Constructorul, iulie 1951 (Anul 3, nr. 79-81)
1951-07-14 / nr. 79
Constructorii din Capitală vizitează Expoziția „Origina și evoluția omului“ . Sute,de mii s de oameni ai muncii din Carpitală vizitează zilnic expoziția „Origina și evoluția omtului”, organizată în sala Dalles de Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturii. Muncitorii de pe șantierul Otopeni al întreprinderii „Sovromconstrucție” Nr. 1 s’au arătat dornici să studieze și ei materialul expoziției. Cu sprijinul comitetului de întreprindere și de șantier, delegații cu munca culturală din trei grupe sindicale au mobilizat pe tovarășii din grupele lor la vizitarea acestei expoziții. Din materialul expus în numeroasele panouri,și vitrine, ei au desprins o concepție clară, bazată pe datele științifice, asuprayfestului,cum a apărut viața pe pământ și cum,diferitele forme de viețuitoare s’au desvoltat până la om. Vizitatorii au aflat că din cele mai vechi timpuri, cercetătorii și-au pus problema momentului și modului cum s-a născut omul. Teorii au fost nenumărate, dar, o mare parte din ele dădeau acestei însemnate întrebări un răspuns mistic, susținând că omul, ca și lumea înconjurătoare, a fost creat, in forma sa actuală, de o forță supranaturală, divină. Evoluția concepției materialiste despre lume și saltul calitativ pe care ea l-a făcut odată cu crearea materialismului dialectic de către Marx și Engels, continuat și desvoltat de Lenin și Stalin, a dărâmat aceste teorii reacționare. Friederich Engels a arătat: „Faptele ne amintesc că... noi aparținem cu sângele, carnea și creerul nostru, că ne găsim înăuntrul naturii și că domnia noastră asupra naturii constă în aceea că spre deosebire de toate celelalte ființe, noi știm să aflăm legile naturii și să le aplicăm în mod just”. Expoziția arată in mod sugestiv cum s’au perindat erele geologice, cum odată cu pământul s’au transformat și speciile de viețuitoare, cum acestea și-au păstrat o unitate a modului de comportare. Materialul expoziției insistă asupra rudelor celor mai apropiate ale omului —• maimuțele. Munca a fost factorul central care a dus la transformarea maimuței în om. Concluziile ce se desprind din materialul expus sunt că omul are, ca și toate viețuitoarele, o origină materială; că el a ajuns, prin muncă, să domine din ce în ce mai mult natura; că între diferitele rase de oameni nu există nici o deosebire însemnată, așa cum afirmă „savanții” reacționari aflați în slujba monopolurilor; că viitorul geniului omenesc este determinat de natură și de istorie totodată, că diferitele orânduiri social-istorice care s-au succedat până la cea capitalistă și împreună cu ea, sunt fazele necesare prin care trece omenirea până la orânduirea superioară — cea socialistă, apoi cea comunistă, care se construește azi în Uniunea Sovietică. Constructorii au discutat apoi cu interes în legătură cu cele văzute, in legătură cu explicațiile primite de la ghidul expoziției, inițiativa tovarășilor Gheorghe Manole, Aurel Cristescu și Paul Hocea, delegați cu munca culturală în grupele sindicale ai căror responsabili sunt tovarășii Gheorghe Banu, Dumitru Smochină și Alexandru Petrică, a fost lăudată de președintele comitetului de șantier, tov. Vasile Bobalcu, de responsabilul cultural din acest comitet, tov. Alexandru Ionescu și de responsabilii celor trei grupe sindicale, care au participat cu toții la vizitarea expoziției. Insușindu-și știința adevărată, bazată pe materialismul dialectic, muncitorii constructori vor căpăta siguranța în izbânda cauzei socialismului și a păcii și vor lupta activ pentru această izbândă. C. DORIAN ~ * Mii de oameni ai muncii vizitează expoziția „Origina și evoluția omului’’, urmărind cu mult interes panourile expuse. ★ Concursul gazetelor de perete S'au deschis primele expoziții pe raioane în cadrul concursului 1 In București s’au deschis expozițiile pe raioane ale gazetelor de perete din întrlprinderi și instituții, în cadrul concursului pe țară organizat de ziarele „Scânteia“ și „Viața Sindicală”. Sectorul construcții e reprezentat, în expoziția raionului I. V. Stalin, prin gazetele de perete „Să construim Casa Scânteii“ (Casa Scânteii), „Proiectantul” (Institutul de Proiectare a Construcțiilor), și „Proiectantul” (Institutul de Proiectare a Construcțiilor Speciale). Condus de tov. Nicolae Ilardel, comitetul de redacție al gazetei de perete , Să construim Casa Scânteii" a reușit, după cum reiese din colecția numerelor apărute în perioada concursului, să îmbunătățească nivelul gazetei, legând-o tot mai mult atât de problemele concrete de producție, cât și de cele generale de construire a socialismului și de apărare a păcii. Totuși, Nr. 10, prezentat la deschiderea expoziției, nu este la nivelul unor numere mai bune din trecut. Tov. Nicolae Miroșnicenco publică un articol despre munca celor 110 agitatori de pe șantier în lămurirea populației din comuna Herăstrău asupra importanței acțiunii de ajutorare a poporului coreean. Referindu-se la întârzierile repetate ale unor salariați, tov. Maria Constantinescu semnează un articol întitulat „Disciplina muncii — cinste de onoare” (și ne permitem să-i atragem atenția că „onoare” și „cinste” sunt două cuvinte cu acelaș înțeles). Tov Constantin Gojnea anunță succesele obținute în întrecerea socialistă de către echipele fruntașe de la șantierul Nr. 3 ale lui Dumitru Manea, Dumitru Vișan, Mihai Hamlischer, etc., în cinstea alegerii organelor conducătoare de Partid. închiderea anului de învățământ de Partid e tema unui articol de tov. Vasile Stancu. Ca încheiere, o poezie satirică de tov. Constantin Spirtaru arată cum se duce munca la secția aprovizionare a șantierului. După cum vedem, gazeta reflectă problemele politice, trece destul de ușor pe lângă cele de producție (nu arată nimic în legătură cu aplicarea metodelor sovietice, cu invențiile și inovațiile etc.) și le ocolește cu totul pe cele sindicale și cultural-sportive. Dimpotrivă, Nr. 19 al gazetei „Proiectantul“ — I.P.C. — prezentată la expoziție, abundă in materiale culturale; „Expoziția Varșovia - reconstrucție - pace”, in care arh. Garcea analizează din punctul de vedere al realismului arhitectonic marile construcții din Capitala 11. Polone ; articolul in care arh. Zonenfeld amintește realizări, evidențiați și lipsuri de la cursul de instructaj sindical; articolul ing. Mendell despre realizările orchestrei I.P.C. și I.P.C.S., articol care nu amintește nimic despre concursul echipelor artistice amatoare, articolul arh. Marcus despre excursia de documentara făcută de colectivul I.P.C. la Mogoșoaia, unde au studiat unele realizări ale arhitecturii noastre . Închiderea anului de învățământ de Partid, realizările obținute și lipsurile constatate — relatate într’un articol al tov. Malles, articolul critic al arh. Mardale despre munca sportivă în I.P.C. etc. Apoi, un articol de ing. Vălceanu, despre planul de muncă al organizației U.T.M. din Institut în întâmpinarea Festivalului Mondial al Tineretului și al Studenților. O satiră de ing. Cotariu în legătură cu carnetele de salarizare, pe care administrația le reține de multă vreme, astfel încât salariații nu știu ce sume au de primit. Un articol cu propunerile ing. Grecu asupra sistemului premiat la grupa de vize. Note asupra diferitelor aspecte ale muncii, poșta redacției. Un singur articol — și acela lipsit de date concrete — în legătură cu munca de proiectare din Institut: ,,Problema locuinței muncitorești în I.P.C. pe 1950- 1951”, de arh. Mircea Dima. O temă interesantă, dar nu singura care putea fi tratată într’un număr de concurs al gazetei de perete. Inovații și metode noi în proiectare, realizări deosebite, piedici și lipsuri în muncă — iată probleme de care comitetul de redacție al gazetei, condus da tov. Victor Agent a lipsit Nr. 19 al gazetei. Și vizitatorul expoziției nu poate afla dacă ele au fost tratate în numerele precedente, dat fiind că gazda nu are anexat dosarul cu colecția de articole respective. Materialele sunt bine redactate și privesc în fondul lor diferitele aspecte ale activității din I.P.C., dar ele sunt scrise aproape exclusiv de ingineri și arhitecți, iar salariații de celelalte categorii din Institut nu colaborează la gazetă. Cealaltă gazetă de perete „Proiectantul”, a I.P.C.S., având ca responsabil al comitetului de redacție pe tov. Baru, nu prezintă nici ea în Nr. 13 problemele muncii de proiectare. Numărul oglindește viața de Partid („Alegerea biroului organizației de bază”, de ing. Lobel), sindicală (,,Deficiențele comisiei de întreceri și salarizare“, de ing. Pașolescu), de U.T.M. („Pregătirea temeinică pentru ședințele de analiză a muncii — o datorie de onoare a fiecărui utemist“ de ing. Wigh) activitatea cercului A.S.I.T. (articolul ing. Blank), problemele internaționale de actualitate („Semnificația alegerilor din Franța și Italia” de R. Bapu). Un articol de tov. Pâslărașu de concluzii pe marginea ședinței de analiză a muncii de la grupa H, un alt articol de top. Șerbi arată inovațiile premiate care au fost realizate în I.P.C. Un panou anexat gazetei cuprinde, în texte și caricaturi, „Critici — informații — note“. Nimic despre roadele aplicării metodelor sovietice în proiectare, nimic despre felul în care inovatorii au obținut realizările lor. Și nimic despre munca cultural-sportivă. Cele trei gazete de perete analizate au, după cum se vede, unele lipsuri pe care vor trebui să și le lichideze în scurtul interval de timp ce mai rămâne până la încheierea concursului pe țară, astfel ca ele să devină arme prețioase în îmbunătățirea muncii, în ridicarea conștiinței politice, a nivelului ideologic și cultural a salariaților. D. CONSTANTINESCU, CONSTRUCTOR**. Ce să citim „Mișcarea Sindicală Mondială“ Nr. 8 Ultimul număr (8) al revistei bilunare a Federației Sindicale Mondiale, „Mișcarea Sindicală Mondială”, cuprinde articolul de fond „Să depunem toate eforturile pentru înfăptuirea unității”, în care secretarul general al F.S.M. tov. Louis Saillant, scoate din nou în evidență însemnătatea unității de acțiune a oamenilor muncii în lupta pentru revendicările economice și sociale. Această unitate s-a manifestat de pildă, cu prilejul Conferinței Europene a Muncitorilor împotriva remilitarizării Germaniei Occidentale, în cadrul căreia muncitorii de apartenență politică diferită membri ai F.S.M. și-au manifestat voința lor de pace și de libertate. Henry Reynaud, secretar al Confederației Generale a Muncii din Franța, expune în articolul său „O importantă victorie a unității de acțiune în Franța”, mișcarea grevistă care a cuprins în primele luni ale anului 1951, pe muncitorii francezi din transporturi, construcții, metalurgie, mine, etc., scoate în evidență succesele obținute și hotărîrea muncitorimii franceze de a lupta împotriva războiului și a mizeriei. In articolele „încercările Statelor Unite de a coloniza Sternul”, de Huey Mont, și „Confederația Muncii din Brazilia luptă împotriva dictaturii monopolurilor”, de Roberto Morena, e înfățișată cu date concrete situația de mizerie a oamenilor muncii din țările coloniale și dependente, care își văd țările înrobite din punct de vedere economic și politic de imperialismul american, iar pe ele transformați în carne de tun pentru planurile agresive ale monopoliștilor din Wall-Street. „Tientsin, orașul oamenilor muncii”, este descris de Wilfred Burchett, care arată cum s’a schimbat viața muncitorilor din acest oraș în urma victoriei Revoluției populare chineze. • Numărul mai cuprinde rubricile „Revista presei mondiale” și „Cronica bilunară”, în care sunt redate aspecte ale vieții sindicale din diferitele țări. Răspândind în massa muncitorilor constructori revista „Mișcarea Sindicală Mondială”, vom întări solidaritatea de nesdruncinat ce îi leagă cu oamenii muncii de pretutindeni, vom întări voința lor de luptă pentru pace și socialism. Despre critică, autocritică și... arbitraj Există diferite feluri de a critica, după cum deosebire sunt și păcatele care merită a fi criticate. Dar critica cea mai justă, cea mai întemeiată este aceea pe care ți-o fac cei ce nu-și pot face datoria din cauza lipsurilor tale. _ Să iau cazul concret al unor tovarăși de la fabrica de cărămizi București II. La această fabrică, un colectiv închegat de muncitori și tehnicieni se strădui să-și îndeplinească sarcinile cu cinste. Cum să nu fie ei însă supărați când munca de planificare merge prost, din cauza responsabilului biroului respectiv, tov. Apostolescu, care și-a făcut un obicei din a întârzia la serviciu?; oricând cineva care vrea să dea un telefon o găsește postată lângă aparat pe tovarășa Aglaia Zigura, care-și lasă munca de contabilă de materiale pentru a întreba la telefon, cu un ton ce nu mai e simpla curiozitate, ci sună a interes științific: „allo, mamă, ce mai gătești azi Și iată cum cei ce-și pferă și ei vremea, așteptându-l pe tov. Apostolescu să sosească la birou ori pe tovarășa Zigura sa elibereze telefonul sunt îndemnați să ofisească arma criticii împotriva acestor doi nedisciplinați. In momentul în care s’a văzut că nu dă roade critica prin viu grai, s’a recurs la o altă formă — la caricatură. O altă funcționară, tovarășa Dumitrescu, talentată la desen, le-a făcut celor doi câte o caricatură și le-a publicat în gazeta de perete. Sunt unii care, dacă apucă să afirme sau să nege ceva, se mențin pe aceeași poziție, cu încăpățânare, chiar când faptele dovedesc contrariul și când își dau ei înșiși seama de acest lucru. Poate că tovarășii Apostolescu și Zigura nu sunt astfel de oameni, poate că s’au gândit că de... nu-i nimerit, între tovarăși, să recurgi la astfel de copilării cum sunt caricaturile... cine știe la ce s’or fi gândit; fapt e că departe de a-și face autocritica au conceput o „răzbunare". Și-au adus aminte că tovarășa Dumitrescu, cea care te făcuse benevol „portretul“ in gazetă, mai are și alt talent în afară de cel de a desena; se ridică de la birou, ia un dosar sau o batistă sau ce-i vine la îndemână și gonește muștele din carner. Bineînțeles, e un nărav de sezon, nu si întâmplă decât vara. Cu toate acestea cei doi complotiști au făcut să apară in gazeta de perete o a treia caricatură, a tovarășei Dumitrescu. Comitetul de redacție al gazetei de perete ajunsese să se minuneze de acest val de simț critic ce cuprindea massa. S’au minunat, văzând caricaturile, și tovarășul director, Dumitru Rădulescu, și șeful contabil, tov. Ștefan Duțulescu. t Iasă cu totul altfel: — Ce-i asta? Se ceartă între ei în gazeta de perete ? Ce o să-și inchipue cineva din afara fabricii care vede în gazetă că oamenii nu-și văd de treabă ? O să spună că e bina conducerii /Și dacă nu se mulțumesc numai cu caricaturile? Dacă o să-mi ceară să intervin? Pe cine să sancționez și cum ? Și cele două organe de conducere — directorul și contabilul-șef—au purces la un act de autoritate. Cu aceeași siguranță cu care ar fi pus rezoluția pe o cerere, au smuls caricaturile din gazeta de perete. Astfel s-a soluționat conflictul. Și soarta fabricii continuă a se deschide după începutul serviciului pentru a-l lăsa pe acelaș funcționar întârziat, iar muștele și telefonul nu și-au găsit nici acum liniștea. Muștele — până la iarnă. Iar telefonul — până când mama unei anumite funcționare va avea grijă ca ia fiecare dimineață, când fata ei pleacă, la serviciu, să-i dea și un bilet, cuprinzând meniul zilei, F. IONESCU DĂRILE DE SEAMĂ IN ÎNTREPRINDERILE NOASTRE O adunare generală bine pregătită Cu câteva zile înainte, lozincile afișate în atelierele St. U. C. Nr. 1 Filantropia, chemau muncitorii să ia parte activă la adunarea generală în cadrul căreia se va prezenta darea de seamă asupra realizării angajamentelor luate prin contractul colectiv. De câteva ori pe zi megafoanele instalate în fiecare secție anunțau muncitorii să se pregătească cât mai temeinic pentru darea de seamă. Datorită serioasei preocupări pe care comitetul de întreprindere a arătat-o, în pregătirea dării de seamă, în ziua adunării generale sau a atelierului mare al stațiunii, devenise neîncăpătoare, pentru numărul mare de salariați care au luat parte la adunare. Numeroși muncitori au luat cuvântul scoțând în evidență o serie de probleme cărora atât conducerea stațiunii cât și comitetul sindical nu le-au dat importanța cuvenită tratându-se intuperficial, deși de rezolvarea lor depindea în parte bunul mers al producției. Astfel, tov. Manolovici, a arătat că darea de seamă nu a accentuat suficient asupra problemei margaratelor trepiede care trebuiau executate, amintindu-se doar în treacăt că ele nu au fost făcute și că s-a înaintat o adresă la Centrală. Dacă conducerea stațiunei ar fi urmărit îndeaproape această problemă, desigur că Centrala ar fi luat măsuri mai urgente, eforturile macaralele ar fi fost executate, muncitorilor ar fi fost cu mult ușurate, iar productivitatea muncii ar fi crescut. Și în ce privește activitatea culturală au fost unele lipsuri. „Clubul este unul din mijloacele cele mai eficace pânăîret a culturii, a spus tciv. de răsion Marghita dela secția vopsitorie, dar nici conducerea nici comitetul de întreprindere nu s’au preocupat de executarea la timp a lucrărilor de amenajare a localului pentru a pune clubul la dispoziția salariaților la termenul prevăzut la contractul colectiv”. O parte din cei care au luat cuvântul au scos în evidență deficiențele ce mai există în privința disciplinei în muncă. „Dacă în prima jumătate a anului putem să ne mândrim cu frumoase realizări în producție — a spus tov. Șalul aru — nu acelaș lucru putem să-l spunem și despre disciplină. Peste acest capitol conducerea și comitetul de întreprindere au trecut cu ușurință în darea de seamă. Mai sunt unii, ca de pildă Mihai Mihai, care, cu toate repetatele angajamente luate, lipsește nemotivat și nu-și îngrijește mașina și sculele cu care lucrează". Și așa rând pe rând tovarășii au arătat lipsurile, criticând conducerea stațiunii și comitetul de întreprindere pentru a le ajuta să lichideze cât mai curând aceste deficiențe, și să îndeplinească hotărîrile adunării generale. Darea de seamă la fabrica de ciment București Prin intensificarea întrecerilor socialiste care au cuprins 70 la sută din totalul salariaților, prin buna organizare a muncii și prin folosirea metodelor de lucru sovietice planul de producție pe semestrul I a fost depășit de colectivul fabricii de ciment București cu 2610 tone ciment. Deasemeni productivitatea muncii a crescut cu 3,2 la sută și s-au realizat economii de combustibil, energie electrică, etc., în valoare de lei 368.787. Cu mare atenție au ascultat zilele trecute muncitorii și tehnicienii fabricii dade seamă asupra îndeplinirii angajamentelor din contractul colectiv pe semestrul I al anului 1951, analizând apoi în spirit critic și autocritic cauzele care au dus la neîndeplinirea unora din angajamente. Ca o lipsă principală a conducerii întreprinderii a fost scos în evidență faptul că nu s’a preocupat să facă reparațiile locuințelor care sunt date în folosință muncitorilor, așa cum au arătat tovarășii Tecal, Ștefănescu și alții. Deasemeni în ce privește disciplina în muncă mai sunt o serie de deficiențe, căci așa cum a arătat tov. Tudose, mai sunt unii care lipsesc nemotivat. Acest lucru se datorește în mare padte comitetului de întreprindere care nu a dus o muncă susținută de lămurire pentru a asigura disciplina în muncă. O problemă importantă a fost ridicată de tov. Lipianu care a criticat faptul că, consfătuirile de producție lunare nu s-au ținut pe grupe sindicale și secții, lucru care ar fi contribuit la obținerea de realizări și mai bune pentru colectivul fabricii, la înlăturarea unor lipsuri și greutăți întâmpinate de muncitori. Deasemeni, deși muncitorii au fost preocupați de realizarea de economii, conducerea fabricii nu sa îngrijit ca asupra acestor economii să se țină evidența contabilă, asigurând astfel o justă aplicare a sistemului premiat. ★ Hotărîrile luate în adunarea generală pentru lichidarea lipsurilor constatate în semestrul I, vor putea fi duse la îndeplinire numai printr’o muncă temeinică a comitetului de întreprindere, numai prin urmărirea îndeaproape de către fiecare comisie pe probleme, a îndeplinirii angajamentelor ce-i revin din contractul colectiv;. î. FIERASCU * DOUĂ GRUPE SINDICALE Când responsabilul grupei își cunoaște sarcinile Grupa sindicală a tov. Năstase Panait nu are decât 9 oameni. De-i urmărești la muncă ți se pare că sunt încă odată pe atât. Ii vezi peste tot, când la încărcatul vagoneților care transportă pământul pentru prese, când la împinsul lor, sau la udatul pământului. Nici unul nu mai este prea tânăr. Toți sunt oameni în vârstă, oameni căliți de greutăți, care au trăit sub crunta exploatare a fostului patron și sub biciul vătafului, cum spune tov. Panait. Acești oameni trecuți de floarea vârstei sunt plini de voință, acea voință caracteristică celor care și-au trăit cea mai mare parte a vieții în întuneric, și-acum văd zorile unei lumi noi mai bune. Intre acești oameni domnește o sudură sufletească de nebănuit, sunt legați între ei prin mii de fire, care nu-i lasă să se despartă. Tov. Gheorghe Stanciu, un bătrânel de peste 60 de ani, muncește cu dragoste alături de tovarășii săi de grupă, de care nu-i vine să se despartă. Actele pentru pensionare sunt gata de mult, trebue doar să se prezinte pentru întocmirea fișei. Dar cum să-și lase el tovarășii și să plece, doar au trăit o viață întreagă alături... Și așa, zi după zi, amână plecarea. Această grupă sindicală este mândria fabricii de cărămizi „București“ Nr. 1. Este grupa în care domnește cea mai desăvârșită ordine. In consfătuirile de producție care se țin regulat, din 2 în 2 săptămâni, se discută greutățile întâmpinate în muncă, metode noi pentru organizarea muncii în așa fel încât să se realizeze o cât mai mare productivitate. La ultima consfătuire, și-au luat angajamentul de a întâmpina ziua de 23 August cu cele mai mari realizări în producție. Tov. Panait a vorbit și despre vigilență la locul de muncă, ceea ce a făcut ca datorită atenției deosebite pe care o are fiecare să se înlăture fiarele și șuruburile găsite în pământ care dacă ar fi intrat în valțuri le-ar fi stricat. De la alegerea delegatului cu munca culturală și a inspectorului obștesc cu protecția muncii, viața grupei sindicale sa schimbat mult. Inspectorul obștesc a luat măsuri de înlocuire a sistemului de săpare prin tumbe, care era periculos, printr-un sistem care să asigure securitatea muncii. De nenumărate ori vorbește el tovarășilor săi despre felul cum trebue să se ferească de accidente și de grija pe care Partidul o poartă celor ce muncesc. In fiecare zi, după ce ia masa, responsabilul cultural le citește articolul de fond din „Scânteia*", sau fragmente din câte o broșură. Apoi cu toți discută cu însuflețire despre cele auzite. Astfel, oameni care altădată nu cunoșteau decât munca și greutățile, astăzi încep să vadă limpede, să-și cunoască dușmanii și prietenii. Ei înțeleg că acum prin muncă își făuresc o viață mai bună, ION PREDA Când comitetul de întreprindere nu se interesează de grupele sindicale cu acelaș lucru se poate spune despre activitatea dusă de tov. Sandu Ion, ales de o lună responsabil al grupei sindicale Nr. 1 de la fabrica de cărămizi „Solidaritatea“. In tot acest răstimp nu s’a preocupat de mobilizarea și îndrumarea membrilor grupei sale în realizarea angajamentelor în lupta pentru producție, pentru ridicarea nivelului politic și cultural. Din această cauză grupa nu desfășoară o adevărată activitate sindicală, ci dimpotrivă are o serie de lipsuri. Tov. Sandu Ion nu s’a îngrijit de organizarea cu regularitate a consfătuirilor de producție la locurile de muncă, acestea fiind cel mai bun prilej pentru a arăta muncitorilor realizările obținute ca și lipsurile lor. S’a întâmplat de multe ori ca ședințele să nu-și poată atinge scopul, datorită faptului că nu sa dus o bună muncă de mobilizare, in grupa tov. Sandu sunt tovarăși care nu urmează școala de calificare ca de pildă tov. Sofica Ana. Aceasta arată lipsa muncii de lămurire, arată faptul că responsabilul de grupă nu a explicat cu destulă perseverență importanța frecventării cursului de calificare. Nu se citesc ziarele în colectiv, deși în urma acestei activități s’ar putea face vii discuții, din care muncitorii ar avea multe de învățat. Mai mult decât atât, responsabilul nu cunoaște nici situația sindicală a membrilor grupei sale. Tov. Gh. Popescu și Marin Jianu, buni muncitori, cu o vechime de 3—4 luni în întreprindere, nu sunt încă membri ai sindicatului, lucru de care responsabilul grupei nu avea cunoștință. O altă lipsă a responsabilului de grupă este și aceea că nu s-a ocupat de strângerea cotizațiilor sindicale. Cotizația este strânsă pe întreaga întreprindere de un singur tovarăș din comitetul de fabrică. Toate aceste lipsuri, care buna desfășurare a muncii împiedică sindicale, s’ar fi putut remedia dacă comitetul de fabrică, ar fi ținut ședințe cu responsabilii de grupă arătându-le lipsurile și trasându-le sarcini pentru viitor. In acest fel grupa tov. Sandu Ion nu ar fi existat numai pe hârtie,ci ar fi avut chiar realizări frumoase. Dar pentru aceasta, tov. Marcovici, președintele comitetului de fabrică, ar fi trebuit să controleze munca grupelor sindicale și să se traseze sarcini concrete. Dar nu numai acestea sunt lipsurile comitetului de fabrică de la „Solidaritatea“. Comitetul nu a dus la îndeplinire nici sarcinile prevăzute în circularele trimise de Uniune, conform Hotărîrii C.C. al C.G.M. din 24—25 Februarie, cu privire la alegerea unui delegat cu munca culturală și a unui inspector obștesc de protecția muncii în grupa sindicală, crezând că aceste organe nu au nici o influență asupra îmbunătățirii muncii sindicale. Tov. Marcovici se justifică bazându-se pe o serie de motive nereale și spunând că nu are oameni pregătiți pentru aceste munci. Realitatea este cu totul alta. Oamenii sunt dornici de a munci, dar ei nu sunt utilizați. Comitetul de fabrică trebue să-și analizeze temeinic lipsurile și să treacă îndată la aplicarea instrucțiunilor primite asigurând organizației sindicale în fabrică o viață sănătoasă și organizată. Astfel, sarcinile ce-i stau în față vor putea fi duse la îndeplinire, iar grupele sindicale își vor putea îmbunătăți munca reușind să desfășoare o largă activitate ELENA CONDREA 2 TINERE DIN CONSTRUCȚII PRINTRE „ȘOIMII 0. T. M.“ In cinstea Zilei Flotei Aeriene U.R.S.S., o echipă de 7 atemiști a reușit să stabilească un nou record al R.P.R. de parașutism sportiv. Echipa a sărit de la 3.600 m. înălțime, întrecând astfel vechiul record de lansare în colectiv cu 1.000 m. Printre cei 7 utemiști temerari care au primit numele de „Șoimii U.T.M.”, se află și două fete: Aurelia Amza și Marcela Ioniță, eleve în clasa laboranți a Centrului Școlar Profesional de Construcții. Performanța celor două tinere din construcții este remarcabilă. Curajul și dârzenie lor în întrecerea sportivă, au fost subliniate printr-o scrisoare de felicitare pe care Comisia Centrală a Aviației Sportive a trimis-o școlii din care fac parte. La Centrul Școlar Profesional sunt numeroși tineri elevi care practică sporturile aviatice. Numărul lor trece de 40. Au și primit brevetul de parașutiști: mecanicul Nicolae Aramă, fierarii-betoniști Ene Mitu și Gh. Avramescu și alții. Succesul înotătorilor noștri la campionatele inter-asociații Timp de trei zile au durat, la Sibiu, campionatele inter-asociații de natație. In cadrul acestor întreceri, asociația „Constructorul” a obținut un frumos succes, prin atâtorai moșitri ocupând(cu 106 puncte) locul 3 în clasamentul general,după înotătorii l asociațiilor „Progresul” (206 puncte) și „Metalul” (196 puncte). Constructorii au reușit să câștige 4 probe. Au ieșit învingători: A. Munteanu la 100 și 200 m. bras seniori (cu timpurile respective 1:22.2 și 3:01.5), Virginia Ghiță la 400 m. liber senioare (cu timpul 7:02) și Niculescu la 50 m. fluture juniori (cu timpul 35.B). S’au mai clasat bine Carol Beer și Csordás, salariat al întreprinderii Nr. 2 Sovromconstrucție-Oradea. Copiii constructorilor in tabăra de vară A mai trecut un an de învățătură, a sosit vacanța de vară pentru copiii noștri. Insă nu pentru toți copiii, lunile de vară însemnează odihnă, voie bună, destindere. In țările stăpânite de imperialiști și lacheii lor, copiii oamenilor muncii au parte de cea mai neagră mizerie. In America, de exemplu, sute de mii de copii nu au posibilitatea să urmeze nicio școală. In India și în coloniile franceze,în fabricile de textile și chibrituri lucrează copii de la vârsta de 6 ani. In Iugoslavia fascistului Tito, sute de mii de copii și tineri suferă de tuberculoză, în timp ce bogățiile țării iau drumul Americii. Cu totul alta e viața copiilor în Țara Socialismului, țara în care a fost desființată exploatarea omului de către om, unde puterea politică și economică se află în mâinile celor ce muncesc. Partidul și Guvernul acordă o deosebită atenție odihnei copiilor, speranța și viitorul țării, constructorii de mâine ai comunismului. Milioane de pionieri, de școlari își petrec vacanța in minunatele tabere de vară amenajate în cele mai frumoase regiuni ale Uniunii Sovietice. In acest an, numai prin grija sindicatelor funcționează peste 7.300 de tabere pentru pionieri. Urmând exemplul măreț al Uniunii Sovietice, Partidul și Guvernul nostru au inițiat o serie de măsuri pentru asigurarea odihnei copiilor. Au fost amenajate numeroase case de cultură, parcuri și ștranduri pentru copii, precum și un număr de tabere pentru pionieri și școlari în diferite regiuni ale țării. Una din cele mai frumoase tabere pentru copii este cea de la Lipova,din regiunea Arad. ★ Ne aflăm în gara Arad. In această după masă de vară, gara a îmbrăcat un aspect cu totul deosebit. Vagoanele frumos pavoazate cu lozinci, cântecele copiilor care flutură fericiți stegulețe roșii și tricolore te fac să zâmbești fără să vrei. E un tren întreg, cu copiii oamenilor muncii din regiunea Arad și Timișoara. Intre ei, iată și copiii constructorilor dela întreprinderea Nr. 2 Sovromconstrucție, Regionala Arad și de la fabrica de cărămidă „Aradul”. Sunt vreo 21 la număr. Mult si mai umblat pe la casele constructorilor tovarășa Milian, (responsabila cu asigurări sociale din comitetul întreprinderii Nr. 2) pentru ca toți copiii să fie pregătiți din timp, să treacă prin vizita medicală și să fie vaccinați. Iată-l pe micul Janos Kali cât de mândru poartă el cravata roșie de pionier. El știe că trebue să fie demn de tatăl lui care e fruntaș în producție la șantierul Flamura Roșie. „N’am mai fost niciodată în tabără“ — spune micul pionier. „Vreau să mă odihnesc bine căci la anul, am multe, multe de învățat“. Cele două fetițe ale tov. Lcchner, zugrav la șantierul Ineu precum și fetele tov. Karoly Sarga, paznic la Depozitul Central pleacă și ele pentru prima oară în vilegiatură. Intre timp, trenul s-a pus în mișcare și înaintează în susul Mureșului. Pionierii se împrietenesc foarte repede și discută în grupuri. Pioniera Ana Talpai se mândrește că tatăl ei, arzătorul Talpai de la fabrica de cărămizi „Aradul“ este fruntaș în producție. La gara Radna, un detașament de pionieri a întâmpinat trenul cu steaguri și flori. Peste puțin timp, copiii au sosit la destinație : Lipova. Tabăra e situată într-o poiană frumoasă, între dealuri împădurite, cu izvoare minerale După ce au fost examinați din nou de o comisie medicală, copiii sunt repartizați în domatoarele spațioase care strălucesc de curățenie. Tabăra are săli de mese, săli culturale, cabane, terenuri sportive, etc. Aerul curat face să crească pofta de mâncare a copiilor. De 5 ori pe zi li se servește o mâncare gustoasă și abundentă. Carnea, laptele și fructele nu lipsesc niciodată Copiii își petrec timpul după un program care cuprinde jocuri distractive, excursii, sport, conferințe, lectură, etc. Ei sunt supraveghiați de instructori, educatoare precum și de medici și surori sanitare. In aceste locuri minunate își petrec copiii, între care și copiii constructorilor, 21 de zile. Ei se odihnesc și struna puteri pentru un nou an de învățătură. Iar părinții lor, oamenii muncii care construesc socialismul în țara noastră, își sporesc eforturile în muncă, pentru a apăra liniștea și viața tot mai fericită a copiilor. SZEKELY GHEORGHE