Constructorul, ianuarie 1952 (Anul 4, nr. 104-107)

1952-01-05 / nr. 104

n In al doilea an al Cincinalului Mărețe sunt realizările obținute de poporul muncitor în­ cei patru ani de la proclamarea Republicii Populare Ro­mâne. Statul nostru de democrație populară îndeplinește cu succes func­țiunile dictaturii proletariatului, mani­­festându-și forța sa de luptă și orga­nizare în toate domeniile. El face față cu succese deosebit de importante luptei pentru apărarea independenței împotriva imperialismului americano­­englez și a complicilor săi, în lupta pentru nimicirea uneltirilor puse la cale de zimbriașii imperialismului, în lupta pentru organizarea reconstrucției socialiste a economiei și pentru desvol­­tarea unei culturi noi puse în slujba poporului. In cuvântarea rostită de tovarășul Miron Constantinescu la Adunarea fes­tivă de la Ateneul R.P.R., aceste suc­cese au fo­st trecute în revistă și anali­zate ,subliniindu-se rolul hotărîtor pe care l-a avut ajutorul și experiența sovietică. O importantă parte a cuvân­tării a constituit-o analiza rezultatelor muncii noastre în primul an al Cinci­nalului. Acest an a fost pentru clasa noastră muncitoare, anul apariției miș­cării stahanoviste, expresie a înaltului patriotism al celor ce muncesc, rezul­tat al muncii eliberate de exploatare. Datorită frățescului sprijin al Uniunii Sovietice, oamenii muncii din țara noastră pot folosi astăzi mijloacele teh­nicii celei mai avansate, procedeele de muncă ale oamenilor sovietici, con­structori ai comunismului. Partidul și Guvernul nostru s-au îngrijit ca mun­citorii să aibă cele mai bune con­­dițiuni pentru a-și însuși această teh­nică nouă, să-și ridice necontenit nive­lul lor profesional și politic. Astăzi țara noastră se mândrește cu aproape 1.000 de starhanoviști și cu aproape 20.000 fruntași în producție, care folo­sind metodele sovietice obțin mari suc­cese, oameni care dau 10 norme anuale ca: strungarul Vasilache Constantin, sau ca cei din echipa zidarului Costa­­che Alexandru, de la șantierul „Casa Scânteii” care depășește regulat nor­ma cu 160%. In felul acesta sute de întreprinderi din țara noastră au pu­tut realiza planul lor anual înainte de termen. Un frumos exemplu îl dă in­dustria grea care a reușit să-și reali­zeze angajamentele terminând planul în 11 luni și 3 zile. Anul 1951, a fost anul a numeroase investiții și construcții. In cuvântarea sa, tovarășul Miron Constantinescu a arătat că s’au ridicat în acest an noi cuptoare și furnale, noi hale în indus­tria de mașini, fabrici noi de ciment și de alte materiale de construcții, un­de cherestea. Lucrările de extinderi și reconstrucții au cuprins peste o sută de fabrici și uzine din toate ramurile de producție. „Un însemnat succes — a spus tovarășul Miron Constantinescu •— a obținut construcția „Casei Scân­teii“ care a intrat parțial în funcțiune în 1951, dând astfel pildă altor șan­tiere de construcții”. Partidul îi învață însă pe oamenii muncii să nu se lase amețiți de succe­sele obținute, ci să-și analizeze curajos lipsurile și slăbiciunile ivite. In cuvân­tarea sa tovarășul Miron Constanti­nescu a analizat o parte din slăbiciu­nile cele mai importante și care tre­­buesc lichidate în cursul celui de al doilea an al Cincinalului. Astfel s’a putut constata că industria nu a realizat sarcina de a reduce prețul de cost. In unele întreprinderi această sarcină principală a fost privită cu ne­păsare. Nu s’a înțeles că fără reduce­rea prețului de cost nu se poate asigu­ra mărirea acumulărilor socialiste, lăr­girea reproducției socialiste și ridica­rea nivelului de trai al celor ce mun­cesc. O producție care se menține scumpă înseamnă o piedică în calea îmbunătățirii condițiilor de viață și de muncă. Multe din șantierele și întreprinde­rile ramurei noastre au căzut în acest păcat al atitudinei de nepăsare față de problema reducerii prețului de cost. Unii conducători de întreprinderi au manifestat lipsă de interes pentru a-și însuși cunoștințele economice și fi­nanciare necesare muncii lor, lăsând aceste probleme importante numai în grija organelor de strictă specialitate. Tovarășul Miron Constantinescu a a­­rătat că : „Pentru ducerea la îndepli­nire a tuturor sarcinilor de plan în fiecare întreprindere în parte, trebue tot mai mult întărită și lărgită aplica­rea gospodăririi chibzuite, introdu­­cându-se formele cele mai înaintate pe care ni le arată experiența sovietică (pe secții și chiar pe brigăzi), trebue întărită răspunderea personală în toate verigile conducerii activității între­prinderilor. Aceasta înseamnă că tre­bue însușite de către conducătorii în­treprinderilor, tehnica, economia și fi­nanțele fabricii, uzinei“. O altă lipsă a­­ întreprinderilor pri­vește problema investițiilor și con­strucțiilor. Tovarășul Miron Constan­tinescu a arătat că unele întreprin­deri au fost preocupate numai să con­sume fondurile prevăzute în plan și să realizeze cât mai mult din volumul fizic al lucrărilor, „fără a se concen­tra însă asupra punerii în funcțiune, care este obiectivul principal, pentru­­că, prin intrarea în funcțiune, investi­țiile respective devin productive“. Fi­rește, o astfel de situație nu dovedește altceva decât ignorarea principiilor unei bune gospodăriri socialiste, lipsa unor elementare cunoștințe economice financiare. Iată pentru ce tovarășul Miron Constantinescu arată drept un exemplu pentru toate șantierele „Casa Scânteii”, unde lucrările au ținut sea­ma de nevoia de a pune în funcțiune, pe etape, tot mai multe din secțiile uriașului combinat poligrafic. învă­țând din experiența anului 1951 vom trebui să ținem seamă de cuvintele to­varășului Miron Constantinescu care a spus că : „Este necesar ca în 1952 să se concentreze forțele și mijloacele de muncă asupra lucrărilor principale și care ne vor da producție în anii apro­piați". Tot în ceea ce privește lupta pentru reducerea prețului de cost în construc­ții a fost subliniată lipsa pe care au dovedit-o institutele de proiectare. Proiectele pe care le-au întocmit a­­ceste institute nu au ținut seama de economii, mărind astfel prețul de cost al unor construcții la un nivel exa­gerat. Pe bună dreptate tovarășul Mi­ron Constantinescu a arătat că insti­tutele de proiectare din construcții „trebue să-și îmbogățească serios ac­tivitatea lor în ceea ce privește reali­zarea de proiecte mai economice“. Nici risipa de materiale făcută pe unele din șantierele noastre nu pu­tea trece neobservată. Dacă munci­torii și tehnicienii constructori au­­luptat anul trecut cu mari succese pentru a realiza economii de mate­riale, în unele locuri inițiativa veni­tă din masse n’a găsit nici un sprijin și a fost lăsată să lâncezească și să se stingă. Multe din aceste inițiative au fost considerate „lucruri mărunte” și neglijate deși ele sunt de multe ori iz­vorul economiilor de milioane. „Reducerea indicilor de consum de materiale de construcție — spunea to­varășul Miron Constantinescu — de­vine o sarcină principală, care va duce atât la ieftinirea costului construcții­lor, cât și la raționalizarea muncii pe șantier“. Această sarcină trebue să stea în permanență atât în fața con­ducerilor tehnico-administrative ale în­treprinderilor, cât și în fața organelor sindicale. Numai prin armonioasa și permanenta lor preocupare, prin folo­sirea sprijinului pe care o astfel de acțiune îi poate găsi întotdeauna în patriotismul masselor muncitoare, în­treprinderile noastre de construcții își vor putea face pe deplin datoria. Sarcinile pe care anul 1952 le pune în fața oamenilor prineii sunt deosebit de mărețe. Ele urmăresc o desvoltare puternică a tuturor ramurilor econo­miei naționale, punând accentul pe in­dustrializarea socialistă a țării și pe ridicarea nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc. In acest an producer industrială va crește cu 24,5% față de realizările anului 1951, din care industria mijloacelor de pro-Ul­.­N - v de 1950. In vederea atingerii acestui obiective volumul Investițiilor va creș­­te anul acesta cu 70% față de anul 1951, iar volumul construcțiilor cu 55%. întreprinderile de construcții și ma­teriale de construcție au deci în fața lor sarcini de cea mai mare impor­tanță. De desfășurarea muncii în con­strucții se leagă o serie întreagă de ra­muri industriale importante. Muncito­rii și tehnicienii din construcții trebue să privească munca lor ca o parte in­tegrantă importantă a realizării pla­nului celui de al doilea an al cincina­lului, să caute să fie mereu în pas cu viața nouă și plină de avânt a între­gii țări. Tovarășul Miron Constanti­nescu a arătat în cuvântare­a sa că unul din obiectivele principale stabili­te de Partid și Guvern este : „ca anul 1952 să însemne o serioasă îmbunătă­țire, o cotitură în privința ridicării ni­velului de trai al clasei muncitoare“. Muncitorii, tehnicienii și inginerii din ramura construcțiilor trebue să privească ca o datorie de onoare de a da o contribuție cât mai mare la câș­tigarea acestei bătălii. Ca­­ și toți cei­lalți oameni ai muncii din țara noastră, noi pășim în­­ cel de al doilea an al cin­cinalului cu ,deplină încredere, cu sigu­­ranța izbânzii. Ca și până acum, noi ne putem bizui p­e marele și frățescul ajutor al oamenilor sovietici. Tovară­șul Miron Constantinescu­­ a arătat că pe baza acordului pe termen lung în­cheiat în August 1951, Republica Popu­lară Română va primi materii prime, semifabricate, utilaj, fabrici, instalații și agregate necesare desvoltării econo­miei noastre naționale. Deasemeni ca și până acum, noi vom putea beneficia de cuceririle tehni­cei sovietice și vom putea ridica noi cadre care să fie înarmate cu înaintata știință și tehni­că sovietică. Un important factor îl vor constitui și de acum înainte So­­vromurile, forme superioare socialiste de colaborare economică, de organizare a întreprinderilor, adevărate focare de răspândire a experienței sovietice. Oa­menii muncii din ramura noastră cu­nosc cu toții marele rol pe care l-au avut unitățile Sovrom­, aportul lo­r ho­­tărîto­r în îndeplinirea unora din cele mai importante sarcini care reveneau construcțiilor. Noi pășim cu siguranță și încredere în viitor fiindcă în fruntea noastră stă organizatorul și chezașul tuturor vic­toriilor noastre, Partidul Muncitoresc Român, partidul pe care învățăturile lui Lenin și Stalin, experiența călăuzi­toare a gloriosului Partid Bolșevic îl fac de neînvins. Urmând steagul par­tidului nostru sub conducerea iubitu­lui nostru tovarăș Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej, luptând cu îndârjire cu duș­manul de­ clasă și ascuțind vigilența noastră revoluționară noi nu trebue să uităm nici o clipă că în mâinile noas­tre stă fericirea poporului, viitorul fe­ricit al Patriei, * 5G I .PROLETARI MV TOATE TARILE» MINȚI«VAI Anul IV Nr. 104­4 PAGINI 4 LEI Sâmbăta 5 Ianuarie 1952 C­itiți in pag. H­ a APLICAREA METODEI INGINERULUI COVALIDY IN SECTORUL CIMENT Telegrama tovarășului Stalin­­ adresată redactorului șef al Agenției japoneze­­ Kyodo MOSCOVA 1 (Agerpres). T.ASS transmite telegrama adresată de I. V. Stalin d-lui Kiiji Iwamoto, redactor șef al Agenției KYODO . D-kii Kiiji Iwamoto, redactor șef al Agenției KYODO Stimate domnule K. Iwamoto! Am primit solicitarea Dvs., prin care mă rugați să adresez poporului japonez un mesaj de Anul Nou. Nu este în tradiția oamenilor politici sovietici ca un premier al unui stat străin, să adreseze urări poporului altui stat. Totuși, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice față de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza ocupației străine, mă silește să fac o excepție de la regulă și să vă satisfac rugămintea. Vă rog să transmiteți poporului japonez că ii urez libertate și fericire,­­ că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independența patriei sale. In trecut, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele însele de suferit de pe urma ororilor ocupației străine, la care au participat și imperialiștii ja­ponezi. De aceea, ele înțeleg întru totul suferințele poporului japonez, nu­tresc față de el o adâncă simpatie și sunt convinse că el va obține renașterea și independența patriei sale, așa cum le-au obținut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice. Urez muncitorilor japonezi eliberare de șomaj și de salariile scăzute, lichidarea prețurilor ridicate la mărfurile de larg consum și succes în lupta pentru menținerea păcii. Urez țăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ și de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari și succes în lupta pentru menținerea păcii. Urez întregului popor japonez și intelectualității sale victoria deplină a forțelor democrate din Japonia, înviorarea și avântul vieții economice a țării, înflorirea culturii, științei și artei naționale și succes în lupta pen­­tru menținerea păcii. 31 Decembrie 1951 Cu su­mă, I. STALIN înainte pe drumul luminos al Cincinalului Anul acesta voi califica la locul de muncă 10 zidari Anul 1952 a început pentru mine încă din luna Octombrie când mi-am terminat sar­cinile de plan pe 1951. Anul trecut a fost pentru minci anul bucu­riilor, anul în care am obținut realizări la care înainte nici nu îndrăzneam să mă gân­desc. Una din bucuriile ce le-am avut anul trecut a fost aceea de a lucra la „Casa Scânteii” de unde va porni lumina și cul­tura pentru întreg poporul nostru muncitor. Acolo am avut cele mai bune rezultate din viața mea de zidar. Dar cea mai mare bu­curie am simțit-o nu de mult când am pri­mit titlul de stahanovist. Sigur că această bucurie nu a venit de la sine, ea a fost re­tat'"".muncii depusă până atunci, a fost fă­r** ■............­­ ■­ * In anul 1951 am aplicat pentru prma d­­­ metoda de zidărie rapidă a stahanovist­ului sovietic Orlov, obținând depășiri de normă de 120%. Folosind metoda Lidia Corabel­­nicova am realizat economii cu echipa mea de sute de mii lei. Nu pot să mă gândesc la anul care 'a 'trecut fără să-mi amintesc și de cei trei zidari pe care i-am calificat și care astăzi ridică zidurile marilor șantiere ale Patriei noastre. Dar sarcinile mari ce le­ avem in cel de al­­ doilea an al cincinalului, ne arată că realizările anului trecut sunt mici. In anul acesta trebue­­ să realizez și mai mult De aceea m’am hotărît să citesc și să în­văț cât mai mult din cărțile tehnice sovie­tice, din bogata experiență a stalinoviștilor sovietici, pentru a-mi ridica și mai mult ni­velul profesional. Dar sarcinile sunt mari: nouă stahanoviștilor ne revine sarcina de cinste de a învăța în permanență pe cei­lalți tovarăși de muncă, de a le împărtăși experiența noastră pentru ca împreună să contribuim la realizarea mărețelor cons­trucții ale cincinalului. Pentru a sprijini ridicarea de noi cadre calificate, îmi iau angajamentul să calific anul acesta la locul de muncă după metoda Cotlear 10 zidari Numai astfel mă voi putea număra printre luptătorii pentru cauza păcii, pentru ferici­rea celor ce muncesc din Patria noastră. ALEXANDRU COSTACHE zidar stahanovist Peste 130 copii s’au adunat în sala de festivități a fabricii. Era una din ultimele zile ale anului. Pomul de iarnă a strâns în jurul său chipuri mititele, cu păr bălai sau negru. Părinții grijulii, zâmbind de-atâta veselie, își duceau feciorii de mână spre masa încărcată cu daruri. Unul din prichindei, cu brațele pline de pachetul gros și mare, a ridicat ochii mi­rați spre taică-său : — Tăticule, noi ce dar îi facem lui Moș Gerilă ? — Lui i-om mulțumi frumos, iar daruri, tot mai multe și mai frumoase, le-om face Patriei noastre dragi. Eu și cu mămica, vom munci mai cu spor... Câte n’ar mai fi vrut să-i spună copilu­­lui­ n«r oare va înțelege? 'notând fruntaș * * • soției sale, i ereze: «untim ■!£*.•. —! * ' il forma de încărcare cu coif Susdibil, ac »asupra cuptoarelor. Vor manei mai bine, își vor păstra titlul de frunt și într’o zi, cei 6 copii vor înțelege ce însemnează mândria aceasta astăzi în țara noastră... ~k Nici n’a mujit bine anul nou de muncă și oamenii din fabrică sunt la posturile lor. De abia așteaptă ca lumina electrică să­ des­pice ceața grea a zorilor. In curte, aproape de gura cuptoarelor, ca­mioane și căruțe așteaptă să fie încărcate cu cărămizi. Căutând amăgitoare încălzire la un sfat, șoferii și căruțașii stau de vorbă.­­ Când s’a mai pomenit, în prag de an, să vii la încărcat cărămizi ? Așa e. Cărămidarii din tată’n fiu și­ amin­tesc bine de lungile pauze de iarnă, de lu­nile grele în care șomau, îndurând mizeria. Fabricile noastre de cărămizi au pornit să lichideze situația aceasta. Marile șantiere de construcție din țara noastră, au nevoie de cărămizi tot mai multe. Și nu le vom putea produce decât prin continuarea lucru­lui și în timpul iernii. Ba, la fabrica „Victoria Muncii", tovară­șii s’au străduit și au reușit să nu stingă nicio clipă focul în cuptoare... folosind stopul de cărămizi crude pe care le-au produs în plus. Cărămizile ies zi de zi, neîncetat. Era într’o seară târzie de toamnă, când conducătorii fabricii s’au apucat să studieze posibilitatea continuării producției în timpul iernii. Erau întinse pe masa directorului, articole din ziare, cărți tehnice, broșuri tra­duse din limba rusă. Printre ele și „Faso­narea mecanică a cărămizilor după metoda umedă“ de N. G. Cibanovski. Ca întotdea­una, experiența sovietică a ajutat oamenilor să găsească soluția potrivită, pentru prima oară, la fabrica și astfel, „Victoria Muncii“, arderea în cuptoare nu s’a mai oprit. Succesul acesta trebue însă folosit, timp ce arzătorii, vagonetarii, așezătorii și în scuțătorii muncesc obișnuit, la locurile lor, ceilalți muncitori se îngrijesc de punerea la punct a restului fabricii. La groapă se ex­trage și se face rezervă de argilă, iar la uscătorie se face curățenie. Mecanicii pun fax,punct agregatele și mașinile, întrucân­d­ iș Dumitru Bei a și depășit până acum planul său de reparații cu 35%. Tâmplarii fasonează rame noi și refac rampa de în­cărcare. Numai zidarii au cam rămas în urmă. Scoțătorul fruntaș Mihai Gh. Ștefan își depășește norma cu 81>%. In ziua aceasta el a luat hotărîrea să-și îmbunătățească munca. Va citi din cartea sovietică a lui V. V. Sagalatov, va aplica metoda nouă de stranare luptând astfel să câștige titlul de stahanovist. Gândul spre mai bine mână pe oameni. Constantina Manea nici nu știa deslega slova cărții. A urmat școala de alfabetizare, i-a crescut încrederea în sine însăși. Astăzi, ca manipulantă, depășește norma cu 50% și e sufletul avântat al celor din jurul ei. Așa am putea vorbi și de tâ­nărul vagonetar Mihai Burcea. S-a calificat la locul de muncă, după metoda Cotlear, muncitorul mai vechi Radu Alexandru. De atunci depășește norma cu cel puțin 20%. Vestea succesului din anul trecut, grija pentru sarcina celui de al doilea an al cin­cinalului, însuflețește pe fiecare. Altădată, campania de fabricație începea la 1 Aprilie. Ei, bine, anul acesta va începe cu cel puțin o lună și jumătate mai devreme. Acesta e angajamentul harnicilor cărămidari de la „Victoria Muncii“. V. BANU Voi învăța cât mai mult și voi învăța și pe alții La începutul anului 1951, eram muncitor, necalificat. Datorită noilor condiții pe care Partidul le-a credt oamenilor muncii din Patria noastră, în câteva luni am învățat meseria de arzător. Un ajutor prețios și permanent în ridi­carea nivelului meu profesional l-am primit de la maistrul Avram Pătvescu care n’a pierdut nici o ocazie de a-mi împărtăși bo­­gatele lui cunoștințe. Odată cu calificarea, viața mea a început să se schimbe, devenind mai frumoasă, mai veselă. O bucurie nemărginită am­ avut atunci când tovarășii­ mei de muncă mi-au acordat titlul de arzător fruntaș. De aceea pentru mine anul 1951 a fost cel mai frumos din viață, a fost anul bucuriei, începutul unei vieți noi. Dese cu încredere, știind că în acest an,­ condițiile­ de muncă și de trai se vor îmbu­nătăți și mai mult. Garanția acestui viitor ne-o dă Partidul nostru drag, care ne con­­­­duce cu înțelepciune pe drumul construirii socialismului, pe drumul păcii. Garanția unei vieți mai bune, o constitue realizările din ce în ce mai mari ale oamenilor mun­­­­cii din Patria noastră, care muncesc cu avânt pentru îndeplinirea primului nostru plan cincinal. De aceea, voi studia cât mai multe lucrări tehnice și ideologice, pentru ca, prin ridica­rea nivelului profesional și politic, să pot ajuta și învăța la rândul meu pe alți tova­­­­răși. Numai astfel voi putea contribui din­ plin la îndeplinirea primului nostru plan cincinal. ENE TRAIAN / arzător fruntaș „Vom da proiecte mai bune și mai ieftine". Grupa de proiectare a tineretului din I.P.C.S. pășește cu încredere pragul anului 1952 Inginerii și desenatorii, proiectanții din grupa noastră, au obținut anul trecut fru­moase succese. Ei nu au depășit nici un ter­men de predare a proiectelor, dimpotrivă au realizat economii de timp la execuție. De asemenea, printr-o proiectare judicioasă, folosind din plin literatura sovietică de spe­cialitate, grupa întreagă a obținut însem­nate economii in proiectare. Privind în urmă cu îndreptățită mândrie la realizările dobândite în primul an, gru­pa noastră pornește cu noi forțe de mun-e în cel de al doilea an al Cincinalului. Grupa noastră se va afla din nou fruntea mișcării pentru reducerea norme­în lor. Ea se va preocupa permanent de folo­sirea materialelor locale, de găsirea celo­ mai ieftine soluții, de planificarea riguroasă și organizarea bună în interiorul grupei. Fruntașii noștri în producție, ca toți. Grigo­­re Ene, Eugen Hochberg, Bene Cohn, Ma­ria Gotoșneanu, vor lupta pentru păstrarea titlurilor cucerite și vor ajuta și altora să se ridice, împreună cu toți salariații institutului nostru, întâmpinăm anul 1952, cel de al doilea an al Cincinalului, sub lozinca­ să proiectăm mai repede, mai bine, mai ieftin, Ing. I. PÂSLARAȘU șeful grupei de tineret I.P.C.S. Pentru noul an al cincinalului Cimentiștii sunt pregătiți pentru campania de reparații Am pășit de câteva zile în cel de al doilea an al Cincinalului, an ves­titor de noi biruinți. La fabrica de ciment „Titan” agre­gatele care altădată la începutul anu­lui erau oprite pentru reparații, lu­crează acum din plin. Și în această privință experiența sovietică a fost de un real ajutor. Fiecare arzător, fiecare morar, fiecare muncitor lu­crează acum cu entuziasm, dovedin­­du-și astfel hotărârea de a da viață cifrelor de plan pe 1952. Aplicarea minunatelor metode de lucru sovietice, a fost unul din prin­cipalii factori, în îndeplinirea înainte de termen a planului pe 1951. Meto­da Nina Nazarova de luare în păs­trare socialistă a mașinilor și agre­gatelor, datorită căreia termenul în­tre două reparații a agregatelor fost prelungit, precum și schimburile­­ de experiență ce au avut loc în anul precedent,­­ au făcut ca experiența muncitorilor de la fabrica de ciment „Titan” să se îmbogățească, să-i facă să devină mai încrezători în forțele lor și să-și ia noi angajamente pen­tru cel de al doilea an al Cincina­lului. Pentru a crea condițiile favorabile îndeplinirii și depășirii planului de muncă și în acest an, conducerea fa­bricii a pregătit temeinic planul de reparații din acest an. Astfel a fost întocmit planul pentru echipele de reparații în așa fel încât fabrica să nu fie oprită complect, iar produsele ne­cesare sectorului respectiv, să fie asi­gurate în această perioadă. Pentru o și mai bună organizare și desfășurare a planului de reparații, zi­lele acestea va avea loc o ședință cu toți tehnicienii și muncitorii fabricii, unde va fi expus întregul plan de re­parații, iar sarcinile vor fi împărțite pe echipe și oameni care prin îndepli­nirea și depășirea lui vor aduce un important sprijin la îndeplinirea mă­reței sarcini ce le stă în față: aceea de a aduce o contribuție din ce în ce mai importantă la îndeplinirea planu­lui de construcții. E. IOV Cinste stahanoviștilor și Ion Nistor, miner perforator sta­hanovist, dă dovadă de o nouă ati­tudine față de muncă, depășindu-și norma cu 10­ PU. El lu­­­ează în con­tul­ lunii Iunie. Werner Gusbeth, dulgher staha­novist, este creatorul a numeroase inovații care au contribuit la creș­terea productivității muncii pe șan­tierul unde lucrează. Dulgherul Mihai Casapu,, fun­d laș în producție, obține 800 h, peste normă, și mari economii de mate­riale. A calificat la locul de pro­ducție 9 muncitori. Stahanovistul Gheorghe Csegezi, maistru de prefabricate, a realizat importante inovații la producția plăcilor de beton tip cheson. Aplicând metoda sovietică Orlov zidarul Ludovic Nagy își depășește norma cu 140 °­ t, reușind să dea lu­crări de cea mai bună calitate. i :W

Next