Constructorul, martie 1955 (Anul 7, nr. 268-271)

1955-03-05 / nr. 268

Pag. 2 CONSTRUCTORUL Să realizăm planul de transporturi auto! " In anul 1954, datorită bunei organizări a muncii, unele întreprinderi de trans­porturi ale trusturilor de construcții, au asigurat folosirea rațională a parcului auto, contribuind la realizarea planului de construcții. Frumoase rezultate au ob­ținut, de pildă, întreprinderile nr. 908- Cluj, 138 și 108-București, precum și în­treprinderea de autocoloane nr. 304. In utilizarea mijloacelor de transport auto au existat insă și lipsuri serioase, cauzate în parte de faptul că unele în­treprinderi de construcții au tolerat abu­zuri, nereguli și deficiențe în lucrul au­tocamioanelor ce le-au fost repartizate.­­Mai sînt cazuri cînd autocamioane de 3-4 tone execută transporturi nera­ționale ca: 'deplasările personalului de conducere ’(ca la Trustul nr. 4-Hunedoara, Trustul nr. 14-Iași), transportul materialelor mă­runte sau pieselor mici pe distanțe de 15- 20 km, transporturi de alimente, echipa­ment de protecție etc., utilizîndu-se nu­mai în mică parte tonajul mașinii. Ast­fel, Trustul nr. 17, în loc să planifice o cursă pentru transportul de alimente la mai multe șantiere, trimite mașini încăr­cate cu cîte 500-700 kg. O și mai gravă lipsă de organizare, care a îngreunat în­deplinirea planului de transporturi auto, a­ fost sistemul practicat în anul 1954 de toate trusturile, și anume de a transporta materiale și utilaje cu autocamioanele ,pe distanțe lungi, pe trasee paralele cu calea ferată , mai mul chiar. Trustul nr. 17 a înființat o cursă „regulată“ Galați- București, repartizind de 2 ori pe săptă­­mînă un camion de 7 tone pentru trans­portul materialelor „urgente“, iar Trus­t­ul nr. 13 a efectuat săptâmânal transpor­tul muncitorilor de pe șantierele din re­giunea Ploești la Bolintinu, lângă Bucu­rești, pe o distanță mai mare de 200 km, in loc ca deplasarea să se facă pe calea ferată. Lucrul autocamioanelor în 2 schimburi de șoferi a­ fost introdus numai în pro­porție de 12-15% din parcul auto aflat in funcțiune, iar la Trustul nr. 8-Tg. Mureș au lucrat în 2 schimburi numai 3 mașini din totalul de 60. Șantierele de construcții nu au creat condiții pentru lucrul autocamioanelor in timpul nopții , nu au fost asigurate echipe pentru încărcarea și descărcarea materialelor, nu au­ fost iluminate punc­tele de lucru, magazionerii nu au rămas să ia în primire materialele aduse pe șantier etc. Nici întreprinderile de trans­porturi nu s-au ocupat decît în mică mă­sură de angajarea numărului de șoferi necesar pentru cele două schimburi. Toate aceste lipsuri au d­us la nerealiza­­rea unora din indicii de plan; astfel, parcursul mediu zilnic al unui autoca­mion a fost cu 10-30% su­b cel planificat (cazul Trusturilor nr. 7, 12, 15 etc.). Din experiența anilor trecuți, din lip­surile și deficiențele constatate trebuie trase concluzii și luate de pe acu­m toate măsurile tehnico-organizatorice menite să asigure îndeplinirea și depășirea planu­lui de transporturi pe 1955. Sunt necesare, în primul rând, intro­ducerea unei discipline severe î­n sectorul transporturilor auto, ca și o colaborare strânsă între constructorii și tehnicienii din transporturi, în vederea asigurării unei cit mai raționale folosiri a autoca­mioanelor și a tractoarelor cu remorci. Realizarea planului de transporturi, de­falcat pe luni și decade, trebuie asigu­rată necondiționat la toți indicii. Mun­citorii, tehnicienii și inginerii din între­prinderile de transporturi ale trusturilor au sarcina să pună zilnic la dispoziția constructorilor un număr cît mai mare de autovehicule în bună stare tehnică, capabile să execute transporturi de ma­teriale în condițiile cele mai grele de lu­cru. Indicele de activizare a parcului tre­buie să fie de cel puțin 85%. Aceasta înseamnă că din 100 de mașini parc-in­ventar, numărul maxim de mașini aflate în reparații capitale și medii nu poate fi mai mare de 15. Cuvîntul hotărâtor în această privință îl au atelierele de re­parații auto, și în special atelierele cen­trale A.R.A. (Oltenița) și A.R.U.C. (­Go­­lentina), ca­re au sarcina de a executa reparațiile în minimum de titan și de o calitate mult superioară celei din trecut. De asemenea, grija trebuie îndreptată către lichidarea tuturor staționărilor ne­productive ale mașinilor în stare de func­ționare. Aceasta se poate obține printr-o planificare judicioasă și operativă a trams­porturi­lor. Fiecare trust de con­­strucții are datoria să determine antici­pat necesarul de transporturi lunar, să cunoască posibilitățile parcului propriu și ale mijloacelor de transport închiriate de la alte unități, să traseze­ sarcini con­crete pentru fiecare­ categorie de mijloc de transport. Planurile lunare trebuie defalcate la toate unitățile, pe decade, cu sarcini zilnice de transport, și numai în cazuri bine justificate poate fi admisă modificarea pe parcurs a planului deca­dat. Întreprinderile de transporturi trebuie să facă o importantă cotitură în muncă, pentru ca sarcina lor primordială — transportarea unei cantități cît mai mari de materiale de construcții, exprimată în tone — să poată fi dusă la îndeplinire. Cu tone de materiale transportate, și nu cu tone-kilometri efectuate, contribuie ele la realizarea planului de construcții. Este necesar să înceteze goana după re­zultate cu­ mai mari în 1/km, iar înde­plinirea planului să fie condiționată de realizarea tuturor indicilor; de aseme­nea, trebuie luate măsuri tehnico-orga­nizatorice pentru îmbunătățirea indicilor tehnico-economici care oglindesc activi­tatea autovehiculelor. In ordinea importanței lor, trebuie rea­lizați următorii indici : tone, tone-kilo­metri, coeficientul de utilizare a parcu­lui (C.U.P.), coeficientul de utilizare a capacității de transport (C.U.C.) și par­cursul mediu zilnic (P.M.Z.). Realizarea acestor indici este condițio­nată de rezolvarea unor probleme prin­cipale ca : — organizarea lucrului autocamioane­lor în două schimburi de șoferi; — mecanizarea și buna organizare a operațiilor de încarcare-descărcare; — utilizarea tonajului nominal al auto­camioanelor ; — reducerea la minimum a parcursu­lui fără încărcătură, printr-o judicioasă programare zilnică a tuturor curselor pentru fiecare autocamion în­ parte; — organizarea­ autocolotanelor pentru transportul materialelor de masă; — evitarea folosirii autocamioanelor pe distanțe mari, pe trasee paralele cu calea ferată ; — întărirea disciplinei socialiste a mun­cii în rândurile conducătorilor auto ; — ridicarea calificării șoferilor prin instructaje regulate; — ținerea strictă a evidenței primare și premierea la timp pentru economii de carburanți și cauciucuri, pentru re­ducerea numărului și costului reparații­lor de orice categorie; — dezvoltarea mișcării sut-amiiste etc. Aceste probleme pot fi rezolvate nu­mai dacă între întreprinderile de trans­porturi și cele de construcții va exista un spirit de înțelegere reciprocă și de strînsă colaborare. Trustul de construc­ții este acela care trebuie să imprime acest spirit la toate unitățile tutelate și să fie un arbitru imparțial în soluționa­rea litigiilor. Prin întărirea serviciului mecanizării la trusturile de construcții se vor­­ putea realiza îndrumarea și controlul operativ al activității unităților mecanice în sub­ordine. Problema transporturilor auto trebuie concentrată la mecanicul-șef al trustului ; cu contribuția lui vor putea fi lichidate majoritatea lipsurilor și de­ficiențelor în transporturi. Mecanicul-șef trebuie să aibă autoritatea de a hotărî pe loc măsurile de retragere a mașinilor de pe acele șantiere care nu s-au îngrijit de amenajarea drumurilor, de crearea condițiilor de alimentare cu carburanți și lubrifianți, de asigurarea cazării și cantinei pentru șoferi, de întocmirea cu o zi înainte a programului zilnic de transporturi etc. Mecanicul-șef îl va aju­­ta astfel efectiv pe inginerul-șef al trus­tului în toate problemele mecanice și de transporturi. Insuficiența mijloacelor de transport auto în sectorul construcțiilor va putea fi acoperită în mare măsură prin rezol­varea operativă pe șantiere a tuturor problemelor ce se ivesc în munca de zi cu zi a constructorilor și mecanicilor. Prin eforturi comune, prin înțelegerea și îndeplinirea sarcinilor în spiritul ce­lor arătate mai sus, constructorii și oa­menii muncii din întreprinderile de transporturi ale trusturilor noastre vor contribui la realizarea planului de lu­crări din ultimul an al cincinalului. ing. A. BUGAEV din D.G.U.T. * Preocupându-se in cel mai înalt grad de bunăstarea celor ce muncesc, partidul și gu­vernul au pus în practică o serie de măsuri pentru dezvoltarea capacității de producție a industriei alimentare prin construirea de noi m­itreprindteri și extinderea celor exis­tente. In anul trecut, de pil­dă­ organizațiile de execuție ale Ministerului Construcțiilor au avut de efectuat pentru industria ali­mentară un volum de lucrări capitale de peste 4,5 ori mai mare decît în 1953. Răs­­punzînd la chemarea partidului, muncitorii din întreprinderile de construcții au obți­nut o serie de succese importante, reușind să dea în funcțiune în anul 1954 fabricile de pîine din Petroșani,­ Baia Mare, Vașcău, Oțelul Roșu și Cernavodă, fabrica de con­serve din Tecuci, fabrica de suc dte fructe de la Rîureni, fabrica de lapte praf „Mure­șul“, îngrășătoriile de porci de la Orăștie și Căzănești, instalația de evacuare­­ meca­­nică a borhotului la fabrica de zahăr din Bod și altele. Multe din lucrările executate sunt de bună calitate și fac cinste celor ce­­ le-au construit. O serie de șantiere au depus eforturi pentru ca instalațiile să fie date in produc­ție la timp, astfel ca să se poată asigura prelucrarea recoltei din 1954. Așa s-a în­ B mulat la fabrica de conserve din Tecuci, la fabrica de suc de fructe de la Rîureni și fabrica de zahăr din Bod. Sarcini și mai importante revin construc­torilor de întreprinderi ale industriei alimen­tare în cursul ultimului an al cincinalului. Darea în folosință la termen a unităților planificate va permite să se trimită pe pia­ță mărfuri alimentare tot mai multe și mai variate. Ministerul Industriei Alimentare a luat măsuri ca problema documentațiilor să nu mai constituie o piedică în realizarea inte­grală a planului de construcții. Titularii de investiții au primit sarcina să colaboreze strâns cu executanții lucrărilor, să le dea tot sprijinul posibil — pentru ca, prin efor­turi comune, să contribuim la ridicarea con­tinuă a nivelului de viață al poporului muncitor. Pentru atingerea acestui obiectiv, noi ce­rem constructorilor să ia de pe acum ma­suri ca o serie de lipsuri și greutăți din anul 1954 ale șantierelor să nu se mai re­pete. In anul trecut, din lipsa de prevedere a constructorilor, multe șantiere nu au fost aprovizionate la timp cu materiale. Din a­­ceastă cauză, atunci când majoritatea mij­loacelor de transport au fost îndreptate spre transportul recoltei, șantierele au avut de suferit din lipsa materialelor. Astfel, șantierul fabricii de zahăr de la Livezi nu a fost aprovizionat la timp cu că­rămizi, iar șantierul frigoriferului din Iași, ca și al îngrășătoriei din Burdujeni au stagnat din lipsa balastului pentru beton armat. Unele trusturi n-au asigurat pe șantierele mai importante forță de muncă de califi­care corespunzătoare. Aceasta a dus, pe de o parte, la executarea unor lucrări de proa­stă calitate, iar pe de altă parte a împiedi­cat desfășurarea lucrărilor. Așa a fost ca­zul la antrepozitul frigorifar din Craiova, unde n-au fost aduși zidari­i de cai­lifica­re înaltă, întîrziindu-se lucrările de tencuieli cu rosturi pe rabhin­. Pe numeroase șantiere, calitatea lucrări­lor nu a fost corespunzătoare, ceea ce a ne­cesitat refaceri și consolidări —­ și, deci, ur­carea prețului de cost. La fabrica d­e con­serve din Tecuci, pardoselile au fost execu­tate defectuos, din care cauză s-au produs mari denivelări. La uzina termică a fabri­cii de zahăr din Sascut, chesoanele prefa­bricate din beton au fost atlt de­­ proaste, încît a fost nevoie­ ca acoperișul să se exe­cute din beton monolit. Lucrările de instala­ții la fabrica de pîine din Vașcău au fost efectuate neîngrijit, și nici pînă astăzi de­fectele nu au fost remediate, din care ca­uză suferă aprovizionarea cu pîine a popu­lației. O frînă serioasă în activitatea multor șantiere a constituit-o lipsa de colaborare între antrepriza generală și subanțierepre­­nori. Mai persistă în mentalitatea unor șefi de șantiere părerea că ei răspund­ num­aii pentru activitatea cu forțe proprii, adică numai de lucrările de connstrucții, mecooridio­­nînd și activitatea celorlalte întreprinderi care colaborează la executarea clădirilor și amenajărilor. Din această cauză, o serie de șantiere — cum a fost cazul la fabrica de sucuri de la Rîureni, fabrica de lactoză de la Vatra Dor­nei, fabrica de amidon din Brăila — au avut de suferit, p­rovocîndu-se întîrzierea dării în funcțiune a noilor lu­crări capitale. S-s a­ constatat tendința unor șantiere și întreprinderi de a umfla în mod nejustificat costul lucrărilor de investiții, în special se exagerează la lucrările de organizare, ceea ce face să nu se poată realiza volumul fi­zic cu sumele puse la dispoziție. Șantierul fabricii de pîine din Petroșani, cel al frigo­riferului din Craiova, al fabricii de pîine din Tg. Jiu și multe a­ltele aeu prezentat de­vize suplimentare, care au trebuit să fie reduse, provocînd muncă inutilă și con­structorului, și beneficiarului. La Rîureni, de pildă, s-au executat lucrări de organizare pentru iarnă în valoare de 420.000 Tel, care au fost terminate de-abi­a în luna aprilie , cînd nu mai era nevoie de ele. Multe lucrări n-a­u fost gata la termenele planificate, execuția prelungindu-se pînă la finele anului 1954 și chiar în anul 1955. Aceasta a însemnat nu numai pierderea po­sibilităților de a produce importante canti­tăți de mărfuri, dar și cheltuieli suplimen­tare pentru organizare, pentru lucrul de iar­nă etc. Din cauză că lucrările de la fabrica din Vatra Dornei n-au fost gata pînă la 31 decembrie 1954, au mai fost necesare lucrări suplimentare de organizare în sumă de 120.000 lei și lucrări de iarnă în sumă de 300 000 lei. Asemenea defic­ențe nu trebuie să se mai întîmple. Organizînd mai bine șantierele, asigurând forțele de muncă necesare, constructorii­­ trebuie și materialele să asigure necondiționat darea în funcțiune la terme­nele planificate a lucrărilor capitale. Indus­tria alimentară este legată în foarte mare măsură de sezonul materiei prime, și în­tîrzierea intrării în producție înseamnă pier­derea producției pe un an întreg, înseamnă a lipsi poporul muncitor d­e însemnate can­tități de mărfuri alimentare. O atenție deo­sebită trebuie dată calității lucrărilor noa­stre, pentru a putea crea condițiile igieni­­co-sanitare necesare producției alimentare. Ieftinind construcțiile, vom putte­a sporii vo­lumul investițiilor, vom putea spori canti­tatea de mărfuri alimentare, le vom îmbu­nătăți calitatea și lărgi sortimentul.. Aceste este ajutorul pe care-1 așteptăm de la constructori. ing. HERCULES PISAM directorul Direcției investițiilor din Ministerul Industriei Alimentare Cuvîntul beneficiarului Ce așteaptă de la constructori industria alimentară Dispozitiv de descărcare a cimentului în vrac . In cardiruil Trustului de construcții nr. 1- București, tinichigiul Albert Bergher, ajutat de ing. N. Popovici, a realizat un trans­portor ti­p I.P.H., cu ajutorul căruia ci­mentul în vrac poate fi descărcat din vagon, camion sau­ din magazie în containere. Noul dispozitiv este form­at dintr-un tub de tablă galvanizată în formă de jgheab cu capac, montat pe un schelet de fier lat, în interiorul căruia se află un șurub eli­­coidal cu aripi din tablă, sudate pe un ax din țeavă care reazimă pe lagăre. La unul din capete, axul este prevăzut cu o manivelă prin care se imprimă mișcarea de rotație, iar la celălalt capăt se găsește un vîrf conic cu 3 deschideri — una la partea superioară și 2 laterale — cu ca­pace culisante, care înlesnesc pătrunderea ■ tubului în ciment și, prin deschiderea sau închiderea ferestrelor, reglează debitul de alimentare a tubului. Pentru a putea fi montat pe platforma vagonului sau camionului, tubul este pre­văzut cu un cărucior (spre capul ce pă­trunde îin ciment), precum și cu un trepied pliabil (la celălalt capăt). In această par­te se află și gura de scurgere, la care se poate lega direct sacul (in cazul cînd cimentul e transportat în saci) sau un tub de pînză (pentru a evita împrăștierea) prin care cimentul este descărcat în conteinere, roabe etc. Randamentul unui astfel de transportor, care dă rezultate foarte bune pe șantierele mici, este de 20 t/oră. La șantierele mari, unde trebuie să se transporte importante cantități de ciment pe distanțe lungi, al căror traseu nu este drept, dispozitivul e format din mai multe tuburi (un tub alimentator, unul sau mai multe tuburi intermediare, un tub distri­buitor), mișcarea de rotație tramsmițându-se prin legături cardanice de construcție sim­plă. Mișcarea se obține în acest caz cu ajutorul unui motor electric montat pe tu­bul distribuitor și angrenat în axul șnecu­­lui. L­a capul conic — alimentelor — tubul este prevăzut cu un dispozitiv de vibrare alcătuit din palete solidare cu axul princi­pal de rotație al șnecului și care trec prin fața unor lame de oțel prinse de pereții tubului. Acesta începe să vibreze odată cu lamele, transmițînd vibrațiile și la masa de ciment înconjurătoare. In felul acesta sînt distruse boltele ce se pot forma în ci­ment la intrarea în tub. Vibratorul fiind foarte simplu, poate fi adaptat la transpor­torul model I.P.H., în ambele cazuri fiind izolat de restul tubului printr-un perete, deci neavîn­d contact direct cu cimentul. Cu ajutorul unui astfel de dispozitiv, un vagon de 10 tone de ciment poate fi des­cărcat în 15 minute. Transportorul se con­fecționează din materiale obișnuite, ca ta­blă, fier, platbande, deșeuri de țevi, rul­menți, coroană și pinion dințat, legături cardanice etc., în orice atelier de lăcătușe­­rie d­e trust sau întreprindere. El este foarte mobil, iar montarea și funcționarea lui ne­cesită un personal fără pregătire specială. Importante sunt economiile obținute prin folosirea lui. Astfel, pierderile de ciment se reduc de la 10—12% la 5—6 °/o, se în­lătură locațiile (prin scurtarea timpului de descărcare a vagoanelor) și se micșorează numărul muncitorilor necesari la această operație. Datorită acestui dispozitiv se îm­bunătățesc condițiile de lucru ale munci­torilor, care sunt feriți de praful de ciment care se degaja la descărcare în condițiile practicate pînă acum. NORA FABIAN Bunuri de larg consum Intr-unul din magazinele din noul oraș muncitoresc Hunedoara s-a deschis o ex­poziție a bunurilor de i­ab­g consum, aii cărei vizitatori au avut prilejul să afle de unul din cele mai recente sectoare de activitate ale atelierelor de producție anexă din cadrul Trustului de construcții nr. 4. Valorificînd rezervele interne și folosind pe scară largă deșeurile lemnoase și meta­lice, colectivul atelierelor a confecționat 2 garnituri de bucătărie complete, 100 tabu­rete, 25 paturi pentru copii, sute de grătare pentru șters picioarele, săniuțe, jucării, lămpi de gătit cu petrol fără firii și alte obiecte de consum popular, care au fost tri­mise spre desfacere unităților O.C.L. — „Produse industriale“. Printre muncitorii evidențiați în produc­ția bunurilor de larg consum se numără Constantin Popa, de la atelierul mecanic Hunedoara, Cornel Dumitrescu, de la atelie­rul de tîmplărie Sebeș, Gheorghe Nemeș, d­e la atelierul de prefabricate etc. IOAN SOCOL corespondent c- .. : . V . yy'-y, ■ :• -:'y... x/;. ....... : ; ....• Garnitură de mobilă pentru bucătărie, con­fecționată în atelierele Trustului nr. 4. Prin valorificarea deșeurilor Colectivul secției diverse de la Fabrica de tîmplărie Piatra Neamț valorifică mari can­tități de deșeuri pentru confecționarea obiec­telor de larg consum. In decursul­­ unei singure decade, muncito­rii secției au confecționat 1700 rame pentru țigle, 833 lădițe de fructe etc. De asemenea, ei au terminat un lot de 100 garnituri pentru bucătărie, care vor fi puse la dispoziția oamenilor muncii prin magazi­nele O.C.L. „Produse Industriale“. D. GHEORGHE corespondent kstalatorii O întreprindere Intreprinderea de instalații nr. 211 are de executat în acest an un volum de lucrări cu 12% mai mare decît în anul trecut. Sar­cinile sporite constituie pentru întregul co­lectiv un puternic imbold. Muncitorii, tehni­cienii și inginerii întreprinderii care în 1954 s-au situat în fruntea sectorului de instalații s-au hotărît să muncească în așa fel, nncit planurile lunare să fie nu numai îndeplinite, dar și depășite. Rezultatul: planul pe luna ianuarie a fost realizat în proporție de 112,7%, iar productivitatea muncii a crescut cu peste 28% peste cea prevăzută. La depășirea planului au contribuit brigă­zile și echipele de specialitate de pe cele peste 40 de șantiere din cadrul întreprinde­rii. Fruntașii în producție se străduie să îm­bunătățească tehnologia, pentru a grăbi și ieftini lucrările. Un exemplu în această pri­vință îl constituie tov. Vasile Martinescu, responsabilul brigăzii de montori de venti­latoare. Flanșele pentru canalele rotunde de ventilație se confecționau înainte manual. Cu ajutorul dispozitivului conceput de tov. Martinescu, această operație a fost mecani­­ ca l­ucru fruntașa... tată, mărindu-se de 7 ori productivitatea muncii. La șantierul Buftea, echipa de instalații de încălzire, condusă de montorul Constantin Catei, și-a depășit sarcinile lunare de pro­ducție cu 167%. Această echipă constituie pentru ceilalți instalatori de pe șantier un modeil de organizare a locului de muncă. Echipa își pregătește regulat pentru ziua următoare toate materialele și sculele nece­sare. In acest fel au fost înlăturați timpii morți și munca este spornită din prima oră de lucru. Succese deosebite a obținut și echipa de instalații de încălzire centrală a imn­sivnuluii Vasile Köteles, de­­lsa și miteirou­l de locuințe muncitorești Grivița Roșie. Ea își depășește norma cu 104%. Un prețios sprijin pentru executarea la timp a lucrărilor îl dă colectivul atelierului de producție auxiliară al întreprinderii. Nu­meroase șantiere sînt aprovizionate în mare parte cu piese confecționate la acest atelier: console, flanșe, brățări, distribuitoare, colec­toare etc. In curînd va începe confecționa­rea din textolit a diferite robinete, sifoane de scurgere etc. ...și un șantier fruntaș . Era în primele zile din ianuarie. La gru­pul de șantiere nr. 6 al Trustului nr. 3 zi­darii terminaseră construcția blocului C. Peste puțin timp trebuiau să intre în lucru mozaicurii, tencuitorii și tîmplarii. Insă fă­ră încălzirea interioarelor nu puteau înce­pe. Brigada de instalatori condusă de mais­trul Dumitru Petrea a trecut imediat la ac­țiune. La început, brigada a întîmpinat greutăți. Avea de instalat 150 de radiatoare și nu reușea să execute, în ciuda eforturilor de­puse, decît 3 radiatoare zilnic. La consfă­tuirea de producție s-a hotărît ca atelierul să fie mutat chiar în subsolul blocului. Mun­ca s-a ușurat mult, a fost mai bine orga­nizată. Brigada a reușit apoi să instaleze pînă la 8 radiatoare zilnic. In zona­ de 8 februarie, maistrul DiuviAnu Petrea îl anunță cu bucurie pe inginerul Mi­­hăiescu că lucrările au fost terminate cu două zile mai de­vreme. — Noi, tovarășe inginer, ne-am făcut datoria. Tovarășii con­structori vor putea să predea blocul la ter­menul fixat! ■ In urmă cu două luni, pe șantier au venit să se angajeze 14 muncitori necalifi­cați. Au fost repartizați în brigada de elec­tricieni a maistrului Alexandru Schwartz. — Meseria-i frumoasă, tovarăși. Fiți fără grijă, o învățați repede; noi o să vă ajutăm din toate puterile! Și de atunci, după orele de lucru, noii membri ai­ brigăzii își însușesc și cunoștin­țele teoretice predate de tov. Schwartz și de ajutorul său, Nicolae Dumitru. In decurs de o lună, brigada a executat lucrările de ins­talații electrice la blocul B, depășindu-și pla­nul cu 20%. Elevii brigăzii au ajuns să exe­cute lucrări de categorii mijlocii; ei se pre­gătesc să se prezinte în curînd la examenul de calificare. ■ Șeful echipei de instalații sanitare, An­drei Popa, n-a fost mulțumit de prima zi de lucru la blocul D. Se pierduse aproape ju­­­mătate din timp cu transportul pieselor pen­tru a fi asamblate l­a poziția presvăizuită. Frămîntîndu-se, a găsit o soluție. Și-a im­provizat un mic atelier, unde se asamblează piesele în serie pentru mai multe poziții. Acum, instalarea unei coloane de fontă nu mai durează 3 zile, ci numai o zi și jumă­tate. Lucrînd în acest ritm, echipa și-a de­pășit planul lunar cu 100%. ★ Astfel de oameni lucrează pe șantierele întreprinderii de instalații nr. 211. Alături de constructori, ei dau cu toate forțele bătă­lia pentru înălțarea cît mai grabnică a clă­dirilor ce împodobesc orașele patriei noastre. M. NEGREANU Probleme la ordinea zilei pentru Trustul nr. 9 Fără dirijor Multe șantiere ale Trustului de con­strucții nr. 9 se plîng de ritmul nesatisfă­­cător în care se efectuează livrările de ele­mente din beton armat de către Fabrica de prefabricate din Turda. Intr-adevăr, produc­ția în această unitate a rămas cu mult sub nivelul planificat. Una din cauzele principale ale acestei situații o constituie gradul scăzut de meca­nizare a operațiilor la confecționarea pre­fabricatelor. Lipsa elevatorului și a siste­mului mecanic de însilozare a agregatelor, ca și insuficiența podurilor ru­lan­te fac ca aproape 30 de muncitori necesari producției să fie folosiți la manipularea agregatelor, cofrajelor și pieselor. Podul rulant se defectează des, neputînd fi utilizat decît 70% din timpul de funcțio­nare planificat. Dar nu se poate trece la re­pararea lui, căci întreprinderea de ateliere nr. 909 nu a terminat — după luni de zile de la primirea comenzii — celelalte două poduri, care să-l înlocuiască. Din aceeași cauză nu pot fi trimise în reparația nici elec­­tropalanele. Ciururile se strică și ele de la o zi la alta. Nu de mult, a fost pus în funcțiune ciurul definitiv construit la aceeași Între­prindere nr. 909; după 8 ore de lucru s-a defectat. Unele reparații s-ar putea face în cadrul fabricii, ceea ce ar grăbi reintrarea în pro­ducție a utilajelor. Dar atelierul de lacă­­tușerie nu e dotat cu strungul necesar, iar maistrul rom Dreve, în loc să supravegheze lucrul și să îndrume echipele, e nevoit să alerge pe la alte întreprinderi sau ateliere care confecționează sau repară piesele me­canismelor. Fabrica de prefabricate Turda și întreprin­derea de ateliere nr. 909 trag fiecare în partea ei, cum ar face muzicanții dintr-o orchestră fără dirijor. Cel mai mult suferă însă publicul, adică șantierele. Credem că e momentul ca dirijorul — Trustul nr. 9 — să treacă la pupitru. ANDREI VARGA corespondentul „Constructorului“ pentru regiunea Cluj Planificare din birou S-au realizat lucruri bune la întreprinde­rea nr. 902-Ocna Mureșului, dar un lucru esențial încă nu e pus la punct: planifica­rea, defalcarea și repartizarea sarcinilor. Nu rareori vezi oamenii stînd degeaba pe șantier. „Ce să lucrăm ? spun ei. — Nimeni nu ne arată ce și unde !“ Stau nu­­ numai oamenii, ci și utilajele. Sînt 7 luni de cînd un­ excavator zace în­­t­r-un colț al șantierului, înfundîndu-se tot mai rău în pămînt. Chiria se adună, dar tov. Roman Grozav, care se ocupă de pro­blema mecanizării, stă cu mîinile în sîn. Șantierul a dat bătălia pentru punerea în funcțiune a centralei termice. Conducerea a uitat însă un „amănunt“: racordarea insta­lației electrice — lucrare ce ar fi durat toc­mai bine două zile. Situația durează de peste două luni; nicii beneficiarul, nici șantierul nu primesc, din această pricină, curent su­ficient. Serviciul planificării în frunte cu tov. Ni­­coară, s-a închis în birou, uitînd terenul. La fel și normatorii, inginerul-șef Mircea Ionescu ar trebui să se aducă aminte acestora, ca și șefului de șantier, ce înseamnă organizarea și planifi­carea producției. Și n-ar strica deloc ca el însuși să-și amintească mai des de acest lucru. ERNEST KOSTA corespondent Lucrări de construcții în întreprinderile industriei grele Munca pulsează din plin in puternicul centru metalurgic a­l țării — Reșița. Coșurile inalte ale uzinelor revarsă necontenit va­luri de fum, noaptea, cerul e înroșit de flă­cările furnalelor. Aici, în inima uriașului Combinat meta­lurgic, lucrează și întreprinderea de cons­trucții n­r. 121. Clăjdu­riile industrialie pe care le executăm vor ajute la sporirea simțitoa­re a capacității de producție. Colectivul nostru se mîndrește cu realiză­rile din 1954, cînd și-a îndeplinit planul de lucrări pentru metalurgie în proporție de 102,6% ca antrepriză generală și 100,2% prin forțe proprii. Iată calcule grăitoare: s-au turnat 3550 mc betoane simple și 4230 mc betoane armate monolite, s-au montat 204 mc elemente prefabricate din beton ar­mat și 960 tone de construcții metalice. Acum, în ultimul an al cincinalului, noi avem sarcina de a termina și da în folo­sință toate obiectivele începute în anii pre­cedenți. Este, deci, nevoie să concentrăm toate eforturile, să valorificăm toate posi­bilitățile, toate rezervele interne pentru a realiza planul, pentru a respecta termenele stabilite. Măsuri au și fost luate în această pri­vință. S-au Întocmit pentru fiecare obiect grafice de lucrări, avîndu-se în vedere pro­cesele tehnologice și datele de execuție pre­văzute în plan. Cunoaștem, de asemenea, precis care este necesarul de forță de man­­că, materiale, utilaje și mijloace de trans­port. Atenția noastră se îndreaptă acum spre extinderea metodelor înaintate de lu­cru, potrivite cu specificul lucrărilor, spre crearea condițiilor tehnico-organizatorice necesare pentru îndeplinirea și depășirea planului la fiecare loc de muncă. Au fost luate, de pildă, măsuri care să asigure un ritm intens de lucru și in timpul iernii, mai ales la betonări și montaj — paralel cu măsurile pentru amenajarea de iarnă a gru­purilor sociale. Serviciile producției și pla­nificării efectuează un perm­anent control pe linie tehnico-organizatorica, rezisîind greutățile ce trebuie înlăturate. Conștienți de însemnătatea muncii lor în dezvoltarea industriei grele, constructorii înscriu victorie după victorie în­ lupta pen­tru îndeplinirea planului. Cei 50 de lăcătuși­­montori din brigada condusă de Francisc Plesnicek aplică metoda de lucru în lanț la montajul construcțiilor metalice, depă­­șindu-și norma cu 39%. Ca și ei, zidarii șamotori din brigada lui Anton Makov execută lucrări de bună calitate; aplicînd metoda Orlov la zidăria de șamotă, ei reu­șesc să-și îndeplinească norma în propor­ție de 267%. Depășirea planului la turnarea betoanelor monolite se datorește muncii avîntate a brigăzii de fierari-betoniști a lui Dumitru Tomescu, brigăzii de dulgheri a lui I. Suiogan și brigăzii de betoniști a lui Gavriil Filipp care realizează 12-87% peste normă. Noi suntem­ h­otărîți să generalizăm și să sporim aceste succese. FRANCISC CORONI directorul întreprinderii de construcții nr. 121-Reșița La un atelier Colectivul atelierelor de reparații din Deva ale Trustului de construcții nr. 4 desfășoa­ră o muncă rodnică. încă din prima lună a anului, atelierele au terminat reparațiile medii și capitale la 9 autoveh­icun­e. Dintre acestea, o autobascu­lantă ZIS fusese propusă pentru reformă. La efectuarea lucrărilor s-au evidențiat meca­nicii auto Bernard Dezideriu și Gheorghe Marcus, tapițerul Martin Gombo, vulcaniza­­torul Octavian Munțiu, sudorul Mihai Cion­­ca și alții. Atelierele de strungărie și sudură a­u contribuit din pliin la efectuarea repara­țiilor. Aici se execută construcții metalice auto, se strunjesc pistoane, se șlefuiesc ci­lindri, se confecționează roți dințate, cruci cardanice etc. Fruntași sînt strungarii­ate­ de reparații Jan Horváth, Dumitru Ziller și Liviu Gas­­par, lăcătușii Alexandru Sebestyen și Aurel Popescu, ca și sudorul Francisc Bartha. Valorificare­a deșeurilor este o preocupare de seamă a colectivului. Electricianul A­­lexandru Kohn a observat că atelierul duce lipsă de rotoare. Din deșeuri de badietită provenite de la cutii vechi de acumulatori, el a confecționat cîteva rotoare de probă. A realizat apoi altele, cu aspectul și calitatea îmbunătățite. Acum, în atelier se folosesc numai aceste rotoare. Tot Alexandru Kohn toarnă plăci, capace, borne și ieșitori de acumulatori. El a reușit să toarne pînă la 2500 de plăci lunar. In atelier se confecțio­nează și burdufuri de cauciuc pentru frîne, iar din deșeurile de aluminiu se toarnă mi­nere pentru uși. Eforturi sporite pe șantierele agricole • F­a­ță de anul trecut, valtumul lucrărilor pe șantierele agricole ale Trustului de con­strucții nr. 17 s-a mărit în 1955 de două ori. Pentru a pu­tea face față sarcinilor sporite, conducerea trustului măsuri tehnico-organizatorice a luat unele menite să intensifice executarea lucrărilor. Sectoarele de construcții agricole au fost regrupate, avîndu-se în vedere posibilitățile de apro­vizionare cu materiale pe calea ferată și șosele. Pentru a rezolva problema lipsei de că­rămizi în aceste sectoare, se vor folosi la maximum resursele locale de materiale. Pe lingă șantierele G.A.S.-urilor și S.M.T.-uri­lor se vor amenaja cuptoare de câmp. Ast­fel necesarul de cărămizi va fi acoperit în proporție de 70%. La G.A.S. „Justin Geor­­gescu", G.A.S. „Iosif Clișci" și S.M.I.­­Măcsimeni s-au și amenajat cuptoarele și șoproapele pentru confecționarea a peste 800.000 d­e cărămizi. De­­ asemenea, la balas­tiera Doaga se va organiza un atelier de prefabricate unde se vor confecționa anual circa 3 milioane bucăți de blocuri tip Kres­­tiaoin, din beton simplu, care vor fi folo­site ca înlocuitor al cărămizii. Atelierul de tîmplărie al trustului își va spori capacitatea de producție, astfel ca să poată execute 20% din piesele de tîm­plărie necesare construcțiilor agricole. Pînă acum s-au și confecționat 1000 mii d­e uși, ferestre, tocuri de uși etc. Pentru ca utilajele de construcții să lu­creze din plin, se organizează în prezent două ateliere mobile, care vor avea sar­cina reparării mașinilor și dispozitivelor folosite pe șantierele agricole. • Pe șantierul S.M.T.-Țăurdărei a­l Trustu­lui nr. 3 lucrările de construcții continuă cu intensitate. Colectivul șantierului a reușit în anul trecut să dea în folosință 29 obiective, printre care locuințe pentru familiști, o clădire pentru grupul soci­a­l, magazii și remize pentru adăpostilrea mașinilor și uneltelor agricole ale S.M.T.-ului. In această lună se vor termina clădirea locuinței colective și 2 remize pentru com­­bain­e și batoze. De curînd a început o nouă construcție: clubul pentru muncitorii S.M.T.­­ului. Bătălia pentru realizarea planului pe primul trimestru se desfășoară cu succe­s. Astfel, în luna ianuarie planul șantieru­lui ,a fost d­epă­șit cu 30%, iar 16 februarie — cu 100%. Tov. Grigore Marin, directorul Fabricii de ciment București, se arată și el „hîtru bun de glume“ — cum spune poetul. Și aceasta nu e rău, înseamnă că i-a revenit veselia și a putut privi criticile noastre cu inimă deschisă. In urma materialului nostru pu­blicat în nr. 263 din 29 ianuarie a. c. tov. Grigore Marin ne-a trimis un răspuns foarte spiritual, în care arată, printre altele, uneia măsuri luate pentru îndreptarea lipsurilor: vagonetele stricate au fost scoase din carieră și date la reparat; locomotorul „Deutz“ va fi pus în funcțiune; se va monta o linie de covil pe traverse de beton; tabloul elec­tric de la atelierul de sudură va fi pus la punct etc. Insușindu-și criticile aduse prin materia­lul „Ce-am văzut pe șantierul I.L.L. Baia Mare“, publicat în nr. 264 din 5 februarie a. c„ conducerea întreprinderii de construc­ții nr. 905 ne comunică măsurile luate: a fost întărită conducerea șant­erului, mate­rialele au fost depozitate mai rațional, s-a schimbat sursa de aprovizionare cu nisip, a fost pusă în funcțiune centrala de beton și s-au completat planșeele peste subsol. De a­­semenea, inginerul-șef al întreprinderii a intensificat controlul șantierului.­­· „Ii mulțumim lui Ilie Mistrie pentru a­­jutorul dat“ — ne scrie conducerea între­prinderii de construcții nr. 601-Craiova, ca răspuns la articolul­­ „Ilie Mistrie vede și scrie“, apărut în nr. 265 din 12 februarie a. c. Printre măsurile de îndreptare luate semnalăm: mecanic­ul-șef al întreprinderii se va ocupa direct de folosirea utilajelor pe șantierul I.L.L.­Craiova; pe șantier au fost aduși încă 4 ziduri de calificare supe­rioară, care să asigure dura calitate a lu­crărilor ; s-a îmbunătățit gospodărirea ma­terialelor ; au fost revizuite măsurile de protecția muncii;­­ s-a trecut la organizarea lucrului în brigăzi. Pentru deficiențele scoa­se la iveală în articol au fost sancționați șeful șantierului, contabilul-șef, normatoru­l și maistrul. ★

Next