Constructorul, mai 1953 (Anul 5, nr. 174-177)

1953-05-09 / nr. 174

r Proletari din toate țările, uniți-vă! Anul V — Nr. 174­4 pagini 20 bani Sâmbătă 9 Mai 1953 SĂRBĂTOAREA VICTORIEI ȘI A INDEPENDENȚEI NAȚIONALE Au trecut de atunci opt ari­. Opt ani fie când bucuria victoriei asupra fascis­mului, bucuria păcii reinstaurate cuprin­dea milioane de oameni din lumea în­treagă. La 9 Mai 1945, omenirea ieșise cu prețul unor grele sacrificii din sân­gerosul coșmar al celui de al doilea răz­boi mondial. Pretutindeni, în inimile oa­menilor înflorea speranța unei păci trai­nice, voința reconstrucției, voința de a trăi în libertate, de a merge înainte spre o viață mereu mai bună. La 9 Mai 1945, războiul se încheia altfel decât socotiseră cei ce l-au des­­lănțu­it. Dacă barbaria fascistă n’a pu­tut strivi lumea sub călcâiul ei de fier, dacă democrația n’a pierit, dacă omenirea a putut păstra nestinsă d­acăra nădejdii într’un viitor liber și fericit asta s’a da­torat, giganticului efort patriotic al ma­relui popor sovietic, strâns unit în ju­rul oferitei conduceri a Partidului Co­munist, genialei conduceri staliniste. Milioane de oameni sovietici și-au dat viața în acest război nu numai pentru a apăra minunata lor patrie socialistă, dar și pentru a scoate din lanțurile scla­­­­viei atâtea popoare, pentru a elibera toate popoarele omenirii din amenin­­­țarea cotropirilor și poporul sovietic, educat silniciilor. Numai de gloriosul Partid al lui Lenin și Stalin a fost ca­pabil să ducă la îndeplinire nobila mi­siune a eliberării. Amarnic­ii’au înșelat acei care și-au închipuit că Țara Socialismului nu va rezista agresiunii tâlhărești a hitleriști­­lor. Chiar și cei mai înrăiți dușmani ai Uniunii Soviet­ice au fost și sunt siliți să recunoască măreția fără seamăn a victoriei obținute de oștile sovietice, ge­nialitatea conducerii operațiilor militare, unitatea de monolit a poporului, pregă­tirea excepțională și eroismul de masse al ostașilor. Bucureștiul, Varșovia, Budapesta, Bel­gradul, Sofia, Viena, Praga au salutat coloanele eliberatoare sovietice. Berlinul, ultima vizuină a fiarelor hitleriste a căzut sub loviturile victorioase ale arma­tei sovietice. Dar nu numai popoa­rele care au primit în mijlocul lor pe soldații sovietici au păstrat Uniunii So­vietice sentimentele dragostei și recu­­­noștinței lor. Francezii, italienii, belgienii și atâtea alte popoare au văzut din capul locului, că, fără victoriile istorice ale os­tașilor sovietici ele ar fi­­ fost sortite pieirii și robiei. Prestigiul internațional al Uniunii Sovietice, autoritatea ei au crescut considerabil. Cu emoție își aduc aminte oamenii muncii din țara noastră de zilele lui Au­gust 1944 când trupele sovietice a­u pus pe fugă pe cotropitorii fasciști, dând pu­tință poporului nostru i să-­și croiască drum de viață nouă. Pentru victoria dela 9 Mai 1945, alătu­ri de armatele elibera­torilor au luptat cu vitejie și ostașii no­ștri. In Ardeal, pe câmpia Tisei și în munții Tatrei, poporul nostru și-a adus prinosul de sânge la cauza eliberării po­poarelor. Alături de soldații Uniunii So­vietice au arătat flăcăii patriei noastre câtă înflăcărare patriotică dogorește ini­mile lor, câtă vitejie sunt în stare să dovedească atunci când sunt chemați să lupte pentru o cauză dreaptă, pentru o cauză a lor, întreaga bucurie a libertății câștigate și a adevăratei independențe naționale au cunoscut-o alături de noi atâtea popoare care și-au făurit regimuri alte de democrație populară și au pornit pe drumul luminos al construirii socialismu­lui. Niciodată nu va putea uita poporul nostru care fusese târît de fasciști în­tr’un criminal război de agresiune îm­potriva U.R.S.S. mărinimia și încrederea pe care ne-a arătat-o această țară. Nu numai că au fost respectate indepen­­­dența și suveranitatea noastră națională, dar Uniunea Sovietică a apărat cu căl­dură la Conferința păcii drepturile noa­stre și ne-a ajutat să biruim marile greu­tăți și lipsuri ale anilor de secetă, ne-a ajutat să ne reconstruim țara devastată și sărăcită de război. Asta, într’un timp când imense­­ teritorii sovietice erau pu­stiite de ticăloșia cotropirii fasciste, când oamenii sovietici depuneau strădanii ti­tanice în vederea refacerii satelor și ora­șelor pârjolite. Mai mult decât atât, Uniunea Sovie­tică prin tratatul și acordurile încheiate întărea independența noastră națională, ne punea la adăpost de orice încercări de știrbire a drepturilor noastre. Pe bună dreptate arăta tovarășul Gheorghe Gheorgh­iu-Dej că : „In eliberarea țării noastre cât și in ajutorul economic și cultural acordat de Uniunea Sovietică noi vedem cea mai strălucită manifestare a politicii externe sovietice " de apărare a independenței și egalității în drepturi a tuturor țărilor și popoarelor". Ziua de 9 Mai constitue pentru po­porul nostru o dublă sărbătoare. Odată cu victoria asupra fascismului noi săr­bătorim și cea de a 76-a aniversare a cuceririi independenței de Stat. Procla­mată odată cu Convenția încheiată în 1877 în Rusia, întărită prin glorioasele lupte pe care le-am purtat alături de ostașii ruși împotriva asupritorilor turci, independența noastră de Stat a fost cu­rând vândută de regimul burghezo­­moșieresc în fruntea căruia stătea di­­­nastia Hohenzollernilor. Regii și parti­dele reacționare au pus la mezat fără pușine independența țării și avuțiile ei. De abia victoria Uniunii Sovietice în cel de al doilea război mondial ne-a adus o întreagă și adevărată inde­pendență națională, pe care poporul no­stru o apără și o întărește zi de zi. Se înțelege, că așa cum victoria Uniunii Sovietice asupra fascismului a încurcat multe socoteli ale reacțiunii internaționale tot astfel viața nouă și democratică a po­poarelor, independența țării nu putea fi pe placul acelora care se îndulciseră la uriașe beneficii și a trepădușilor lor politici. Noua orânduire democratică ro­dită de victoria sovietică asupra fascis­mului a atras țării noastre dușmănia re­­acțiunii din afară și ura turbată a po­liticienilor reacționari băștinași. Aceste forțe negre au sperat să se poată în­toarce la vremurile vechii robii. Strâns unite în jurul comuniștilor, massele muncitoare au dovedit prin fer­mitatea și combativitatea lor cât de absurde sunt acele planuri care ar vrea să întoarcă înapoi roata istoriei. Prin votul liber exprimat al milioanelor de­ oa­­meni, a fost întărit regimul democrat­­popular pentru care poporul nostru­ a luptat cu dârzenie împotriva reacțiunii. Dragostea și devotamentul pe care mi­lioanele de oameni le exprimă prin a­­vântata lor muncă creatoare își trag iz­vorul din convingerea că acest regim este pavăza cea mai sigură a independen­ței naționale pe care ne-a adus-o victoria din 9 Mai 1945. Iată pentru că fiecare om cinstit din țara noastră, fiecare patriot adevărat vine să se alinieze sub drapelul glorios al Partidului, drapelul luptei consecvente pentru independența națională. Privind drumul parcurs dela 9 Mai 1945 și până astăzi nu poți să nu simți bucuria și mândria în fața minunatelor roade ale victoriei, ale noului drum de viață al poporului nostru. Cum pare poate gândi cineva că po­porul nostru ar vrea să se întoarcă înapoi la vremurile întunecate ale robiei?. Ni­meni nu poate gândi că poporul nostru care a avut atâtea de îndurat din partea vechilor regimuri reacționare ar vrea să se întoarcă sub oblăduirea haină a celor care amar de ani ne-au pus la mezat. Uniunea Sovietică și-a câștigat în lu­mea întreagă dragostea și admirația po­poarelor prin cinstea și exactitudinea cu care a respectat libertatea și drepturile altor țări. Strălucită dovadă a acestei po­litici tradiționale, izvorîtă din principiile internaționalismului proletar, îl constitue faptul că popoarele țărilor democrat­­populare au putut culege toate roadele victoriei din 1945, că ele au­ parcurs de atunci un drum de realizări atât de mari. E drept, că după acea zi de 9 Mai 1945, care a sădit în inimile oamenilor atâtea nădejdi țările blocului anglo-ame­­rican au părăsit drumul alianței față de Uniunea Sovietică și s-au întors tot mai mult la vechea lor atitudine nepriete­­­noasă dinaintea războiului. Această orientare politică a blocului anglo-ameri­­can a dus treptat la încordarea relațiilor internaționale, la creșterea pericolului unui nou război mondial. Acestui pericol i se împotrivesc astăzi toate popoarele lumii. Este limpede că nu există om cinstit care să nu-și dea seama de ab­surditatea unui război mondial. Este lim­pede că nu există om cinstit care să poată crede că singura cale de soluțio­nare a problemelor internaționale, ar fi cea a armelor. Dimpotrivă, întreaga ome­nire se aliază la punctul de vedere so­vietic după care nu există nici o pro­­­blemă internațională litigioasă care să nu poată fi rezolvată pe calea pașnică a tratativelor. Gândurile pe care le îndreptăm astăzi înapoi cu 8 ani, întăresc convingerea noa­stră că nu există efort prea mare pentru a menține și consolida pacea atât de greu cucerită, pentru a apăra inde­pendența noastră națională, drepturile cucerite și viitorul luminos pe care Îl făurim sub conducerea Partidului și cu ajutorul generos al Uniunii Sovietice. Ni­meni nu ne poate lipsi de rodul atâtor grele sacrificii pe care poporul nostru le-a făcut pentru a-și cuceri dreptul de a fi stăpân în țara sa. In condițiunile puterii populare instau­rate în țara noastră sub steagul de luptă al partidului, independența națională a patriei este în mâini sigure. Strângân­­­du-și rândurile sale în jurul partidului și guvernului, poporul nostru sărbătorește a opta aniversare a victoriei și cea de a 76-a aniversare a proclamării indepen­­­denței cu hotărîrea fermă de a munci și lupta fără preget pentru înflorirea și întărirea patriei libere, pentru viitorul fericit, socialist, pentru pacea și priete­nia popoarelor. Patrioți înflăcărați, oamenii muncii ur­mând exemplul comuniștilor dovedesc zi de zi marea lor dragoste de pace și li­bertate. Ei dăruesc patriei munca lor creatoare, făcând din realizările lor me­­terezuri peste care nu se poate trece. Săr­bătorirea zilei de 9 Mai, puternic im­­­bold spre noi victorii, ne găsește uniți pe drumul pe care ne călăuzește steagul glorios al partidului și exemplul minu­nat al Uniunii Sovietice. Și vom învinge pe acest drum cu acelaș neprețuit aju­tor al Uniunii Sovietice, care ne-a adus victoria dela 9 Mai 1945, cu sprijinul frățesc al marelui popor care ne-a dat putința acum 76 de ani să frângem jugul turcesc și să proclamăm indepen­dența de stat a țării noastre. k în acest număr: ® Cân­d organele sindicale și administrative nu urmăresc realizarea contractului colectiv. (pag. 2-a) • Să folosim pe larg pompele de mortar la lucră­rile de tencuire (pag. 2-a) • O școală a tehnicii înaintate în construcții (pag. 2-a) · DIN ȚARA CONSTRUCTORILOR COMUNIS­MULUI. Experiența înaintată a fabricii de ci­ment „Ghigant” (pagină specială) (pag. 3-a) ® Presa sovietică — armă puternică în lupta pen­tru comunism (pag. 4-a) ® Să îmbunătățim munca fabricilor de ciment (pag. 4-a) 9 O construcție experimentală din panouri mari prefabricate (pag. 4-a) Oamenii muncii au sărbătorit 1 Mai La 1 Mai, oamenii muncii din întreaga țară și-au manifestat solidaritatea cu muncitorimea de pretu­tindeni, voința hotărîtă de luptă pentru pace și so­cialism. Industria noastră înfloritoare a înregistrat un nou succes. La demonstrația de 1 Mai au fost prezentate primele cinci autocamioane grele românești produse de colectivul uzinelor „23 August”. Trec coloane de oameni ai muncii din agricultura socialistă. Ei sunt mândri de succesele obținute în lupta pentru bunăstarea poporului muncitor, Spre noi succese în întrecerea socialistă O invenție care economisește anual 2 milioane lei Convorbire cu inventatorul stahanovist Ion Pandele De curând a avut loc la Direcția de Invenții și Inovații de pe lângă Consiliul de Miniștri festivitatea inmânării recom­penselor autorilor unor invenții de mare însemnătate pentru economia națională. Printre cei premiați se află și fierar-betonistul stahanovist ION PANDELE, care a conceput și realizat o mașină de îndreptat și tăiat fier-beton. Publicăm mai jos convorbirea redactorului nostru cu inventatorul stahanovist Ion Pandele. ÎNTREBARE: Cum ați conceput mașina de îndreptat și tăiat fier-beton ? RĂSPUNS: In anul 1950, lucram pe șantierul Combi­natului Poligrafic Casa Scânteii „I. V­Stalin“. Sarcina de a ........... , reduce timpul de exe­­m• _­­"­cuție și costul lucră­rilor impunea eforturi­­ mari, introducerea teh­nicii avansate. Numă­rul fierar-betoniștilor era prea mic față de uriașa cantitate de armături ce trebuia executată ; pe de altă parte, procedeele în­vechite de efectuare a unor operații necali­ficate, ca îndreptarea și tăierea fierului, fă­ceau ca productivita­tea muncii să rămână la un nivel scăzut. Muncitorii din cele­lalte meserii lucrau din ce in ce mai ușor și mai bine, datorită gradului crescând de mecanizare a muncii. Noi, fierar-betoniștii, nu puteam rămâne in urmă. După multe frământări, după încercări re­petate, am ajuns la­ ideea mașinii de în­dreptat și tăiat fier-beton. Prototipul pe care l-am executat și pus in practică a fost apoi îmbunătățit, până ce am ajuns la so­luția­ actuală. In realizarea invenției am fost ajutat d­e inginerii Rackstein și Vasile Marin, ca și de tovarășii Hamvas, Schmidt László și Cris­­tea Niculescu. ÎNTREBARE: In invenției ? RĂSPUNS: Principiul care m’a călăuzit a fost ceea­ce constă specificul­­izarea la maximum a operațiilor respective. Studiind experiența sovietică, am ajuns concluzia că trebue să insist asupra simpli­ta­ficării și combinării maxime a operațiilor, ca și asupra concentrării dispozitivelor de comandă a mașinii. Totodată, trebuia ca ma­șina să poată fi folosită pentru fier-beton de *«x«»­»*»v.v.v.v.v.v.v...v...­.. lungimi și diametre diferite. Am realizat aceasta printr-un com­plex de dispozitive, acționate mecanic și care pot fi ușor ma­nipulate de un număr ■adus de muncitori. ÎNTREBARE: Care sunt avantajele fo­losirii mașinii ? Aplicarea mașinii de îndreptat și tăiat fier­­beton elimină la a­­ceste operații 30—40 muncitori (iar in a­­numite cazuri, chiar un număr dublu), care pot fi folosiți în alte munci. Totodată crește productivitatea muncii celor ce deservesc ma­șina. Economiile la manoperă, scule etc. se ridică la peste 2 milioane lei anual. Mașina de îndreptat și tăiat­­ fier-beton va fi produsă in serie și trimisă șantierelor. Realizarea mea nu ar fi fost posibilă fără sprijinul pe care statul democrat-popular îl acordă pe toate căile inițiativei creatoare a oamenilor muncii. Sunt mândru că pot răsplăti această grijă prin invenția mea, ca și prin alte inovații pe care le studiez in pre­zent, și care vor contribui la făurirea cât mai grabnică a mărețelor noastre construcții RĂSPUNS: f Constructorii din regiunea Stalin continuă întrecerea (De la corespondentul nostru) Muncitorii, tehnicienii, inginerii și func­ționarii întreprinderilor de construcții și materiale de construcții din regiunea Stalin continuă cu avânt succesele ob­ținute în întrecerea socialistă în cinstea zilei de 1 Mai, dovedind că sunt hotărîți să contribue din plin la îndeplinirea cin­cinalului în patru ani. Pe șantierul „Fabrica de pâine” al în­treprinderii de construcții nr. 502, zidarul Ion Zelen și-a depășit norma cu 81 la sută. Tov. Ioan Barco, împreună cu echi­pa sa, și-a depășit norma la turnarea be­tonului cu 90 la sută, dulgherul Mihai Buftea cu 66 la sută, iar Ilie Echim cu 75 la sută. La Stația de utilaj de construcții „So‘ vromconstrucție” tov. Eremia Velicu obținut o depășire de normă de 200 l­­­ sută, Iancu Bondătiiu și Nicolae Culcescu de 118 la sută, Mihai Vlad de 134 tabu­lar Ecaterina Donath de 78 la sută. tă Colectivul fabricii de cărămizi „Herb­cules” din Târnăveni depune efortur­ spre a da cât mai multe cărămizi șantierelor socialismului. S’a impus cu rezultate fru­­­moase unitatea nr. 1, care și-a depășit considerabil planul în toate comparti­mentele de fabricație. Datorită abnegației cu care lucrează colectivul fabricii, în luna Aprilie au putut fi propuși 14 to­varăși pentru a fi confirmați fruntași în producție. Pe un șantier al întreprinderii de construcții nr. 803 Mediaș, zidarul Gus­tav Zalman și-a depășit norma cu 70 la sută, dulgherul Heinrich Schuller cu 100,9 la sută, Mihai Kadalmayer cu 110 la sută, iar pe șantierul Târnăveni al a­­celeiași întreprinderi zidarul stahanovist Iosif Kolozsvári și-a depășit norma cu 110 la sută, obținând totodată și impor­tante economii. Brigada de tineret luptă pentru economisirea materialelor Pe șantierul „Progresul”-Brăila al în­treprinderii de construcții nr. 202 a fost al­cătuită o brigadă de economii formată din tineri constructori. In orele libere, brigada a inițiat o acțiune de valorificare a deșeurilor, reușind să strângă peste 800 kg scoabe și 500 kg fier-beton. De a­­semenea, membrii brigăzii au reparat 15 roabe, 50 lopeți și 30 tărgi. Ei au confec­ționat din deșeuri alte 20 tărgi și un găr­duleț în jurul dormitoarelor. Din iniția­tiva tovarășilor Ion Tom­a și Anton Uri­­ciu s-a trecut la întrebuințarea cofrajelor de mai multe ori. In urma unei consfă­tuiri de producție, membrii brigăzii au început să aplice metoda Voroșin, de or­ganizare și înfrumusețare a locului de muncă. GH. TATARANU și L. PALL corespondenți Ateliere fruntașe La întreprinderea nr. 507 ateliere din Orașul Stalin a avut loc recent evidenție­rea unităților și echipelor fruntașe. In cadrul întreprinderii, planul trimes­trului­­ a fost depășit cu aproape 50 la sută, obținându-se totodată o justă core­lație a factorilor de bază ai producției. Atelierul fruntaș al întreprinderii este cel de tâmplărie, care și-a depășit planul trimestrial cu 82 la sută. Urmează atelie­rul de prefabricate și cel de lăcătușerie. Directorul Iosif Albert și președintele comitetului de întreprindere, stahanovis­­tul Carol Gall, au înmânat distincții e­­chipelor evidențiate: cea a tov. Martin Hintz la atelierul d­e tâmplărie, cea a tov. Nicolae Florea la atelierul de prefabri­cate și cea a tov. Béla Béres la atelierul de lăcătușerie. WILHELM GYDALI corespondent Să aprovizionăm just șantierele, să gospodărim rational materialele de construcții! Pavel Drexler directorul Direcției Generale a Aprovizionării din M.C.I.M.C. primul trimestru al acestui an, con­ ____­_______, din timp. Grafi cele de livrări trec­au primul trimestru al acestui an, con­structorii au obținut succese remarcabile în îndeplinirea planului, efectuând un volum de lucrări cu 105,2% superior celui din pe­­ r­oiadia corespunzătoare a anului trecut. A­­cest fapt ilustrează înlăturarea treptată a caracterului sezonier al muncii pe șantierele noastre, ilustrează eforturile constructorilor în lupta pentru realizarea și depășirea pla­nului. Cu toate acestea, producția pe șantiere a suferit și suferă încă din pricina lipsurilor ce mai dăinue în problema aprovizionării con­strucțiilor cu materialele necesare și în pro­blema gospodăririi și folosirii raționale a acestora. Principiul fundamental în stabilirea nece­­sarului­ de materiale — determinarea exactă a sortimentelor și cantităților și preocupa­rea pentru o cât ma riguroasă economie — nu a fost pretutindeni strict respectat. A­­cesta e, de p­idă, cazul Trustului nr. 7, care, pentru lucrările din Valea Jiului, a arătat un necesar anual nereal de ciment, pentru ca apoi să ceară o suplimentare de aproape 40% din cot­a inițială. De­ asemenea, Trustul nr. 1 nu a prevăzut în planul de aprovizionare combustibilul pentru atelierele de prefabricate, revenind asupra cererii și primind cota respectivă, trustul a pierdut în parte repartiția, deoarece nu asigurase capacitatea de depozitare. Nu încape îndo­­ială că astfel de cereri formale, nestudiate, care impun suplimentări s­au renunțări ul­terioare, dezorganizează aprovizionarea cu materiale pe întregul sector și crează, chiar constructorului care dă dovadă de o astfel de superficialitate, dificultăți în înde­plinirea planului de producție. Lipsuri serioase s-au ivit și în defalca­­rea cotelor, care trebuia efectuată în ter­menul cel mai scurt pentru a se putea în­cheia contractele generale și­ locale. Au a­­vut loc cazuri de repartizare nejudicioasă, în care nu s’a ținut seama de desfășura­rea lucrărilor în viitor pe diferitele șantiere. Așa s’a putut întâmpla ca pe un șantier al Trustului nr. 1 să fie stocat ciment care urma să fie folosit deabia după câteva luni, în vreme ce pe un șantier din ime­diată apropiere ai­ acelui­aș trust producția stagna din lipsă de ciment. Materialele au fost, în consecință, imobilizate în dauna muncii, iar când au fost manevrate de la un șantier la altul, aceasta a îngreunat asi­gurarea mijloacelor de transport pentru ne­voile curente. Alături de trusturi și de direcțiile gene­rale de construcții și instalații, de aceste deficiențe — care, în trimestrul I, au frâ­nat în mod serios munca într’o serie de unități — se face vinovată și Direcția Ge­nerală a Aprovizionării. D. G. A. nu a co­laborat în suficientă măsură cu organele de execuție, nu a instruit la timp trusturile asupra sistemului de repartizare și defal­care a cotelor globale și individuale în acest an, nu a urmărit pe teren felul cum se stabilesc necesarele și cum se face a­­provizionarea. Până în prezent, in acest an nu a fost folosită în suficientă măsură acea impor­tantă rezervă de reducere a costului con­strucțiilor și de înlesnire a aprovizionării pe care o constitue economisirea materia­lelor, și în primul rând a materialelor scumpe. In această privință, legea pentru planul cincinal de desvoltare a economiei naționale a R.P.R. pe anii 1951—1955 prevede: .,La proiectare se va evita risipa și se va ur­mări scăderea consumului de materiale și reducerea costului lucrărilor... Pe toate șan­tierele se vor introduce măsuri de strictă economie în consumul de materiale, în spe­cial de ciment și cherestea". Sunt încă numeroase cazurile când acea­stă sarcină nu e respectată, când proiec­tanții și constructorii nu depun to­ate stră­duințele, nu folosesc toate posibilitățile și rezervele interne pentru îndeplinirea ei. Se proiectează și execută, de pildă, clădiri cu corni­șe de beton armat, centuri de beton armat și alte elemente de construcții la care s-ar putea renunța fără ca aceasta să dăuneze nici esteticii construcției, nici ca­lității lucrărilor. Aceeași situație dăinue și în ce privește lucrările de instalații; un exemplu îl constitue construcția Atelierelor centrale St. U. C., ale căror­ hale erau încălzite și cu aeroterme și cu radiatoare, ceeace înseamnă o risipă inutilă de mate­riale. De asemenea, sunt frecvente cazurile când în depozitele trusturilor și întreprin­derilor stau nefolosite țevi metalice pentru schele demontrabile, și, în schimb, se exe­cută pentru clădiri mari schele di­n lemn, ceea ce duce la pierderea sau degradarea unei însemnate cantități de bile, manele și cherestea. In practica organizațiilor de con­strucții nu a intrat încă utilizarea prefabri­catelor de ipsos, deși experiența înaintată sovietică a dovedit avantajele lor în ceea­ce privește calitatea și economicitatea. Preocuparea pentru astfel de economii nu rezultă nici din propunerile de plan de a­­proviz­oniare și necesarul de materiale al­cătuite de trusturi și întreprinderi. Prea pu­țin s’a realizat încă în domeniul folosirii în producție a materialelor din resurse lo­cale, trusturile dând dovadă în această pri­vință (de p­idă, în legătură cu sarcina de a exploata păduri pentru nevoile proprii) de o rezistență inadmisibilă, ascunsă sub evocarea unor pretinse greutăți obiective. Faptul că pe unele șantiere se produc cărămizi de mână și, în unele cazuri, rar,­ori că se folosesc agregate găsite întâm­plător, cel mai adesea chiar în gropile de Fundații, nu ne poate îndreptăți să spunem că problema folosirii resurselor locale de ma­teriale a fost rezolvată. Grave deficiențe există încă în gospodă­rirea materialelor pe șantiere. Nepăsarea și lipsa de control din partea inginerilor, a tehnicienilor, a meșterilor în ce privește transportul, manipularea, depozitarea și con­servarea materialelor au drept consecință risipirea sau deteriorarea a mari cantități de ciment, cărămizi, lemn de construcții și alte materiale. Astfel, până în ultimul timp, pe șantierele Trustului nr. 7, cimentul în vrac se descărca prin basculare, cărămi­da era aruncată la întâmplare și călcată de autocamioane, etc. Situația s-a îmbunătățit pe șantierele din Valea Jiului. Ea dăinue încă pe șantierul de la Roman al Trustului nr. 2, unde materialele sunt descărcate nerațio­nal și depozitate în proaste condiții. Problema gospodăririi și folosirii judi­cioase a materialelor pe șantierele de con­strucții este privită în Uniunea Sovietică drept o problemă de stat de cea mai mare însemnătate. In Raportul de activitate al C.C. al partidului la Congresul al XIX-lea al P.G.U.S., tovarășul G. M. Malencov, a­­trăgând atenția asupra daunelor ce le pro­duce economiei naționale cheltuirea nechib­zuită a materialelor de construcții, a subli­niat: „Trebue smulse din rădăcină orice depășiri în cheltuirea resurselor materiale, de muncă și bănești, și trebue asigurată sis­tematic îndeplinirea și depășirea sarcinilor în ceea ce privește reducerea prețului de cost al produselor. Trebue intensificată lupta îm­potriva lipsei de spirit gospodăresc, trebue reduse considerabil cheltuelile suplimen­tare..." Acestea sunt, deopotrivă, obiective asupra cărora trebue să ne concentrăm și noi în­treaga atenție. Disciplina de plan trebue respectată la fel în ce privește producția ca și în ceea ce privește aprovizionarea. Orice modificare care comportă o suplimentare a planului de repartiție a materialelor trebue sesizată din timp. Graficele de livrări trebue să fie reale și stabilite de acord cu­­ producătorul, pe baz­a planului calendaristic de lucru și a graficului de aprovizionare, în scopul de a se obține o aprovizionare ritmică a șan­tierelor. Direcția Generală­­ a Aprovizionării și direcțiile generale de construcții și In­stalații, care nu au luat din vreme măsuri pentru introducerea acestor grafice, trebue să sprijine deîndată trusturile în alcătuirea lor și să supravegheze în viitor întocmirea graficelor cu 60 de zile înaintea fiecărui tri­mestru. » Se impune, totodată, o justă evidență a mișcării materialelor, prin care constructo­rul poate cunoaște în fiece moment situația stocurilor și necesarul, înlătură posibilitatea unor cereri exagerate sau insuficiente și poate dirija corect materialele. Un rol deosebit în îndeplinirea acestor sarcini revine bazelor de aprovizionare ale trusturilor, în cadrul cărora trebue ridicat simțul de răspundere, trebue stârpit biro­cratismul și trebue întărită legătura vie cu terenul, cu șantierele, pentru cunoașterea siturației și nevoilor acestora. O datorie de cea mai mare răspundere pentru toți oamenii muncii din construcții este aceea de a avea o atitudine plină de grijă față de materiale ca și față de întreaga pro­prietate socialistă, obștească. Nu trebue tolerate sub niciun motiv cazurile de proastă gospodă­rire și risipă. Organele sindicale pot da în această privință un ajutor serios la realiza­rea unui cât mai strict regim de economii, răspândind metodele și inițiativele menite să ducă la economisirea resurselor, organi­zând întrecerea socialistă pentru justa folo­sire a materialelor, educând oamenii mun­cii și creând un larg curent de opinie mun­citorească împotriva nepăsătorilor, a risipi­torilor bunului obștesc. Cadrele conducătoare ale organizațiilor de construcții și instalații, ca și organele de aprovizionare, trebue să-și ridice necontenit nivelul cunoștințelor eco­nomice, să-și însușească temeinic metodele gospodăririi socialiste, să se preocupe de introducerea procedeelor înaintate care duc la reducerea consumului de materiale, să mo­­bilizeze toate forțele pentru descoperirea și folosirea resurselor locale de materiale.­ Industria materialelor de construcții din țara noastră și-a sporit producția în propor­ții nebănuite înainte. Totuși, sarcinile con­structorilor sunt atât de mari, încât nu ne este îngăduită nicio risipă în cheltuirea ma­terialelor pe șantiere. Justa aprovizionare a șantierelor, gospodărirea și folosirea raio­nală a materialelor, constitue o­­ condiție in­dispensabilă pentru îndeplinirea planului de lucrări, pentru reducerea costului producției, pentru darea în folosință la termen și înainte de termen a mărețelor construcții din patra noastră. à

Next