sezon, nu si întâmplă decât vara. Cu toate acestea cei doi complotiști au făcut să apară in gazeta de perete o a treia caricatură, a tovarășei Dumitrescu. Comitetul de redacție al gazetei de pe­rete ajunsese să se minuneze de­­ acest val de simț critic ce cuprindea massa. S’au minunat, văzând caricaturile, și to­varășul director, Dumitru Rădulescu, și șeful contabil, tov. Ștefan Duțulescu. t Iasă cu totul altfel: — Ce-i asta? Se ceartă între ei în gazeta de perete ? Ce o să-și inchipue cineva din afara fabricii care vede în gazetă că oamenii nu-și văd de treabă ? O să spună că e bina conducerii /­­Și dacă nu se mulțumesc numai cu cari­caturile? Dacă o să-mi ceară să inter­vin? Pe cine să sancționez și cum ? Și cele două organe de conducere — directorul și contabilul-șef—au purces la un act de autoritate. Cu aceeași siguran­ță cu care ar fi pus rezoluția pe o ce­rere, au smuls caricaturile din gazeta de perete. Astfel s-a soluționat conflictul. Și soarta fabricii continuă a se deschide după începutul serviciului pentru a-l lăsa pe acelaș funcționar întârziat, iar muș­­tele și telefonul nu și-au găsit nici acum liniștea. Muștele — până la iarnă. Iar telefonul — până când mama unei anu­mite funcționare va avea grijă ca ia­ fiecare dimineață, când fata ei pleacă, la serviciu, să-i dea și un bilet, cuprinzând meni­ul zilei, F. IONESCU DĂRILE DE SEAMĂ IN ÎNTREPRINDERILE NOASTRE O adunare generală bine pregătită Cu câteva zile înainte, lozincile afi­șate în atelierele St. U. C. Nr. 1 Filan­tropia, chemau muncitorii să ia parte activă la adunarea generală în cadrul căreia se va prezenta d­area de seamă asupra realizării angajamentelor­­ luate prin contractul colectiv. De câteva ori pe zi megafoanele instalate în fiecare secție anunțau muncitorii să se pregă­tească cât mai temeinic pentru darea de seamă. Datorită serioasei preocupări pe care­­ comitetul de întreprindere a­­ arătat-o, în pregătirea dării d­e seamă, în ziua adunării generale sau a atelierului mare al­ stațiunii, devenise neîncăpătoare, pentru numărul mare de salariați care au luat parte la adunare. Numeroși muncitori au luat cuvântul scoțând în evidență o serie de probleme cărora atât conducerea stațiunii cât și comitetul sindical nu le-au dat impor­tanța cuvenită tratând­u-se int­uperficial, deși de rezolvarea lor depindea în parte bunul mers al producției. Astfel, tov. Manolovici, a arătat că darea de seamă nu a accentuat suficient asupra problemei margaratelor trepiede care trebuiau executate, amintindu-se doar în treacăt că ele nu au fost făcute și că s-a înaintat o adresă la Centrală. Dacă conducerea stațiunei ar fi urmărit îndeaproape această problemă, desigur că Centrala ar fi luat măsuri mai ur­gente, eforturile macaralele ar fi fost executate, muncitorilor ar fi fost cu mult ușurate, iar productivitatea muncii ar fi crescut. Și în ce privește activitatea culturală au fost unele lipsuri. „Clubul este unul din mijloacele cele mai eficace pânăîret a culturii, a spus tciv. de răs­­ion Marghita dela secția vopsitorie, dar nici conducerea nici comitetul de întreprin­dere nu s’au preocupat de executarea la timp a lucrărilor de amenajare a lo­calului pentru a pune clubul la dispozi­ția salariaților la termenul prevăzut la contractul colectiv”. O parte din cei care au luat cuvântul au scos în evidență deficiențele ce mai există în privința disciplinei în muncă. „Dacă în prima jumătate a anului putem să ne mândrim cu frumoase rea­­lizări în producție — a spus tov. Șal­ul aru — nu acelaș lucru putem să-l spunem și d­espre disciplină. Peste acest capitol conducerea și comitetul de între­prindere au trecut cu ușurință în darea de seamă. Mai sunt unii, ca de pildă Mihai Mihai, care, cu toate repetatele angajamente luate, lipsește nemotivat și nu-și îngrijește mașina și sculele cu care lucrează"­. Și așa rând pe rând tovarășii au ară­tat lipsurile, criticând conducerea stațiu­nii și comitetul de întreprindere pen­tru a le ajuta să lichideze cât mai curând aceste deficiențe, și să îndeplinească ho­­tărîrile adunării generale. Darea de seamă la fabrica de ciment București Prin intensificarea întrecerilor socialiste care au cuprins 70 la sută din totalul sala­riaților, prin buna organizare a muncii și prin folosirea metodelor de lucru sovietice planul de producție pe semestrul I a fost depășit de colectivul fabricii d­e ciment București cu 2610 tone ciment. Deasemeni productivitatea muncii a crescut cu 3,2 la sută și s-au realizat economii de combus­tibil, energie electrică, etc., în valoare de lei 368.787. Cu mare atenție au ascultat zilele tre­cute muncitorii și tehnicienii fabricii da­­de seamă asupra îndeplinirii angaja­mentelor din contractul colectiv pe se­mestrul I al anului 1951, analizând apoi în spirit critic și autocritic cauzele care au dus la neîndeplinirea unora din angaja­mente. Ca o lipsă principală a conducerii între­prinderii a fost scos în evidență faptul că nu s’a preocupat să facă reparațiile locu­ințelor care sunt date în folosință munci­torilor, așa cum au arătat tovarășii Tecal, Ștefănescu și alții. Deasemeni în ce privește disciplina în muncă mai sunt o serie de deficiențe, căci așa cum a arătat tov. Tudose, mai sunt unii care lipsesc nemotivat. Acest lucru se datorește în mare padte comitetului de întreprindere care nu a dus o muncă susți­­nută de lămurire pentru a asigura disciplina în muncă. O problemă importantă a fost ri­dicată de tov. Lipianu care a criticat fap­tul că, consfătuirile de producție lunare nu s-au ținut pe grupe sindicale și­ secții, lu­cru care ar fi contribuit la obținerea de realizări și mai bune pentru colectivul fabricii, la înlăturarea unor lipsuri și greutăți întâmpinate de muncitori. De­asemeni, deși muncitorii au fost preocupați de realizarea de economii, conducerea fa­bricii nu sa îngrijit ca asupra acestor eco­nomii să se țină evidența contabilă, asigu­­rând astfel o justă aplicare a sistemului premiat. ★ Hotărîrile luate în adunarea generală pentru lichidarea lipsurilor constatate în semestrul I, vor putea fi duse la îndepli­nire numai printr’o muncă temeinică a co­mitetului de întreprindere, numai prin ur­mărirea îndeaproape de către fiecare co­misie pe probleme, a îndeplinirii angaja­mentelor ce-i revin din contractul colectiv;. î. FIERASCU * DOUĂ GRUPE SINDICALE Când responsabilul grupei își cunoaște sarcinile Grupa sindicală a tov. Năstase Panait nu are decât 9 oameni. De-i urmărești la muncă ți se pare că sunt încă odată pe atât. Ii vezi peste tot, când la încărca­tul vagoneților care transportă pământul pentru prese, când la împinsul lor, sau la udatul pământului. Nici unul nu mai este prea tânăr. Toți sunt oameni în vârstă, oameni căliți de greutăți, care au trăit sub crunta exploa­tare a fostului patron și sub biciul vă­tafului, cum spune tov. Panait. Acești oameni trecuți de floarea vâr­stei sunt plini de voință, acea voință caracteristică celor care și-au trăit cea mai mare parte a vieții în întuneric, și-acum văd zorile unei lumi noi mai bune. Intre acești oameni domnește o sudură sufle­tească de nebănuit, sunt legați între ei prin mii de fire, care nu-i lasă să se despartă. Tov. Gheorghe Stanciu, un bătrânel de peste 60 de ani, muncește cu dragoste a­­lături de tovarășii săi de grupă, de care nu-i vine să se despartă. Actele pentru pensionare sunt gata de mult, trebue doar să se prezinte pentru întocmirea fișei. Dar cum să-și lase el tovarășii și să plece, doar au trăit o viață întreagă alături... Și așa, zi după zi, amână pleca­rea. Această grupă sindicală este mândria fabricii de cărămizi „București“ Nr. 1. Este grupa în care domnește cea mai de­săvârșită ordine. In consfătuirile de pro­ducție care se țin regulat, din 2 în 2 săptămâni, se discută greutățile întâmpi­nate în muncă, metode noi pentru orga­nizarea muncii în așa fel încât să se rea­lizeze o cât mai mare productivitate. La ultima consfătuire, și-au luat angajamen­tul de a întâmpina ziua de 23 August cu cele mai mari realizări în producție. Tov. Panait a vorbit și despre vigilență la locul de muncă, ceea ce a făcut ca dato­rită atenției deosebite pe care o are fie­care să se înlăture fiarele și șuruburile găsite în pământ care dacă ar fi intrat în valțuri le-ar fi stricat. De la alegerea delegatului cu munca culturală și a inspectorului obștesc cu protecția muncii, viața grupei sindicale sa schimbat mult. Inspectorul obștesc a luat măsuri de înlocuire a sistemului de săpare prin tumbe, care era periculos, printr-un sis­tem care să asigure securitatea muncii. De nenumărate ori vorbește el tovarăși­lor săi despre felul cum trebue să se ferească de accidente și de grija pe care Partidul o poartă celor ce muncesc. In fiecare zi, după ce ia masa, respon­sabilul cultural le citește articolul de fond din „Scânteia*", sau fragmente din câte o broșură. Apoi cu toți discută cu însuflețire despre cele auzite. Astfel, oameni care altădată nu cunoș­teau decât munca și greutățile, astăzi încep să vadă limpede, să-și cunoască dușmanii și prietenii. Ei înțeleg că acum prin muncă își făuresc o viață mai bună, ION PREDA Când comitetul de întreprindere nu se interesează de grupele sindicale cu acelaș lucru se poate spune despre activitatea dusă de tov. Sandu Ion, ales de o lună responsabil al grupei sindicale Nr. 1 de la fabrica de cărămizi „Solidari­tatea“. In tot acest răstimp nu s’a pre­ocupat de mobilizarea și îndrumarea membrilor grupei sale în realizarea angajamentelor în lupta pentru producție, pentru ridicarea nivelului politic și cul­tural. Din această cauză grupa nu desfă­șoară o adevărată activitate sindicală, ci dimpotrivă are o serie de lipsuri. Tov. Sandu Ion nu s’a îngrijit de orga­nizarea cu regularitate a consfătuirilor de producție la locurile de muncă, a­­cestea fiind cel mai bun prilej pentru a arăta muncitorilor realizările obținute ca și lipsurile lor. S’a întâmplat de multe ori ca ședințele să nu-și poată atinge scopul, datorită faptului că nu sa dus o bună muncă de mobilizare, in grupa tov. Sandu sunt tovarăși care nu urmează școala de califi­care ca de pildă tov. Sofica Ana. Aceasta arată lipsa muncii de lămurire, arată fap­tul că responsabilul de grupă nu a ex­plicat cu destulă perseverență impor­tanța frecventării cursului de calificare. Nu se citesc ziarele în colectiv, deși în urma acestei activități s’ar putea face vii discuții, din care muncitorii ar avea multe de învățat. Mai mult decât atât, responsabilul nu cunoaște nici situația sindicală a mem­brilor grupei sale. Tov. Gh. Popescu și Marin Jianu, buni muncitori, cu o ve­chime de 3—4 luni în întreprindere, nu sunt încă membri ai sindicatului, lucru de care responsabilul grupei nu avea cunoștință. O altă lipsă a responsabilului de grupă este și aceea că nu s-a ocupat de strânge­rea cotizațiilor sindicale. Cotizația este strânsă pe întreaga întreprindere de un singur tovarăș din comitetul de fabrică. Toate aceste lipsuri, care buna desfășurare a muncii împiedică sindicale, s’ar fi putut remedia dacă comitetul de fabrică, ar fi ținut ședințe cu respon­sabilii de grupă arătându-le lipsurile și trasându-le sarcini pentru viitor. In acest fel grupa tov. Sandu Ion nu ar fi existat numai pe hârtie,­­ci ar fi avut chiar rea­lizări frumoase. Dar pentru aceasta, tov. Marcovici, președintele comitetului de fabrică, ar fi trebuit să controleze munca grupelor sindicale și să se traseze sarcini concrete. Dar nu numai acestea sunt lipsurile comitetului de fabrică de la „Solidarita­tea“. Comitetul nu a dus la îndeplinire nici sarcinile prevăzute în circularele tri­mise de Uniune, conform Hotărîrii C.C. al C.G.M. din 24—25 Februarie, cu pri­vire la alegerea unui delegat cu munca culturală și a unui inspector obștesc de protecția muncii în grupa sindica­lă, crezând că aceste organe nu au nici o influență asupra îmbunătățirii muncii sindicale. Tov. Marcovici se justifică bazându-se pe o serie de motive nereale și spunând că nu are oameni pregătiți pentru aceste munci. Realitatea este cu totul alta. Oamenii sunt dornici de a munci, dar ei nu sunt utilizați.­­ Comitetul de fabrică trebue să-și anali­zeze temeinic lipsurile și să treacă îndată la aplicarea instrucțiunilor pri­mite asigurând organizației sindicale în fabrică o viață sănătoasă și organizată. Astfel, sarcinile ce-i stau în față vor putea fi duse la îndeplinire, iar grupele sindi­cale își vor putea îmbunătăți munca reu­șind să desfășoare o largă activitate ELENA CONDREA 2 TINERE DIN CONSTRUCȚII PRINTRE „ȘOIMII 0. T. M.“ In cinstea Zilei Flotei Aeriene U.R.S.S., o echipă de 7 atemiști a reu­­­șit să stabilească un nou record al R.P.R. de parașutism sportiv. Echipa a sărit de la 3.600 m. înălțime, întrecând astfel vechiul record de lansare în co­lectiv cu 1.000 m. Printre cei 7 utemiști temerari care au primit numele de „Șoimii U.T.M.”, se află și două fete: Aurelia Amza și Marcela Ioniță, eleve în clasa laboranți a Centrului Școlar Profesional de Con­strucții. Performanța celor două tinere din construcții este remarcabilă. Curaj­ul și dârzenie lor în întrecerea sportivă, au fost subliniate printr-o scrisoare de felicitare pe care Comisia Centrală a Aviației Sportive a trimis-o școlii din care fac parte. La Centrul Școlar Profesional sunt numeroși tineri elevi care practică spor­turile aviatice. Numărul lor trece de 40. Au și primit brevetul de parașutiști: mecanicul Nicolae Aramă, fierarii-be­­toniști Ene Mitu și Gh. Avramescu și alții. Succesul înotătorilor noștri la campionatele inter-asociații Timp de trei zile au durat, la Sibiu, campionatele inter-asociații de natație. In cadrul acestor întreceri, asociația „Constructorul” a obținut un frumos su­cces, prin atâtor­ai m­oșitri ocupând­­(cu 106 puncte) locul 3 în clasamentul ge­neral,­­după­­ înotătorii l asociațiilor „Progresul” (206 puncte) și „Metalul” (196 puncte). Constructorii au reușit să câștige 4 probe. Au ieșit învingători: A. Muntea­­nu la 100 și 200 m. bras seniori (cu timpurile respective 1:22.2 și 3:01.5), Virginia Ghiță la 400 m. liber senioare (cu timpul 7:02) și Niculescu la 50 m. fluture juniori (cu timpul 35.B). S’au mai clasat bine Carol Beer și Csordás, salariat al întreprinderii Nr. 2 Sovrom­­construcție-Oradea. Copiii constructorilor in tabăra de vară A mai trecut un an­­ de învățătură, a sosit vacanța de vară pentru copiii no­ștri. Insă nu pentru toți copiii, lunile de vară însemnează odihnă, voie bună, destindere. In țările stăpânite de impe­rialiști și lacheii lor, copiii oamenilor muncii au parte de cea mai neagră mi­zerie. In America, de exemplu, sute de mii de copii nu au posibilitatea să urme­ze nicio școală. In India și în coloniile franceze,­­în fabricile de textile și chi­brituri lucrează copii de la vârsta de 6 ani. In Iugoslavia fascistului Tito, sute de mii de copii și tineri suferă de tu­berculoză, în timp ce bogățiile țării iau drumul Americii. Cu totul alta e viața copiilor în Țara Socialismului, țara în care a fost des­ființată exploatarea omului de către­ om, unde puterea politică și economică se află în mâinile celor ce muncesc. Parti­dul și Guvernul acordă o deosebită a­­tenție odihnei copiilor, speranța și vii­­torul țării, constructorii de mâine ai co­munismului. Milioane de pionieri, de școlari își petrec vacanța in minunatele tabere de vară amenajate în cele mai frumoase regiuni ale Uniunii Sovietice. In acest an, numai prin grija sin­dicatelor funcționează peste 7.300 de ta­bere pentru pionieri. Urmând exemplul măreț al Uniunii Sovietice, Partidul și Guvernul nostru au inițiat o serie de măsuri pentru asi­­gurarea­ odihnei copiilor. Au fost ame­najate numeroase case de cultură, parcuri și ștranduri pentru copii, pre­cum și un număr de tabere pentru pio­nieri și școlari în diferite regiuni ale țării. Una din cele mai frumoase tabere pentru copii este cea de la Lipova,­­din regiunea Arad. ★ Ne aflăm în gara Arad. In această după masă de vară, gara a îmbrăcat un aspect cu totul deosebit. Vagoanele fru­mos pavoazate cu lozinci, cântecele co­piilor care flutură fericiți stegulețe ro­șii și tricolore te fac să zâmbești fără să vrei. E un tren întreg, cu copiii oame­nilor muncii din regiunea Arad și Ti­mișoara. Intre ei, iată și copiii construc­torilor dela întreprinderea Nr. 2 So­vromconstrucție, Regionala Arad și­­ de la fabrica de cărămidă „Aradul”. Sunt vreo 21 la număr. Mult si mai umblat pe la casele constructorilor tova­rășa Milian, (responsabila cu asigurări sociale din comitetul întreprinderii Nr. 2) pentru ca toți copiii să fie pregătiți din timp, să treacă prin vizita medicală și să fie vaccinați. Iată-l pe micul Janos Kali cât de mândru poartă el cravata roșie de pio­nier. El știe că trebue să fie demn de tatăl lui care e fruntaș în producție la șantierul Flamura Roșie. „N’am mai fost niciodată în tabără“ — spune micul pio­nier. „Vreau să mă odihnesc bine căci la anul, am multe, multe de învățat“. Cele două fetițe ale tov. Lcchner, zugrav la șantierul Ineu precum și fetele tov. Karoly Sarga, paznic la Depozitul Cen­tral pleacă și ele pentru prima oară în vilegiatură. Intre timp, trenul s-a pus în mișcare și înaintează în susul Mureșului. Pio­nierii se împrietenesc foarte repede și discută în grupuri. Pioniera Ana Tal­pai se mândrește că tatăl ei, arzătorul Talpai de la fabrica de cărămizi „Aradul“ este fruntaș în producție. La gara Radna, un detașament de pio­nieri a întâmpinat trenul cu steaguri și flori. Peste puțin timp, copiii au so­sit la destinație : Lipova. Tabăra e si­tuată într-o poiană frumoasă, între dea­luri împădurite, cu izvoare minerale După ce au fost examinați din nou de o comisie medicală, copiii sunt reparti­zați în domatoarele spațioase care stră­lucesc­­ de curățenie. Tabăra are săli de mese, săli culturale, cabane, terenuri sportive, etc. Aerul curat face să creas­că pofta de mâncare a copiilor. De 5 ori pe zi li se servește o mâncare gustoasă și abundentă. Carnea, laptele și fructele nu lipsesc niciodată Copiii își petrec timpul după un pro­gram care cuprinde jocuri distractive, ex­cursii, sport, conferințe, lectură, etc. Ei sunt supraveghiați de instructori, edu­catoare precum și de medici și surori sanitare. In aceste locuri minunate își petrec copiii, între care și copiii constructorilor, 21­­ de zile. Ei se odihnesc și struna pu­teri pentru un nou an de învățătură. Iar părinții lor, oamenii muncii care construesc socialismul în țara noastră, își sporesc eforturile în muncă, pentru a apăra liniștea și viața tot mai ferici­tă a copiilor. SZEKELY GHEORGHE

Next