Constructorul, noiembrie 1953 (Anul 5, nr. 200-203)
1953-11-06 / nr. 200
Pag. 2 Măiestria artiștilor amatori . Inserarea se lăsase de mult peste orașul împodobit, gata să întâmpine marea sărbătoare a lui 7 Noembrie. Ca în toate serile, la club e mare animație. Aici, constructorii de la întreprinderile Trustului nr. 6 iși petrec în modul cel mai plăcut timpul. Intr’una din sălile clubului se joacă șah, iar în jurul unei mese se joacă șubah, iubitorii de muzică ascultă radio, unii răsfoiesc colecțiile de ziare și reviste. La această oră biblioteca este foarte aglomerată. Unii aduc cărțile citite pentru a lua în schimb altele, alții se consultă cu Elena Horn, bibliotecara clubului, asupra diferitelor cărți nou apărute. Fierarul-beton stahanovist Ion Deca, de pildă, cere „Incendiatorii" de N. ■Spanov, pe care demult ar fi vrut s-o citească. Printre cititorii frecvenți ai bibliotecii clubului sunt și fierarul-beton stahanovist Dumitru Smântânescu, zidarul stahanovist Silviu Paganini, zugravul Tudor Cioacă, zidărița Elisabeta Bălan și mulți alții, care găsesc în cărți izvoare nesecate de învățăminte. In cadrul clubului își desfășoară activitatea și ansamblul artistic al Trustului nr. 6, care este mândria constructorilor craioveni. Deși tânăr, ansamblul, datorită activității sale intense, a obținut succese importante. Numărul membrilor, in majoritate muncitori din întreprinderile de construcții din Craiova, depășește cu mult cifra de 100. — „Am putea organiza oare o echipă de dansuri?", se întreba in 1950 lăcătușul mecanic Ștefan Sandu, de la atelierul mecanic al trustului. N’a trecut mult și primele 5 perechi de dansatori au devenit interpreți minunați ai jocurilor populare. Acest prim succes a scos la iveală noi talente, astfel ca echipa de dansuri s a mărit și cuprinde acum 10 perechi de dansatori pentru jocurile românești; s-a format de asemenea și o echipă de dansuri sovietice. Echipa de dansuri are oameni de bază în lăcătușii mecanici Ilie Marca, Sandu Ștefan, Constantin Vreju, Petre Oală și alții La fel a luat naștere și corul ansamblului, care acum numără peste 60 de membri. Dirijorul Emil Gărleanu, care se ocupă cu dragoste de coriști, a făcut ca zidarul stahanovist Silviu Paganini, zugravul Tudor Cioacă, Iancu Pușcașu, Suzanschi și alții să îndrăgească mult muzica. Un loc de frunte in ansamblul artistic il ocupă echipa de teatru. Faptul că ea s-a calificat pentru finala celui de al treilea concurs pe țară al echipelor artistice de amatori, iar unul din membrii ei a fost evidențiat printre cei mai buni declamatori din țară, a dat un avânt și mai mare muncii artistice. In seara aceasta, în sala de repetiții se discută punerea în scenă a scenetei Jos Tudorache, sus Tudorache", de Mircea Ștefănescu, care demască farsa alegerilor din vremea burghezo-moșierimii. Ca in toate serile de repetiție, membrii echipei sunt toți prezenți. Aici ii vei găsi pe pietrarul Marin Popescu, directorul clubului, Petre Ștefanovici de la atelierul de tâmplărie, zugravul Tudor Cioacă, mecanicul Ștefan Ciurel, Lică Georgescu, Petre Oală, Constantin Neghină, Ion Maran, Paula Popescu și alții, care discută despre noua scenetă ce o pregătesc și despre concursul de la București. Artiștii amatori sunt înconjurați de tineri care nu au urcat niciodată scena, dar care ar vrea să guste și ei din bucuriile acestei activități. Fiecare are de spus ceva, fiecare ar vrea să afle câte ceva. Dacă insă e vorba de începuturile activității echipei de teatru, aici pietrarul Marin Popescu are cel mai mult de spus. ..Nea Marin", așa cum ii spun cei tineri, ar vorbi zile întregi despre echipă. „...Eram puțini la început. Ce puteam să jucăm? Scenete, dialoguri..." Și prin gând si trec greutățile punerii în scenă a primei lor scenete — „Magie și spiritism", „Nu suntem singuri”, „Brâul Ilenuței" și altele. Petre Ștefanovici iși amintește de niște dialoguri originale — „Birocratismul", „Botezul in familie“ — care satirizau familiarismul, risipa de materiale, chiulul și care au făcut pe mulți să se simtă cu „musca pe căciulă". Timp îndelungat nu au încetat discuțiile cu tinerii artiști amatori. Multe greutăți au avut ei de întâmpinat, dar cu dragostea lor pentru arta nouă, legată de popor, le-au înlăturat și au reușit să obțină realizări frumoase. Sprijinul dat de directorul trustului, ajutorul Teatrului de Stat din Craiova, prin instructorul său tov. Ovidiu Rocoș, prin costumele sau materialele pentru machiaj împrumutate, au încurajat echipa. Așa a fost posibilă punerea în scenă a unor piese mai grele, cum ar fi „Cererea in căsătorie", cele două tablouri din piesa „Pentru fericirea poporului", vodevilul „Rusaliile“ de Vasile Alecsandri — cu care de altfel s’au prezentat și la finala concursului pe țară. Amintirile din zilele concursului dela București mai stătite in mintea constructorilor din echipa artistică de la Craiova....... Ce frumos au jucat „Avarul" cei de la P.T.T...." — și. Petre Ștefanovici începe să-și împărtășească impresiile celor din jur. Multe lucruri a învățat el din filele cărții lui Stanislavschi „Viața mea in artă", pe care a studiat-o cu atenție. „Să te transpui in rol, să pătrunzi sensul textului, așa poți deveni actor adevărat”. „Mai spune-ne odată poezia de la concurs" — ii roagă câțiva tineri care il ascultaseră până atunci fără a scoate o vorbă. N’a fost nevoie să fie rugat prea mult, și cei prezenți ascultă pentru nu știu a câta oară poezia „1907“ de Nicolae Nasta. Ansamblul artistic al trustului a desfășurat o activitate foarte bogată pe șantierele din împrejurimi. De frumos succes s’a bucurat festivalul dat in fața muncitorilor aflați la odihnă in stațiunea climaterică Olănești. „Am fost felicitați în scris“ — spune unul din membrii echipei, și „veteranul" ansamblului, pietrarul Marin Popescu, se grăbește să ne arate adresa de felicitare trimisă de muncitorii din stațiune, păstrată cu grijă în dosarele clubului. jt Pregătirile pentru întâmpinarea zilei de W Noembrie și a alegerilor de deputați in sfaturile populare sunt noi prilejuri de manifestări artistice. Petre Ștefanovici, responsabilul unei brigăzi artistice, a și fost pe la numeroase puncte de agitație din oraș. Colectivul de teatru pune in scenă sceneta lui M. Ștefănescu „Jos Tudorache, sus Tudorache", iar intr’un viitor apropiat colectivul de artiști amatori va prezenta muncitorilor de pe șantiere presa sovietică „De partea cealaltă", de A. Barianov. AUREL ZELINSCHI Constructorii întâmpină ziua de 7 Noembrie cu noi succese in producție și pe terenurile de sport Sportivii din întreprinderile de construcții, și materiale de construcții nu au precupețit nici un efort pentru a realiza angajamentele luate în cinstea zilei de 7 Noembrie. Astfel, brigăzile de sportivi din întreprinderile de construcții din Tg.Mureș au depășit norma cu 25%, frumoase succese în producție au obținut și sportivii constructori din Craiova și Hunedoara. De curând s-a desfășurat la bazinul acoperit de la Floreasca o importantă competiție de natație: concursul de înnot și sărituri inter-asociatii. In acest concurs reprezentanții asociației „Constructorul“ s’au clasat pe locul al treilea, înaintea asociațiilor „Spartac", „Locomotiva“, „Metalul“, „Flacăra“ și „Flamura Roșie“, reușind să termine învingători în o serie întreagă de probe. Astfel, Ștefan Șteflic dela Oradea, în vârstă de 15 ani a sosit pe primul loc în proba de 100 m, spate juniori II-a cu timpul de 1:22,4. Datorită frumoaselor sale posibilități de a ajunge în rândurile sportivilor fruntași, Ștefan Șteflic a fost introdus în lotul reprezentativ de natație al țării. învingători au terminat și sportivii constructori: Alexandru Popescu la 100 m. fluture (1:17,6), 200 m. fluture (3:05,4) și 200 m. bras (2:56,0), Gheorghe Enache la 100 m. spate (1:19,2), Ileana Petrescu la 100 m. liber (1:26,3) și la 400 m. liber (1 min.), Liviu Birtolom la 100 m. bras (1:22,4) și Nini Ionescu la sărituri junioare. ® învățând din lipsurile manifestate cu prilejul finalelor campionatului feminin de volei,a desfășurat nu de mult la Oradea, echipa ,,Constructorul“-București a reușit să se remarce printr-o frumoasă comportare în competiția de volei și baschet organizată de Consiliul Central al Sindicatelor și dotată cu „Cupa 7 Noembrie“. Astfel cu prilejul primelor întâlniri echipa de volei „Constructorul“ a dispus de echipa „Flamura Roșie“ cu scorul de 3-2. A jucând în campionatul divizionar de rugbi echipa „Constructorul“ a terminat la egalitate cu redutabila echipă „Dinamo“, campioana țării pe anul 1952. Scorul a fost de 5-5 (0-0). Tot în cinstea zilei de 7 Noembrie echipa de tir a asociației „Constructorul“ a reușit să realizeze un nou record al țării în proba feminină de armă liberă 60 focuri. Performanța stabilită este de 2240 p. Echipa a fost formată din maestra sportului Rodica Grozea (care a realizat 566 p.), Victoria Rădulescu (566 p.), Marilena Vidrașcu (557 p.) și Elisabeta Mironescu (551 p.) . Animați de aceeași fierbinte dorință de a obține noi succese pe terenurile de sport, în cinstea zilei de 7 Noembrie, jucătorii de fotbal din colectivele asociației „Constructorul“ au reușit în ultimul timp o comportare meritorie. Astfel echipa „Constructorul“ Craiova, care participă în turneul de calificare (seria 111-a) la Sibiu, a reușit să facă match nul cu echipa „Avântul“Ploești. După o partidă spectaculoasă și de un bun nivel tehnic scorul a fost de 1-1 (1-0). O remarcabilă comportare a avut echipa de juniori „Constructorul”Galati. Terminând învingătoare în cadrul campionatului grupei de Est, ea s-a calificat pentru semi-finalele campionatului republican de fotbal pentru juniori, urmând să-și dispute întâietatea cu echipa câștigătoare din jocul „Metalul“Târgoviște și „Progresul“ Câmpulung-Pitești. In acest fel, echipa de juniori ..Constructorul“-Galati a dovedit că face parte din primele patru echipe de juniori din tara noastră. FLORIN ȘERBAN CONSTRUCTORUL Manifestări culturale in întreprinderile de construcții La I.C.S.C. în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul Lunii Prieteniei Româno- Sovietice a avut loc o conferință a directorului institutului, care a vorbit despre prietenia de nesdruncinat care leagă poporul nostru de marele popor sovietic. j Zilele trecute tov. ing. Leventon a vorbit în fata unui mare număr de tehnicieni din institut, despre marile realizări obținute de oamenii sovietici în domeniul construcțiilor. ★ La IPROCIN „Sovromconstructie“ statia de radio-amplificare a avut o bogată activitate cu prilejul Lunii Prieteniei Româno- Sovietice, transmițând zilnic numeroase materiale în legătură cu acest eveniment. Prin standul deschis cu această ocazie s’au vândut numeroase cărți sovietice literare și tehnice. De curând s’a deschis un curs de limba rusă, care este frecventat de 40 tovarăși. ★ La Trustul nr. 21 instalată a fost organizat un festival în cinstea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice si a stahanoviștilorrecent confirmați. Conferința despre prietenia dintre poporul român și poporul sovietic precum și bogatul program artistic prezentat cu acest prilej au fost îndelung aplaudate de numeroșii oameni ai muncii prezenți la această manifestare. Inovațiile constructorilor de căi ferate Pentru a oglindi perfecționările tehnice și raționalizările muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, care duc la o mai bună folosire a utilajului existent, la realizarea economiilor de materii prime și materiale, la perfecționarea proceselor tehnologice, la crearea de noi mecanisme de producție și dispozitive, s’a organizat o expoziție a inovațiilor din construcții de căi ferate. Această expoziție a fost inaugurată în clubul întreprinderii X.C.C.F. — Craiova, în cadrul „Zilelor tehnicii sovietice“, întreprinderea de construcții de căi ferate Craiova, se mândrește cu inovatori ca stahanovistul terasier Mihai Ghermăneanu, care prin îmbunătățirea și modificarea sculelor sale, cazma cu prelungitor, lopată ușoară și roabă specială, a reușit să mărească productivitatea muncii cu 300 la sută, realizând o producție medie de 11 mnc. pe zi de terasamente săpate și transportate cu roaba. De asemenea, extrem de utile sunt inovațiile maistrului tâmplar Constantin Lungu, tehnicianului de șantier Mihai Iliescu, maistrului fierar Dumitru Crăciun, mecanicului Ion Jega, minerului Ștefan Bârdău, inginerilor Mircea Lazăr și Constantin Pupăzan, etc. Oamenii muncii au studiat inovațiile și raționalizările expuse. A atras atenția în mod deosebit inovația zidarului Ilie Mladin, de la întreprinderea Craiova, care a conceput construirea unei schele rabatabile, necesară la executarea reparațiilor la tunele sub circulație. Mai expun inovații și raționalizări: maistrul podar stahanovist Ion Ostaficiuc din Orașul Stalin — o macara pentru evacuarea săpăturilor de fundație, — maistrul instalator stahanovist Ștefan Georgescu din Câmpulung Moldovenesc — burghiu pentru forat puțuri — subinginerul Titus Rădulescu din Constanța — sobă metalică demontabilă, și alții. ------------------------ GH Cfibușu ------- LA MII DE KILOMETRI DE AMUR S’a adunat brigada pe’nserate, Că nu mai merge treaba cum mergea, — Și'n loc să-i certe, sarcini să le dea, Citește secretara dintr’o carte Și tinerii se’ntreabă : „Ce-o vrea ea?“ „..Bateau cumplit furtuni peste pădure, Și vântul infora peste Amur. Pândea deasupra, singur, cerul sur, Iar luna, ca o galbenă săcure. Ținea sub straji omătul dimprejur. Dar uite că’n pustiul de zăpadă Veniră într’o seară comsomoli. Și-au stat și vântul pe Amur, și nori. Cântarea să le asculte și să-i vadă Pe acești gălăgioși cutezători. Pădurea n'avu vreme să-i privească. Trântită ca’ntr’un iureș la pământ... Sub bici de viscol, de zăpezi și vânt Orașul Comsomolsc a prins să crească Din cel mai tineresc și sfânt avânt..." — Măi fraților, povestea scrisă’n carte S’a întâmplat aevea cum v’o spun. Aici la noi nu suntem pe Amur. Nu-s nici zăpezi și viscolul nu bate. Și totuși... stăm cu treburile'n drum. Privește-n jos brigada rușinată. Acum pricep de ce s-a adunat. Povestea cu orașul depărtat Le-a spus-o secretara și altădată. Dar parcă azi mai mult i-a luminat. Deasupra lor puzderie de stele, Iar ochii minții fug în depărtări. In mângâierea caldei înoptări Văd tinerețea lumii sus, pe schele, Să dee chip mărețelor visări. Și Comsomolsc în marea de zăpadă. Pierdut ca’ntr’un ocean de’ntunecimi, Feeric scânteiază de lumini, Iar lor le pare o ’naltă baricadă Cu steagul tinereții, pe’nălțimi. Ca apa pe ogoare se revarsă In suflete al viselor alai $1 cresc din ele gânduri, flori de Mai, Din care prind cu patimă să țeasă Ce nu pot prinde vorbele din grai. — Tovarășă, fă planul de bătaie. Orașul nu al-I mare ca al lor. Dar e orașul nostru al tuturor, N vom zidi pe vifor sau pe ploaie Cum au clădit și cei din Comsomol... E-un șantier aici în țara noastră, La mii de kilometri de Amur. Pe nevăzutul gândurilor drum Minunea de visare tinerească Rodește’n glia clipelor de-acum. Și crește-o floare... Albele-i petale iși trag din glie adâncă hrana lor, Și’n soarele de viață dătător Se’nalță tot mai sus, biruitoare, Vorbind în graiul lor, de Comsomol. Sclipește-un vis în fiece petală, Și tinerii văd parcă’n albul ei Șiragul luminoaselor scântei Ce-or străluci’n curând ca o beteală Peste orașul construit de el. in cadrul afinărilor populare oameni muncii propun pe cei mai buni dintre ei candidați în alegerile pentru sfaturile populare Directorul fabricii fruntașe Acum doi ani și mai bine, când noul director a intrat pentru prima oară pe poarta fabricii, gazeta de perete din curte, prăfuită și neîngrijită, nu conținea decât grafice de producție pe care semnele marcând realizările erau undeva jos, departe de linia planului. Aceste semne le-ar fi putut crede uitate acolo, tot din neglijență. Din păcate, ele erau la locul potrivit, adică acolo, in urmă, unde rămăsese și producția fabricii. Fabrica de ciment București a fost multă vreme codașă a sectorului lianți. Astăzi oricine intră pe poarta fabricii, zărește îndată — căci prea lucește de curățenie și culori vii — gazeta de perete care e însoțită de grafice grăitoare. Pe primele zece luni ale anului, planul a fost depășit cu 8,7% la klinker, cu 9,6% la ciment. Poți să lași să se aștearnă praful peste asemenea rezultate ? Fabrica cimentiștilor bucureșteni a primit anul acesta Steagul Roșu de producție pentru succesele realizate în primul semestru. Așadar, din codașă a ajuns fruntașa sectorului ! Saltul acesta cu care noul director, iov. Constantin Moise se mândrește, au fost făcut peste noapte. La baza lui stau a zile, nopți, săptămâni și luni de frământări, de muncă dărză, de necazuri și bucuri. Reparațiile nereușite în primul an de conducere — necaz mare. Reparațiile minunate, din iarna lui 1952 — prilej de bucurie. Și așa mai departe. Victoriile s’au conturat încetul cu încetul pe baza succeselor mărunte. Cine poate uita ziua în care fi fost pusă în aplicare inovația maistrului arzător stahanovist Avram Pârvescu și a șefului de secție Ion Damo? De când cu injectorul lor cel nou, focul poate fi reglat în cuptor după voie, iar închiderea coșului auxiliar al cuptorului a stăvilit răspândirea prafului in toată fabrica. Reconstrucția și modificarea morilor de tip vechi — realizată din inițiativa unui colectiv de tehnicieni in frunte cu inginerul șef Radu Stoica — a dus la sporirea productivității morilor. Grija oamenilor pentru agregate este evidentă. Arzătorii au reușit un rezumat-record, menținând căptușeala de cărămizi refractare (șamot) a cuptorului Lepei timp de 212 zile, depășind normele obișnuite cu 400% . La fabrica de ciment București, 15 stahanoviști și 99 fruntași în producție, stau în primul rând al bătăliei pentru depășirea planului. Din curtea fabricii pleacă lună de lună trenuri încărcate cu ciment dat peste prevederile planului. Dezvoltând întrecerea socialistă în întâmpinarea zilei de 7 Noembrie și a alegerilor de deputați pentru sfaturile populare, muncitorii și tehnicienii de aici au izbutit să obțină succese deosebite. In toate secțiile fabricii muncitorii s'au străduit să folosească mai bine capacitatea de producție a utilajelor, să descopere și să valorifice noi rezerve interne pentru a spori necontenit producția de ciment. Succese importante au dobândit în Octombrie morarii fruntași in producție Marin Olteanu și Serafim Servinschi de la secția mori de ciment. Numai morarul Serafim Sarcinschi a realizat aproape 110 tone de ciment mai mult decât sarcinile de plan. In secția mori de făină și secția cuptoare de klinker s’a desfășurat cu însuflețire lupta pentru realizarea a cât mai însemnate economii de energie electrică și combustibil. S’au evidențiat în mod deosebit morarii fruntași în producție Iosif Soldat și Dumitru Suvac. Deasemenea au muncit bine și elevii bătrânului arzător Pârvescu: Radu Modan și Emil Niculescu. Angajamentele luate in cinstea zilei de 7, Noembrie au fost larg depășite. Până in ziua de 3 Noembrie, în loc de 200 tone, cât prevedea angajamentul, au fost produse 511 tone ciment peste plan; în loc de 20.000 lei, s-au economisit la energie electrică și gaz metan, 41.513 lei, în loc de 2%, productivitatea muncii a fost sporită cu 5%. Dacă muncitorii au răspuns astfel chemării partidului și guvernului, nici nevoile lor nu au fost uitate. In coloniile cu blocuri, muncitorești, gazul metan a fost introdus in noile sobe de teracotă. Au fost reamenajate băile, spălătoriile și cantina fabricii. Au fost executate trotuare in colonie. Un staționar cu 2 medici și câteva surori stă permanent la dispoziția muncitorilor. A fost pusă la punct clădirea nouă cu clase pentru școlile de calificare. Toate acestea au fost amintite intr’ă după amiază, la o adunare a muncitorilor din fabrică. Cu acest prilej, muncitorul Mihai Tudose a propus pe directorul fabricii, Constantin Moise, drept candidat al F.D.P. in circumscripția raională nr. 117 pentru sfatul popular al raionului 23 August. Au susținut propunerea printre alții: electricianul stahanovist Alexandru Petrovici, muncitorul Ion Nistor, responsabilul carierei Gheorghe Țipeanu, contabilul șef Nicolae Ghițan etc. Ei au subliniat meritele directorului lor — organizarea muncii și insuflețirea colectivului pentru obținerea succeselor amintite. I. MITESCU Tânărul candidat — Să-l propunem pe tov. Gheorghe Soare ! Oamenii n’au stat deloc în cumpănă. Sala se cutremura de aplauzele lor. Pe fața lui Gheorghe Soare, se citea puternica moție ce-1 stăpânea. S’a pomenit șoptind; e„Oare merit eu această cinste?...“ Și tovarășii de muncă, cetățenii din cartier, i-au răspuns: „Meriți toată încrederea noastră, tovarășe“. Iar directoarea grădiniței de copii l-a apucat de mână și i-a arătat pe geam micuții ce se jucau de-a agricultorii: „De ei mai întâi s’avem grije, căci ei sunt viitorul țării...“ Gheorghe Soare și-a simțit glasul gâtuit de emoție. Apoi tresări când auzi oamenii povestind frânturi din viața sa. ...Născut pe malul Dunării, la Alexandria, într’o mahala de oameni nevoiași, Soare n’a avut parte de o copilărie fericită. A urmat școala primară. Atât. Ar fi vrut și el să învețe mai departe, precum feciorii negustoriilor din oraș. N'a putut. Tatăl său lucra zidăria. Cu ce strângea vara de aicia puteau birui lunile de iarnă când avea „sezon mort“. Așa că nici gând să-l trimită pe tânărul Gheorghe la învățături mai înalte. A urmat apoi partea grea, de adevărată corvoadă, a vieții lui. Puțintel la rup, firav și nedeprins cu munca, Soare se sperea cărând câte 14—16 ore pe zi, găleți cu mortar sau samarul cu cărămizi. Și patronii erau răi și neomenoși. II exploatau la sânge. Soare n’a mai putut răbda. Și-a luat bocceluța și a apucat calea către București. Asta era în primăvara anului 1945. Pe atunci, țara întreagă era în fierbere. Poporul, sub conducerea Partidului Comunist, lupta pentru a lua în mâinile sale conducerea treburilor obștești. In Piața Palatului, oamenii năimiți ai criminalului Rădescu trăgeau cu nemiluita în muncitorii manifestanți. Chiar în ziua aceeia Soare venise în București. In sufletul lui se dădea o luptă mare. El știa că clica reacționară din fruntea guvernului avea aceleași interese cu patronii, la care muncise el. N’a stat pe gânduri. A intrat în coloane, ținând strâns pumnul ridicat. Curând, Soare sa angajat ca zidar la o instituție de stat, unde a lucrat până a plecat în armată. In 1948, după terminarea stagiului militar, se duce pe șantierul „Rata“-Fikret. Armata, cu o nouă mentalitate, îi lămurise mai bine lupta în care era angajat poporul nostru. Soare muncește cu râvnă pe șantier, capătă încrederea tovarășilor săi de muncă, care i-au încredințat diferite munci sindicale. Acum, el își îndreaptă toate puterile pentru canalizarea eforturilor muncitorilor în direcția îndeplinirii și depășirii planului. Oamenii aveau numai pentru el. Era exemplu: cuvinte de laudă învață, pune în practică metodele constructorilor sovietici, își desăvârșește meseria de zidar, zidește zilnic câte 12—14 mc. Când a fost vorba cine să fie trimis la școala de șefi de șantiere de la Casa Scânteii, a fost propus ei. Cunoștințelor căpătate în școală le dă viață pe șantierul „Mătasea Populară” din București. Nu mult după aceea este trimis la școala de normatori, iar mai târziu, la cea de normatori tehnologi. După absolvirea școlii, Gheorghe Soare e repartizat la Baza de Aprovizionare a Trustului de construcții nr. 1, unde lucrează și în prezent... ...Și iată, acum cetățenii din cartier lau propus pe Gheorghe Soare drept candidat al Frontului Democrației Populare pentru circumscripția electorală nr. 187 din raionul 1 Mai. » „ Viața lui Gheorghe Soare e bogată în sifapte deși are ani puțini la număr. Și vigoarea lui tinerească și-o va pune în slujba celor care l-au propus, a micuților care se jucau în grădinița de copii din strada Bărbat-Voevod. V. RADULESCU Sfaturile populare - baza politică a regimului nostru de democrație populară Sărbătorirea celei de 36-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie aduce în mintea fiecărui om al muncii din țara noastră gândul plin de recunoștință față de sprijinul pe care nădejdile noastre de libertate și progres le-au găsit întotdeauna în Țara Socialismului victorios. Statul creat în zilele furtunoase ale lui Octombrie 1917 a fost și a rămas pentru noi un minunat far călăuzitor. Nesecată este comoara experienței acumulată de gloriosul Partid Comunist al Uniunii Sovietice, făuritorul primului stat al muncitorilor și țăranilor eliberați de sub jugul exploatării. Cei 36 de ani de existență ai Statului Sovietic, au dovedit prin succesele istorice repurtate îa construirea socialismului, prin luptele victorioase date de popoarele sovietice, prin avântata înaintare de astăzi spre comunism, marea forță și vitalitate a orânduirii sovietice. Orânduirea sovietică are la baza ei temelia atotbiruitoare a învățăturii marxist-leniniste. învățătura marxist-leninistă arată că după cucerirea puterii, clasa muncitoare nu poate lua în stăpânire pur și simplu aparatul de stat al burgheziei, conform necesităților clasei aparat alcătuit exploatatoare. Acest aparat nu poate sluji scopurile clasei muncitoare, care are nevoie de un aparat de stat cu totul nou, care să slujească intereselor sale revoluționare. „Acum —spunea marele Lenin — pe drumul curățat de vechiturile istorice fără valoare, vom construi puternica și luminoasa clădire a societății socialiste, se crează un tip nou de putere politică, nemaiîntâlnită în istorie, chemată prin voința revoluției să curețe pământul de orice exploatare, violență și robie”. Statul nou care trebuia clădit după sfărănirea aparatului de stat, căruia îi reveneau sarcinile reprimării împotrivirii dușmanului de clasă și ale construirii noii orânduiri socialiste era dictatura proletariatului. Baza politică a acestui stat au fost din primul moment sovietele de deputați ai oamenilor muncii. Organizații directe și larg cuprinzătoare, sovietele s’au dovedit cea mai bună formă de atragere a masselor la organizarea și conducerea statului. Descoperite de V. I. Lenin pe baza dezvoltării creatoare a învățăturii lui Marx și Engels, sovietele s’au făurit, s’au consolidat și s’au călit în focul luptelor revoluționare ale clasei muncitoare împotriva exploatatorilor. Victoriile istorice obținute de puterea sovietică în toate direcțiile, în toate împrejurările, au constituit un puternic exemplu călăuzitor pentru toate popoarele care, ca și noi, și-au găsit calea spre libertate după cel de al doilea război mondial. Lenin ne-a învățat că perioada de tranziție de la capitalism la comunism va cunoaște variate forme politice, dar că esența lor va fi inevitabil aceeași — dictatura proletariatului. Una din aceste forme ale dictaturii proletariatului este și regimul nostru de democrație populară. Caracteristic pentru acest regim este felul în care s’a constituit la noi — ca și în celelalte țări de democrație populară — baza sa politică. In timp ce victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie a sfărâmat dintr’odată vechiul aparat de stat, dând puterea sovietelor, în țara noastră vechiul aparat de stat a fost sfărâmat treptat, la conducerea treburilor obștești fiind atrase masele muncitoare, încă din 1948, partidul nostru punea răspicat problema creării unor astfel de organe ale puterii locale care să însemne atragerea maselor populare la opera de conducere a treburilor statului. Crearea sfaturilor populare a însemnat o considerabilă sporire a forței statului nostru. Alegerile din Decembrie 1950 au adus la conducerea acestor organe locale ale puterii de stat, aproape 110.000 deputați ieșiți din rândurile poporului și legați de popor. Constituția adoptată anul trecut consfințește această cucerire a regimului nostru democrat-popular arătând că: „In Republica Populară Română puterea aparține oamenilor muncii de la orașe și sate care o exercită prin Marea Adunare Națională și sfaturile populare. Sfaturile populare constitue bază politică a Republicii Populare Române". In tara noastră, oamenii muncii își exercită puterea de jos și până sus, prin sfaturile populare și Marea Adunare Națională. Niciodată n’a cunoscut tara noastră o astfel de orânduire cu adevărat democratică. Cu nimic nu se poate asemăna această noua orânduire cu cea a trecutului. Cine nu-și amintește de ticăloșia vremurilor când satele și orașele se aflau la discreția primăriilor și prefecturilor conduse de oamenii de încredere ai burghezo-moșierimii? Primarii și consilierii comunali impuși prin mijloace teroriste nu aveau decât un singur rost, acela de a apăra interesele exploatatorilor, de a ține sub jug massele muncitoare. O prăpastie adâncă și de netrecut despărțea de popor aceste organe Nicio obligație nu lega pe conducătorii comunelor și orașelor de cetățenii cărora li se solicita votul. In plus, sfera de acțiune a acestor organe era extrem de îngrădită și activitatea lor greoaie și inoperantă. Pentru cea mai simplă lucrare edilitară era nevoie de demersuri și aprobări de la ministerele respective. Nu-i de mirare că în condițiile acestui sistem orașele și satele au ajuns în starea de ruină în care le-a lăsat burghezo-moșierimea. Superioritatea incontestabilă a sfaturilor noastre populare se vădește în nenumăratele lor realizări. Existența lor rodnică constitue o dovadă în plus a capacității creatoare a poporului muncitor. Mulțumită inițiativei sfaturilor populare s’au întreprins numeroase acțiuni obștești încununate cu succes. S’au înființat astfel numeroase școli, cămine culturale, cluburi și biblioteci, spitale, maternități, creșe și dispensare. Mobilizând masele de cetățeni, sfaturile populare au reușit să electrifice numeroase comune și au realizat numeroase lucrări edilitare. Au fost pavate și renovate străzile, s’au făcut lucrări de canalizare, s’a lărgit rețeaua comercială necesară aprovizionării populației, s’au amenajat parcuri și grădini pentru copii. Sfaturile populare au făcut față cu succes multiplelor lor sarcini tocmai fiindcă ele au îmbinat în activitatea lor funcția de organe ale puterii de stat, cu aceea de organizație de masă menită să atragă masele largi la conducerea treburilor de stat și obștești, la opera de construire a socialismului. In timp ce în vechile organe administrative ale regimului burghezo-moșieresc nu puteai găsi decât pe oamenii de încredere ai claselor exploatatoare, în fruntea sfaturilor noastre populare stau adevărați reprezentanți ai poporului, oameni care slujesc cu credință cauza și interesele clasei căreia îi aparțin. Astfel în sfaturile populare alese în 1950, 74,9% din totalul deputaților sunt țărani muncitori, 10,7% muncitori și 14,4% intelectuali legați de popor și mici meseriași. Conduși de cuvântul partidului, acești oameni de stat de tip nou, ieșiți din rândurile poporului, au dovedit râvnă și pricepere gospodărească, inițiativă și talent organizatoric. In marea lor majoritate ei au făcut fată cu cinste încrederii pe care le-a acordat-o poporul. Conform Decretului cu privire la alegerea deputaților în sfaturile populare, la 20 Decembrie va spori numărul deputaților în sfaturile populare raionale și comunale. Aceasta va contribui la o și mai mare apropiere a deputaților de mase, asigurând totodată sfaturilor populare o mai bună cuprindere a sarcinilor ce le revin. Din experiența acumulată până acum reiese că unul din cele mai potrivite mijloace de atragere a oamenilor muncii la conducerea treburilor obștești îl constitue comisiile permanente ce funcționează în cadrul sfaturilor populare. Aceste organe auxiliare înființate pe ramuri de activitate cuprind nu numai pe deputați, ci și numeroși alți oameni ai muncii atrași în acțiuni de interes obștesc. Comisiile permanente studiază temeinic problemele privitoare la construcția economică și cultural-politică ce le sunt încredințate. Rezultatele lucrărilor lor servesc drept bază de discuții sesiunilor sfaturilor populare sau ședințelor comitetelor executive, care pot lua astfel hotărîri ce corespund nevoilor și intereselor maselor largi ale populației muncitoare. In afara acestor comisii permanente, mai funcționează pe lângă sfaturile populare și comisii temporare constituite in vederea rezolvării unor obiective limitate. Spre deosebire de consilierii comunali de pe timpul regimului burghezo-moșieresc, deputații sfaturilor populare rămân strâns legați de alegătorii pe care îi reprezintă. Deputații sfaturilor populare sunt controlați în munca lor de către alegători cu care au obligația de a ține consfătuiri periodice, prezentându-le dări de seamă asupra activității depuse. Ca organe executive și de dispoziție, comitetele executive ale sfaturilor populare îndeamnă și controlează munca organelor în subordine, iau hotăriri și dau dispoziții. La rândul lor și comitetele executive au datoria de a face dări de seamă periodice în fața cetățenilor, cărora le prezintă planul lor de activitate. Sfaturile populare au avut în cursul activității lor de până acum un rol însemnat în ce privește întărirea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, baza puterii populare. Ele s-au dovedit una din pârghiile dictaturii proletariatului, constituind cea mai largă organizație de masă cu ajutorul căreia partidul înfăptuește alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, întărind totodată rolul conducător al clasei muncitoare. Organe locale ale puterii de stat, sfaturile populare îndeplinesc un important rol organizatoric în dezvoltarea economică și culturală a regiunilor, raioanelor, orașelor și satelor, în asigurarea legalității populare. Acest rol implică o deosebită răspundere astăzi, când sfaturile populare sunt menite să dea o contribuție de seamă la traducerea din viață a sarcinilor trasate de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 19—20 August, în vederea sporirii producției bunurilor de larg consum prin lichidarea rămânerii în urmă a agriculturii, a producției industriei alimentare și industriei ușoare. Sfaturile populare au sarcina să acorde o grijă consecventă descoperirii și folosirii resurselor locale. Folosind posibilitățile locale, mobilizând masele de cetățeni, sfaturile populare au datoria să consacre toate străduințele lor dezvoltării producției bunurilor de larg consum, înfăptuirii de lucrări edilitare, îmbunătățirii transporturilor și construirii de locuințe. In contrast cu organele administrative ale regimului burghezo-moșieresc, instrumente ale naționalismului șovin, ale teroarei și discriminărilor naționale și rasiale, sfaturile populare slujesc cauza întăririi unității, prieteniei între minoritățile naționale ce locuesc în patria noastră. Un exemplu grăitor îl constitue Regiunea Autonomă Maghiară, unde autonomia administrativ-teritorială acordată populației maghiare din raioanele secuești a dus la rezolvarea cu succes a tuturor problemelor obștești și de stat. Sfaturile populare au și de acum înainte un rol important în ce privește consolidarea regimului democrat-popular prin întărirea și dezvoltarea încrederii reciproce între oamenii muncii aparținând diferitelor minorități naționale dar uniți în lupta lor comună pentru făurirea socialismului. Convinși de marea importanță pe care o au sfaturile populare, oamenii muncii din tara noastră participă cu deosebit interes la desfășurarea actualei campanii electorale. In adunările lor, cetățenii analizează în spirit critic activitatea de până acum a sfaturilor populare. Ei apreciază la justa lor valoare realizările sfaturilor populare, dar în acelaș timp ei scot curajos la iveală lipsurile ce s’au ivit în diferite sectoare ale muncii acestor organe. Alegătorii se ridică cu vigoare și combativitate împotriva cazurilor de delăsare în muncă, a manifestărilor birocratice și a îndepărtării de mase. Aceste critici precum și sugestiile pe care le fac alegătorii în adunările lor vor fi de mare folos în activitatea viitoarelor sfaturi populare. Campania electorală, în desfășurare, prilejuește o puternică demonstrație a încrederii pe care masele muncitoare o acordă politicii partidului și guvernului nostru, a profundului lor atașament față de regimul democrat-popular, față de cauza construirii socialismului. Alegerile de la 20 Decembrie vor însemna, fără îndoială, o nouă întărire a sfaturilor populare, baza politică a regimului nostru de democrație populară. Ele vor demonstra trăinicia unității moral-politice a poporului nostru, voința sa neclintită de a merge mai departe sub steagul marxist-leninist al partidului nostru, de a urma mărețul exemplu al popoarelor sovietice, înflăcărați de dragostea de patrie și libertate, oamenii muncii din țara noastră vor transforma alegerile de deputați în sfaturile populare într’o adevărată sărbătoare a hotărîrii de a cuceri viitorul fericit, socialist, spre care, nouă ca și tuturor popoarelor, ne-a deschis calea acum 36 de ani Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. 4