Constructorul, februarie 1953 (Anul 5, nr. 161-164)

1953-02-07 / nr. 161

7 Pag.2-a CONSTRUCTORUL DIN ACTIVITATEA ORGANELOR NOASTRE SINDICALE ßece nu merge bine munca sindicală de construcții din regiunea Pe șantierele de construcții și în între­prinderile de materiale de construcții din regiunea Bacău, se desfășoară în momen­tul de față o susținută muncă pentru rea­lizarea cu succes a sarcinilor de plan pe 1953, pentru crearea condițiilor care să ducă la realizarea cincinalului în patru ani. Anul care a trecut a fost încheiat cu rodnice bilanțuri de către o serie de între­prinderi din această regiune ca de pildă întreprinderea nr. 801, care și-a realizat sarcinile planului anual în 9 luni și 24 zile, Stația de Utilaj de Construcții, întreprin­derea nr- 101 etc. Sarcinile mărite care stau în prezent în fața muncitorilor constructori de pe șantiere și din întreprinderile de materiale de con­strucții ridică cu deosebită tărie problema îmbunătățirii muncii sindicale, a activității organelor sindicale care au sarcina să an­treneze întreaga massă a muncitorilor, teh­nicienilor, inginerilor și funcționarilor în lupta pentru realizarea cu succes a sarcini­lor de plan. P­entru ca într’adevăr activitatea organe­lor sindicale de pe șantierele de construcții și din întreprinderile de materiale de con­strucții din regiunea Bacău să se ridice la un nivel tot mai înalt, este necesar a se trece la lichidarea definitivă a semnalate în cursul anului ce a lipsurilor trecut și în primul rând a tuturor lipsurilor ce au existat în ceea ce privește munca organiza­torică, începând de la Comitetul regional sin­dical constructori și terminând cu grupele sindicale. Până acum, activitatea organelor sindi­cale de pe șantierele de construcții și din întreprinderile de materiale de construcții­­ din regiune, nu s’a desfășurat după un­­ plan de muncă concret ci la voia întâmplării. Comitetul regional sindical constructori, de pildă, deabi­a în luna Noembrie și-a întoc­mit un plan de muncă, pe care însă nu l-a respectat. „Sistemul” de muncă al Comi­tetului sindical regional a fost adoptat și de comitetele de întreprindere, ba mai mult decât atât, o serie de comitete de între­prindere nu și-au analizat activitatea de la alegeri- Așa este cazul comitetului de în­treprindere dela Trustul S.R.C. nr­ 4 Ro­man care, lipsit de îndrumarea Comitetului sindical regional nu a analizat niciodată până acum activitatea desfășurată. Lipsurile existente în munca organizatorică se datoresc Comitetului sindical regional constructori în frunte cu tov, liie Posteucă care a nesocotit importanța pe care o pre­zintă instruirea comitetelor de întreprindere nou alese. Nici până acum comitetul de în­treprindere de la fabrica de produse ceramice „Zorile Noi” din Piatra Neamț nu a fost instruit de către Comitetul sindical regional. Nu este, așa­dar, de mirare că activitatea acestui comitet este extrem de redusă-Grupele sindicale nu s’au bucurat nici ele de o atenție mai mare din partea Comite­tului sindical regional. Astfel la Trustul S.R.C. Nr. 8, la fabrica de produse cera­mice „Zorile Noi” din Piatra Neamț, la Trustul S.R.C. nr­ 4 Bacău și Roman, gru­pele sindicale sunt descomplectate. Multe din aceste grupe nu au organizatori, iar acolo unde există organizatori, nici până în prezent nu au fost instruiți. Comisiile pe probleme în cadrul comite­telor de întreprindere nu-și îndeplinesc ro­lul și nimeni nu s-a ocupat de ele. Comite­tul sindical regional constructori a vădit condamnabilă lipsă de preocupare in aceas­­­tă direcție. Faptul că din punct de vedere organiza­toric activitatea organelor sindicale de pe șantierele și din întreprinderile de mate­riale de construcții din regiunea Bacău a lăsat mult de dorit, a dus la o slabă acti­vitate și în munca de massă în producție, și la o serie de lipsuri serioase în activita­tea unor întreprinderi din regiune. Consfătuirile de producție joacă un rol deosebit în dezvoltarea întrecerii socialiste, în lichidarea lipsurilor existente în între­prinderi, la locurile de muncă. Cu toate a­­cestea ele nu s-au ținut în majoritatea în­treprinderilor, decât în mod birocratic, for­mal. Aceasta se datorește faptului că în­săși activul Comitetului regional nu a cu­noscut — până nu de mult — sistemul de organizare a consfătuirilor de producție și nici nu a făcut nimic pentru a cunoaște pro­blemele economice. Așa se explică de ce s’a tolerat în cursul anului trecut ca la Trus­tul S­ R.C. nr. 8 Moinești contractele so­cialiste de întrecere­ să fie „încheiate” în birou și apoi să fie semnate de șefii de echipe. Acestea țineau loc și de procese verbale de consfătuiri de producție. Munca de massă în producție a avut foarte mult de suferit din cauza inactivității comisiilor d de probleme din cadrul comite­telor de întreprinderi și în special a comi­siilor muncii de massă în producție. La serie de comitete de întreprindere cum ar­­ fi acelea dela Trusturile S.R.C. nr. 6, nr. 5 și fabrica „Zorile Noi”, comisiile muncii de masfă în producție nici nu au fost instruite deja alegeri. In această situație nu este de mirare că în majoritatea șantierelor și în­treprinderilor de materiale de construcții din regiune, întrecerea socialistă lâncezește, nu cuprinde întreaga massă de salariați și unele din ele nu și-au realizat anul trecut sarcinile de plan. Lipsite de ajutorul și îndrumarea Comi­tetului sindical regional constructori Ba­cău, majoritatea comitetelor de întreprindere și de secție nu și-au îndeplinit rolul de organizatori și conducători ai întrecerii so­cialiste, mobilizatori ai massei de munci­tori, tehnicieni, ingineri și funcționari lupta pentru realizarea cu succes a sarci­­i­nilor de plan, de educatori ai m­asselor în spiritul unei noi atitudini față de muncă-Comitetul regional nu a luat atitudine împotriva acelor conducători adiministra­­tivi de șantiere sau întreprinderi, care ne­socotesc munca sindicală și caută să-și sub­ordoneze mișcarea sindicală. Comitetul sin­dical regional nu a luat poziție față de atitudinea directorului Ionescu de la S.R.C. nr. 4 Bacău, care a considerat comitetul in Întreprinderile Bacău de vii'-'Un.cC!'! ca o anexă a conducerii administrative și a frânat dezvoltarea în­trecerii socialiste pe șantierele aparținând acestei întreprinderi prin nedefalcarea sar­cinilor de plan pe echipe și oameni, după cum nu a luat atitudine nici față de pozi­ția nesănătoasă a directorului de la S­R­C nr. 4 Comănești, I. Haimovici, care dease­­meni a îngreuiat desfășurarea unei susți­nute munci sindicale­ Pe șantierele și în întreprinderile de ma­teriale de construcții din regiunea Bacău, munca sindicală poate și trebue să fie îm­bunătățită. Pentru aceasta Comitetul sindi­cal regional constructori trebue să treacă deîndată la­ punerea în aplicare a hotăririlor luate de comun acord cu brigada Sindica­tului muncitorilor din întreprinderile de construcții, care și-a desfășurat activitatea în această regiune în perioada dela 2 la 29 Decembrie 1952. Este necesar în primul rând să se treacă la organizarea grupelor sindicale și alege­rea organizatorilor de grupă, acolo unde lipsesc, cunoscând că o bună activitate a grupelor sindicale — verigi de bază ale mișcării sindicale — va face posibilă reali­zarea cu succes a sarcinilor. ■ Controlului executării sarcinilor. Comite­tul regional va trebui deasemeni să-i acorde toată atenția. Pentru a exercita acest con­trol este necesar, în primul rând, să se a­­nalizeze în mod sistematic felul cum înșiși membrii Comitetului regional și în special activiștii scoși din producție își fac datoria. Până acum o serie de membri ai Comite­tului, ca de pildă, tovarășii Ioan Ainoaie, Tache Diaconu și Gh. Gheorghiu nu și-au făcut datoria, vădind o condamnabilă nepă­sare, nu numai­­ față de munca Comitetului sindical regional ci chiar față de însăși ac­tivitatea sindicală din cadrul­ unităților în care muncesc. Atitudinea activiștilor Comi­tetului sindical regional nu este întâmplă­toare. Ea este o urmare a felului cum a în­țeles să-i conducă tov. președinte Ilie Pos­teucă. Acesta nu numai că nu se interesea­ză de bunul mers al activității sindicale dar nu primește nici ajutorul pe care i-l dau instructorii Sindicatului muncitorilor cons­tructori. Atunci când a fost în regiune o brigadă de activiști ai Sindicatului pentru a ajuta Comitetul regional în munca sa, tov­ Ilie Posteucă a privit cu ostilitate această brigadă, deși ea a dus o muncă intensă de instruire a comitetelor de întreprindere, de organizare a comisiilor de probleme, grupe­lor sindicale, arătând în acelaș timp acti­viștilor Comitetului regional cum trebue dusă mai departe această muncă. Imbunătățindu-și munca, dând un nou avânt activității­ sindicale pe șantiere și în întreprinderile de materiale de construcții din regiunea Bacău. Comitetul sindical re­gional constructori va putea face față sarci­nilor ce-i stau în față, va putea răspunde așa­ cum se cuvine încrederii arătate de massa constructorilor din regiune. VASILE VOICAN Bacău Festivalurile — mijloc de ridicare a măestriei artistice Zilele trecute, echipa artistică sindi­cală a întreprinderii noastre a susținut prima fază a concursului pe țară. Con­structorii din întreprinderea nr. 801, ca­re umpleau marea sală a clubului,­­a aplaudat cu căldură dansurile și cânt»­­cele prezentate — mărturie a activității pe care am depus-o de la începutul con­cursului și până azi. Unii tovarăși m’au întrebat, cum de s’a ridicat atât de mult nivelul artistic șl echipei? De unde au luat artiștii amatori — simpli muncitori și muncitoa­re — acea siguranță, armonie, acea a­­dâncă înțelegere în interpretare, care îi caracterizează? Eu cred că unul din principalele mij­loace prin care membrii echipei au a­­juns să-și ridice măestria artistică îi formează festivalurile. Ele ne ajută să aflăm care sunt dorințele publicului, ce părere au spectatorii despre repertoriul nostru și despre felul în care îl inter­pretăm, cum ne îmbunătățim muncia. De asemenea, ele constitue pentru artiștii amatori un puternic stimulent moral, ară­­tându-le că strădaniile lor sunt răsplătite­­ prin bucuria pe care o produc spectatori­lor- constructori. In programul clubului nostru a deve­nit o regulă aproape generală, ca mani­festările culturale, conferințele etc. să fie urmate de festivaluri artistice. La acestea participă cei 8 tineri ce formează echipa de dansuri românești, cele 4 *­­vechi ale echipei de dansuri maghiare, cele d­ouă echipe de teatru — în limba română și maghiară — formate din câți 6 tovarăși, cei 8 recitatori, cei 45 mem­bri ai corului. Tot la club au loc, în cinstea stahanco­­viștilor și a fruntașilor în producție, festivaluri artistice urmate de reuniuni tovărășești, care întrunesc de fiecare dată câte 700 participanți în medie. In cursul anului trecut, de pildă, au avut loc 18 astfel de festivaluri. In lunile de vară am organizat, în fiecare Dumi­nică, câte o horă precedată de un pro­gram cultural-artistic. In comunele învecinate, spectacolele date de echipa noastră artistică sunt o adevărată sărbătoare. Intre aceste co­mune se află și o stațiune de odihnă a C.C.S. ; suntem mândri de aprecierea pe care ne-o dau oamenii muncii care-și petrec aici concediul. Deseori, în colaborare cu alte echipe artistice sindicale, dăm festivaluri pe scena teatrului comunal. Aici au loc și spectacole ale echipei artistice, formată din 22 copii ai oamenilor muncii din întreprindere; aceste spectacole sunt transmise prin stația de radioamplificare. Deosebit de reușit a fost programul pre­zentat de echipa de copii cu prilejul serbării­­ pomului de iarnă, de la sfârșitul a­­ului trecut. Trebue să arăt că nu toate aceste ma­­­nifestări artistice au fost la fel de bine duse la bun sfârșit. S’a vădit că acei membri ai echipei care nu participaseră la repetiții erau nesiguri la festivaluri, nu cunoșteau întreaga partitură a cânte­celor sau fiecare mișcare a dansurilor; de asemenea, a ieșit la iveală care anume părți ale repertoriului trebue aprofun­date pentru a fi însușite mai cu temei. Sarcinile noastre sunt astăzi și mai de seamă. Pășim în a doua fază a con­cursului pe țară și trebue să ne îmbu­nătățim munca. Iată de ce suntem hotărîți ca sprijinind intensificarea activității cul­turale în rândurile constructorilor în timp de iarnă, să folosim și mai pe larg minunatul mijloc de ridicare a măe­­striei noastre artistice, pe care îl consti­tue festivalurile. ELENA BAYTAL responsabilă artistică în comitetul întreprinderii nr. 801 | Echipa artistică de la „Temelia” participă la faza a doua a concursului In cadrul celui de al III-lea concurs pe țară al echipelor artistice sindicale a avut loc la fabrica „Temelia“ concursul pe în­treprindere. Coa­sta de concurs a trecut la întocmi­rea unui plan de muncă în care a fost tre­cut ca un punct principal atragerea în for­mațiile artistice a cât mai multor tineri, fruntași în producție. Și ridicarea nivelului artistic și cultural al acestor formații a fost o grije a comisiei de concurs, care a orga­nizat pentru membrii echipei diferite lecții ca: „Literaturai și arta în lupta pentru pace“, „Arta dansului“, „Arta unui popor eroic”, „Cum este alcătuită lumea” etc. Pentru o interpretare justă a cântecelor și dansurilor au fost organizate festivaluri model la care participanții au făcut o serie de observații juste. Din discuțiile purtate de muncitori pe marginea festivalului a reeșit că echipa ar­tistică a fabricii poate participa la cea de a doua fază a concursului, făcându-se tot­odată și unele observații pentru îmbunătă­țirea muncii. De pildă, corul și orchestra vor trebui să-și intensifice repetițiile pentru a cânta cât mai corect și omogen. Dease­meni, la echipa teatrală s-a observat că nu toți tovarășii și-au cunoscut­ bine rolurile, iar acțiunea, deși se petrece într’o zi de lucru, tovarășii au apărut pe scenă în haine de sărbătoare. "Pentru o prezentare cât mai bună în celelalte faze ale concursului tovarășii care răspund de munca artistică vor trebui să țină seama de aceste sesizări juste făcute de muncitori. S. IOAN corespondent Fiecare a avut ocazia să participe la vreo adunare generală în cadrul căreia conducerea administrativă și comitetul de întreprindere, au prezentat darea de sea­mă cu privire la felul cum s’au realizat angajamentele luate prin contractul co­lectiv. Nu e ușor să uiți o asemenea adu­nare generală, când, conducerea și comi­tetul de întreprindere analizează în spi­rit critic și autocritic munca depusă în decursul unui an, când oamenii muncii din întreprindere discută pe larg reali­zările și lipsurile conducerii și ale comi­tetului, ajutând prin critica lor la înlătu­rarea lipsurilor. Asemenea adunări ge­nerale au loc pretutindeni acolo unde la conducerea întreprinderii și a comitetului se găsesc oameni cu simțul răspunderii față de sarcinile ce le au, care nu numai că nu fug de critica masselor, dar chiar o stimulează considerând-o ca pe un pre­țios ajutor în muncă. Din păcate nu peste tot sunt astfel de conducători. Mai sunt unii care se feresc ca de foc de critică, căutând s’o înlăture pe cât le este posibil și dovedind astfel că nu corespund încrederii ce li s’a a­­cordat. Aya sunt de pildă directorul și președintele comitetului de la întreprinde­rea de construcții nr. 702 — Vulcan. Dar, să lăsăm faptele să vorbească.­. Ca’n fiecare zi, cantina întreprinderii nr. 702, era populată de muncitorii ce ve­niseră să ia masa de prânz. Tovarășele de serviciu se mișcau sprintene, servind repede muncitorii. Unii măncaseră primul fel și așteptau să fie servit felul doi, alții așteptau să găsească loc la o masă.­­ La un moment dat în localul cantinei intră tov. Bucătaru, directorul întreprin­derii și tov. Constantin Alexandru, pre­ședintele comitetului de întreprindere. Să știi că tovarășul director și preșe­dintele au venit să vadă cum este mân­carea ! — și-au zis unii dintre munci­tori. Buni conducători, se interesează de condițiile noastre de trai — s'au gândit alții. După ce discută câteva minute, direc­torul și președintele comitetului trag o masă în capul sălii. Foarte bine, — și-au zis unii — să știi că au de gând să mă­nânce cu noi. Dar muncitorii s’au înșelat. Altul era gândul directorului și al președintelui, iată că deodată tov. Alexandru cere să se facă liniște și cu o voce răsunătoare, a­­nunță că tovarășul director... va prezenta imediat darea de seamă asupra îndepli­nirii angajamentelor luate prin contractul colectiv. Surprinși de această idee năstrușnică, muncitorii au început să se uite unii la alții căutând parcă o lămurire. Alții mai îndrăzneți au încercat să arate că ei au venit să mănânce, nu să asculte darea de seamă și că aceasta trebue să se facă după orele de lucru într-un cadru orga­nizat și nu la întâmplare. Tov. director și tov. președinte, sunt însă autoritari și știu să pună lucrurile la punct când este nevoie. ..Tovarăși, e sarcină și trebue îndeplinită — intervine directorul — și apoi ce vă speriați, o oră și gata, nu sunt mai mult de șapte pa­gini jumătate”. Dacă e sarcină, și-au zis muncitorii, să ascultăm. Au întrerupt masa și au ascul­tat pe tov, director care începuse să ci­tească darea de seamă­ Până să afle despre ce este vorba și muncitorii proaspeți veniți la cantină, da­rea de seamă se și terminase. Tov. director s’a ținut de cuvânt. Da­rea de seamă a fost scurtă și... superfi­cială. Cei prezenți au putut auzi, de pildă la articolul 25: „Muncitorii pot obține premii pentru ajutorul dat inovatorilor”. In realitate nu s’a plătit nici un premiu celor care au ajutat pe inovatori în timpul experimentării și aplicării inova­țiilor. Sau la art. 33 era prevăzut: ,,Ex­tinderea conturilor personale de econo­mii”. Nici acest angajament nu a fost respectat, direcțiunea și comitetul nu s’au ocupat de popularizarea și aplicarea a­­cestei metode. Nici art. 54, care prevedea înființarea unor cursuri de instructaj pentru protecția muncii, nici art. 46, nici art. 64 și nici o serie de alte angajamente nu au fost respectate. Ascultând darea de seamă muncitorii au vrut să discute felul cum au înțeles conducătorii întreprinderii și ai comite­tului să se ocupe de îndeplinirea obliga­țiilor din contractul colectiv, să arate lip­surile care fac să nu se realizeze planul de producție, să discute despre condițiile de trai. Dar directorul și președintele și-au zis: vorbă multă e sărăcia omului. „Dacă vreți să discutați despre darea de seamă, poftim, luați cuvântul. Dar lipsurile lă­­sați-le, astea le vom discuta la ședința sindicală. Și acum sper la muncă și no­roc !” Ei, am scăpat și de asta — răsuflară ușurați tov. director Bucătaru și tov. Constantin Alexandru, președintele comi­tetului — ce bine e când știi să te orien­­tezi pe teren, totul merge strună !” ! PREDA FOILETON Intre două fel­uri de mâncare *■A Oamenii muncii din întreprinderile de construcții și din fabricile de materiale de construcții discută cu însuflețire realizarea angajamentelor luate prin contractul co­lectiv pe 1952­ In cadrul adunărilor ge­nerale și conferințelor organizate în acest scop, ei ridică cele mai diferite probleme legate de bunul mers al producției, de ridicarea continuă a nivelului de trai. Lip­surile manifestate în organizarea muncii sunt scoase cu curaj la iveală arătându­­se totodată căile de lichidare a lor. Despre adunarea generală ce a avut loc la întreprinderea nr. 501, in cadrul căreia s’a discutat îndeplinirea angajamentelor luate prin contractul colectiv pe 1952, ne scrie corespondentul nostru GIDALY WILHELM. Din discuțiile purtate pe mar­ginea dărilor de seamă au reieșit pe lângă realizările obținute — Intre care trebue subliniată în mod deosebit înde­­­­plinirea planului înainte­­ de termen — și o serie de lipsuri. S’a discutat, de pil­dă, despre nefolosirea la capacitatea ma­ximă a utilajului din pricina unei defec­tuoase organizări a muncii pe unele șan­tiere. A fost scos în evidență și criticat faptul că urmărirea rezultatelor obținute de muncitori în întrecerea socialistă nu s’a făcut la fiecare șantier și în mod conti­nuu, tov. C. Colonelu, a arătat că atât conducerea cât și comitetul de întreprin­dere trebue să treacă la lichidarea a­cestor lipsuri care îi împiedică pe munci­tori să-și cunoască realizările, frânându-se astfel elanul lor în întrecere. La fabrica de cărămizi „1 Mai”-Bucov, după cum ne scrie tov­ ION NAGHI, muncitorii au analizat pe larg felul cum s’a ocupat conducerea și comitetul de în­treprindere de îmbunătățire a condițiilor de trai ale muncitorilor, de ridicarea­­ nivelu­lui lor cultural. Discuțiile purtate în jurul acestor pro­bleme au scos la iveală faptul că nici conducerea, nici comitetul de întreprindere nu au dat atenția cuvenită problemei ca­zării muncitorilor. Deși există suficiente posibilități pentru întreținertea curățeniei la dormitoare, ele nu sunt folosite de tov­ Era Nicolae responsabila administrativă și din această pricină higiena lasă de do­rit aci- Aceasta se datorește și faptului că nu a existat un control sistematic din partea conducerii și comitetului in legătură cu îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contractul colectiv. Biblioteca nu funcționează satisfăcător, stând mai mult închisă, comitetul nu a controlat cum își duce munca bibliotecarul Ion Stoicescu. De toate aceste lipsuri cât și de altele care au fost scoase la iveală cu prilejul dării de seamă, vor trebui să țină seama conducerea și comitetul fabricii „1 Mai”. Realizarea angajamentelor prevăzute în noul contract colectiv pe 1953, care a fost încheiat zilele trecute într-un cadru festiv va trebui urmărită îndeaproape, pentru a creia toate condițiunile îndeplinirii sarci­nilor de plan înainte de termen, pentru­­ a ridica nivelul de trai al oamenilor muncii. Corespondenții noștri GH. ROB1J și H. COHM ne semnalează că au fost și unele conduceri administrative și comitete de întreprindere ca cele ale Trustului de construcții nr. 9 și S.R.C. nr. 4, care au privit problema dărilor de seamă asu­pra îndeplinirii angajamentelor luate prin con­tractul colectiv pe 1952 fără simțul răs­punderii, prezentându-se în fața oameni­lor muncii din întreprinderile respective cu dări de seamă superficiale, care nu anali­zau în mod temeinic realizările și lipsu­rile activității lor pe întreg anul. Mai mult chiar, adunările generale au fost anunțate doar cu câteva ore înainte de ținerea lor. Aceste organe administrative și sindica­le trebue să-și analizeze în spirit auto­critic atitudinea față de problema con­tractelor colective. Ele trebue să se pre­zinte cu curaj în fața masselor, să în spirit critic și autocritic felul cum arate au muncit în această direcție, pentru că nu­mai așa vor putea face din contractul co­lectiv un factor mobilizator în lupta pen­tru realizarea planului înainte , de termen, pentru îmbunătățirea condițiilor de mun­că și de trai. PE TEME ACTUALE Ne scriu corespondenții despre dările de seamă asupra îndeplinirii contractului colectiv In primii ani ai cincinalului au fost obți­nute strălucite victorii în înfăptuirea vastu­lui program de construcții. Dela un oaspăt la altul al țării au răsărit’’ noi fabrici, uzine, s’au construit blocuri muncitorești, creșe și spitale, clădiri de interes obștesc. La aceste succese, Institutul de proiectare a construc­țiilor speciale (I.P.C.S.) a contribuit prin studii și proiectări geotehnice, ridicări topografice, proiectări pentru alimentarea cu apă, pentru canalizări, drumuri și căi ferate. Planul de producție al I.P.C.S. a fost înde­plinit în 1952 încă la sfârșitul lunii Sep­tembrie, iar productivitatea planificată a muncii a fost depășită cu 43.28% Unna din diviziile Institutului — cea geo­­tehnică — cercetează terenul viitoarelor construcții, pentru cunoașterea posibilităților de folosire și fundare. In acest sco­p, echipele de forare fac sondaje, obținând probe de pă­mânt turburat și neturburat ce sunt trans­portate apoi, în bidoane speciale, la labora­toarele Institutului, pentru experimentare. Aceste echipe sunt controlate și îndrumate continuu pe teren de către specialiști. De buna executare a sondajelor, ca și de obți­nerea probelor celor mai caracteristice, de­pinde întocmirea viitoarelor proiecte de am­plasare și construcție. Probele sunt supuse încercărilor, pentru stabilirea­­ proprietăților mecanice și fizice, după care se elaborează un aviz geotehnic. Acest aviz necesar proiectanților cuprinde rezultatele cercetări­lor privitoare la stratificarea și eventualele tasări ale terenului, indicând posibilitățile de susținere a încărcăturilor statice sau di­namice ale construcției. Laboratorul I.P.C.S. cuprinde 5 sectoare: granulometric, limite, ectometre, forfecare și rutier,­­ înzestrate cu utilaj corespunzător și modern, printre care baterii de forfecare etuve și balanțe analitice. Aici se­­ fac toate cercetările și experiențele pentru cunoaște­rea elementelor necesare studiilor de proiec­tare. Avizele geotehnice sunt prezentate apoi proiectanților, care colaborează cu geotehni­cienii la verificarea terenului de fundații după executarea săpăturilor. In primul semestru al anului 1952, divizia a avut unele lipsuri în ceea ce privește studiile geotehnice pentru începerea construcției car­tierelor muncitorești de la Petrila. In aviz se arăta că fundarea se poate face pe un strat de pietriș la suprafață, dar cu prilejul săpă­turilor s-a constatat că terenul pliinde necesităților. Deasemenea, nu cores conduce­rea acestei divizii nu a trimis la timp refe­renți de studiu pe teren, ceea ce a făcut ca numeroase lucrări să fie predate cu întâr­ziere, întocmindu-se chiar unele proiecte greșite. Datorită, printre altele, acestor de­ficiențe,­Institutul a pierdut Drapelul de pro­ducție pe care-l deținea în anul 1951. Con­ducerea I.P.C.S. a luat însă o serie de mă­suri pentru remedierea pe teren a lipsurilor așa încât în respectivele sectoare de activi­tate se simte acum o îmbunătățire a muncii. O activitate deosebită duce, în ca­drul In­stitutului, cabinetul tehnic­ In cursul anului trecut, oamenii muncii din I­ P.C.S. au pro­pus 52 inovații și raționalizări, dintre care 21 au fost acceptate. Tehnicienii Edwin Stasser și Ludovic Voilesciuc au înlocuit vechile casete de alamă la bateriile de ecto­metre cu casete de bachelită cu piston ghi­dat, care împiedică umflarea probelor. Pe lângă realizarea unei economii de 600­­ kg. alamă la 39 baterii, această inovație permite obținerea unor rezultate mult mai precise. Tov­ Stasser a înlocuit și înregistratorul electric de la bateriile de forfecare prin­­tr-un aparat mecanic de precizie, îmbunătă­țind astfel munca de înregistrare a expe­riențelor de laborator. Cu toate aceste suc­cese, și în acest sector au existat deficiențe? Astfel? 8 dintre cele 21 inovații acceptate în anul trecut nu au fost aplicate nici până acum, cu toate că s’a constatat contribuția lor im­portantă la perfecționarea procesului tehnologic. Pentru­­ îmbunătățirea muncii, în cursul­ acestui an va lua ființă un atelier în care inovatorii și raționaliza dorid să-și ex­perimenteze în prima fază realizările, tre­când apoi la construirea prototipurilor. Se va organiza, de asemenea, o expoziție pentru popularizarea și generalizarea succeselor ob­ținute de inovatorii și iraționalizatorii din ca­drul Institutului. Biblioteca I-P.C.S­ posedă aproape 3.500 volume de specialitate, cea mai mare parte dintre ele fiind lucrări ale specialiștilor sovietici. In urmă cu câteva luni, pe baza documentației inginerilor sovietici Maslov și Niciporovici, geotehnicienii au adoptat metoda de tăiere a probelor de teren, care dă posibilitatea de a stabili unghiul taluzului natural și consistența lui. Munca pe teren a sectoarelor a fost sim­țitor îmbunătățită prin reorganizarea siste­mului de lucru. Divizia topografică, de exem­plu, și-a alcătuit colective complexe de lu­cru, în compunerea cărora intră operatorii topometri, cei ce fac operațiile de recepție, verificare și cartografiere a lucrărilor. In aceste echipe au fost ridicați în munca de ajutori de maiștri sondori, cadre de munci­tori sondori care s’au evidentiat în anul 1952. Activitatea Institutului se desfășoară a­­cum în condițiile unui vădit progres, mar­cat prin depășirea planului de producție, creșterea productivității muncii și scăderea prețului de cost. La aceste succese contribue folosirea pe scară largă a documentației so­vietice în proiectare, cât și unele măsuri tehnico-organizatorice, printre care folosirea de proiecte-tip. Munca specialiștilor Institu­tului trebue însă să se îmbunătățească con­tinuu, eliminâ­nndu-se lipsurile care au pri­lejuit greșelile săvârșite în anul 1952, pentru a putea sprijini în mod creator îndeplinirea și depășirea mărețului program de con­strucții, lupta pent­ru îndeplinirea cincinalu­lui în piatra ani.­­ M. NICOLAE . — Nu știu ce-o fi, dar nu pot să spun și eu odată că am o zi mai bună, mai liniș­tită — gândea într’una din zile tov. Manole Becheanu, directorul Fabricii de ciment Co­marnic. Ca de obicei, în ziua aceea, i s’a adus tovarășului director un vraf de cores­pondențe care desigur trebuiau rezolvate. — Unde te duci, unde te miști, numai cri­tică și critică — își zise din nou tov. Be­cheanu, în timp ce citea adresa ziarului „Constructorul”, prin care i se făcea cunos­cut că trebue să răspundă în legătură cu unele lipsuri semnalate în articolul­ „Acolo unde lipsește disciplina în muncă”. — Ce-o fi având cu mine? Nu mai înțeleg... Și, supărat din cale afara, luă adresa, o puse într’o mapă pe care o băgă într’un sertar. S’au rupt multe file din calendar, dar tov. director Becheanu nu s’a învred­nicit, nu a găsit „timp liber’’ să răspundă la adresa primită. Intr’o zi, răscolind așa prin mape, regis­tre și dosare, pentru a găsi poate vreo hâr­tie rătăcită și de care avea nevoie, tov. Be­cheanu dădu de adresa care, cu câtva timp în urmă, îi pricinuise supărări. Și, începu să scrie răspunsul. Nu era lucru greu pentru tov. director să răspundă. Doar știe dum­nealui cum să rezolve problema criticii. Foarte simplu, ori nu permite nimănui să-l critice, ori ascultă cu indiferență critica și până la urmă face cum știe dumnealui, ba de multe ori mai spune că e și justă, foarte justă critica adusă, dar să vedeți... In sfâr­șit, după ce a înșirat o serie de motive, de cauze așa zis „obiective” în legătură cu neîndeplinirea planului, ajunse la punctul­ lipsă de colaborare. „In privința așa zisei neînțelegeri între conducătorul tipic al fa­bricii și tov. inginer șef Constantin Petres­­cu, asupra acestui punct tin să arăt urmă­toarele: niciodată și nici când nu s’a lua hotărîre în vreo problemă în care să nu ne consultăm...”. Dar nu știu cum se făcu că, în momentul acela, tov. director își aduse aminte de ceva și se pomeni scriind mai de­parte: „Este adevărat că în unele cazuri, cum a fost cazul cu montarea concasorului cu fălci, au existat unele păreri contradic­torii...”. Ce spirit autocritic are tovarășul director! Minunat! Nu e critică pe care să nu și-o însușească. Vorba tovarășului director: „In această direcție a fost o contrazicere între direcțiune și tov. ing.-șef...”, „Asupra re­compensei este just că s’a întârziat...“, „A­­cestea ar fi fost cazuri, dar care în realitate nu au fost încălcări de dispozițiuni...”. Și așa, de la un capăt la altul, răspunsul este străbătut de acest „dezvoltat” simț cri­tic și autocritic, manifestat prin negarea a­­firmațiilor­ sau desmințirea confirmărilor. Frumos răspuns! Și tovarășul director mul­țumit, și redacția mulțumită! Dacă cineva crede că tov. Manole Be­cheanu nu are suficient spirit autocritic, se înșeală. In privința aceasta o să vă con­vingă cel de al doilea răspuns pe care l-a primit redacția, de la corespondentul său I. Mesch.­ea, un al doilea răspuns, care nu se prea deosebește de cel trimis de tovară­șul director. E aproape la fel. Cu mici deo­sebiri „pe ici, pe colo, prin părțile esen­țiale” — cum ar fi spus unul din eroii ma­relui nostru Caragiale. Probabil că tovară­șul director a uitat în grabă să le semna­leze, atâta tot, iată una din aceste deosebiri. Era o ședință de analiză și tov. I. P’i­­ciorea, tehnician, când îi veni rândul la cu­vânt, începu să spună printre altele: — Lipsa de colaborare a tovarășului di­rector... — Așa ceva nu permit — interveni plin de autoritate tov. Becheanu. In loc să dis­cutăm despre producție, ne-am apucat acum să facem critică, să bârfim. Să lăsăm lu­crurile astea și să discutăm ceva mai se­rios... Și tov. Piciorea nu a mai spus nimic, că, deci, nu poți să ieși din cuvântul tova­rășului director­.. Fiindcă vem­ vorba de colaborare, aflăm că tov. Becheanu nu a dat posibilitatea teh­nicienilor să ia măsuri pentru buna func­ționare a cuptoarelor în lunile de iarnă, scriind singur pe fișele de funcționare so­luții categorice care nu mai permit aplica­rea inițiativelor creatoare. Aceste inițiative, după părerea tovarășului director, nu sunt aplicate pentru că producția nu poate fi „oprită”. Problema criticii și autocriticii nu mai constitue pentru tov. Becheanu o preocu­pare, problema asta a fost rezolvată de mult. La ordinea zilei sunt alte probleme, alte preocupări. Cine poate să spună că vâ­nătoarea nu este și ea, o preocupare de sea­mă. Ce plăcut e să mergi la vânătoare ! Mai ales că e o ocupație care nu-ți dă atât de lucru, care nu ridică atâtea probleme, cum este cazul cu producția. De acea tov, Be­cheanu consideră uneori vânătoarea o pro­blemă mai importantă decât organizarea muncii în fabrică. Și după toate acestea, tovarășii din fabri­că, ziarele, mai au curajul să-l critice pe tovarășul director ! Cum se poate una cu asta ? Pe bună dreptate tov. Becheanu nu mai dă voie să-l critice nimeni. Poate că tov. Becheanu și-a schimbat între timp părerea. Asta o să o vedem în cel de al doilea răspuns al său, care, de data asta, sperăm să fie întocmit cu mai mult simț autocritic. O. MAREȘ Pe urmele materialelor publicate O critică — două „Pun răbdarea la încercare" In nr. 158 al ziarului nostru am publi­cat foiletonul „Pun răbdarea la încer­care” cu privire la o serie de inovații trimise la I.C.I și care au fost reținute timp de peste un an fără a fi experimen­tate­­ sau înapoiate întreprinderilor. Prin adresa nr. 12­2, conducerea Insti­tutului ne informează că aceste inovații erau destinate pentru o expoziție care, din anumite motive, nu a mai fost organi­­­zată. Obiectele au rămas însă mai de­parte la magazia Institutului. „Recunoa­ștem că a fost o lipsă a noastră — se scrie în adresa trimisă redacției noastre — că întreprinderile nu au fost anunțate de noi să-și ridice obiectele trimise, a­­cestea fiind reținute și blocate în maga­zia institutului nostru, în timp ce între­prinderile le-ar fi putut­ utiliza cu folos pe șantierele lor. Mulțumim ziarului ,,Constructorul“ pentru sprijinul dat vă aducem la cunoștință că s’au luat mă­și­suri ca întreprinderile să fie avizate pen­tru ridicarea obiectelor“. Foto—vitrina Sunt vreo trei săptămâni de când reporterul nostru fotografic, cu prilejul unei vizite făcută la întreprinderea de construcții nr. 209 a observat o serie de mașini și utilaje aruncate in curte. Zăpada care cădea din abundență începuse să le acopere cu o mantie albă. Au urmat apoi zile frumoase de pri­măvară timpurie. Zăpada s’a topit. Apoi iarna și-a arătat din nou colții și fulgii de nea au prins să acopere pentru a doua oară mașinile și utilajele care con­tinuă să zacă în curtea întreprinderii nr. 209, după cum se vede în clișeul de mai sus. Situația atmosferică se va schimba poate de multe ori în cursul acestei ierni. Am vrea să știm când se va schimba ati­tudinea conducerii întreprinderii nr. 209 față de mașinile și utilajele aruncate în curte și care cu siguranță pot fi de mare folos unor oameni cu mai mult simț de răspundere față de bunurile obștești.

Next