Constructorul, martie 1955 (Anul 7, nr. 268-271)

1955-03-05 / nr. 268

HTOMtAM PIU TOATE 1MM1B.UMITI-V« I <ZmSUimUtAid ORGAN AL MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR,MINISTERULUI INDUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL CJC.AL SINDICATULUI MUNCITORILOR CONSTRUCTORI ȘI DIN INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII Anul VII — Nr. 268­4 pagini 20 bani Simbătă 5 martie 1955 Să îmbunătățim urmărirea și analiza realizării pianului în 1954, cu toate succesele obținute de o serie de întreprinderi, printre care: fabrica de cartoni asfaltat „Teleajen“, Fabrica de geamuri­ Scăeni, Fabrica de azbociment­ Orad­ea, întreprinderea „Sinaia“ și altele — Ministerul­ Industriei Materialelor de Con­strucții n-a realizat planul producției globale decît în proporție de 87,3%, rămânîind dator patriei mii de tone de ciment, milioane de cărămizi și țigla. De asemenea, industria noastră n-a realizat nici sarcinile de creș­tere a productivității muncii și d­e reducere­a prețului d­e cost. Este limpede că soarta planului de Stat se hotărăște în întreprinderi. De priceperea conducătorilor, ele măsurile tehnico-organi­­zatorice care se iau, d­e grija cu care este aplicată răspîndită experiența înaintată, depinde în primul râ­nd ca muncitorii și teh­nicienii să sporească zi de zii producția și productivitatea muncii. Mulți d­intre conducătorii în­treprinderilor noastre s-au lăsat însă antrenați pe calea justificărilor, purtînd nerealizarea planului pe seama unor cauze mai mult sau mai pu­țin obiectivei, fără să cerceteze și să reme­dieze numeroasele deficiențe care existau în întreprinderile lor. Astfel, majoritatea fabricilor d­e cărămizi justificau nerealizarea planului d­e producție prin lipsa forțelor d­e muncă. Cerectînd însă proporția de forțe de muncă realizată față de pl­ați, aflăm că ea este aproape peste tot mai mare decît proporția producției realiza­te. De exemplu, fabrica de țigle și cărămizi „Mondial“-Lugoj realizează cu 96.10­%forțe de muncă doar 87,2% din planul d­e producție. Fabrica d­e țigle și cărămizi Mureșeni reali­zează cu 83,1% forțe d­e muncă doar 54,9%, ia­r fabrica „Ceramica“-București, deși a de­pășit planul forțelor de muncă cu 27,9%, nu a reușit să-și îndeplinească planul de producție (92,1 %). O analiză temeinică ar fi arătat conduce­rilor acestor fabrici că motivele reale ale ne- Tealzării planului de producție sunt altele: proasta întreținere a utilajelor, procentul mare de rebuturi, defecțiuni în organizarea locurilor de muncă, neaplicarea metodelor înaintate de ardere și uscare, lipsa d­e mă­suri pentru stăvilirea fluctuației prin orga­nizarea locurilor de muncă în vederea obți­nerii unui cîștig mai mare și prin asigu­rarea unei cazări și mese mai bune. De asemenea, la fabricile de ciment ma­joritatea rapoartelor întocmite arată că urna din cauzele principale ale nerealizării pla­nului o constituiau desele întreruperi in pro­cesul d­e producție provenite din d­efecta­rea agregatelor și instalațiilor, datorită unor cauze obiective, lipsa sau calitatea inferioa­ră a unor piese de schimb, a cărămizilor refractare și altele. Intr-ad­evăr, se constată că au funcționat din timpul calendaristic: la „Ideal “-Cernavoda cuptoarele numai 57,4%, iar morile — 57,1%la Fabrica de ciment București cuptoarele — 61,1%, iar morile - 65,8%. Și în acest sector, dacă s-ar fi analizat problema în fabrici, s-au­ fi găsit și alte cauze care au determinat nerealizarea pla­nului de producție și care prin măsuri or­ganizatorice ar fii putut fi înlăturate. Așa sunt: proasta calitate a reparațiilor curente și generale, imprecizia în montarea utilaje­lor după reparații, slaba întreținere a utila­jelor,­­repararea la timp a excavatoarelor și a parcului rulant și altele. In marea majoritate a fabricator noastre mu a existat un sistem d­e urmărire și analiză a realizării planului d­e Stat. Întreprinderile au fost astfel lipsite de un important in­strument care le-ar fi folosit ca mijloc pen­tru cercetarea cauzelor nereali­zăril lor, pen­tru scoaterea la iveală a rezervelor interne și stabilirea măsurilor ce trebuie luate. A­­ceastă lipsă a dus și la scăd­erea simțului d­e răspundere. Situația astfel creată trebuie să dispară. Noi am pășit în ultimul­­ ani al primului nos­tru plan cincinal cu sentimentul unei mari răspunderi pentru realizarea planului de Stat. Conducerile întreprinderilor noastre au luat cunoștință de sarcinile ce le revin, le-au prelucrat cu întreg colectivul și defal­cat pe secții și agregate. Planul, odată sta­bilit a devenit lege pentru întreprinderi, o sarcină de Stat a cărei îndeplinire este o­­bligatorie. I. V. Stalin, caracterizînd­ planul d­e Stat, a arătat că „Planurile noastre nu sunt planuri-pronosticuri, nu sunt planuri­­ipoteze, ci planuri­ DIRECTI­VE, care sunt OBLIGATORII pentru organele de condu­cere și care DETERMINĂ direcția dezvol­tării noastre economice IN VIITOR pe scara ÎNTREGII țâri". Pentru asigurarea realizării planului în mod ritmic și la toții indicii, este necesar ca el să fie urmărit permanent și sistema­tic pe baza unei evidențe clare și precise, precum și să se analizeze rezultatele în ve­derea descoperirii lipsurilor, greutăților și a rezervelor interne. Numai urmărirea realizării planului de producție nu este suficientă, deoarece urmă­rirea îndeplinirii planului arată numai mer­sul lui, scoate la iveală numai abaterile de la plan. Important este să se stabilească în primul rî­nd cauzele care au influențat în­deplinirea planului. Aceasta se realizează numai cu ajutorul analizei, în cadrul căreia se scot la iveală factorii pozitivi care au contribuit la îndeplinirea și depășirea pla­nului, sau factorii negativi care au temat în­deplinirea lui. De asemenea, cu ajutorul a­­cestei analize este necesar să se scoată la iv­easlă și rezervele interne existente pentru crearea de noi posibilități, pentru creșterea producției și a productivității, cît și pentru red­ucerea prețului de cost. Orice analiză, în concluzie, trebuie să con­țină măsurile necesare de pus în aplicare pentru îmbunătățirea continuă a activității întreprinderii. Analiza mai trebuie să con­țină și o verificare sistematică a înfăptuirii măsurilor luate anterior. Urmărirea și analiza realizării planului se bazează pe datele d­e plan și pe cele din evidența primară. Calitatea acestor acțiuni va depinde de calitatea evidențelor. In acest scop șefii serviciilor și secțiilor de plan vor lua toate măsurile organizatorice pentru ca ele să corespundă realității și să fie ținute la zi. Analizele nu trebuie să se bazeze numai pe datele din evidența primară, ci pot fi folosite ori­ce date sau informații din afara evidenței (procesele verbale ale consfătui­rilor de producție, propunerile muncitorilor și tehnicienilor, sezisări etc.). Analizele nu urmăresc numai rezultatele activității pe întreaga întreprindere, ci și pe secții, căutînd să descopere la fiecare d­in ele cauzele concrete ale modului cum s-a îndeplinit planul și măsurile ce trebuie luate. Cum factorii care influențează activitatea întreprinderii sunt numeroși, este indicates ei să fie reuniți în trei grupe: factorii legați de folosirea forței de muncă, mijloacele de muncă și obiectele muncii. Trebuie să menționăm că analizele nu sunt necesare numai în cazurile cind între­prinderile nu realizează planul, ci și atunci când îl realizează în întregime sau îl d­epă­­șesc, deoarece în cursul îndeplinirii planului se descoperă posibilități suplimentare. Ana­liza trebuie să descopere aceste posibilități și să stabilească măsurile pentru dezvolta­rea și răspîmdirea experienței înaintate. In afară de aceasta, îndărătul unor rezultate pozitive în îndeplinirea planului se poa­te îmtîmpin­a să se ascundă și lipsuri serioase. Analiza trebuie să descopere tocmai aceste lipsuri și să determine influența lor asupra realizării planului. La analiza care se face în cadrul între­prinderii iau parte cad­rele de conducere (di­rectorul, inginerul-șef, contabilul-șef), șefii de servicii, șefii secțiilor de producție sau secțiilor independente și alți salariați care, prin răspund­erile pe care le au în cadrul în­treprinderii, pot lămuri cauzele care au condus la rezultatele obținute și pot in ace­lași timp să propună diferite măsuri pentru mobilizarea și valorificarea rezervelor in­terne. Analizele nu trebuie să privească numai planul de producție, ci toate secțiile : planul de producție, planul folosirii capacității d­e producție, planul dezvoltării tehnice, planul de muncă și salarii, planul de aprovizionare și desfacere, planul costului producției, planul financiar și planul de investiții.­­ Pentru urmărirea îndeaproape a realiză­rii planului și pentru a putea lua la timp măsurile d­e înlăturare a deficiențelor, este necesar ca în cadrul întreprinderilor aceste analize să se facă d­ecad'al, in zilele d­e 11, 21 și 1 ale lunii, în aceeași zi cind se transmit și datele operative direcțiilor ge­nerale. In afară de aceste analize decad'ale se va mai ține o analiză lunară, pe baza datelor din rapoartele statistice și a rezultatelor a­­nalizelor ce se vor face în ședințele de pro­ducție pe secții. Această analiză, care va avea loc în zilele de 7-8 ale lunii, va ține seama de toate secțiile d­e plan, în afară de prețul d­e cost și planul financiar, care se va discuta în zilele de 20-22 ale lumii. Urmărind cu spirit d­e răspundere reali­zarea planului la toți indicii, vom contribui în mod deosebit la asigurarea realizării planului pe anul 1955, la dezvoltarea eco­nomiei noastre naționale, la creșterea bună­stării materiale și culturale, la întărirea ca­pacității de apărare a patriei. ---------------------------------------------­ Prima sesiune științifică a Institutului de construcții din București Intre 27 februarie și 3 martie s-au desfășurat lucrările primei sesiuni știin­țifice a Institutului de construcții din București. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de prof. ing. D. Praporgescu, rectorul Institutului, care a vorbit despre importanța cercurilor științifice pentru progre­sul teoriei și tehnicii construcțiilor. Despre Proiectul Directivelor celui de al 2-lea Congres al partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2—3 ani, aplicare creatoare a legilor economice ale socialismului în țara noastră, a vorbit conf. univ. V. Rusu. Lucrările sesiunii s-au desfășurat în 8 secții de specialitate — matematici, fizică teoretică și aplicată, mecanică teoretică și aplicată, construcții inginerești, construcții din beton armat, construcții hidrotehnice și edilitare, drumuri și mate­riale de construcții, mașini și instalați­i. Au fost prezentate 91 de comunicări și referate tehnice tratînd probleme de o deosebită importanță pentru progresul teoriei și tehnicii construcțiilor. Asupra comunicărilor și referatelor prezentate s-au purtat ample discuții. La sfîrșitul lucrărilor, prof. ing. D. Praporgescu, rectorul Institutului de construcții, a expus concluziile asupra lucrărilor primei sesiuni a cadrelor didac­tice din acest institut. Zidărita Te uiți la dinsa și nu-ți vine să crezi că e deprinsă a minții mistrca. E scunda, aproape cu­ o șchioapă In ochi poartă pri­viri îndrăznețe și in obraji culoarea aprin­să a bobocilor de trandafiri sparți în prag de primăvară. Sfioasă, se recomandă: — Elisabeta Enache... zidar.... — Apoi plea­că privirile în jos și-și vede de treabă. N-o stingherește faptul că privești la lu­crul pe care îl face: întinde sfoara de-a lungul zidului, închide un ochi și pre­țuiește calitatea muncii cu aer de cunos­cător, înalță capul, își clatină pletele-i acajii și cu mișcări energice așează, cu iuțeală și indeminare, cărămidă după cărămidă pe stratul de mortar. Pe drept cuvint te întrebi: de unde atita siguranță și pricepere la fătuca asta care n-are nici optsprezece primăveri?... Lesne găsești răspunsul după p teacă de osteneală. Ți-l va spune comunistul Stan Marin, sau Nicolae Alarca, căci lingă ei a deprins zidăria . Elisabeta Enache. „Crește, tovarășe, că-i lăstar tânăr..." Atit. Scurt ca o depeșe telegrafică, tra­giografia ei? Toți de pe șantierul ,,Va­Luminoasă" al Trustului nr. 3 o cunosc prea bine. E drept, nu din fir a păr. Unii știu că-i din Pănceștii Ba­căului și că erau cam mulți acasă, vreo șapte suflete, alții că a urmat școala de calificare de aproape doi ani și că a lu­crat intîia oară la șantierul de locuințe din șoseaua Panduri, iar apoi a fost re­patr­iată aici, la Vatra Luminosă.. Elisabeta Enache n-ar putea să-ți spună precis ce anume a indemnutt-o să îmbră­țișeze meseria asta. Poate că in copilăria ei a văzut cum durau casele meșteri străini de meleagurile sale. Altfel de cit acum. Cu pămint și birne. Te uiți la dinsa și o admiri, după ce afli că-i prima dintre zidărițele de pe șan­tier. Dar ea n-are vreme de prisos, înalță mereu zidul. Se burzuluiește la tinărul care cam tintește și nu-i dă cărămizi la timp. Tinărul se uită chioriș la ea, fața i se întunecă și-și înnăbușe un oftat. Strînge din fălci și-i aduce cărămizi pînă ce in jiul Elisabetei se formează o stivă mare. E aproape seară. Nicolae Marcu măsoa­ră lucrul făcut de Elisabeta Enache. Scrie în carnet. 25. De după umărul lui, ea vede și știe că asta e peste normă. Strânge sculele și pleacă. Tinărul ajutor se uită după ea. După un sfert de ceas Stan Ma­rin îl strigă. Ține în mină o lozincă des­pre 8 Martie: „Ajută-mi să pun placarda asta..." Din piln­a megafonului un fuior de me­lodie ce-ți merge la inimă prinde să se înalțe peste întregul șantier. Peste che­marea lui Stan Marin, in urechea tînăru­­lui își face loc doinirea de la stafia de radio-amplificare. Privește drept în ochii meșterului și-i spune cutezător: — ’Tătică n-auzi? Cintă Elisabeta Enache la s­tație... Uitată e supărarea cu ea și fuge lângă megafon. Glasul ei argintat se aude peste tot.ț Veghează la sănătatea muncitorilor La ora 6, In zorii zilei, sora Dorina A­­dam preda serviciul. La cabinetul medical al fabricii de ciment „Temelia“ din orașul Stalin își începea ser­viciul sora medicală Paraschiva Bedö. De 6 ani, ea veghează, fie zi sau noapte la sănătatea salariaților fabricii alături de me­dicii, felcerițele și celelalte surori. . Paraschiva Bede poate fi adesea văzută vizitînd bucătăria și cantina fabricii, unde coinstroh­ia­ză condițiile igienice de preparare și servire a mesei. Nelipsită e rațta ei pe la locurile de muncă principale, unde se in­teresează de sănătatea oamenilor și verifică cutiile de prim ajutor. In cadrul cursurilor G.P.A.S. ea sprijină pe cursanți la însușirea cunoștințelor practice, îndrumindu-i la exe­cutarea pansamentelor, etc. Nu-i de mirare că sora medicală Para­schiva Bede este iubită și stimată de colec­tivul fabricii. Maestra sportului Ne aflăm nicr­ una din sălile Institutului de proiectare a con­strucțiilor. Aplecată deasupra umfeii planșete arhitecta Rodica Gro­­zea întocmește proiec­tul unui combinat sportiv. Ce îmbi­nare fericită ! O spor­tivă fruntașă, o pro­iectantă fruntașă... Poate că pe terenu­rile viitorul­ui­ combinat sportiv, trăgătoa­­rea Rodica Girozea își va ridica netocetat măiestria sportivă. Ea poate fi văzută pe poligoanele Capitalei, în campionatele re­publicane sau internaționale, dovedindu-s­e a fi una dintre sportivele de frunte ale țării noastre. Făcînd parte din lotul reprezenta­tiv al țării, la campionatele internaționale de tir ale R.P.R., din octombrie 1954, mae­stra sportului Rodica Grozea a cucerit ti­tlul de campioană internațională la proba combinată de armă liberă. ...Pe planșeta la care lucrează acum ea vede aevea contururile viitoarei construcții sportive. MI­ine, aici mii de sportivi se vor Întrece... ® Să realizăm planul de transporturi auto­­ (pag. 2-a) • Cuvîntul beneficiarului — Ce așteaptă de la constructori industria alimentară (pag. 2-a) • DIN ȚARA CONSTRUCTORILOR COMUNISMULUI — Con­structorii din Moscova aplică larg metodele industriale (pag. 2-a) • Raid,anchetă prin fabricile bucureștene de cărămizi — Să pregătim temeinic începerea campaniei de fabricație (pag. 3-a) • Vata de zgură — un produs termoizolator nou (pag. 3-a)­ • Mai mult simț de răspundere tovarăși activiști ai Comitetului sindical raional constructori Petroșani­ (pag. 4-a) • Schimb de experiență în problema calificării și educării ti­neretului , . (pag. 4-a) • Consecvența politică externă de pace a Uniunii Sovietice (pag. 4-a) IN ACEST NUMĂR: Ziua Internaționala a Femeii WWeMWWWW<l»Winil*M.XXXNNÄXXXV^XX>ÄX>lÄXXV»XV»^XVVXXXXXX\XXXXXXXXXXXXNXXXXXXXXX>ÄXX^X>^X'*XN Mărțișorul Sus, pe una din crengile copacului, ceva ce seamănă cu o palmă făcută căuș e asaltat d­e un grup de vră­bii, își iau sborul fîlfîind din aripi și plutesc cu toate peste așezări și locuri, în direcții diferite. După un timp, una câte una revin la cuibul părăsit. Fiecare poar­tă în cioc un fir de pat sau bucăți de mușchi uscat și cu migală își reclădesc că­suța... O asemenea comparație se potrivește și fetelor din Brigada Păcii, condusă de Virginia Popescu, de la Ate­lierele „9 Mai“. Dacă te uiți mai cu luare aminte, ai să-ți spui în gînd" că mie­­zui­toarele acestea d­in tur­nătoria de oțel nu sunt d­e­parte de albinele harnice ce string în fagure dulceața florilor și a livezilor. Nu e in firea lor să stea locului măcar o clipă. Iată-le lu­­crînd­ acum la formarea mie­zurilor. In capătul bancului Virginia Popescu ,drege pe­retele interior al cheliului. Ține lanțeta în mină și, cu pricepere, netezește ici o fi­sură, astupă dincolo o gau­ră. Așa, nimic nu trebuie să încurce operațiile oțelarilor. Privirile ei întîlnesc pe cele ale Ioanei Stan. Zîmbesc a­­mîndouă. Cu anume înțeles, Ioana știe ea ce știe. Dar pentru brigadă nu e un se­cret. De dimineață, cind a făcut bonurile de lucru, le-a spus fetelor: — Știți că dacă muncim așa, n-o să ne facem de rîs. Pînă în ziua mărțișorului avem cam 80 la sută depă­șire. —­ 80% ?... s-a mirat Ag­­nezia Cosovan. — Ei, păi atunci, pînă la 8 Marile cine știe cît... a completat Elisabeta Farcaș. Și s-au așezat cu temeini­cie la treabă. Se transportă pămîntul d­e la malaxor la bancuri, armăturile, iar din planul lor de lucru pînă la uscător se formează un lanț viu care duce cu atenție miezuiiile la uscat. Da, are dece zîmbi Virgi­nia Popescu. Cuprinde în­treaga brigadă sub­ privirile sale. Toată lumea muncește cu sîrg. Liza Farcaș nu lasă bătătorul din mină cu una cu două. Ea știe ,cînd capătă miezul duritatea tre­buincioasă. Căci altfel, mică neatenție și rebutul ii o gata la oțelari. Dar la ele așa ceva nu se pomenește. Spun turnătorii. Doar ei știu mai bine. Iți spune și meșterul Ilie Nicolae. Și obrazul lui e în joc. Doar nu degeaba dețin ele dra­pelul de brigadă fruntașă!... Acum, Virginia a terminat stocul d­e armături. Face un semn către Ioana Stan și pleacă am­indouă către gră­mada d­e armături, îndreaptă sîrmele, dau forma cuvenită, chem­urilor și se reîntorc la bancuri. Ioana e cea mai bună prietenă a Virginiei. Nu că n-am­ avea și cu cele­lalte brigadiere raporturi bu­ne. Dimpotrivă. Dar pe s­­eama o simte mai aproape de uimita ei. Sufletul ei de orfană a tînjit după căldura unei surori mai mari. Și a găsit-o de la început, de cînd a venit în urmă cu trei ani la turnătorie. Pe atunci, nu cunoștea meseria de mie­zuiitoare. Mai înainte fusese croitoreasă. Dar d­upă șase luni d­e învățătură la școala de calificare, s-a d­eprins cu ea, mai ales că-i plăcea. Pune suflet în munca ei, de parcă zici că vrea să d­ea viață miezurilor. Asta înălțat-o în ochii oamenilor,­­ Iar fetele au ales-o ca șefă a brigăzii. „Se pricepe mai bine și știe să organizeze lucrul“ — spusese Olga Chindea, deși era mai în virată decît Virginia, ea Acum nu mai recunoști în pe Virginia Popescu cea de altădată. Se descurcă în toate cele. Ea e inima brigăzii. Organizează diver­­se acțiuni, pentru ca lucrul să aibe continuitate. Asta înseamnă că își fac „pro­vizii“ îndestulătoare: pă­­rint, armături, forme. Și iată că Virginia nici a­­cum nu se lasă. Aer cald e deajuns la uscător. Voceta ei se face auzită : — Băgăm inelele la uscă­tor... Milne se dă șarjă... Terminată e treaba intr-un sfert d­e ceas. Se șterg de sudoare. E muncă, nu glu­mă. Apoi Virginia zâmbește iair la Ioana Stan. Știe ea d­e ce. A mărturi­sit-o la toate fetele. S-au înțeles ca măr­țișorul ce vestește primă­vara să fie dat întregii bri­găzi. Dar nu la întîi, ci la 8 Martie, de ziua lor. Și numai dacă treaba va merge strună... Nu-i rea dorința, îți spu­nem noi, tovarășă Virginia. Rîndurile astea să fie pen­tru brigada dumitale măr­țișorul nostru, de ziua voa­stră. NI meritați. RADU VIRGIL Noi semnături pe Apelul de la Vena Pînă la 28 februarie, în Regiunea Auto­­nomă Maghiară numărul total al semnă­­turilor pe Apelul Păcii a ajuns la 227.816. O vie activitate pentru strîngerea semnă­turilor pe Apel desfășoară și echipele de cetățeni din regiunea Iași. Pînă la 28 fe­bruarie în întreaga regiune s-au strîns a­­proape 300.000 de semnături pe Apelul de la Viena. In orașele și satele regiunii Bacău, pe șantiere și în întreprinderi, muncitorii, ță­ranii, intelectualii, gospodinele, elevii în­­timpină cu drag pe membrii echipelor care strîng semnături pe Apelul de la Viena. Toți locuitorii comunelor Secuieni, Filipești, Să­rata, Păncești din raionul Bacău, și-au pus semnătura pe Apel. Cei 9484 membri ai echipelor, care au um­blat din casă în casă în orașele și satele regiunii, au strîns pînă la 28 februarie 300.000 semnături pe Apelul de la Viena. Un număr de 6000 de cetățeni din regiu­nea Baia Mare au format 2113 echipe de strîngere a semnăturilor pe Apelul de la Viena. Pînă în ziua de 28 februarie peste 300.000 cetățeni din regiunea Baia Mare au semnat Apelul. Intr-o serie de comune, ca: Stîna, Hrip, Sătmârel, Șomcuța Mare, toți cetățenii au semnat Apelul. Pentru viitorul copiilor mei Am 30 de ani. Simt mecanic la șantierul de construcții Petril­a. Prim munca mea eu ajut la construcția noilor locuințe muncitorești destinate harnicilor mineri ai Văii Jiului. Dar, iată că imperialiștii zăngănesc din nou armele, amenințînd omenirea cu Un război atomic. Aceasta este o nebunie pe care numai o minte bolnavă o poate născoci. Alături­­ de tovarășii mei de muncă urăsc din tot sufletul războiul. Sîntem sătui de orori. Vrem să construim in liniște. Am sem­­­nat Apelul Păcii convins că voința de pace a popoarelor va triumfa și viitorul fericit al copiilor mei, al tuturor copiilor din lume, va fi apărat. Eu mă angajez să întăresc prim muncă spornică semnătura pe care am pus-o pe Apelul de la Viena și nu voi precupeți nici um efort pentru a-mi aduce contribuția la apărarea păcii. DUMITRU SEBASTIAN mecanic la șantierul de construcții Petrila Cîmd e vorba de viitorul omenirii, a co­­piilor tăi, apoi nimic nu te poate opri de a lupta cu dîrzenie. Pacea poate să fie apă­rată, pacea trebuie să triumfe... In clișeu, printre ceilalți salariați de la Trustul nr. 14 construcții-Iași semnează pentru pace și viață, funcționarul Const. Zaibl<evschi, secretarul organizației de bază U.T.M., Emil Mardare, inginerul Gh. Sei­­ciuc, Cornelia Anghel și alții. Ziua d­e 6 Martie 1945, va rămîne una d­intre datele memorabile ale istoriei de lup­tă a poporului nostru muncitor. Sub condu­­­­cerea comuniștilor, masele muncitoare au răsturnat de­­la putere guvernul reacționar al trădătorului și călăului Rădtescu și a adus la eterna țării un guvern democratic în care reprezentanții clasei muncitoare dețineau un rol precumpănitor. Victoria de la 6 Martie a fost o consecință directă a condițiilor fa­vorabile create prin eliberarea­ Români­ei de către Armata Sovietică. Ea a fost în același timp rezultatul luptelor pe care le-a dat cla­sa muncitoare și masele largi popullare, sub conducerea Partidului Comunist Român, o victorie a politicii juste a acestui partid. Se realizau astfel sarcinile istorice trasate încă de la Congresul al V-lea al P.C.R.: re­alizarea alianței d­e luptă a clasei muncitoare cu țărănimea, sub conducerea proletariatului și desăvîrșirea revoluției burghezo-democra­­tice. Firește, Congresul al­ V-lea al P.C.R. nu putea să prevadă formele concrete pe care le va lua desăvîrșirea revoluției burghezo­­democrati­ce. In etapa istorică deschisă după 23 August 1944, partidul stabilea ca direcție principală a atacului principal: d­egrascarea partidtelor burghezo-moșierești, ca și cea a social-democraților de dreapta, ca trădători ai intereselor naționale și sociale ale po­porului. Era necesară izolarea acestor fariîtte d­e masele largi ale țărănimii și ale micii burghezii. Aceste mase trebuiau atrase, în alianță și sub­ conducerea proletariatului, la lupta penrtru desăvîrșirea revoluției burghe­­zo-democratice. Clasa muncitoare condusă d­e partid dădea bătălia pentru aliați și în primul rind pentru cîștigarea principalului aliat: masele d­e bază ale țărănimii. Iată pentru ce, aplicînd această linie tac­­­­tică, partidul a elaborat o platformă care cu­prindea principalele obiective în juriul căro­ra trebui­a dată lupta și anume: instaurarea unui guvern democratic care să reprezinte cele mai largi mase populare, capabil să ia măsurile pentru mobilizarea tuturor resur­selor în vederea susținerii efortului de răz­boi, alături de Uniunea Sovietică, pentru e­­liberarea țării. Partidul chema masele popu­lare la exproprierea moșierilor și la împăr­țirea pămimitului către țăranii fără pămint sau cu pămînt puțin. Lozincile de luptă ale partidului cereau democratizarea țării, abo­lirea măsurilor fasciste și rasiale, pedepsirea criminalilor d­e război Așa cum era de așteptat, la chemările partidului mase populare uriașe au răspuns fără întirziere. Realizarea reformei agrare, legiferată la câteva zille du­pă instiaiuirairea guvernului dr. Petru Gro­za, a constituit un factor de cea mai mare însemnătate în ma­rea operă de transformare social-economi­că a țării noastre, a însemnat extinderea și în­tărirea considerabilă a bazei de mase a par­tidului, a­­ alianței revoluționare dintre clas­a muncitoare și țărănimea muncitoare, sub conducerea proletariatului. Masele populare conduse de comuniști au înfruntat victorioase crîncena împotrivire a reacțiuniii burghezo-moșierești. Reacțiunea­­ grupată în jurul regelui se baza pe spri­jinul imperialiștilor americani și englezi că­rora le slujeau. Imperialiștii se bizuiau pe agentura lor din Romînia pentru a readuce țara noastră în stăpînirea lor. Așa se explică opoziția înverșunată a re­­acțiu­nili, încercarea disperată a guvernului Rădescu de a se menține la putere prin te­roare. Dar represiunile organizate în diferi­te părți ale țării, masacrul pus la cale în Capitală la 24 februarie 1945, toate intrigi­le și manevrele la care s-a dedat coaliția burghezo-moși­ei­ească ș-i a­u prăbușit lamenta­bil. In zadar a recurs reacțiunea la vechea sa agentură fascistă, legionarii, adevărată haită nărăvită la sînge muncitoresc. Valul impetuos al luptei poporului a impus la 6 Martie 1945 alungarea guverniului reacțio­nar al lui Rădescu, aducînd la putere gu­vernul democratic condus de dr. Petru Groza. Victoria forțelor populare conduse de par­tid a provocat izbucnirea fățișă a furiei re­­acțiunii interne și externe. Așa zisele „par­tide istorice", în frunte cu regele, s-au de­mascat cu totul ca agenturi străine, cu duș­mani de moarte ai intereselor vitale ale pa­triei și poporului. Masele populare de sub conducerea parti­dului s-au ridicat cu promptitudine și ener­gie împotriva trădătorilor de țară și patro­nilor lor imperialiști. Mulțumită ajutorului politic și diplomatic al Uniunii Sovietice, politicii juste a partidului nostru, poporul român a putut respinge cu succes unelti­rile îndreptate d­e imperialiști împotriva in­dependenței și suveranității patriei noastre. Poporul muncitor și-a putut păstra și con­solida cuceririle sale democratice, dreptul de a dispune d­e propria sa soartă în sensul năzuințelor sale. Sch­imbarea raportului de forțe în favoa­rea clasei muncitoare și a aiiciațiilo­r săi a fă­cut posibilă, în noiembrie 1947, izgonirea din guvern a ultim­iilor respirezemtiaiuti al bur­gheziei și apoi, la 30 Decembrie 1947, răs­turnarea monarhiei și proclamarea Republi­cii Populare Române. Simulgere­a puterii politice din milele cla­selor exploatatoare d­e către proletariat re­­prezintă cucerirea fundamentală a oameni­lor muncii din țara noastră. Aceasta a în­semnat instaurarea regimului democrate popular în Romînia, trecerea de la desăvîr­șirea revoluției burghezo-democratice la re­­voluția socialistă. S-au creat astfel cond­iții­­le pentru lichidarea puterii economice a bur­­gheziei, pentru reorganizarea și dezvoltarea industriei și a sistemului de finanțe și cre­dit pe bază socialistă, pentru transformarea socialistă a agriculturii, pentru monopoli­zarea de către stat a comerțului exterior și pentru crearea unui puternic sector socialist d­e comerț. Astăzi, după 10 ani d­e la victoria obți­nută la 6 Martie 1945, poporul nostru mun­citor poate privi cu mîndrie bilanțul mun­cii sale rodnice, bilanțul victorios al luptei pe care a dus-o sub conducerea comuniști­lor și cu ajutorul frățesc al marii Uniuni Sovietice. Faptele au­ dovedit că partidul no­­­stru nu cunoaște alt scop decît fericirea oa­menilor muncii, că nu slujește decît intere­selor vitale ale patriei și poporului. Ar fi însă greșit să ne închipuim că im­perialiștii americani și englezi și complicii lor au renunțat la planurile lor dușmă­­­nioase. Călcind în picioare cele mai ele­mentare reguli alle vieții internaționale, cercurile agresive din Statele Unite se de­dau la acțiuni provocatoare împotriva țării noastre, acțiuni mergînd pînă la finanțarea fățișă a activității de subminare dusă pe te­ritoriul român de bande de spioni și provo­catori recrutați din rînduil celor mai ab­jecte lepădături fasciste. Toate încercările criminale de a strecuria în țară pe ticăloșii instruiți special în școlile spionajului ame­rican au fost zdrobite fără cruțare. Pămîn­­tul țării arde sub picioarele acestor trădă­tori. Inspăimintați de perspectiva d­e a da ochi cu poporul pe care l-au trădat aceste elemente, decăzute pe ultima treaptă a ab­jecției, nu s-au dat înapoi de l­a acțiuni cri­minale de soiul atacului executat recent îm­potriva reprezentanței noastre diplomatice de la Berna, acțiune patronată și condusă de spionajul american. 6 MARTIE 194$ O dată memorabilă a istoriei luptei poporului nostru muncitor

Next