Constructorul, noiembrie 1953 (Anul 5, nr. 200-203)

1953-11-06 / nr. 200

Pag. 2 Măiestria arti­știlor amatori . Inserarea se lăsase de mult peste orașul împodobit, gata să întâmpine marea săr­bătoare a lui 7 Noembrie. Ca în toate se­rile, la club e mare animație. Aici, construc­torii de la întreprinderile Trustului nr. 6 iși petrec în modul cel mai plăcut timpul. In­­tr’una din sălile clubului se joacă șah, iar în jurul unei mese se joacă șubah, iubitorii de muzică ascultă radio, unii răsfoiesc co­lecțiile de ziare și reviste. La această oră biblioteca este foarte aglomerată. Unii aduc cărțile citite pentru a lua în schimb altele, alții se consultă cu Elena Horn, biblio­tecara clubului, asupra diferitelor cărți nou apărute. Fierarul-beton stahanovist Ion Deca, de pildă, cere „Incendiatorii" de N. ■Spanov, pe care demult ar fi vrut s-o ci­tească. Printre cititorii frecvenți ai biblio­tecii clubului sunt și fierarul-beton staha­novist Dumitru Smântânescu, zidarul sta­hanovist Silviu Paganini, zugravul Tudor Cioacă, zidărița Elisabeta Bălan și mulți alții, care găsesc în cărți izvoare nesecate de învățăminte. In cadrul clubului își desfășoară activita­tea și ansamblul artistic al Trustului nr. 6, care este mândria constructorilor craioveni. Deși tânăr, ansamblul, datorită activității sale intense, a obținut succese importante. Numărul membrilor, in majoritate munci­tori din întreprinderile de construcții din Craiova, depășește cu mult cifra de 100. — „Am putea organiza oare o echipă de dansuri?", se întreba in 1950 lăcătușul me­canic Ștefan Sandu, de la atelierul mecanic al trustului. N’a trecut mult și primele 5 perechi de dansatori au devenit interpreți minunați ai jocurilor populare. Acest prim succes a scos la iveală noi talente, astfel ca echipa de dansuri s a mărit și cuprinde acum 10 perechi de dansatori pentru jocurile românești; s-a f­or­mat de asemenea și o e­­chipă de dansuri sovietice. Echipa de dan­suri are oameni de bază în lăcătușii me­canici Ilie Marca, Sandu Ștefan, Constantin Vreju, Petre Oală și alții La fel a luat naștere și corul ansamblu­lui, care acum numără peste 60 de membri. Dirijorul Emil Gărleanu, care se ocupă cu dragoste de coriști, a făcut ca zidarul sta­hanovist Silviu Paganini, zugravul Tudor Cioacă, Iancu Pușcașu, Suzanschi și alții să îndrăgească mult muzica. Un loc de frunte in ansamblul artistic il ocupă echipa de teatru. Faptul că ea s-a calificat pentru finala celui de al treilea concurs pe țară al echipelor artistice de a­­matori, iar unul din membrii ei a fost evi­dențiat printre cei mai buni declamatori din țară, a dat un avânt și mai mare muncii artistice. In seara aceasta, în sala de repetiții se discută punerea în scenă a scenetei Jos Tudorache, sus Tudorache", de Mircea Ște­­fănescu, care demască farsa alegerilor din vremea burghezo-moșierimii. Ca in toate serile de repetiție, membrii echipei sunt toți prezenți. Aici ii vei găsi pe pietrarul Marin Popescu, directorul clubului, Petre Ștefanovici de la atelierul de tâmplărie, zu­gravul Tudor Cioacă, mecanicul Ștefan Ciu­rel, Lică Georgescu, Petre Oală, Constantin Neghină, Ion Maran, Paula Popescu și alții, care discută despre noua scenetă ce o pre­gătesc și despre concursul de la București. Artiștii amatori sunt înconjurați de tineri care nu au urcat niciodată scena, dar care ar vrea să guste și ei din bucuriile acestei activități. Fiecare are de spus ceva, fiecare ar vrea să afle câte ceva. Dacă insă e vorba de începuturile activității echipei de teatru, aici pietrarul Marin Popescu are cel mai mult de spus. ..Nea Marin", așa cum ii spun cei tineri, ar vorbi zile întregi despre e­­chipă. „...Eram puțini la început. Ce puteam să jucăm? Scenete, dialoguri..." Și prin gând si trec greutățile punerii în scenă a prime­­i lor scenete — „Magie și spiritism", „Nu suntem singuri”, „Brâul Ilenuței" și altele. Petre Ștefanovici iși amintește de niște dialoguri originale — „Birocratismul", „Bo­tezul in familie“ — care satirizau familia­­rismul, risipa de materiale, chiulul și care au făcut pe mulți să se simtă cu „musca pe căciulă". Timp îndelungat nu au încetat discuțiile cu tinerii artiști amatori. Multe greutăți au avut ei de întâmpinat, dar cu dragostea lor pentru arta nouă, legată de popor, le-au înlăturat și au reușit să obțină realizări frumoase. Sprijinul dat de directorul trustului, aju­torul Teatrului de Stat din Craiova, prin instructorul său tov. Ovidiu Rocoș, prin costumele sau materialele pentru machiaj împrumutate, au încurajat echipa. Așa a fost posibilă punerea în scenă a unor piese mai grele, cum ar fi „Cererea in căsătorie", cele două tablouri din piesa „Pentru feri­cirea poporului", vodevilul „Rusaliile“ de Vasile Alecsandri — cu care de altfel s’au prezentat și la finala concursului pe țară. Amintirile din zilele concursului dela Bucu­rești mai stătite in mintea constructorilor din echipa artistică de la Craiova....... Ce fru­mos au jucat „Avarul" cei de la P.T.T...." — și. Petre Ștefanovici începe să-și împărtă­șească impresiile celor din jur. Multe lu­cruri a învățat el din filele cărții lui Stanislavschi „Viața mea in artă", pe care a studiat-o cu atenție. „Să te transpui in rol, să pătrunzi sensul textului, așa poți de­veni actor adevărat”. „Mai spune-ne odată poezia de la concurs" — ii roagă câțiva tineri care il ascultaseră până atunci fără a scoate o vorbă. N’a fost nevoie să fie rugat prea mult, și cei pre­zenți ascultă pentru nu știu a câta oară poezia „1907“ de Nicolae Nasta. Ansamblul artistic al trustului a desfășu­rat o activitate foarte bogată pe șantierele din împrejurimi. De frumos succes s’a bucu­rat festivalul dat in fața muncitorilor aflați la odihnă in stațiunea climaterică Olănești. „Am fost felicitați în scris“ — spune unul din membrii echipei, și „veteranul" ansam­blului, pietrarul Marin Popescu, se grăbește să ne arate adresa de felicitare trimisă de muncitorii din stațiune, păstrată cu grijă în dosarele clubului. jt Pregătirile pentru întâmpinarea zilei de W Noembrie și a alegerilor de deputați in sfaturile populare sunt noi prilejuri de ma­nifestări artistice. Petre Ștefanovici, respon­sabilul unei brigăzi artistice, a și fost pe la numeroase puncte de agitație din oraș. Colectivul de teatru pune in scenă sceneta lui M. Ștefănescu „Jos Tudorache, sus Tu­dorache", iar intr’un viitor apropiat colec­tivul de artiști amatori va prezenta munci­torilor de pe șantiere presa sovietică „De partea cealaltă", de A. Barianov. AUREL ZELINSCHI Constructorii întâmpină ziua de 7 Noembrie cu noi succese in producție și pe terenurile de sport Sportivii din întreprinderile de construcții, și materiale de construcții nu au precupe­țit nici un efort pentru a realiza angaja­mentele luate în cinstea zilei de 7 Noembrie. Astfel, brigăzile de sportivi din întreprin­derile de construcții din Tg.­Mureș au de­pășit norma cu 25%, frumoase succese în producție­ au obținut și sportivii constructori din Craiova și Hunedoara.­­ De curând s-a desfășurat la bazinul a­­coperit de la Floreasca o importantă com­petiție de natație: concursul de înnot și să­rituri inter-asociatii. In acest concurs re­­prezentanții asociației „Constructorul“ s’au clasat pe locul al treilea, înaintea asociațiilor „Spartac", „Locomotiva“, „Metalul“, „Flacă­ra“ și „Flamura Roșie“, reușind să termine învingători în o serie întreagă de probe. Astfel, Ștefan Șteflic dela Oradea, în vârstă de 15 ani a sosit pe primul loc în proba de 100 m, spate juniori II-a cu timpul de 1:22,4. Datorită frumoaselor sale posibilități de a ajunge în rândurile sportivilor fruntași, Ștefan Șteflic a fost introdus în lotul re­prezentativ de natație al țării. învingători au terminat și sportivii constructori: Ale­xandru Popescu la 100 m­. fluture (1:17,6), 200 m. fluture (3:05,4) și 200 m. bras (2:56,0), Gheorghe Enache la 100 m. spate (1:19,2), Ileana Petrescu la 100 m. liber (1:26,3) și la 400 m. liber (1 min.), Liviu Birtolom la 100 m. bras (1:22,4) și Nini Ionescu la sărituri junioare. ® învățând din lipsurile manifestate cu prilejul finalelor campionatului feminin de volei,a desfășurat nu de mult la Oradea, e­­chipa ,,Constructorul“-București a reușit să se remarce printr-o frumoasă comportare în competiția de volei și baschet organizată de Consiliul Central al Sindicatelor și do­tată cu „Cupa 7 Noembrie“. Astfel cu prilejul primelor întâlniri echipa de volei „Constructorul“ a dispus de echipa „Flamura Roșie“ cu scorul de 3-2. A jucând în campionatul divizionar de rugbi echipa „Constructorul“ a terminat la egalitate cu redutabila echipă „Dinamo“, campioana țării pe anul 1952. Scorul a fost de 5-5 (0-0).­­ Tot în cinstea zilei de 7 Noembrie echipa de tir a asociației „Constructorul“ a reușit să realizeze un nou record al țării în proba feminină de armă liberă 60 focuri­. Performanța stabilită este de 2240 p. Echipa a fost formată din maestra sportului Rodica Grozea (care a realizat 566 p.), Victoria Rădulescu (566 p.), Marilena Vidrașcu (557 p.) și Elisabeta Mironescu (551 p.) . Animați de aceeași fierbinte dorință de a obține noi succese pe terenurile de sport, în cinstea zilei de 7 Noembrie, ju­cătorii de fotbal din colectivele asociației „Constructorul“ au reușit în ultimul timp o comportare meritorie. Astfel echipa „Con­structorul“ Craiova, care participă în tur­neul de calificare (seria 111-a) la Sibiu, a reușit să facă match nul cu echipa „Avân­­tul“­Ploești. După o partidă spectaculoasă și de un bun nivel tehnic scorul a fost de 1-1 (1-0). O remarcabilă comportare a avut echipa de juniori „Constructorul”­Galati. Terminând învingătoare în cadrul campionatului gru­pei de Est, ea s-a calificat pentru semi-finalele campionatului republican de fotbal pentru juniori, urmând să-și dispute întâietatea cu echipa câștigătoare din jocul „Metalul“­­Târgoviște și „Progresul“ Câmpulung-Pi­­tești. In acest fel, echipa de juniori ..Con­­structorul“-Galati a dovedit că face parte din primele patru echipe de juniori din tara noastră. FLORIN ȘERBAN CONSTRUCTORUL Manifestări culturale in întreprinderile de construcții La I.C.S.C. în cadrul manifestărilor orga­nizate cu prilejul Lunii Prieteniei Româno- Sovietice a avut loc o conferință a directo­rului institutului, care a vorbit despre prie­tenia de nesdruncinat care leagă poporul nostru de marele popor sovietic. j Zilele trecute tov. ing. Leventon a vorbit în fata unui mare număr de tehnicieni din institut, despre marile realizări obținute de oamenii sovietici în domeniul construcțiilor. ★ La IPROCIN „Sovromconstructie“ statia de radio-amplificare a avut o bogată activi­tate cu prilejul Lunii Prieteniei Româno- Sovietice, transmițând zilnic numeroase ma­teriale în legătură cu acest eveniment. Prin standul deschis cu această ocazie s’au vândut numeroase cărți sovietice literare și tehnice. De curând s’a deschis un curs de limba rusă, care este frecventat de 40 tovarăși. ★ La Trustul nr. 21 instalată a fost organizat un festival în cinstea Lunii Prie­teniei Româno-Sovietice si a stahanoviștilor­­recent confirmați. Conferința despre priete­nia dintre poporul român și poporul sovie­tic precum și bogatul program artistic pre­zentat cu acest prilej au fost îndelung a­­plaudate de numeroșii oameni ai muncii pre­zenți la această manifestare. Inovațiile constructorilor de căi ferate Pentru a oglindi perfecționările tehnice și raționalizările muncitorilor, tehnicieni­lor și inginerilor, care duc la o mai bună folosire a utilajului existent, la realizarea economiilor de materii prime și materia­le, la perfecționarea proceselor tehnolo­gice, la crearea de noi mecanisme de pro­ducție și dispozitive, s’a organizat o ex­poziție a inovațiilor din construcții de căi ferate. Această expoziție a fost inaugurată în clubul întreprinderii X.C.C.F. — Craiova, în cadrul „Zilelor tehnicii sovietice“, întreprinderea de construcții de căi fe­rate Craiova, se mândrește cu inovatori ca stahanovistul terasier Mihai Ghermă­­neanu, care prin îmbunătățirea și modi­ficarea sculelor sale, cazma cu prelun­gitor, lopată ușoară și roabă specială, a reușit să mărească productivitatea mun­cii cu 300 la sută, realizând o producție medie de 11 mnc. pe zi de terasamente să­pate și transportate cu roaba. De aseme­nea, extrem de utile sunt inovațiile mais­trului tâmplar Constantin Lungu, tehni­cianului de șantier Mihai Iliescu, mai­strului fierar Dumitru Crăciun, mecani­cului Ion Jega, minerului Ștefan Bârdău, inginerilor Mircea Lazăr și Constantin Pupăzan, etc. Oamenii muncii au studiat inovațiile și raționalizările expuse. A atras atenția în mod deosebit inovația zidarului Ilie Mladin, de la întreprinderea Craiova, care a conceput construirea unei schele rabata­bile, necesară la executarea reparațiilor la tunele sub circulație. Mai expun ino­vații și raționalizări: maistrul podar sta­hanovist Ion Ostaficiuc din Orașul Stalin — o macara pentru evacuarea săpături­lor de fundație, — maistrul instalator stahanovist Ștefan Georgescu din Câm­pulung Moldovenesc — burghiu pentru forat puțuri — subinginerul Titus Rădu­­lescu din Constanța — sobă metalică de­­montabilă, și alții. ------------------------ GH Cfibușu -------­ LA MII DE KILOMETRI DE AMUR S’a adunat brigada pe’nserate, Că nu mai merge treaba cum mergea, — Și'n loc să-i certe, sarcini să le dea, Citește secretara dintr’o carte Și tinerii se’ntreabă : „Ce-o vrea ea?“ „..Bateau cumplit furtuni peste pădure, Și vântul infora peste Amur. Pândea deasupra, singur, cerul sur, Iar luna, ca o galbenă săcure. Ținea sub straji omătul dimprejur. Dar uite că’n pustiul de zăpadă Veniră într’o seară comsomoli. Și-au stat și vântul pe Amur, și nori. Cântarea să le­ asculte și să-i vadă Pe­ acești gălăgioși cutezători. Pădurea n'avu vreme să-i privească. Trântită ca’ntr’un iureș la pământ... Sub bici de viscol, de zăpezi și vânt Orașul Comsomolsc a prins să crească Din cel mai tineresc și sfânt avânt..." — Măi fraților, povestea scrisă’n carte S’a întâmplat aevea cum v’o spun. Aici la noi nu suntem pe Amur. Nu-s nici zăpezi și viscolul nu bate. Și totuși... stăm cu treburile'n drum. Privește-n jos brigada rușinată. Acum pricep de ce s-a adunat. Povestea cu orașul depărtat Le-a spus-o secretara și­ altădată. Dar parcă azi mai mult i-a luminat. Deasupra lor puzderie de stele, Iar ochii minții fug în depărtări. In mângâierea caldei înoptări Văd tinerețea lumii sus, pe schele, Să dee chip mărețelor visări. Și Comsomolsc în marea de zăpadă. Pierdut ca’ntr’un ocean de’ntunecimi, Feeric scânteiază de lumini, Iar lor le pare­ o ’naltă baricadă Cu steagul tinereții, pe’nălțimi. Ca apa pe ogoare se revarsă In suflete al viselor alai $1 cresc din ele gânduri, flori de Mai, Din care prind cu patimă să țeasă Ce nu pot prinde vorbele din grai. — Tovarășă, fă planul de bătaie. Orașul nu al-I mare ca al lor. Dar e orașul nostru­ al tuturor, N­ vom zidi pe vifor sau pe ploaie Cum au clădit și cei din Comsomol... E-un șantier aici în țara noastră, La mii de kilometri de Amur. Pe nevăzutul gândurilor drum Minunea de visare tinerească Rodește’n glia clipelor de-acum. Și crește-o floare... Albele-i petale iși trag din glie­ adâncă hrana lor, Și’n soarele de viață dătător­­ Se’nalță tot mai sus, biruitoare, Vorbind în graiul lor, de Comsomol. Sclipește-un vis în fiece petală, Și tinerii văd parcă’n albul ei Șiragul luminoaselor scântei Ce-or străluci’n curând ca o beteală Peste orașul construit de el. in cadrul afinărilor populare oameni muncii propun pe cei mai buni dintre ei candidați în alegerile pentru sfaturile populare Directorul fabricii fruntașe Acum doi ani și mai bine, când noul di­rector a intrat pentru prima oară pe poarta fabricii, gazeta de perete din curte, pră­fuită și neîngrijită, nu conținea decât gra­fice de producție pe care semnele marcând realizările erau undeva jos, departe de li­nia planului. Aceste semne le-ar fi putut crede uitate acolo, tot din neglijență. Din păcate, ele erau la locul potrivit, adică a­­colo, in urmă, unde rămăsese și producția fabricii. Fabrica de ciment București a fost multă vreme codașă a sectorului lianți. Astăzi oricine intră pe poarta fabricii, zărește îndată — căci prea lucește de cu­rățenie și culori vii — gazeta de perete care e însoțită de grafice grăitoare. Pe pri­mele zece luni ale anului, planul a fost de­pășit cu 8,7% la klinker, cu 9,6% la ci­ment. Poți să lași să se aștearnă praful peste asemenea rezultate ? Fabrica cimentiștilor bucureșteni a primit anul acesta Steagul Roșu de producție pen­tru succesele realizate în primul semestru. Așa­dar, din codașă a ajuns fruntașa sec­torului ! Saltul acesta cu care noul director, iov. Constantin Moise se mândrește, au fost făcut peste noapte. La baza lui stau a zile, nopți, săptămâni și luni de frământări, de muncă dărză, de necazuri și bucuri. Re­parațiile nereușite în primul an de condu­cere — necaz mare. Reparațiile minunate, din iarna lui 1952 — prilej de bucurie. Și așa mai departe. Victoriile s’au conturat încetul cu încetul pe baza succeselor mărunte. Cine poate uita ziua în care fi fost pusă în aplicare inova­ția maistrului arzător stahanovist Avram Pârvescu și a șefului de secție Ion Damo? De când cu injectorul lor cel nou, focul poate fi reglat în cuptor după voie, iar în­chiderea coșului auxiliar al cuptorului a stăvilit răspândirea prafului in toată fa­brica. Reconstrucția și modificarea morilor de tip vechi — realizată din inițiativa­ unui colectiv de tehnicieni in frunte cu inginerul șef Radu Stoica — a dus la sporirea pro­ductivității morilor. Grija oamenilor pentru agregate este e­­videntă. Arzătorii au reușit un rezu­mat-re­­cord, menținând căptușeala de­ cărămizi re­fractare (șamot) a cuptorului Lepei timp de 212 zile, depășind normele obișnuite cu 400% . La fabrica de ciment București, 15 sta­­hanoviști și 99 fruntași în producție, stau în primul rând al bătăliei pentru depășirea planului. Din curtea fabricii pleacă lună de lună trenuri încărcate cu ciment dat peste prevederile planului. Dezvoltând în­trecerea socialistă în întâmpinarea zilei de 7 Noembrie și a alegerilor de­ deputați pen­tru sfaturile populare, muncitorii și tehnic­ienii de aici au izbutit să obțină succese deosebite. In toate secțiile fabricii muncitorii s'au străduit să folosească mai bine capacitatea de producție a utilajelor, să descopere și să valorifice noi rezerve interne pentru a spori necontenit producția de ciment. Suc­cese importante au dobândit în Octombrie morarii fruntași in producție Marin Olteanu și Serafim Servinschi de la secția mori de ciment. Numai morarul Serafim Sarcinschi a realizat aproape 110 tone de ciment mai mult decât sarcinile de plan. In secția mori de făină și secția cuptoare de klinker s’a desfășurat cu însuflețire lupta pentru realizarea a cât mai însemnate eco­nomii de energie electrică și combustibil. S’au evidențiat în mod deosebit morarii fruntași în producție Iosif Soldat și Dumi­tru Suvac. Deasemenea au muncit bine și elevii bătrânului arzător Pârvescu: Radu Modan și Emil Niculescu. Angajamentele luate in cinstea zilei de 7, Noembrie au fost larg depășite. Până in ziua de 3 Noembrie, în loc de 200 tone, cât prevedea angajamentul, au fost produse 511 tone ciment peste plan; în loc de 20.000 lei, s-au economisit la energie electrică și gaz metan, 41.513 lei, în loc de 2%, pro­ductivitatea muncii a fost sporită cu 5%. Dacă muncitorii au răspuns astfel chemă­rii partidului și guvernului, nici nevoile lor nu au fost uitate. In coloniile cu blocuri, muncitorești, gazul metan a fost introdus in noile sobe de teracotă. Au fost reamena­­jate băile, spălătoriile și cantina fabricii. Au fost executate trotuare in colonie. Un staționar cu 2 medici și câteva surori stă permanent la dispoziția muncitorilor. A fost­ pusă la punct clădirea nouă cu clase pentru școlile de calificare. Toate acestea au fost amintite intr’ă după amiază, la o adunare a muncitorilor din fabrică. Cu acest prilej, muncitorul Mi­hai Tudose a propus pe directorul fabricii, Constantin Moise, drept candidat al F.D.P. in circumscripția raională nr. 117 pen­tru sfatul popular al raionului 23 August. Au susținut propunerea printre alții: e­­lectricianul stahanovist Alexandru Petrovici, muncitorul Ion Nistor, responsabilul carie­rei Gheorghe Țipeanu, contabilul șef Nico­lae Ghițan etc. Ei au subliniat meritele di­­­rectorului lor — organizarea muncii și in­­suflețirea colectivului pentru obținerea suc­ceselor amintite. I. MITESCU Tânărul candidat — Să-l propunem pe tov. Gheorghe Soare ! Oamenii n’au stat deloc în cumpănă. Sala se cutremura de aplauzele lor. Pe fața lui Gheorghe Soare, se citea puternica m­oție ce-1 stăpânea. S’a pomenit șoptind; e­­„Oare merit eu această cinste?...“ Și tova­rășii de muncă, cetățenii din cartier, i-au răspuns: „Meriți toată încrederea noastră, tovarășe“. Iar directoarea grădiniței de co­pii l-a apucat de mână și i-a arătat pe geam micuții ce se jucau de-a agricultorii: „De ei mai întâi s’avem grije, căci ei sunt viitorul țării...“ Gheorghe Soare și-a simțit glasul gâtuit de emoție. Apoi tresări când auzi oamenii povestind frânturi din viața sa. ...Născut pe malul Dunării, la Alexandria, într’o mahala de oameni nevoiași, Soare n’a avut parte de o copilărie fericită. A ur­mat școala primară. Atât. Ar fi vrut și el să învețe mai departe, precum feciorii ne­gustoriilor din oraș. N'a putut. Tat­ă­l său lu­cra zidăria. Cu ce­ strângea vara de aicia puteau birui lunile de iarnă când avea „se­zon mort“. Așa că nici gând să-l trimită pe tânărul Gheorghe la învățături mai înalte. A urmat apoi partea grea, de ade­vărată corvoadă, a vieții lui. Puțintel la­­ rup, firav și nedeprins cu munca, Soare se sperea cărând câte 14—16 ore pe zi, găleți cu mortar sau samarul cu cărămizi. Și pa­tronii er­au răi și neomenoși. II exploatau la sânge. Soare n’a mai putut răbda. Și-a luat boc­celuța și a apucat calea către București. Asta era în primăvara anului 1945. Pe a­­tunci, țara întreagă era în fierbere. Po­porul, sub conducerea Partidului Comunist, lupta pentru a lua în mâinile sale conduce­rea treburilor obștești. In Pi­ața Palatului, oamenii năimiți ai criminalului Rădescu tră­geau cu nemiluita în muncitorii manifestanți. Chiar în ziua aceeia Soare venise în Bucu­rești. In sufletul lui se dădea o luptă mare. El știa că clica reacționară din fruntea gu­vernului avea aceleași interese cu patronii, la care muncise el. N’a stat pe gânduri. A intrat în coloane, ținând strâns pumnul ridicat. Curând, Soare sa angajat ca zidar la o­ instituție de stat, unde a lucrat până a­ plecat în armată. In 1948, după terminarea stagiului mili­­­tar, se duce pe șantierul „Rata“-Fikret. Armata, cu o nouă mentalitate, îi lămurise mai bine lupta în care era angajat poporul nostru. Soare muncește cu râvnă pe șantier, capătă încrederea tovarășilor săi de muncă,­­ care i-au încredințat diferite munci sindi­cale. Acum, el își îndreaptă toate puterile pentru canalizarea eforturilor muncitorilor în dir­ecția îndeplinirii și depășirii planului. Oamenii aveau numai pentru el. Era exemplu: cuvinte de laudă învață, pune în practică metodele constructorilor sovietici, își desăvârșește meseria de zidar, zidește zilnic câte 12—14 mc. Când a fost vorba cine să fie trimis la­ școala de șefi de șantiere de la Casa Scân­teii, a fost propus ei. Cunoștințelor căpătate în școală le dă viață pe șantierul „Mă­tasea Populară” din București. Nu mult după aceea este trimis la școala de norma­tori, iar mai târziu, la cea de normatori tehnologi. După absolvirea școlii, Gheorghe Soare e repartizat la Baza de Aprovizio­nare a Trustului de construcții nr. 1, unde lucrează și în prezent... ...Și iată, acum cetățenii din cartier lau propus pe Gheorghe Soare drept candidat al Frontului Democrației Populare pentru cir­cumscripția electorală nr. 187 din raionul 1 Mai. » „ Viața lui Gheorghe Soare e bogată în si­­fapte deși are ani puțini la număr. Și vi­goarea lui tinerească și-o va pune în sluj­ba celor care l-au propus, a micuților care se jucau în grădinița de copii din strada Bărbat-Voevod. V. RADULESCU Sfaturile populare - baza politică a regimului nostru de democrație populară Sărbătorirea celei de 36-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie aduce în mintea fiecărui om al muncii din țara noastră gândul plin de recunoștință față de sprijinul pe care nădejdile noastre de libertate și progres le-au găsit întotdeau­na în Țara Socialismului victorios. Statul creat în zilele furtunoase ale lui Octombrie 1917 a fost și a rămas pentru noi un minu­nat far călăuzitor. Nesecată este comoara experienței acumulată de gloriosul Partid Comunist al Uniunii Sovieti­ce, făuritorul primului stat al muncitorilor­ și țăranilor eli­berați de sub jugul exploatării. Cei 36 de ani de existență ai Statului Sovietic, au do­vedit prin succesele istorice repurtate îa construirea socialismului, prin luptele victo­rioase date de popoarele sovietice, prin a­­vântata înaintare de astăzi spre comunism, marea forță și vitalitate a orânduirii so­vietice. Orânduirea sovietică are la baza ei teme­lia atotbiruitoare a învățăturii marxist-leni­­niste. învățătura marxist-leninistă arată că după cucerirea puterii, clasa muncitoare nu poate lua în stăpânire pur și simplu apara­tul de stat al­ burgheziei, conform necesităților clasei aparat alcătuit exploatatoare. Acest aparat nu poate sluji scopurile cla­sei muncitoare, care are nevoie de un a­­parat de stat cu totul nou, care să slu­jească intereselor sale revoluționare. „A­­cum —spunea marele Lenin — pe drumul curățat de vechiturile istorice fără va­loare, vom construi puternica și luminoasa clădire a societății socialiste, se crează un tip nou de putere politică, nemaiîntâlnită în istorie, chemată prin voința revoluției să curețe pământul de orice exploatare, violență și robie”. Statul nou care trebuia clădit după sfă­­răni­rea aparatului de stat, căruia îi reve­neau sarcinile reprimării împotrivirii dușma­nului de clasă și ale construirii noii orân­duiri socialiste era dictatura proletariatului. Baza politică a acestui stat au fost din pri­mul moment sovietele de deputați ai oameni­lor muncii. Organizații directe și larg cu­prinzătoare, sovietele s’au dovedit cea mai bună formă de atragere a masselor la orga­nizarea și conducerea statului. Descoperite de V. I. Lenin pe baza dezvoltării creatoa­re a învățăturii lui Marx și Engels, sovie­tele s’au făurit, s’au consolidat și s’au călit în focul luptelor revoluționare ale clasei muncitoare împotriva exploatatorilor. Victoriile istorice obținute de puterea so­vietică în toate direcțiile, în toate împreju­rările, au constituit un puternic exemplu călăuzitor pentru toate popoarele care, ca și noi, și-au găsit calea spre libertate după cel de al doilea război mondial. Lenin ne-a învățat că perioada de tranziție de la capi­talism la comunism va cunoaște variate forme politice, dar că esența lor va fi ine­vitabil aceeași — dictatura proletariatului. Una din aceste forme ale dictaturii proleta­riatului este și regimul nostru de democra­ție populară. Caracteristic pentru acest re­gim este felul în care s’a constituit la noi — ca și în celelalte țări de democrație popu­lară — baza sa politică. In timp ce victo­ria Marii Revoluții Socialiste din Octom­brie a sfărâmat dintr’odată vechiul aparat de stat, dând puterea sovietelor, în țara noastră vechiul aparat de stat a fost sfă­râmat treptat, la conducerea treburilor ob­ștești fiind atrase masele muncitoare, încă din 1948, partidul nostru punea răs­picat problema creării unor astfel de organe ale puterii locale care să însemne atragerea maselor populare la opera de conducere a­­ treburilor statului. Crearea sfaturilor popu­lare a însemnat o considerabilă sporire a forței statului nostru. Alegerile din Decem­brie 1950 au adus la conducerea acestor or­gane locale ale puterii de stat, aproape 110.000 deputați ieșiți din rândurile poporu­lui și legați de popor. Constituția adoptată anul trecut consfințește această cucerire a regimului nostru democrat-popular arătând că: „In Republica Populară Română puterea aparține oamenilor muncii de la orașe și sate care o exercită prin Marea Adunare Națio­nală și sfaturile populare. Sfaturile populare constitue bază politică a Republicii Populare Române". In tara noastră, oamenii muncii își exer­cită puterea de jos și până sus, prin sfa­turile populare și Marea Adunare Națională. Niciodată n’a cunoscut tara noastră o astfel de orânduire cu adevărat democratică. Cu nimic nu se poate asemăna această noua orânduire cu cea a trecutului. Cine nu-și a­­mintește de ticăloșia vremurilor când satele și orașele se aflau la discreția primăriilor și prefecturilor conduse de oamenii de în­credere ai burghezo-moșierimii? Primarii și consilierii comunali impuși prin mijloace teroriste nu aveau decât un singur rost, acela de a apăra interesele ex­ploatatorilor, de a ține sub jug massele muncitoare. O prăpastie adâncă și de ne­trecut despărțea de popor aceste organe Nicio obligație nu lega pe conducătorii co­munelor și orașelor de cetățenii cărora li se solicita votul. In plus, sfera de acțiune a acestor organe era extrem de îngrădită și activitatea lor greoaie și inoperantă. Pentru cea mai simplă lucrare edilitară era nevoie de demersuri și aprobări de la ministerele respective. Nu-i de mirare că în condițiile acestui sistem orașele și satele au ajuns în starea de ruină în care le-a lăsat bur­­gh­ezo-moșierimea. Superioritatea incontestabilă a sfaturilor noastre populare se vădește în nenumăra­tele lor realizări. Existența lor rodnică con­­stitue o dovadă în plus a capacității crea­toare a poporului muncitor. Mulțumită inițiativei sfaturilor populare s’au întreprins numeroase acțiuni obștești încununate cu succes. S’au înființat astfel numeroase școli, cămine culturale, cluburi ș­i biblioteci, spitale, maternități, creșe și dis­pensare. Mobilizând masele de cetățeni, sfaturile populare au reușit să electrifice numeroase comune și au realizat numeroase lucrări edilitare. Au fost pavate și renovate străzile, s’au făcut lucrări de canalizare, s’a lărgit rețeaua comercială necesară apro­vizionării populației, s’au amenajat parcuri și grădini pentru copii. Sfaturile populare au făcut față cu succes multiplelor lor sarcini tocmai fiindcă ele au îmbinat în activitatea lor funcția de organe ale puterii de stat, cu aceea de organizație de masă menită să atragă masele largi la conducerea treburilor de stat și obștești, la opera de construire a socialismului. In timp ce în vechile organe administra­tive ale regimului burghezo-moșieresc nu puteai găsi decât pe oamenii de încredere ai claselor exploatatoare, în fruntea sfatu­rilor noastre populare stau adevărați re­prezentanți ai poporului, oameni care slu­jesc cu credință cauza și interesele clasei căreia îi aparțin. Astfel în sfaturile popu­lare alese în 1950, 74,9% din totalul depu­taților sunt țărani muncitori, 10,7% mun­citori și 14,4% intelectuali legați de popor și mici meseriași. Conduși de cuvântul par­tidului, acești oameni de stat de tip nou, ieșiți din rândurile poporului, au dovedit râvnă și pricepere gospodărească, inițiati­vă și talent organizatoric. In marea lor ma­joritate ei au făcut fată cu cinste încrederii pe care le-a acordat-o poporul. Conform Decretului cu privire la alegerea deputați­lor în sfaturile populare, la 20 Decembrie va spori numărul deputaților în sfaturile populare raionale și comunale. Aceasta va contribui la o și mai mare apropiere a de­putaților de mase, asigurând totodată sfa­turilor populare o mai bună cuprindere­­ a sarcinilor ce le revin. Din experiența acumulată până acum reiese că unul din cele mai potrivite mij­loace de atragere a oamenilor muncii la conducerea treburilor obștești îl constitue comisiile permanente ce funcționează în ca­drul sfaturilor populare. Aceste organe auxi­liare înființate pe ramuri de activitate cu­prind nu numai pe deputați, ci și numeroși alți oameni ai muncii atrași în acțiuni de interes obștesc. Comisiile permanente stu­diază temeinic problemele privitoare la construcția economică și cultural-politică ce le sunt încredințate. Rezultatele lucrărilor lor servesc drept bază de discuții sesiuni­lor sfaturilor populare sau ședințelor comi­tetelor executive, care pot lua astfel hotă­­rîri ce corespund nevoilor și intereselor maselor largi ale populației muncitoare. In afara acestor comisii permanente, mai func­ționează pe lângă sfaturile populare și co­misii temporare constituite in vederea re­zolvării unor obiective limitate. Spre deosebire de consilierii comunali de pe timpul regimului burghezo-moșieresc, de­putații sfaturilor populare rămân strâns le­gați de alegătorii pe care îi reprezintă. De­­putații sfaturilor populare sunt controlați în munca lor de către alegători cu care au obligația de a ține consfătuiri periodice, prezentându-le dări de seamă asupra acti­vității depuse. Ca organe executive și de dispoziție, comitetele executive ale sfaturilor populare îndeamnă și controlează munca organelor în subordine, iau hotăriri și dau dispoziții. La rândul lor și comitetele exe­cutive au datoria de a face dări de seamă periodice în fața cetățenilor, cărora le pre­zintă planul lor de activitate. Sfaturile populare au avut în cursul ac­tivității lor de până acum un rol însemnat în ce privește întărirea alianței clasei mun­citoare cu țărănimea muncitoare, baza pu­terii populare. Ele s-au dovedit una din pârghiile dictaturii proletariatului, consti­tuind cea mai largă organizație de masă cu ajutorul căreia partidul înfăptuește alian­ța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, întărind totodată rolul condu­cător al clasei muncitoare. Organe locale ale puterii de stat, sfa­turile populare îndeplinesc un important rol organizatoric în dezvoltarea economică și culturală a regiunilor, raioanelor, orașelor și satelor, în asigurarea legalității populare. Acest rol implică o deosebită răspundere astăzi, când sfaturile populare sunt menite să dea o contribuție de seamă la traducerea din viață a sarcinilor trasate de Plenara lăr­gită a C.C. al P.M.R. din 19—20 August, în vederea sporirii producției bunurilor de larg consum prin lichidarea rămânerii în urmă a agriculturii, a producției industriei alimentare și industriei ușoare. Sfaturile populare au sarcina să acorde o grijă con­secventă descoperirii și folosirii resurselor locale. Folosind posibilitățile locale, mobi­lizând masele de cetățeni, sfaturile popu­­lare au datoria să consacre toate străduin­țele lor dezvoltării producției bunurilor de larg consum, înfăptuirii de lucrări edilitare, îmbunătățirii transporturilor și construirii de locuințe. In contrast cu organele administrative ale regimului burghezo-moșieresc, instru­mente ale naționalismului șovin, ale teroa­rei și discriminărilor naționale și rasiale, sfaturile populare slujesc cauza întăririi unității, prieteniei între minoritățile naționale ce locuesc în patria noastră. Un exemplu grăi­tor îl constitue Regiunea Autonomă Ma­­­ghiară, unde autonomia administrativ-teri­­torială acordată populației maghiare din raioanele secuești a dus la rezolvarea cu succes a tuturor problemelor obștești și de stat. Sfaturile populare au și de acum înain­te un rol important în ce privește consoli­darea regimului democrat-popular prin în­tărirea și dezvoltarea încrederii reciproce între oamenii muncii aparținând diferitelor minorități naționale dar uniți în lupta lor comună pentru­­ făurirea socialismului. Convinși de marea importanță pe care o au sfaturile populare, oamenii muncii din tara noastră participă cu deosebit interes la desfășurarea actualei campanii electorale. In adunările lor, cetățenii analizează în spi­rit critic activitatea de până acum a sfatu­rilor populare. Ei apreciază la justa lor va­loare realizările sfaturilor populare, dar în acelaș timp ei scot curajos la iveală lipsu­rile ce s’au ivit în diferite sectoare ale muncii acestor organe. Alegătorii se ridică cu vigoare și combativitate împotriva ca­zurilor de delăsare în muncă, a manifestă­rilor birocratice și a îndepărtării de mase. Aceste critici precum și sugestiile pe care le fac alegătorii în adunările lor vor fi de mare folos în activitatea viitoarelor sfaturi populare. Campania electorală, în desfășurare, pri­lej­uește o puternică demonstrație a încre­derii pe care masele muncitoare o acordă politicii partidului și guvernului nostru, a­ profundului lor atașament față de regimul de­mocrat-popular, față de cauza construirii socialismului. Alegerile de la 20 Decembrie vor însem­na, fără îndoială, o nouă întărire a sfatu­rilor populare, baza politică a regimului nostru de democrație populară. Ele vor de­monstra trăinicia unității moral-politice a poporului nostru, voința sa neclintită de a merge mai departe sub steagul marxist-leni­­nist al partidului nostru, de a urma măre­țul exemplu al popoarelor sovietice, înflă­cărați de dragostea de patrie și libertate, oamenii muncii din țara noastră vor trans­forma alegerile de deputați în sfaturile populare într’o adevărată sărbătoare a ho­­tărîrii de a cuceri viitorul fericit, socialist, spre care, nouă ca și tuturor popoarelor, ne-a deschis calea acum 36 de ani Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. 4

Next