Constructorul, noiembrie 1955 (Anul 7, nr. 303-306)

1955-11-05 / nr. 303

2 Pentru prima oară tn țară La fabrica de zahăr din Banat, Trustul n­r. 12 a executat o maga­zie de mari proporții, din unde prefabricate de beton armat. Soluția de proiect aparține I.P.C., iar sistemul de montaj a fost realizat cu con­cursul tehnicienilor șan­tierului. CmMMMBhyd Lupta pentru economii continuă Harnicii constructori din întreprinderea frr. 504 — colectiv fruntaș pe țară — nu s-au mulțumit cu­ succesul obținut pînă la 31 august, cînd, îndeplinindu-și angaja­mentul pe întregul an, au pus la dispoziția statului acumulări suplimentare în valoare de 1 milion lei. Noul lor angajament pre­vede realizarea a încă 630.000 lei acumu­lări peste plan pînă la sftrșitul anului, din care 500.000 lei pînă la 7 Noiembrie. înfăptuirea angajamentului este asigu­rată prin măsurile puse în practică pînă acum. Astfel, la șarpanta unei hale fermele prefabricate dintr-o bucată, prevăzute în proiect, au fost înlocuite cu elemente pre­­cord­ primate din panouri. I FLORICA SANDOLA și GRIGORE FARKAȘ corespondenți ÎNSEMNĂRI PE RĂBOJUL SUCCESELOR Calea spre dobîndirea primelor succese în întîmpinarea celei de a 38-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie și în cinstea celui de al doilea Congres al partidului — n-a fost netedă. Cite nu se pot intîmpla pe un șantier de construcții ? Lipsa de materiale, un front de lucru neregulat și uneori chiar lupta cu oamenii care pri­vesc lucrurile cu ușurință te pot face să bați pasul pe loc. In prima decadă a lunii octombrie, echipa de deservire a lui Gavril Kadar a încetinit transportul mortarului. La un moment dat, tencuitorii au remarcat că au goluri în pro­ducție din această cauză. Ritmul n­esatis­­făcător al muncii echipei de deservire a făcut ca avansul de mai multe zile față de planul brigăzii complexe să scadă cu o zi. Responsabilul brigăzii, Mihai Rămășcanu, un tînăr înalt, iute la treabă și la vorbă, nu lăsă ca treaba să meargă în acest fel, își adună imediat brigada și cazul echipei de deservire fu dezbătut cu seriozitate. — Lupta se dă, spuse Mihai Rămășcanu, nu pentru zile, ci pentru ore și minute. Cum a înțeles să ne sprijine echipa tovarășului Kadar ? Dacă va lucra și de-acum înainte tot așa, e lesne de înțeles cine va cîștiga întrecerea. Gavril Kadar lăsa capul în jos, rușinat, își dădu seama că nici­cînd, dar mai cu seamă în aceste zile moleșeala nu este cîtuși de puțin îngăduită, și își luă angaja­mentul ca cele petrecute să nu se mai re­pete. In săptămîna următoare, ziua de lucru pierdută fu recîștigată. Nu trecu mult de la această întîmplare, și zidarul Gheorghe Pandele se îmbolnăvi Un om mai puțin contează foarte mult în întrecere. Muncitorii brigăzii complexe au lucrat însă cu atîta însuflețire, încît depă­șirea normei zilnice n-a scăzut cu niciun procent, ba dimpotrivă, a crescut cu încă 5%. După 9 zile, Gheorghe Pandele s-a reîn­tors sănătos la locul său de muncă. A fost primit cu multă bucurie de tovarăși. De în­dată se interesă cum a mers lucrul, apoi își suflecă mînecile și își căută mistria. — Hei, mai ușurel, vere! — îl opriră cei­lalți zidari. — Azi ai venit din spital, și tot astăzi vrei să începi ? — Păi ce, credeți voi că pentru mine nu se apropie 7 Noiembrie și Congresul ? Nu pot sta degeaba. Mi se pare că a tre­cut un an de zile de cînd lipsesc de la lucru. La sfîrșitul celei de a doua decade, Mi­hai Rămășcanu primi de la șeful de lot o veste cam neplăcută. Pînă la deschiderea unui front larg de lucru, brigada va trebui să preia unele lucrări mărunte: zidărie la coșuri, cîțiva stîlpi și frontoane. Și această treabă s-ar fi terminat cu bine, dacă echipa de dulgheri a lui Ștefan Grigoriu nu s-ar fi încurcat în executarea schelăriei pentru lu­crările mărunte. Cînd brigada trecu la ten­­cuirea pavilionului administrativ, nu găsi schelele terminate la unele camere. — Asta-i treabă de meșteri ? spuse supă­rat responsabilul brigăzii. — Am început să lucrăm ca melcul. Nu stătu mult pe gînduri și trecu ime­diat cu echipele de tencuitori, la monta­rea schelelor. Cînd schelăria pentru încă două camere fu gata, tencuitorii schimbară ciocanul de dulgher cu mistria și se apu­cară cu hărnicia obișnuită de lucrul ce-l aveau de făcut. — Uite de ce-i bine, spuse vesel zidarul Mihai Anghel, să cunoști mai multe me­serii. Acum n-o să avem nici o piedică, putem să ne îndeplinim angajamentul în cinstea zilei de 7 Noiembrie. + Mihai Rămășcanu se sculase mai de­vreme ca de obicei. Astăzi era bine dispus — și se îndreptă cu pași grăbiți spre șan­tier. Ajuns la locul de muncă, așteptă cu nerăbdare sosirea celorlalți membri ai bri­găzii. Uitîndu-se la clădirile ridicate, în majoritate aflate acum în finisaj, își aminti de primele zile de lucru. Era prin luna iulie, cînd toate clădirile de la șantierul S.M.T.-Lăzarea al întreprin­derii nr. 807-Gheorghieni aveau numai fun­dațiile turnate. Șeful de lot — maistrul Ion Fluieraș — îi vorbise atunci cu multă căldură: „E­­ primul S.M.T. nou care se con­struiește în raionul Gheorghieni. El va de­servi o suprafață mare, la arături și la cele­lalte munci agricole. Țăranii muncitori, atît colectiviștii cît și cei cu gospodării individuale, se bucură nespus de înzestrarea regiunii lor cu o nouă stațiune de mașini și trac­toare. Ei doresc s-o terminăm chiar în a­­cest an. Depinde însă de cum vom munci noi...“ Cum a muncit brigada complexă, se poate vedea astăzi. Mihai Rămășcanu privește pe rînd la obiectele construite: atelierul me­canic, depozitul de combustibil, magazia, două blocuri pentru muncitorii familiști și necăsătoriți, cantina, baia... Toate îi rea­mintesc de lupta hotărîtă în cadrul între­cerii socialiste pentru a cîștiga întîietatea, pentru a termina cu multe zile înainte de timpul fixat clădirile încredințate. La lo­cuințe și depozit s-a depășit planul cu 260 m­le zidărie, la cantină și baie­t cu 60 mc. Sporuri însemnate au fost realizate și la celelalte obiecte. „Au lucrat voinicește bă­ieții“, își spuse Rămășcanu. „Dar nici bri­gada lui Sile Grigoroaie n-a stat cu mîi­­nile încrucișate. Lucrează și ea în contul decadei a doua a lui Noiembrie!“. ...Brigada complexă își termină ziua de lucru. Membrii brigăzii începură pregătirea locului de muncă pentru a doua zi. Deodată se auzi glasul normatorului. — Unde i Rămășcanu ? Cînd dădu de brigadier, normatorul îi întinse mîna. — Fericit brigada complexă. Ați cîștigat prima etapă a întrecerii în cinstea Congre­sului. Cei 1348 metri pătrați de tencuială din plan au fost realizați cu șase zile îna­inte de termen. Știi ce spun ultimele soco­teli pe care le-am făcut ? Că azi lucrați în contul zilei de 20 noiembrie. Membrii brigăzii complexe petrecură o seară plăcută. Primiră felicitări din toate părțile. Lor li se datorește în bună parte îndeplinirea angajamentului întregului șan­tier ■— de a da în folosință, în cinstea zilei de 7 Noiembrie, atelierul mecanic, pavilo­nul administrativ, cantina și baia. — Cu asta încă n-am terminat, spuse la consfătuirea brigăzii Mihai Rămășcanu. — După cum știți și voi, colectivul șantieru­lui nostru și-a luat angajamentul ca în cin­stea celui de al doilea Congres al partidu­­lui să dea în folosință și ultimul obiect al S.M.T.-ului. Avem de realizat 5000 metri pătrați de tencuieli. Mîine ni se va aduce pompa de mortar și vom trece la tencuirea mecanizată. Și- își orîndui echipele sa lucreze într-o nouă formație, cerută de mijloacele tehnice înaintate ce le erau puse la dispoziție. M. NEGREANU „Către toate brigăzile din Valea Jiului..." De după colțul unui bloc în construcție Mihai zări silueta pripirie a inginerului Florian Sovipale. Se îndrepta grăbit în jos, cu mîinile afundate în buzunare. Ii strigă numele. In voce îi răzbătea un tremur ușor, ca înfiorarea nopții ce face să mur­mure undele liniștite ale unui lac. Il pierdu din vedere. Mai strigă odată. Chemarea lui se împleti cu foșnetul vîntului ce se pornise de cu vreme. Peste bucuria care răbufnise din el, se așternu un soi de ne­caz. Unde să-l mai găsească pe șeful șan­tierului, în puzderia de blocuri din Vulcan ? 11 încercau părerile de rău că nu putea îm­părtăși și inginerului Iovipale ceea ce sim­țea în momentul acela. Căci — hotărît lu­cru! — nu avea de unde să știe șeful șan­tierului despre ce anume era vorba, cînd vreme de două ore se tot sfătuise cu nor­­m­atorul Ștefănuță și doar cu cîteva clipe mai înainte, se despărțise de el. Mihai Chiș se urai greoi din șleaul din­tre blocuri și se îndreptă sus, către grupul social. Se întunecase de mult. Pe la feres­trele minerilor de la blocurile­­ date în folo­sință, licăreau luminile. O zi era dată la scăzămînt din soroacele vremii. Grăbi pa­sul, gîndind că băieții îl așteptau. Și, fără vrere, își închipui primirea zgomotoasă a întregii brigăzi, la venirea sa, precum și întrebările ce vor curge cu nemiluita: „Cum îi?“ „L-a-mplinit legămîntul?” „Ne-am că­nit obrazul?” In dormitor era zarvă. „Discutau“ băieții din brigadă. Cînd intră în cameră, amuți orice zvon de glas. Oamenii îl fixau în­tr-o mută încordare. Se auzeau doar răsu­flările lor întretăiate. — Da’ ce-i cu voi? — ii întrebă el. Dintr-un colț, cu ochii pironiți în dușu­mea, Sipoș îi răspunse cu nerăbdare: — No, că spune, șefule, de-am gătat an­gajamentul, ori am rămas de căruță... Nu-și ce naiba că semnele mele s-au șters...! — Ne fierbe fără apăt — grăi și Dorîo Mihai Chiș făcu ochii mari, de parcă a­cum s-ar fi dumirit. Scoase febril o hîrtie plină cu cifre și însemnări și-o flutură: — Geaba nu ne-am frămîntat o lată, aici sînt trecute toate. — No, că spune odată, măi Chiș, inter­veni Sipoș. Mihai potrivi un plasvar între degete, îl­­ muie în gură și urmări cifrele: — Cînd am făcut socoteala la 18 ale lunii, aveam 309 metri pătrați de pardo­seală mozaic turnată și frecată, nu? — Uiți plintele și scafele? — îl întrerupse Valentin Dorio, — Așa e, că bine zici. Mai departe... A­­cum, la capăt de lună, iarăși am făcut cu normatorul Ștefănuță încheierea foilor de lucru. Cît a ieșit? 618 metri pătrați... — Care va să zică, cu 18 mai sus de angajament, spuse Sipoș. Și, pe nesimțite, începu să socotească pe degete cam la cîte apartamente gătase brigada pardoselile de mozaic. In mintea lui se adunau pînă la cinci sute de metri pătrați. Restul­­ era neclar. Sipoș își fă­cuse un obicei. Prin fiecare apartament pe unde trecea brigada, el făcea niște semne pe perete, la intrare, în legătură cu su­prafața pardoselilor mozaicate. Nu se știe cum, dar uitase că și brigada zugravului Longin Diaconescu răspunsese la chemarea brigăzii lor în întrecerea pe profesii, pen­tru grăbirea lucrărilor de finisare a noilor blocuri. In urma lor, imediat ce terminau mozaicurile dintr-o aripă, veneau zugravii și vopsitorii lui Diaconescu. Semnele pe care el le încrustase pe pereți se astupau sub ploaia de var. Așa că la un moment dat, pierduse rostul tainicei lui operații matematice... — „Mă temeam să nu ne fi făcut de o­­cară... Și Sipoș răsuflă ușurat. Peste clipele de încordare se așternuseră liniștea sufletească și înțelegerea. Băieții începuseră să rîdă. Vestea adusă de Chiș însemna că oricine ar veni pe șantier, la Vulcan, să ceară contul împlinirii angaja­mentelor luate în întrecerea pe profesii spre cinstirea lui 7 Noiembrie și a Congre­sului partidului, băieții din brigada de mozaicuri pot să stea cu capul sus. Aveau ceva din semeți­a învingătorilor. După ce zgomotoasa discuție încetă, unii din ei se așează în paturi. Nagy, unul din membrii brigăzii, stinse lumina. Cineva vorbi: — A trecut una... Mai avem încă șase zile pînă la 7 Noiembrie. Mihai stătea cu brațele sub cap și țintea tavanul. Auzi ca prin vis, cu gîndul aiurea, vorba lui Dorio. Unde mai auzise spusele astea? A, da! Și-acum parcă-l vede pe tă­­tîne­ sti cum sta, seara, la gura cotlonului și murmura: „Iar a trecut o zi!“ In aste cu­vinte Mihai deslușea oftatul și amărăciu­nea bătrînului că iar s-a scurs o zi in van. La Doria nu se vedea așa ceva. Din graiul lui izvora o undă de bucurie că s-apropie o sărbătoare mare, pe care brigada o întîm­­pina cum se pricepea mai bine. In seara asta se împlinea o lună de la începerea în­trecerii pe profesii Cîte nu se făptuiseră în tot acest timp? Mihai vedea aevea che­marea la întrecere adresată de el, în nu­mele brigăzii, către toate brigăzile de con­structori din Valea Jiului. Asta parcă suna ca un ordin de zi pe frontul muncii. „Către toate bri...“ Cînd se întîlnise mai apoi cu secretarul comitetului de partid din Vulcan, acesta îl bătu pe umeri încurajator, spunîndu-i că vrea să-i vadă brigada în primele rînduri ale constructorilor raportînd partidului că făgaduiala dată a fost respectată cu sfin­țenie. Cită mîndrie era pe el în clipele acelea! Parcă prinsese aripi, iar îmbărbă­tarea sa o transmisese și celorlalți membri din brigadă. De-acum din diferite părți pri­mise răspunsuri la chemarea la întrecere. Tencuitorii Ion Mărăcine și Nicolae Con­stantin, zugravul Longin Diaconescu... Par­­că-i știe pe dinafară pe toți? Și fiecare brigadă măsura zilele în porțiuni geome­trice, cu termene precise de executare. Mihai se răsuci în așternut I­ auzi pe Nagy cum îngîna un cîntec Apoi se gîndi că dacă l-ar fi întrebat un alt tovarăș în­tru meserie cum de-a făcut să ajungă la cifra de 618, nu i-ar fi fost prea greu să răspundă: „Metodă? Păi, împărțirea per­fectă a muncii“. Iar dacă omul nu ar fi în­țeles, el ar fi adăugat: „La mine în bri­gadă fiecare om face o singură operație de lucru...” Se întoarse apoi către Sipoș și, șușotind, plănuiau cam cît vor mai rea­liza pînă în ajunul marii sărbători, între­­bîndu-se totodată care brigadă din Valea Jiului va fi fruntea pe meserie. De sub plapumă, vocea lui Dorio se făcu auzită: — No, ce aveți mîncărime pe limbă? Haideți, că amu se crapă de ziuă... RADU VIRGIL și D. TEȘILEANU corespondent-* Locul II pe regiune in concursul de inovații 107 propuneri de inovații, du­mttre care 97 acceptate și 75 puse în practică pe șantiere, economii totale antecalculate pe un an de 448.223 lei. — iartă realii­zările care au situat cabinetul tehnic al Trustului nr. 8­ Tg. Mureș, pe locul II în Regiunea Autonomă Maghiară în cadrul caracuirstuilui de inovații organizat de C.C.S. și A.S.I.T., ce se încheie la 7 Noiem­brie. La acest succes, au contribuit din plin di­feritele unități ale trustului. . La întreprinderea nr. 807-Gheorgh­ieni se pregătește o expoziție de inovații. Aici vor fi prezentate prototipurile multora din cele 48 inovații și raționalizări propuse în ca­drul acestui an. Iată cîteva dintre ele : — schela mobilă, lată de 2 m și mon­tată pe vagonete-platformă, economisește 15.000 lei (realizare­a tehnicianului Dumi­tru Ion și a tov. Mihai Daniel, șeful șan­tierului filaturii din Joseni); — amestec de bitum cu rumeguș — strat masiv și plastic, bun izolator fonic, în care se montează parchetul (propunerea maistru­lui Ludovic Deneș, șeful șantierului de lo­cuințe Remetea); — cămine de vizitare, prefabricate pe­ntru rețeaua de drenaje de pe șantierul fabricii ,,Amilean“-Sînsimion — prin aplicarea că­rora se vor economisi în acest an 50.000 lei (inovație a referentului tehnic Ion Precup). In planul de muncă al cabinetului tehnic de la întreprinderea nr. 807 e prevăzut, de asemenea, un schimb de experiență cu ino­­vatorib LIMa iiife I iiiiJ Iiiilii-iiwiE I pi AVANTAJELE PREFABRICATELOR GRELE Stîpi de 7 tone, grinzi de 3 tone, che­­soane de 1,7—1,8 tone; iată principalele elemente ale cădirilor destinate uscătoriilor de hamei din comunele Valchid și Prod, din cadrul gospodăriilor agricole de stat Richiș și Dumbrăveni, raionul Sighișoara. Soluția de proiect inițială prevede sche­let de beton armat monolit, ferme prefabri­cate și zidărie de cărămidă. Aceasta nece­sita, de­sigur, un consum însemnat de ma­terial lemnos și de manoperă, nemaiținînd seama de durata relativ mare a execuției. Sistemul în prefabricate, a­doptat la cererea constructorului, aduce o economie de cca. 380.000 lei, reducerea consumului de lemn de la 800 la 200 mc — în bună parte recu­perabil, și scurtarea termenului de execuție cu cinci luni. Pentru a generaliza metodele înaintate folosite de întreprinderea nr. 803-Mediaș la construcția acestor două uscătorii de ha­mei. Trustul nr. 8 a organizat, în cadrul Lunii Prieteniei romîno-sovietice, un schimb de experiență la care au participat peste 60 de muncitori fruntași, maiștri, șefi de șan­tier, ingineri și tehnicieni. Explicațiile date de ing. M. Popa — inginerul-șef al între­prinderii, care s-a ocupat direct de lucrările de la Valhid și Prod, de maistrul Mihai Gal — șeful celor două șantiere și de șefii de lot Georg Keul și Anton Olexiu au scos în evidență superioritatea sistemului și problemele legate de primele clădiri cu mai multe etaje din prefabricate realizate în ca­drul Trustului nr. 8­ Tg. Mureș. In scopul reducerii cheltuielilor de trans­port, stîlpii și o parte din grinzi s-au tur­nat chiar pe șantier, iar restul elementelor au fost aduse cu autocamioane de la ate­lierul de prefabricate din Dumbrăveni. Montajul s-a făcut cu un portal de lemn înalt de 10 m și cu deschiderea de 17,50 m, avînd capacitatea de ridicare de 10 tone. Pentru o mai mare stabilitate și pentru o bună repartizare a sarcinilor pe calea de rulare, fiecare picior e montat pe cîte două vagonete. Deplasarea portalului se face cu ajutorul a două trolii manuale. La ridica­rea și montajul stîlpilor se folosesc o ma­cara diferențială de 10 tone sau două ma­carale de 5 tone, iar pentru grinzi și che­­soane — un electropalan de 3 tone. Un sis­tem interesant — conceput de tov. Victor Novotny, inginerul-șef al întreprinderii de utilaj și transport nr. 808 — a fost aplicat la șantierul Prod, un complex de palane multiple cu pisică tip funicular, acționat de un troliu electric. La toate­ categoriile de lucrări se folo­sește metoda­­­ sovietică de lucru în lanț. Pentru a elimina manipulările inutile, pre­fabricatele­ aduse de la Dumbrăveni sunt montate îndată după descărcare, autoca­mioanele intrînd în acest scop direct sub portal, în dreptul locului de montaj. Pe fiecare din cele două șantiere au fost organizate cîte patru brigăzi de specialii­tate. Zidarii, dulgherii, fierar-betoniștii, montorii și ceilalți muncitori din brigăzile lui Johann Zickeli, Mihai Stan, Filon Pa­săre, E. Welferth, Ernst Czekh și Ion Cio­­banu își depășesc cu regularitate normele. In cadrul aceluiași schimb de experiență a avut loc vizitarea atelierului de prefabri­cate din Dumbrăveni al Trustului nr. 8, condus de ing. Iuliu Zamfir. Aici se produc elemente din beton și beton armat, ca și înlocuitori de cărămidă; în fruntea reali­zărilor se află brigada de betoniști a lui Iosif Kolozsváry și brigada de tineret a fierar-betonistului Ieronim Vițelaru. Schimbul de experiență i-a înarmat pe participanți cu prețioase cunoștințe în do­meniul confecționării și montajului prefabri­catelor din beton armat. BELA BENCZEL corespondentul „Constructorului“ pentru Regiunea Autonomă Maghiară Ansamblul primului tronson la uscătoria de hamei de la Valchid. Montajul unei grinzi prefabricate de 3 tone. Slim Gemenilor Intr-u­na din serile acestea, premer­gătoare marii sărbători, la poarta dul­gherului Ion Csáki, un om a­bătut sfios. Purta sub braț mai multe volume de cărți. Cine era omul, lui Csáki nu-i fu greu să-și dea seama. Recunoscuse in acesta pe tovarășul I. Faibis, bibliote­carul clubului ,,Constructorul‘‘-București, care îi aducea deseori cărți la domici­liu. De astă dată, dulgherul Csáki primi romanul „Al nouălea val“ al scriitoru­lui sovietic Ilia Ehrenburg. Multă învă­țătură a găsit el pînă acum din cuprin­sul acestor cărți! In cartea sovietică el află un prieten, un sfătuitor apropiat, de la care capătă înțelesul noilor vremi ce le trăiește. Aceasta nu e singura formă de popu­larizare a cărții sovietice. Seara, după schimburile de lucru, oameni de pe șan­tierele din Capitală vin la club să mai împrumute o carte sau să participe la prezentarea unei opere literare. O seară literară închinată marelui scriitor A. P. Cehov, cunoaște o afluiență puțin în­­tîlnită. Tovarășa Lota Denis din cadrul Editurii „Cartea Rusă“ citește o schiță a lui Cehov. Oamenii stau și ascultă sorbind cu nesaț ceea ce reproduce po­­vestitoarea . Mulți cititori are biblioteca clubului în aceste zile. Constructorului Grigore Ghemuleț, de la atelierul întreprinderii de izolații nr. 3, cartea „Departe de Moscova" a scriitorului Vasili Ajd­ev i-a insuflat dragoste și hotărîre față de munca sa. Constructorii cunosc astăzi zilele adevăratei libertăți. Dan Nicules­­cu, nor maior, a aflat și din cuprinsul romanului „Așa s-a călit oțelul" de I V. A. Ostrovski de lupta oamenilor sovie­tici in învolburarea revoluției pentru fericirea oamenilor. Pe lângă lucrările literare, la club constructorii studiază și lucrări de spe­cialitate, traduse din limba rusă. Acum, Elena Badea, instalatoare la întreprin­derea nr. 106, citește „îndrumătorul pen­tru instalatorii electrici“. Ion Florea studiază cartea „Rețelele sistemelor e­­lectrice“ a lui Glazunov. Multe probleme îndllcite ale meseriei lor deslușesc oa­menii din cartea tehnică sovietică. Pentru ei, constructorii, cartea sovie­tică e, în adevăr, un apropiat sfătuitor. Vizită la Combinatul și șantierul Casa Scinteii In scopul de a face larg cunoscute mărețele lucrări de la Combinatul poligrafic Casa Scîn­­teii „I. V. Stalin“, Filiala A.S.I.T. București, secția construcții, a organizat la 30 octombrie o vizită la acest combinat. Au participat aproape 500 ingineri și tehnicieni din cadrul trusturilor de construcții, institute­lor de cercetări și proiectări, ca și studenți ai Institutului de construcții. După prezentarea unui referat asupra con­strucției acestui combinat, s-au vizitat clădi­rea și întregul șantier. Inginerii executanți au dat explicații asupra fiecărui loc de muncă. DUMITRU MATEIAȘ corespondentă Simpozion in legătură cu folosirea energiei atomice in construcții și alte ramuri industriale La Orașul Stalin a avut loc, în cadrul Lunii prieteniei romîno-sovietice, un simpo­zion organizat de comitetul regional A.R.L.U.S. și filiala A.S.I.T., în cadrul că­ruia s-au discutat probleme privind utiliza­rea atomilor marcați în construcții, meta­lurgie și industria chimică. Au prezentat expuneri în legătură cu aceste teme prof. St. Mantea, care a făcut parte din delegația romina la Conferința internațională de la Geneva pentru folosi­rea energiei atomice în scopuri pașnice, dr. I. Drimuș și ing. D. Niculescu, care au evidențiat aportul oamenilor de știință so­vietici la progresul fizicii nucleare și la extinderea domeniului de utilizare a izoto­pilor radioactivi și atomilor marcați. Intre altele s-au dat amănunte în legătură cu metodele de control al construcțiilor meta­lice și din beton armat cu ajutorul razelor gama, metode puse în practică pentru pri­ma oară în Moscova încă din 1950. Consfătuire între oamenii de știință și muncitorii fabricii de prefabricate „Progresul” In cadrul Lunii prieteniei romîno - sovietice, filiala A.S.I.T.-București a organi­zat o consfătuire între pro­fesori ai Institutului de con­­­­structii București și munci­torii și tehnicienii fabricii de prefabricate „Progresul“. Ing. Goldstein și Lăini­­ceanu, responsabili cu ca­litatea în fabrică, au pre­zentat cîte un scurt referat asupra problemelor calității pieselor prefabricate, insis­­tînd în special asupra cali­tății betoanelor. S-au ară­tat, cu ajutorul unor dia­grame, rolul și importanța dozării apei la confecționa­rea betoanelor, precum și a dozării diverselor sorturi de agregare. De asemenea a fost scoasă în evidență im­portanța pe care o prezintă în buna executare a prefa­bricatelor celelalte opera­țiuni (cofrare, armare), con­trolul și recepția producției pe faze și certificatul de ca­litate al pieselor livrate. Prof. Al. Steopoe și prof. ing. Al. Gheorghiu, de la Institutul de construcții, au răspuns la întrebările mun­citorilor și tehnicienilor în legătură cu metodele de ob­ținere a unor produse de bună calitate. In cadrul discuțiilor s-au dezbătut în comun probleme legate de: folosirea cofraje­­lor metalice în scopul ob­ținerii unor piese de dimen­siuni exacte; superioritatea armăturilor profilate la cald și rece față de armăturile obișnuite; eliminarea pier­derilor la transportul ci­mentului în vrac prin intro­ducerea transportului pneu­matic ; înlocuirea procedeu­­lui nerațional al tratării cu aburi a pieselor prin utili­zarea cimenturilor cu întă­rire rapidă (aluminoase), realizate cu materie primă indigenă — bauxita; for­marea pieselor mici de be­ton prin laminare — actual­mente în studiu la „Progre­sul” , obținerea betoanelor ușoare și de rezistență prin întrebuințarea agregatelor ușoare — zguri bine expan­­date, argile expandate în cuptoare de ciment etc. Consfătuirea oamenilor de știință cu cei din producție a dat colectivului fabricii „Progresul“ o orientare cla­ră asupra procedeelor tehno­logice necesare pentru ob­ținerea unor elemente pre­­fabricate de bună calitate, ing. R. MARTAC S­trălucesc, orbitor de albe, sălile de fabricație și cele ale laboratoare­lor. Intre pereții îmbrăcați in fa­ianță, vopsiți cu ulei sau tencuiți cu glet de ipsos, zeci și sute de aparate și utilaje complicate își țes rețeaua de legături și conducte. Panourile înalte ale tablourilor de comandă și ale apa­ratelor de control, cu mulțimea de ca­drane, diagrame, manete, becuri averti­zoare, așteaptă doar oamenii îmbrăcați în halate albe care să le pună în func­țiune. Fabrica de penicilină din Moldova e gata pentru probele tehnologice. ★ έntreaga istorie de doi ani a cons­trucției fabricii poartă adinc am­prenta ajutorului sovietic. Fără să fie specialiști în chimia farmaceutică, privind numai cu ochiul încercat al cons­tructorului, inginerii din Trustul nr. 14 și-au dat seama de la început de înalta editare a proiectului pe care-l primiseră de la institutul „Ghiprometprom" din Moscova. Dimensiunile clădirilor principa­le și anexe, dotarea excepțională cu utila­je, circuitul tehnologic optim arătau net că aceasta va fi cea mai mare și cea mai modernă dintre fabricile de antibio­tice din țările de democrație populară. Proiectul împlinea totodată și cerin­țele industrializării lucrărilor de construc­ții, prevăzînd mai multe tipuri de pre­fabricate, printre care chesoanele din be­ton armat pentru acoperiș. Cînd de-abia se atacaseră cele dinții lucrări de bază și organizarea nici nu era terminată, au sosit primii specialiști sovietici, ca să ajute la rezolvarea pro­blemelor de execuție — probleme cu atît mai dificile, cu cît aceasta era prima construcție de acest gen din țara noas­tră. Au venit la început delegații proiec­tanților, cu contribuția cărora s-au pus la punct chestiunile de ansamblu; încă de atunci, ei n-au avut decit cuvinte de laudă pentru priceperea constructorilor noștri, pentru grija lor față de calita­tea lucrărilor. Mai ami și-a făcut un loc de frunte in viața șantierului brigada sovietică de ajutor tehnic, compusă din specialiști care au colaborat la construcția fabricilor de penicilină din Varșovia și Sofia. Se aflau printre ei cei mai buni tehnicieni ai fa­bricii de penicilină din Moscova: ingine­rul șef Maiakovski, tehnologul-șef Le­be­­deev, mecanicul-șef Pokrovski, — alături de Karasiov, specialist în instalații elec­trice, de eroul Uniunii Sovietice ing. Jur­­kov, specialist in aparate de măsură și control, de delegați ai uzinelor din U.R.S.S. care au produs utilajul tehno­logic al noii fabrici. Brigada a impri­mat o organizare desăvirșită a execuției. Zilnic, șeful ei participa la ședințele de comandament în care conducerile șantie­rului de construcții, șantierelor subantre­­prizelor și cea a fabricii analizau munca desfășurată și stabileau operativ noile sarcini. In vagoane de cale ferată au fost a­­duse, după aceea, lăzile mari, purtînd în rusește și în romînește inscripția: „Rom­nita-șantierul fabricii de penicili­nă“. Ele conțineau mașinile și aparatele construite la Moscova, la Leningrad și în alte colțuri ale Uniunii Sovietice — de la uriașele fermentatoare, înalte cît 3 pali­ere, pînă la balanțele analitice de labora­tor, de la mașinile centralei termice pînă la mașinile-unelte ale atelierului mecanic. Acum a început faza cea mai grea a lu­crărilor. O dată cu caloriferiștii și sani­­tariștii de la Întreprinderea nr. 146, cu electricienii de la întreprinderea nr. 18­ și cu instalatorii de ascensoare de la întreprinderea nr. 184, au intrat la lucru și echipele de la MONCHIM. Clipă de clipă, tovarășul Lebedeev și colaboratorii lui sovietici au urmărit feluritele opera­ții, ajutându-i pe muncitori să instaleze agregatele complicate și păienjenișul ce­lor 14 rețele de instalații tehnologice — pentru aer ca­ld și rece, apă caldă, rece și menajeră, abur, vacuum, la­ctoză, za­hăr, solvenți, energie electrică, canali­zare etc. Brigada de ajutor tehnic s-a completat cu mecanici și operatori, cu specialiști sovietici în montarea compre­­soarelor de aer și a instalațiilor frigo­­tehnice, în­gamarea vaselor și in etan­­șeizări cu viniplast. Munca a căpătat un ritm și mai intens. La diferitele categorii de lucrări s-au luat măsuri pentru reducerea duratei de exe­cuție. Astfel, la propunerea sovieticilor, montajul s-a făcut concomitent cu fini­sarea, pe faze, efectuîndu-se mai întîi ope­rațiile brute, așezîndu-se apoi rețelele de instalații și doar după aceea terminin­­du-se complet finisajul. Au intervenit și­­modificări în proiect — toate în folosul viitoarei producții, specialiștii sovietici au introdus chiar pe parcursul construcției cele mai moderne soluții de funcționare a fabricilor de penicilină. Treptat au fost terminate lucrările la linia depozitelor, atelierul mecanic, cen­trala termică, hala compresoarelor, stația de frig, la pavilionul principal de produc­ție. Pardoselile au fost îmbrăcate cu gre­sie antiacidă, cu xilolit, cu mozaicuri, s-au montat lămpile fluorescente, s-au așternut ultimele straturi de vopsea. Efectivele sunt acum concentrate la finisarea clădirii vi­­variumului, la pregătirea lucrului in inte­rior în timpul iernii la laboratorul cen­tral și la pavilionul administrativ. I­n curând, luptătorii pe frontul să­­nătății poporului vor primi o armă nouă și eficace: primele flacoane de penicilină românească. Va fi și un suc­ces al colectivului de constructori , al șefului de șantier ing. Oscar Kirsch, al șefilor de tot arh. Valeriu Hoffmann, Os­­vald Ceandală, Teodor Ivanov, al briga­dierilor zidari Petre Zăbrei și Ion Nica, al dulgherului Vasile Mateiov, fierar-beto­­nistului Ștefan Lefter, mozaicarului Ion Tuță, vopsitorului Gheorghe Mihăilă, fa­­lanfarului Ion Toader, lăcătușului Petre Timofte — al tuturor fruntașilor șantie­rului, al tuturor celor ce au contribuit, mă­car cu o cărămidă zidită, cu un metru pătrat tencuit, la înălțarea și darea în funcțiune a acestei mărețe construcții. Va fi expresia colaborării creatoare în­tre constructorii romîni și specialiștii so­vietici, expresia ajutorului frățesc pe care ni-l dă marea Țară a Socialismului. C. DORIAN FABRICA DE PENICILINA DIN MOLDOVA - EXPRESIE A AJUTORULUI FRĂȚESC SOVIETIC

Next