Constructorul, septembrie 1955 (Anul 7, nr. 294-297)

1955-09-03 / nr. 294

am— CmMmMu £ Trebuie realizate toate avantajele pe care le oferă executarea zidăriei din blocuri mari • t Urmi din șantierele desemnate petitel experim­entarea executării zidăriei din blocu­­ri mari prefări'Vicate ' es( cel al­ căminului studențisc )din Orașul Stalin. Pe acest șantier, Întreprinderea de construcții nr. 501 a început de curînd așezarea primelor EXerflemete prefabricate — cu goluri ro­tunde verticale „ avind,­­ diametrul , de 13 cm. — varma wigiliMta) îi*e £ 0\ siĂÎ490 kg. Ele sunt Ixicitate fnta«tiei$ile* djg pre­fabricate .Tie* -intrepr­inderii de’ produ­cție anexă nr. M2,r din deșeuri­ ceramice ameste­­cate cu nisip și — ca liant — ciment. Pe șarotier, principalele operații sînt me­­canizate.­ Astfel,­■ psipíi anea mortarului se face cu malaxoarele, iar transportul tuturor materialelor i­­a­ Jijcu­­rile de muscă,­, inclusiv ridicarea ș­i transportul blocurilor pe orizon­tală și verticală, se face cu ajutorul unei macarale-turn BRSM-3, condusă cu mare îndemânare de mecanicul Petre Éilu și­ de ajutorul său, Constantin Ion. Pînă în pre­zent, macaraua n-a avut încă nici o între­rupere­ neplanificată, funcționînd cu întreaga ei capacitate de lucru. La așezarea și montarea blocurilor lucrea­ză echipa maistrului zidar­ Andrei Krenbutz, din care fac parte zidarul Miron Lăzău, dulgherii Simion Breckner și Ernest Duss. In cadrul echipei muznca este judicios orga­nizată. Un muncitor deservește echipa cu mortarul’­ necesar,, din cupele aduse de ma­cara, și toarnă beton în rosturile dintre blocu­ri. ’ Alți trei oameni din echipă fixează blocurile după orizontală și verticală, fac­ legăturile armăturilor, aștern mortarul etc. La aceste operații, ei folosesc o serie de diapozitive de mică mecanizare. La montarea blocurilor de zidărie munca dulgherilor a fost complet eliminată, întru­­cît în loc de schele obișnuite echipa între­­buinnțeasă s chele „tip masă“ — o inovație a maistrului șef de șantier Ioan Foot. Schelele sînt confecționate în diferite mări­mi, pentru camere și pentru coridoare. Ele nu se demontează, ci sunt mutate dinttr-un loc în altul cu ajutorul macaralei, econo­­m­­ii și AlAs­e >astfel * cheresteaua și munca­­ dulgh­ator. * Externarea zidăriei din blocuri mari de beton s-a dovedit chiar din primele zile a fi de mare productivitate față de zidăria din cărămidă. Totuși, lucrările nu s-au putut desfășura mulțumitor din cauză că locurile­­ de muncă n-au fost bine aprovizionate cu m­ateriaje și, în primul rînd, cu blocuri prefab­ricate.­­ Potrivit planului operativ, echipa ar fi trebui să atace lucrarea ridicînd mai întiîi zidul exterior, apoi cele două ziduri ale coridoarelor și, în fine, zidurile despărți­toare. Acest plan nu a putut fi însă realizat, în­trucît atelierul de prefabricate n-a livrat șantierului piesele asortate după tipuri, con­­form proiectului., a turnat numai piese care se montează im­prima asiză, lăsînd com­­­­pjet neaprovizionate asiza a 2-a și a 3-a. In felul acesta constructorii au fost nevoiți să schimbe planul inițial, în sensul că au introdus munca în lanț, ridicînd zidurile exterioare, cele despărțitoare și ale corido­rului, pe porțiuni, pînă la înălțimea plan­­șeului, putînd astfel să monteze planșeul fără să mai aștepte ca toată zidăria etaju­­lu 1, să fie ridicată. După părerea construc­­torilor de pe șantier, această metodă se va dovedi, pe­ măsură ce va fi aplicată ordonat, mult mai bună decît cea prevăzută inițial.Livrarea neritmică și în dimensiuni ne­­corespunzătoare a pieselor prefabricate a avut și un alt inconvenient asupra mersu­lui lucrărilor. Echipa nu a putut realiza pro­ductivitatea înaltă ce era de așteptat. De pildă, s-a dovedit că un bloc poate fi mon­tat în n­umai 6 minute, iar o echipă de 4 oameni poate să monteze într-o zi, fără a­­ depune un efort deosebit/ 34 de blocuri, executînd o zidărie corespunzînd­­ unei­­ can­­tități de 9.000 cărămizi — la așezarea1 că­­rora ar fi nevoie de 6 zidari și 5 mun­­citori necalificați.­ Echipa condusă de mais­trul, Andrei Grenbutz și-a luat angajamen­tul de a așeza zilnic 34 blocuri, în momen­tul în care atelierul de prefabricate va livra­ piese­, în cantități suficiente. Angajamentul nu a putut fi îndeplinit, montîndu-se pe zi numai cîte 20 de blocuri. Primele rezultate arată clar avantajele substanțiale ale zidăriei din blocuri mari prefabricate față de zidăria din cărămidă. Pe lângă economia de cărămizi se fac mari economii de manoperă, mortar etc. și se reduce simțitor timpul de execuție a lucră­rilor, întreprinderea de prefabricate nr. 512, conducerea întreprinderii de construcții nr. 501 și cea a Trustului nr. 5 au datoria să asigure condiții optime pentru desfășurarea lucrărilor pe acest șantier, unde se fac ex­periențe ale căror concluzii și rezultate tre­buie să servească drept bază, pentru extin­derea folosirii blocurilor mari prefabricate din beton. S. MAXIMILIAN corespondentul „Constructorului“ pentru regiunea Stalin PREOCUPAREA MAIȘTRILOR Maistrul Stere Ravaș studiază cu pasiu­ne problemele tehnice. El este adonat la revista „Șttiimță și teh­nică“ și la gazeta „Tehnica nouă". In bi­blioteca sa personală și-au găsit de mult locul potrivit, num­eroase manuale, cărți și [broșuri termice: ' ’ ’ Istoria formării bibliotecii sale este strâns legată d­e activitatea sa ca maistru. A în­ceput prin ainul 1947, cînd terminase școala de­ maiștri­ lăcătuși. Pînă atunci, ca mun­citor ,își închipuise că nu mai are ce în­văța în meseria sa. Școala i-a deschis insă orizonturi noi. S-au ivit probleme pe care nu le cunoștea înainte. După absolvire, Stere Răvaș și-a dat seama că nu se poate rezuma la cunoștințele căpătate la cursuri. Mereu se ivește ceva nou, atâtea și atâtea probleme practice își au soluția descrisă în cărți, broșuri și reviste. Și așa, din an în an, biblioteca sa per­sonală s-a îmbogățit. Cum se reflectă aptitudinea pentru stu­diu a maistrului Stere Răvaș în munca sa de zi­­ cu zi la atelierul de lăcătușerie al Intreprindierii de producție anexă nr. 185, pe ca­re-l conduce ? Din „Cuvîntul maiștrilor“ a învățat cum să organizeze mai bine munca. A alcătuit noi formații de lucru, du­pă modelul arătat la aceasta carte; un șef de echipă de ca­tegoria a VII-a, doi muncitori de categoria a V-a și două ajutoare de categoria a 1I-a sau a IlI-a. Ech­ipa și-a­ mărit productivi­tatea muncii cu 50 la sută, deoarece ope­rațiile. Mărunte ,erau acum executate de a­­jutoare, nu de muncitorii cu o calificare superioară. Totodată a fost înlesnită, pre­gătirea noilor cadre calificate. Lucrînd e­­fectiv un an de zile, în cadrul echipei, tî­­nărul muncitor își poate însuși practic a­­pro­ape toate operațiile specifice meseriei, ajungând cu calificarea pînă la categoria a VI-a. Astfel, în doi ani, 40 de muncitori din atelier s-au calificat î­n meseria de lă­­cătuș. Urmărind număr cu număr gazeta „Teh­nica nouă“ maistrul Stere Ravaș învață noi metode de lucru. Așa și-a însușit el de pildă, metodă șarblonării pieselor, prin a cărei aplicare productivitatea muncii la con­fecționarea pieselor a crescut cu 150 la sută și calitatea acestora s-a îmbunătățit, cu mult față de prelucrarea manuală. Un­­i­rticol, tradus dintr-o revistă sovie­tică i-a făcut cunoscut procedeul de înlo­cuire a mituirii prin sudura electrică, l-a introdus în ci­frul a­taierului, mărind­ pro­ductivitatea muncii cu peste 100 la sută. Tot din studierea manualelor, cărților, bro­șurilor și revistelor tehnice el se inspiră cum să confecționeze diferite dispozitive care îmbunătățesc procesul de p­oduatrie. Astfel a construit un dispozitiv pentru con­fecționarea mufelor Panzer și un altul pentru îndoirea tablelor la presă. în pre­zent, Stere Ravaș studiază și experi­mentează construirea altor dispozitive care vor mări cu mult neaductivitatea muncii. "k Tot în anii democrației populare a de­venit maistru și Vladimir Cobac. El este astăzi, în cadrul întreprinderii nr. 181, șe­ful șantierului de instalații de la Combi­natul poligrafic Casa Scânteii „I. V. Stalin“. Un prețios ajutor pentru ducerea la bun sfîrșit a lucrărilor a găsit maistrul Cobac în studierea cărților și revistelor tehr.kv. El posedă acum în biblioteca sa personală, in afară de reviste și broșuri, zeci de vo­lume de specialitate.. Una dintre problemele soluționate a fost identificarea firelor de telefon, telefon, și de comenzi de la distanță pentru ventilații; durata acestei operații a fost redusă cu 70 la sută printr-un procedeu extras dintr-o carte sovietică de specialitate. Tot din do­cumenta­ț­ia sovietică, maistrul a adoptat un nou sistem de montare a tuburilor Berg­mann: instalatorul nu mai este nevoit să-l aștepte pe zidar al înaintarea lucrării, ci continuă p­remontare a tuburilor, care sunt apoi fixate pe întregul traseu al zidului-Maistrul Vladimir Cobac educă dragostea d­e studiu și în alți maiștri din cadrul în­treprinderii. Urmândd-i povara, un colectiv de inovatori a confecționat un dispozitiv pentru sudura electrică a conductorilor de alu­midiiu. înainte, prinderea conductorilor carp la cap se făcea prin sudură autogenă sau cu cleme. De asemenea, maistrul Cobac­­e ocupă îndeaproape de inițierea muncitorilor în problemele tehnice noi. Cînd sunt de exe­cutat lucrări care necesită cunoștințe teh­nice superioare, el adună întregiri colectiv al șantierului și explică amănunțit fiecare operație în parte. In acest fel se evită exe­cutarea greșită a lucrărilor. Nu de mult, maistrul le-a vorbit muncitorilor despre conexiunea aparatelor de măsură, protecție și avertizare la posturile de înaltă ten­siune. TAT ■ In dese­rtaduri, seara, maistrul Mihai Drigă își transformă masa în birou, aco­perind-o cu diferite cărți, schițe decupate din manuale și alte desene. Intr-un colț al camerei poți zări biblio­teca;­ ea conține în prezent 100 de cărți și broșuri tehnice. După ordinea așezării volumelor în rafturi se poate deduce că maistrul studiază planificat. Acum i-a venit fundul cărții „Aparataje electrice“. Variate sunt problemele tehnice însușite în urma unor lungi seri de studiu, și roa­dele se văd în felul cum maistrul lucrează pe șantierul Centrului de producție cinema­tografică d­e la Bu­ftea. Mult i-a fost de folos cartea „Indicator de metode sovie­tice în industrie“. De pildă, din această carte a învățat să aplice metoda sudurii barelor de aluminiu can la chd, fără a mai introduce eclise cu șuruburi — care, pe lângă că îngreunează procesul tehnolo­gic, măresc și prețul de cost al manoperei. Etanșei­zarea­ cablurilor de telecomandă se face acum prin cleme de presiune, care nu stingheresc cu nimic circulația uleiurir, — fără a se mai întrebuința maneoane cosi­torite. Ce-i , frământă în prezent pe maistrul Dincă ? Multe probleme tehnice, care nece­sită un timp mai îndelungat de studiu. Insă unora le acordă o deosebită atenție. Acum se ocupă de construirea unui dispozitiv pentru pozarea cablurilor subterane și a unei mașini cu bac și cuțit universal pen­tru filetarea și tăierea tuburilor LP­E. Di­ferite prospecte și cărți tehnice sovietice­­I oferă materialul documentar pemtr­u reali­zarea unui aparat de control al încălzirii conductorului electric Cel de care v-am­ vorbit — trei oameni «de la Trustul d­e instalații nr. 18 — stnt simpli muncitori, ajunși pe o treaptă su­perioară a profesiunii. Numai lor e mai obișnuită cu cleștele decît pre­ot­ul, o­chii le-au stat mai mult în spatele ochela­rilor de sudură decît în fața cărții. Dar mintea lor e veșnic cercetătoare și faima-l îndeamnă la acele realizări care dau mân­dria iscusinții. In toată puterea virstei, au redevenit elevi. Citesc — și nu ca să uite după o clipă, ci citesc temeinic, cu creionul și cu caietul de notițe alături, ca să le ră­mână ceva. Oare cine mai poate azi, cînd nici n-ai cum ,să mai cuprinzi avântul teh­nicii, să rămână în haina strictă a celor învățate în anii de ucenicie ? Și­ apoi, mai e un lucru, de care ei țin seama mai presus de toate: stnt maiștri, sunt cei chemați să d­ea viață jos, în pro­ducție, progresului tehnic. M. NEGREANU ★ ■!!IH!IIHililW!!!H!il!!fini IMCMHR Rl!l:ill!ii)!:i!BI'imi!IIB!!iBIIMliai|IUI|l!B!IIIB!l!!H!ll!nilU!!l!HlinilillB!i[iS!!i[li;,;:3Iii:;iffii:j[Bll>!!ail|l 1 E'KHIHÜW' Corespondenții cer ca... ...la șantierul nr. 401 al Trustului nr. 4-Hunedoara să se ia măsuri pentru curmarea risipei de materiale la lotul spitalului de boli contagioase. In pre­zent, cazanul de topit bitum e încăl­zit cu scînduri provenite din decofrare, și care ar putea fi refolosite, în vreme ce deșeurile inutilizabile sunt risipite în tot locul. Tot aici, cărămizile sînt descărcate fără grijă, distrugîndu-se la bună parte. (G. BABUȚ). ...maistrul Gavrilă Almajan să ajute mai temeinicii brigada de tineret de pe șantierul Fundeni al Trustului nr. 3 și să nu refuze a-i împărtăși experiența sa. De asemenea, el trebuie să contri­buie la înlăturarea deficiențelor ce în­greunează aprovizionarea cu materiale. (CONSTANTIN GRADWARU). ...conducerea carierelor de piatră și nisip ale Trustului nr. 4 să trimită la reparație, în mod eșalonat, vagonetele. In condițiile actuale, transportul nisipu­lui se face cu eforturi fizice mări și crează pericolul de accidente. (B. GRA­­ȚIAN). Mașină de împletit sâr­mă Participând la o consfătuire de producție la Trustul nr. 3­ București, șeful atelierului de construcții metalice, Dumitru Florescu, a aflat despre greutățile pe care le întîm­­pină șantierele în aprovizionarea cu sîrmă împletită necesară la confecționarea gri­lajelor metalice, a ramelor de ventilații etc. împreună cu maiștrii Ion Șerban și Pe­tre Dumitrescu, șeful de atelier a studiat posibilitatea de a construi cu mijloace proprii o mașină de împletit sîrmă. O bună par­te din piesele necesare au fost alese și recondiționate din cele vechi, aflate în grămezile de deșeuri. Altele au fost con­fecționate în atelier. După cîteva săptămîni de străduință, mașina funcționa, acționată de un motor electric de 3 kW, executînd orice fel de împletituri de sîrmă. Noua mașină, la care lucrează un singur om, poate să confecționeze în 8 ore 20—60 mp plasă de sîrmă. Pînă acum au fost livrați șantierelor, cu un preț mai mic decît cel curent, circa 400 mp de sîrmă împletită, iar pentru ne­voile atelierului a fost reținută o altă can­titate de 400 mp. Calculîndu-se capacitatea de producție la 8 ore a mașinii, s-a constatat că ea reali­zează lunar o economie de 8000 lei. Un exemplar rar De cînd mă știu, am umblat în lungul și latul țării, pe șantiere și în fabrici, și-am văzut fel de fel de oameni. Cre­deam că-i cunosc mai bine pe toți. Iată că mi-a fost dat să aflu însă de curînd unul la șantierul S.M.T.­Șen­­dreni — cum n-am mai întilnit și nici n-aș vrea să mai intilnesc altul ca el. Il cheamă Marcel Marcovici și e șeful șantierului­ înalt și solid ca un boxer de categorie grea. Pe șantierul pe care-l conduce treaba nu prea merge bine, mai ales in ce privește condi­țiile de trai ale oamenilor. Dormitoa­rele sunt murdare; la cantină mâncarea slabă (nu pentru el). De altfel nici nu-l interesează dacă muncitorii sunt nemulțumiți. Principalul e că e mul­țumit el, fiindcă i se prepară muncare separată. Unii spun că alimentele ar fi luate din rația muncitorilor. Lasă-l să zică ! Nu prea se sinchisește de gura lumii. Și apoi celor care deschid gura se pricepe el să le-o închidă. Asta poate s-o confirme și tov. Du­mitru Stan, șeful serviciului adminis­trativ al întreprinderii de construcții nr. 202-Galați. Era o consfătuire de producție pe întreprindere. Tov. Du­mitru Stan a „îndrăznit" să-l critice pe Marcel Marcovici pentru lipsurile amintite. Răspunsul la critică nu i-a dat Marcovici imediat, ci mai tîrziu, adică în pauză cînd... l-a luat la bă­taie pe tov. Dumitru Stan. Autentic huligan ! De asta ziceam la început: n-am mai întilnit asemenea „exemplar", dar nici n-aș mai vrea să întîlnesc vreo­dată. PETRE LUNCAN iman I­fefüMz vede Achte Ce nu poate fi trecut cu vederea Ei, iată-mă iarăși printre constructorii Halelor Obor din Capitală... De astă dată, mi-am zis că musai trebuie să dau o raită și pe la grupul social, să­­ văd cum merg treburile pe la cantina și dormitoarele șantierului. Stăm nehotărît, pe unde să m-a bat mai vnu­i. Era tocmai cumpăna zilei, cînd muncitorii primeau după cîteva ore de lucru. Din sala de mese ieșea un puști, de bună seamă d­rac în ale zidăriei, judecind după salopeta împestrițată de var. Mușca cu poftă din­tr-o prăjitură. L-am întrebat cum se gătește și se mă­­n­î­ncă la ei și dacă sunt mul­țumiți. S-a uitat la mine, mi-a arătat un boț din co­letul ce-i mai rămăsese Și-a grăit, săltind din umeri. — După cum vedeți... Mai târziu, după ce am văzut toate cele, condus de gestionarul cantinei, pe nu­me Popovici, m-am gândit că aici se găsesc — luate la un loc — un restaurant și o spițerie. Așa de bine și de curat sunt hrăniți oamenii de pe șantier. Și, cum plecam către dormitoare, această impresie gindeam că are să se întregească, să-mi arate grija mai-marilor de aici față de viața constructorilor halelor. Dar, vai ! Să nu te duci cu sacul la pomul lău­dat... Se vede treaba că cei din conducerea întreprinderii nr. 101, cînd vin pe-aici, uită să se intereseze și de viața constructorilor, de felul cum trăiesc ei. Altfel, ei ar pu­tea să vadă cearșafurile ne­schimbate de peste o lună, tavanele coșcovite, acoperișu­rile nereparate. Cred că ni­mănui din conducerea între­prinderii nu i-ar veni bine să doarmă aici în perioadele cînd dormitoarele nu sunt dezinfectate... Cel puțin așa­­mi spunea o tî­nără zidăriță. Cînd e vorba de a asigura oamenilor noștri condiții mai bune de viață, nici un efort nu-i prea mare. Așa că, "to­varășe director Füllöp, ai cuvintul I ★ Constructorii de la șan­tierul ,,Zorile"-Jilava au des­tul spațiu de cazare. Șase dormitoare mari stau alinia­te in preajma șantierului. M-a întîmpinat aici Floa­rea Niță, o bătrînică simpa­tică ce se îngrijește ca în dormitoare oamenii să aibă o odihnă ca lumea. Cînd a aflat cine sînt, mi-a zis re­pede, pe neocolite: — Vine iarna, maică, și noi nu prea sîntem pregă­tiți. Iacă, odăile astea se cer tencuite, spoite, puse în rîn­­duială — ce mai calea­ va­­lea... M-am uitat peste tot.. Se putea înțelege că dormitoa­rele n-au mai fost dezinfec­tate de mult. Dintr-o gaură din colț, doi ochi luceau că­tre noi. ..Un chiț-chiț“ — mă lămuri bătrinica. Fiecare dormitor in parte — cîte o sută de metri pătrați — are rețea de lumină electrică. Pe linie — un singur bec. Nu știu cum e chip să ci­tească, seara, oamenii la lu­mina asta „oarbă". Pe jos, coji de pepene, aruncate la intimplare. Femeia mi-a prins privirea. — E unul, Sile Tartacot, mecanic, care nu știe cum să ne dea de lucru, de zic că par­că-i certat Cu cură­țenia... Am trecut apoi pe la spă­lător. Un om stătea lingă un jgheab, in fața unuia din cele zece robinete defecte. L-am întrebat: .,Ce e, fra­te, faci baie la picioare ." Omul m-a fixat nedumerit: „Nu, mă spăl pe mîini...“ Pe marginea jgheabului, apa curgea, in voie peste picioa­rele sale... Nu știu ce-o fi spun­ nici tov. Mihalache, președintele comitetului sindical. După cite aflu, întîmplător tot el e și gosp­odorul șantierului... La cantină se servea ma­sa de seară. Intru în vorbă cu un constructor. Aștepta de un sfert de ceas să mă­­nînce, cu coatele rezemate de fața de masă murdară. „Nu-mi aduci, tovarășă ospă­tară .“ Valeria Dumitrașcu mai să-l străpungă. .,Dacă-ți place, sa uite la el !" și se îndreaptă către cealaltă ospă­tară, Aurelia Mușat, care — după roșeața obrajilor — se vedea că și ea repezise vre­un muncitor. In cantină e semiîntuneric. Nu există becuri și, în plus — e un aer stătut. Omul de rngă­mine strîmbă din nas — poate și de asta, și de fier­tura pe care o are în față. Mă interesez din cine e compusă comisia de cantină și dacă ființează. Comisie ? .­. Nu se cunoaște un aseme­nea colectiv. Munca o duce, de unul singur, zidarul Petre Marianciuc. Om gospodar și fruntaș în producție, dar nu poate dovedi cu sarcinile. Norocul acestor șefi de aici o fi, pe semne, acela că-s la oarecare distanță de oraș, iar altor șefi mai mari de la trust sau de la comi­tetul sindical regional le-o fi venind greu să-ntindă pasul până la „Zorile". Alt­minteri, eu nu-mi pot expli­ca racilele care-s pe șantier, ILIE MISTRIE Nici o îngăduință față de Recoltele bogate pe care le-au obținut muncitorii de la gospodăriile­ anexe ale Trus­­tului de construcții nr. 1 ar putea aduce o serioasă contribuție la îmbunătățirea hra­nei servită la cantinele de pe șantiere. Stră­daniile harnicilor muncitori de la gospodă­riile-anexe sînt însă zădărnicite de către cei care au menirea să gospodărească produsele recoltate. Astfel, conducerea administrativă a gospo­­dăriilor-anexe ale întreprinderii de construcții nr. 30 nu a făcut nimic pînă în prezent pentru conservarea legumelor și zarzavatu­rilor în vederea iernii. Recoltarea roșiilor este în toi, dar la gospodăria-anexă de la Țigănești nu s-a luat încă nici o măsură pentru prepararea bulionului; din aceleași motive la gospodăria-anexă de la Afumați s-au stricat peste 1500 kg de roșii. O can­titate însemnată de castraveți au fost lăsați să se strice pe cîmp, deoarece nu s-au luat măsuri din timp pentru conservarea lor La gospodăria-anexă de la Afumați s-au mai stricat peste 3000 kgr. de varză pe care nimeni nu s-a îngrijit s-o trimită la timp la cantine, iar la cantina de la Ro­șiori o însemnată cantitate de zarzavat — care fusese trimisă peste nevoile șantieru­lui — s-a veștejit. Toate aceste lipsuri grave oglindesc bi­rocratismul și nepăsarea în care se complac cei din conducerea gospodării­lor­ anexe. A­­tît tov. Nemigeanu cît și tov. Brender, sînt buni planificatori... din birou. Despre fap­tele lor vorbesc cele arătate mai sus, iar­ risipitorii avutului obștesc besc butoaiele pentru conservarea murături­lor care pînă la această dată nu au fost încă reparate și recondiționate, vorbesc alimen­­tele ce s-au alterat chiar în magazia de la sediul administrației gospodăriilor-anexe, vorbește însăși necunoașterea situației de pe teren. Planul făcut pentru prepararea bu­lionului la gospodăria-anexă Țigănești­, dacă va mai fi ținut în sertar cîtva timp va fi bun doar de aruncat ca și roșiile de aici care în cîteva zile nu vor mai putea fi folosite. Lipsa de interes față de gospodăriile­­anexe pornește chiar de la directorul între­prinderii nr. 30, tov. G. Schwartz, care pînă acum 5 zile nici măcar nu știa unde se află gospodăriile­ anexe ale întreprinderii. El s-a mulțumit să ceară un plan de măsuri din partea administrației gospodăriilor, fără să controleze însă executarea celor prevăzute în plan. Conducerea Trustului de construcții nr. 1 are datoria să pună capăt imediat acestei si­­tuații. Să se știe în mod precis cine răs­punde de gospodăria-anexă de la Țigănești, cine răspunde de cea de la Afumați și să fie trași la răspundere cu toată severitatea cei care, înfundați în hîrțoage, lasă să se iro­sească recoltele ce trebuie să asigure apro­vizionarea cantinelor pe timpul iernii. Și comitetul sindical al Întreprinderii nr. 30 trebuie să se preocupe îndeaproape de felul în care sînt administrate gospodăriile­ anexe. Timpul nu este încă trecut pentru a se pune ordine în această problemă. T. NEAGU ll!!BII!nil!II!!IHIIII9­!mn!!!MI!IMI!!H!IHl­ll HIIHffl BIIIIBiP! O PROBLEMĂ ÎNCĂ NE STUDIATĂ CARE ESTE CEA MAI RAȚIONALĂ METODĂ DE EXECUTARE A ZIDĂRIEI DIN BLOCURI MICI DE BETON? ■­­ « Folosirea înlocuitorilor de cărămidă ia o tot mai mare extindere pe șantierele noas­tre. Aceasta înlătură multe dificultăți în aprovizionare și fu­iș­ să­­ crească produc­tivitatea muncii zidarilor. Se naște însă o problemă — care n-a fost studiată și r­ezolva îa" decît" pe plan lo­cal, și adesea în mod ne­­s­tisfăcător. Și .«mumne** p­oate fi executat apryfinaj d­e blocuri mici fle­^tenor d­upă aceleași metode ca și zidaria din cărămidă, sau e necesăit M­. m­odificate c­a o­ganizarii muncii și a-, RIO-, c­oleelor de lucru , 1 * ’ . *” ' 'Prezentam?- mai jos un studiu comparativ asupra m­e­­odelor­ de execuție , a zi­dăriei din blocuri de be­­ten­ la construcția locuințe­lor și scladirilor-social-cultu­­rile de.. pe­ unele șantiere ale Trustului nr.­ 7-Petro­­șani, ale întreprinderilor nr. 8­2-Tgi -• ■flVm­eș­, 141-Iași, 915-B­aia Maria, 501-Orașul Stalin­.și 202-Galați. Datele au fost­­ culese cu­ ajutorul corespond­enților noștri La­zar Beneș, S. Maximilian, Ovidiu Moșim­schi, Ion Momîrleanu și Constantin Po­­pescu. tit al­ TIPUL DE BLOCURI î Carăetfens'tfale1 ífi Tod­ffferííar* de' carămîdă v­ariază de la o întreprindere la alta,­­ chiar di la un șantier la altul. di La frustul, nr. 7 se lucrează cu blocul 19/19/33 cm, pline, cu­ greutatea de 21 kj . Ele sunt confecționate cu ajutorul un bi apreselor, din beton cu steri] ars de haz d­, măcinat. La 1 mc zidărie sînt necesare 7­ blocuri. '' Ibloc­urile folosite pe șantierele Intreprin­­derii nr. 141 pentru ziduri interioare ai dimensiunile de 25/37,5/19 cm, sînt pre­văzute, cu 4 goluri, au greutatea de 23 kg și­­ rezistența de 6,5 kg / cmp. Pentru legătur se­ execută jumătăți și sferturi de blocuri Materialele utilizate sunt fie agregatele de rîi­, fie cioturile de cărămidă. Atelierele­ întreprinderii nr. 202 produc blocuri tip B, cu goluri mari (pe mese vi­brante) și tip C, cu 3 rînduri de goluri (la vibropresă) — întregi, 3/4 normale și 3/4 înguste. Modulele sînt 19/19/39 cm (tip „Krestianin“) și 25 cm. Greutatea diferă­­ după agregatele folosite: 25 kg la blocurile confecționate cu criblură și nisip, 20 kg la blocurile din deșeuri ceramice (material provenit din demolări). Tipul „Krestia­nin“ este întrebuințat și la întreprinderea nr. 501. Trebuie menționată inițiativa întreprin­derii nr. 802, care a realizat, pentru zidă­riile neportante, blocuri din beton cu rume­guș, de 50/25/12 cm. In afară de rumeguș, în compoziția betonului intră ciment (150 kg/mc), rar pastă (0,22 mc la 1 mc beton) și agregate. In ciuda volumului lor mare, blocurile sunt foarte ușoare — 13 kg — și pot fi mai lesne manipulate. LOCUL DE MUNCĂ In­­ general, condițiile sunt aceleași ca la executarea zidăriei din cărămidă — inclu­siv deficiențele de pe unele șantiere. De obicei, blocurile sunt transportate în contei­­nere — uneori direct de la atelier, ca la întreprinderea nr. 501 — și ridicate cu macaraua. La întreprinderea nr. 905 s-au construit centeinere mari pentru 40 de blocuri, folosindu-se astfel mai bine capa­citatea macaralei. La întreprinderea nr. 202, care nu dis­pune de macarale-turn, blocurile sunt trans­portate la parter cu roaba, iar la etaj cu banda transportoare și apoi cu roabele. Oare aici n-ar fi fost mai rațional să se folosească macarale „Pionier“, conteinere mici și cărucioare Malțev ? Dată fiind productivitatea sporită a mun­cii la zidăria din blocuri, locul de lucru trebuie să fie aprovizionat cu cantități mai mari de înlocuitori. Schela trebuie să fie, deci, încăpătoare și rezistentă. Foarte po­trivită e schela cu panouri din lemn pe popi metalici, folosită la întreprinderea nr. 802 și la șantierul Petrila al Trustului nr. 7 — ori schela de inventar, din lemn, de tip Maksimenko — utilizată la întreprin­derea nr. 202 și la șantierul Institutului a­­gronomic din Iași al întreprinderii nr. 141. O lățime a schelei de 1,80 m asigură su­ficient spațiu de lucru, de circulație și de depozitare. Cu totul nepotrivită este în­să schela improvizată din lemn, de la șantie­rul de locuințe muncitorești al întreprin­derii nr. 141; pentru a respecta normele de protecția muncii, ea nu poate fi încăr­cată decît cu un număr mic de blocuri. Creșterea productivității muncii trebuie avută în vedere și la stabilirea frontului optim de lucru, d­in funcție, bine­înțeles, de efectivul formațiilor. Unei brigăzi cu­­prinzînd 3 formații minime Orlov îi e ne­cesar un front de 37 mc (brigada lui Adal­bert Györfi, de la întreprinderea nr. 501) —43 mc (brigada lui Ștefan Frost, de la Trustul nr. 7) zilnic. La Întreprinderea nr. 202, frontul de lucru zilnic al unei formații este de 6 mc — destul de mic, chiar ți­­nînd seama de mecanizarea redusă a trans­porturilor. ORGANIZAREA MUNCII Acum se ivește problema cea mai difi­cilă. Premizele sunt: 1) blocurile au greu­tatea mare și manipularea lor e mai difi­cilă decît a cărămizilor, trebuind să fie prinse cu ambele mîini; 2) rosturile sînt mai greu de executat, mai ales cele verti­cale, care au înălțime mare; 3) în cazul cînd folosește mistria, zidarul are de exe­cutat unele mînuiri suplimentare. Formația cea mai răspîndită rămîne tot cea „de trei“, după metoda Orlov. Unul din ajutoare întinde mortarul pe zid, ce­lălalt dă blocurile la mînă zidarului, iar acesta le așează, întinde sfoara și mon­tează colțarele. La șantierul de locuințe muncitorești din Iași se lucrează în forma­ție Koroliov (2+3); aici, după ce așează blocul pe patul de mortar, zidarul îi ten­­cuiește fața dinspre blocul ce urmează să-i fie alăturat, asigurînd astfel o legătură ver­ticală plină. La Institutul agronomic din a­­ceeași­ localitate, zidarul, în momentul cînd așează blocul pe stratul de mortar, împin­ge cu el mortarul, pentru a ridica rostul vertical; la acest procedeu se ivește­ însă pericolul ca rostul orizontal să fie curățit complet de mortar (dată fiind împingerea cauzată de greutatea blocului), sau ca cel orizontal să prezinte goluri care să nece­site completări ulterioare cu mistria (așa cum se întîmplă și la șantierul Petrila). Aceste neajunsuri sunt înlăturate în felul cum se lucrează pe șantierele întreprin­derii nr. 202; aici, primul ajutor așează blocul pe traseul zidului, al doilea ajutor îl așterne cu mortar pe pat și pe cap — după cum rîndurile sînt în lung sau în curmeziș, iar zidarul îl prinde cu ambele mîini, îl întoarce cu părțile cu mortar spre rîndul inferior și spre blocul așezat ante­rior în rîndul respectiv, iar apoi îl potri­vește la locul destinat, cu ajutorul unui ciocan de lemn. Calitatea bună a zidăriei e asigurată astfel, dar productivitatea sca­de, iar primul ajutor are timpi morți. In brigada lui Ludovic Kașa, de la șan­tierul Petroșani al Trustului nr. 7, forma­țiile sînt compuse din cîte doi muncitori: un zidar și un ajutor. Acesta din urmă așterne mortarul, iar zidarul își ia singur blocurile din stivă. Pe de o parte, e mai rațional așa, eliminîndu-se acela dintre ajutoare care avea cei mai mulți timpi morți, crește productivitatea muncii forma­ției. Pe de altă parte zidarul e nevoit să execute o operație necalificată și obositoare: ridicarea blocurilor. Este, deci, un avantaj real ? REZULTATE Vom cita simple cifre, grăitoare prin ele înșire. Față de zidăria din cărămidă, bri­gada lui Ștefan Orosz de la întreprinde­rea nr. 802 obține, lucrînd cu blocuri, o productivitate sporită cu 25%. Au crescut mult realizările și la întreprinderea nr. 202, unde în echipele lui Panait Andone și Igor Craiciuc fiecare om execută, in medie, 2,5 mc zilnic, iar formațiile își de­pășesc norma cu 30—60%. Și mai bune sînt realizările brigăzii lui Adalbert Györfi, de la întreprinderea nr. 501, 4,7—5 mc de fiecare muncitor, în 8 ore — în loc de 2,5—3 mc, cît realizau lucrînd cu cărămî­­­­dă. La șantierul Lupeni al Trustului nr. 7, El brigada complexă a lui Ion Bergheanu, cu £ 26 oameni, execută zilnic 26—30 mc zidă­­­­rie, iar cea a lui Ion Tulei, cu 16 mun­­­­citori—10 mc (la care se adaugă montarea lor schelelor și planșeelor). Cele 3 formații de gr­­idari din brigada complexă a lui Ștefan­­ Frost, de la șantierul Petrila al aceluiași P­­rost, obțin zilnic 42—45 mc (cu 40% mai gg mult decît la zidăria din cărămidă), cîștigul­­ mediu este de 800 lei, iar brigadierul pri­­­­­mește pînă la 1800 lei lunar. Brigada com­­­­plexă a lui Anton Lieb, de la șantierul I­ I.L.L.­Baia Mare al Întreprinderii nr. 905,­­ execută zilnic, cu 15 oameni, 32—38 mc — " în vreme ce la zidăria din cărămidă obți­­­­neau cu greutate 25 mc. La întreprinderea nr. 141, norma e de­­­­pășită cu 20—30%, dar cîștigul se menține­a egal cu cel din perioada cînd se lucra cu­­ cărămidă, uneori fiind chiar inferior: șefii g șantierelor respective trebuie să analizeze­­ situația și să ia măsuri pentru a ridica pro­­­­ductivitatea muncii. |­ Mai trebuie menționat un avantaj : re­­­­ducerea consumului de mortar cu 40—50% TM (după calculele efectuate la Trustul nr. 7 E8 și la întreprinderea nr. 501) și chiar cu 11­ 60—70% (la întreprinderea nr. 202). Nu trebuie trecute cu vederea dificultă­­­­țile pe care le provoacă, în unele cazuri,­­ calitatea proastă a blocurilor. înlocuitorii jg de cărămidă executați la fabricile de pre­­ț fabricate din Bărbăteni și Roman, de pildă,­­ au muchiile neregulate și știrbite, suprafe­­ți­țele nu sînt întotdeauna plane, înălțimea­­ lor nu corespunde cu multiplul de cărăm­i­­­­dă. De asemenea, transportul defectuos 83 provoacă multe rebuturi (15% la blocurile ti aduse de la Roman la Iași). Din această­­ cauză zidarii pierd timp cu alegerea blocu­­­­rilor după dimensiuni, cu completarea go­­­ lurilor și cu umplerea rosturilor neegale; se crește consumul de morfar și se reduce­­ rezistența zidului. Muchiile neregulate ale­­ blocurilor rănesc uneori mîinile zidurilor. g ★ Serviciile de organizare a muncii din trus­­­­turi și întreprinderi au sarcina să analizeze­­ comparativ rezultatele obținute de brigăzile­­­ și echipele care lucrează cu blocuri și să se generalizeze experiența fruntașă în acest­­ domeniu. De asemenea, recomandăm Insti­­­­tutului de cercetări științifice pentru cons­­­­trucții să completeze fișa tehnologică pen­­t­­ru lucrările de zidărie, studiind și elabo­­­­rînd cea mai rațională metodă în ce pri­­­­vește organizarea formațiilor și repartiza­­­­­rea operațiilor pe oameni. La executarea zidăriei din blocuri mici­­ de beton poate și trebuie să fie realizată a fi înaltă productivitate a muncii, care să du­­­­­că la grăbirea și ieftinirea lucrărilor. DAN CONDREA 1 Lucrînd cu Iov, formația lui Petrila al blocuri mici din beton după metoda Or­­condusă de Ștefan Froșt, de pe șantie­ Trustului nr. 7, execută zilnic peste 15 mc zidărie. IUBIȚI CARTEA! sindicat l-am găsit însă mai repede decît mă așteptam. „Il cunoști pe Ion Iuga?" m-am adresat unui bătrrînel. Omul m-a măsurat cu pri­virea mirat parcă de întrebare: „Iuga ta­­pițerul ? Așa de­i la sindicat cu brigada ar­tistică, cu biblioteca? Strașnic om! Cine nu-l cunoaște?“ „Omul strașnic” de care-mi vorbea bă­­trînelul, e un tînăr căruia abia îi mijește mustața, cu trăsături încă copilărești, ochi căprui și păr bălan. A trecut într-al nouă­sprezecelea an, dar vrednicia nu se ia du­pă virstă. Iți dai seama de asta de cum schimbi cîteva vorbe cu el. A ținut să mă informeze despre activitatea culturală des­fășurată­­ pe șantier și mai ales despre con­cursul „Iubiți cartea“. „Comisia de concurs am organizat-o de mult. Am și început înscrierile. Pînă acum avem vre-o 40 participanți. Cel mai mult au citit zidarul Gheorghe Ștefănescu și mun­citorul Ion Socolescu. Primul, bunăoară, a citit „Momente și schițe“ de I. L. Cara­­gial­e, „Mama” de Maxim Gorki, „Pe Do­nul liniștit” de Mihail Șolohov și „Tova­­răși de arme“ de Constantin Simonov. Uite, aici e și fișa lui“—continuă el sco­­țînd dintr-un dulap dosarul cu fișele citi­torilor înscriși la concurs. „Am amenajat un stand cu cărțile prevăzute în biblio­grafia obligatorie, și alte standuri cu cărți din celelalte grupe. Seara, cînd tinerii vin la colțul roșu, își pot alege cu ușurință cărțile pe care vor să le citească, mai ales că acum ne-am îmbogățit biblioteca cu noi volume, de curînd apărute. Dacă ai să vii pe la noi peste o lună, două, ai să vezi primele insigne obținute de cititorii biblio­tecii noastre". Și tînărul Ion Iuga s-a grăbit să-și reia lucrul întrerupt pentru cîte­va clipe. A­­TUDOR ți Seară de seară săliile clubului Intreprin­­derii de construcții nr. 141­ Iași sînt pline de tineri. Unii joacă șah, alții ping-pong, i­ar cei mai mulți consultă fișierul biblio­tecii. Cele peste 7000 de volume — cărți tehnice, literare, ideologice — au nume­roși cititori. In ultima vreme au fost citite peste 300 de cărți. Cel mai mult au fost solicitate romanele „Așa s-a călit oțelul“ din N. Ostrovski, „Oameni la volan” de A. Rîbakov, „Mitrea Cocor” de Mihail Sado­­­veanu etc. Gh. Chiriac, Valeriu Blaniță, Mihai Horaciu — se numără printre cei mai buni cititori. Biblioteci cu cărți multe și interesante au fost­­ amenajate și la coițurile roșii de pe șantierele Institutului agronomic și In­stitutul politehnic. Studiind cărți de spe­cialitate, mulți tineri au reușit să-și îm­bunătățească munca. Astfel ,Umerii zidari Dragomir Coman, Mihai Onica, Vas­ile A­­vramescu i de pe șantierul fm­porifer, obțin zilnic depășiri de normă de 10—15%. Concursul „Iubiți cartea” a stârnit un viu interes în rînd­urile tinerilor construc­tori. Pînă acum s-­au înscris la concurs peste 40 de cititori care au și început să citească din cărțile prevăzute în regula­mentul concursului. GH. CATARIU și C. CANTORIU corespondenți Greu se descurcă cel ce vine pentru pri­ma oară pe marele șantier al­ Centrului de producție cinematografică-Buftea. Pe res­ponsabilul com­isiiei culturale a comitetului

Next