Constructorul, mai 1956 (Anul 8, nr. 329-332)
1956-05-05 / nr. 329
V PIROLETARI HIM TOATE ȚĂRILE, UNIȚIVA I ORGAN AL MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR ,MINISTERULUI INDUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII $1 AL C.C.AL SINDICATULUI MUNCITORILOR CONSTRUCTORI ȘI DIN INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII s1ľss1p. partidul nostru Un om străin de frămîntările vieții noastre, străin de marile prefaceri ale lumii s-ar putea înșela privind în jurul său, privind oamenii și realizările lor: „Sînt oare aceștia robii de mai ieri ai Industriașilor și moșierilor? De izvorăsc puterea și dîrzenia undelor, curajul cu care înfruntă viitorul, zîmbetul voioșiei lor, increderea nemărginită cu care ei își conduc țara, își împlinesc visurile cele mai cutezătoare?" De bună seamă, asemenea întrebări nimeni nu-și poate pune. Orice om al muncii — ba chiar și dușmanii — cunoaște răspunsul. Oricine știe că toate astea se datoresc partidului Partidului, pe care Lenin Il numea „înțelepciunea, onoarea și conștiința epocii noastre". Partidul marxist-leninist le-a fost și le este oamenilor muncii învățător și călăuză, conducător neabătut în toate luptele pentru zdrobirea trecutului și construirea noului. O placă de marmoră așezată în Capitala țării noastre amintește astăzi că pe acel loc, într-o casă ce acum nu mai există, s-a pus acum 35 de ani temelia partidului nostru. Acolo, pe strada Sf. Ionică s-au adunat la 8 mai 1921 delegații Congresului Partidului socialist pentru a se rosti asupra viitorului. Erau vremuri furtunoase. Vremuri care stîrniseră spaimă și ură în rîndurile exploatatorilor de pretutindeni. De trei ani și jumătate, în ciuda jefuitorilor și asupritorilor, proletariatul rus — condus de comuniștii lui Vladimir Ilici Lenin — pusese istoria lumii pe un nou făgaș, făurind primul stat în care puterea stătea în mîinile celor mulți, în mîinile poporului muncitor. De trei ani și jumătate lumea capitalistă coalizată încerca zadarnic, pe toate căile, să stingă în sînge flacăra revoluției proletare. Mai mult chiar, exemplul electrizant al Marii Revoluții mișca popoarele lumii. Reacțiunea nu mai pridndea să înece în singe izbucnirile revoluționare. La Hamburg, Kiel și Berlin, în Bavaria, spartakiștii germani făcuseră să înghețe de spaimă inimile junkerilor și industriașilor. Se înălțase cîteva luni gloriosul steag al comunarzilor maghiari. Muncitorii britanici se opuneau prin greve uriașe războiului de intervenție împotriva Sovietelor. Masacrul de la 13 decembrie 1918, din piața Teatrului din București, nu izbutise să înfrîngă dîrzenia proletariatului nostru, așa cum o arătase și greva generală din toama lui 1920. La noi, ca și pretutindeni in lume, proletariatul își strîngea rîndurile în numele luptei pentru pline, pace și libertate. La noi, ca și pretutindeni, muncitorii cei mai înaintați, revoluționarii cei mai cinstiți și înflăcărați găsiseră calea pe care o căutau: leninismul. Proletariatul, în covîrșitoarea sa majoritate, se alătura acestei căi: simțea nevoia unei avangarde care să-l conducă în luptă, nevoia unui partid Comunist, unui Partid care să se călăuzească de învățătura lui Lenin. Iată de ce, Congresul socialist de acum 35 «de ani a hotărît cu o majoritate zdrobitoare înființarea Partidului Comunist din Romînia. In entuziasmul congresiștilor sînt adoptate moțiuni de istorică însemnătate. Comuniștii se ridică de la început pentru pace, împotriva războiului. Ei exprimă adînca lor admirație „față de proletariatul rus, care, atît prin opera măreață ce a înfăptuit, cit și prin sacrificiile nenumărate aduse cauzei comuniste, formează astăzi avangarda proletariatului mondial în războiul său de dezrobire de sub jugul capitalist". Congresul de întemeiere a Partidului se plasa pentru totdeauna pe pozițiile marxist-leniniste ale luptei de clasă, împotriva exploatării burghezo-moșierești, pe poziția adinc „patriotică de apărare a independenței și suveranității nationale, de salvgardare a intereselor poporului român. Comunniștii ridicau steagul luptei pentru eliberarea națională și sociala a poporului muncitor, continuînd astfel și înăltind pe o treaptă superioară cele mai glorioase tradiții de luntă ale poporului nostru. Au trecut de atunci 35 de ani. Ani de luptă eroică în slujba poporului muncitor, ani de bogate roade ale sămînței marxism-leninismului. In focul bătăliilor s-au călit rîndurile tot mai cuprinzătoare ale partidului, împotriva jafului monopoliștilor străini și al burghezo-moșierimii autohtone, împotriva dictaturii fasciste și ocupanților hitleriști, împotriva reacțiunii care voia să închidă poporului nostru calea spre democrație și socialism, — pentru refacerea arii și Pentru reconstrucția ei socialistă, comuniștii n-au precupețit energia lor creatoare și, adesea, nici viata lor. Măreția acestui drum de 35 de ani a ilustrat-o Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc. Roman, congresul care a trecut în revistă succesele hotăritoare obținute în construirea bazei economice a socialismului în țara noastră. Documentele Congresului al 11-lea al P.M.R. au făcut bilanțul muncii pline de abnegație și patriotism pe care clasa muncitoare, țărănimea muncitoare și intelectualitatea au desfășurat-o sub conducerea partidului, a liniei sale generalei leninistă. Este linia industrializării socialiste pe baza dezvoltării tuturor ramurilor economiei naționale. Congresul a chemat poporul muncitor să-și stringă și mai puternic rîndurile pentru izbînda celui de al doilea plan cincinal. In toată activitatea sa eroică, partidul nostru s-a împărtășit din comoara unei glorioase experiențe. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, partidul făurit de geniul lui Lenin, a constituit și constituie pentru noi o minunată pildă. Construcția victorioasă a socialismului în Uniunea Sovietică, înaintarea ei spre comunism, faptul că atîtea alte popoare din Europa și Asia și-au găsit calea spre socialism inspiră comuniștilor și tuturor oamenilor muncii din țara noastră un tot mai puternic entuziasm creator. Un prețios izvor de învățăminte l-a constituit pentru partidul nostru, pentru toti cei ce muncesc din patria noastră, istoricul Congres al XX-lea al P.C.U.S. A fost o demonstrație convingătoare a unității de monolit a P.C.U.S., a justeței principiilor sale leniniste. In rîndurile credincioșilor luptători ai partidului nostig în rîndurile milioanelor de oameni care-i urmează, stăm și noi, muncitorii din construcții. Sărbătorind cea de a 35-a aniversare a întemeierii partidului, fiecare dintre noi simte că nu există alt mijloc de a face dovada simțămintelor sale de dragoste și recunoștință, decit de a închina întreaga sa capacitate minim în 15le r țeluri ale socialismului, realizării lor cu un ceas mai devreme în patria noastră. ★ Tovarăși Maistrul Stere Ravaș, secretarul organizației de bază de la întreprinderea de producție anexă nr. 185, poate să-ți vrobească aricind despre treburile fiecărei secții, ba și despre fiecare muncitor în parte. E — cum s-ar zice — totdeauna în „miezul” problemelor. De pidă, acum de curînd, cu întrecerea în cinstea lui I Mai. Oamenii s-au întrecut nu numai unii pe alții, ci și pe ei înșiși. De asta, dacă-l întrebai cu două trei săptămini în urmă pe Stere Ravaș numele comunistului fruntaș pe atelier, nu-ți putea răspunde decit așa. ..Alaltăieri era V. Spercheș, ieri I. Bărculescu, iar azi — încă nu se știe, mai e un ceas bun de lucru !” Răspunsul acesta are mult tîlc. Nu-s două zile la rind in care fruntașul să fie același. La grafic apare la numele ajutorului Imre Bogoș, ba al mentorului Tudor Constantinescu, ba al electricianului de întreținere Nicolae Ilie. Că aceste nume apar mai des pe panou, e firesc. Comuniștii s'nt mereu în fruntea întrecerii. De asta și Stere Ravaș nu e surprins că numele „celui mai bun” se schimbă atît de des, ba, dimpotrivă, se și mindrește. Oamenii cresc păzind cu ochii. De la el am aflat și despre strungarii Gh. Hostiuc și Alex. Grămadă. Primul e strungar mai vechi. Deși n-are mai mult de 33 de ani, oamenii — tineri și med virstnici — îl apreciază deopotrivă. E strungar bun, fruntaș, săritor la nevoie. Fie că-i vorba de producție, fie că-i vorba de vreo acțiune obștească, Hostiuc e primul. Alexandru Grămadă — deși e în virstă — e, totuși, un strungar tînăr. A venit aia cu vreo patru ani în urmă, ca muncitor necalificat. Nu-l mulțumea deloc treaba asta. Voia să fie și el în rind cu toții. Doar erau atitea meserii frumoase! Așa sa hatorit să se înscrie la școala de calificare. Nu se prea simțea el bine, ștind cot la cot cu unii de-i puteau fi feciori. Dar nu s-a lăsat. Așa a ajuns Alex. Grămadă la secția strungărie. Proaspătul absolvent al școlii de calificare nu era un strungar desăvirșit. Avea încă nevoie de sprijin. La cu ANUL Viii nr. 3294 pagini 20 bani Sîmbată 5 mai 1956 născut pe Gh. Hostiuc. Mai vechi in meserie, Hostiuc s-a oferit să-l ajute. Cînd era de executat o piesă mai grea, ori trebuia potrivit intr-un fel anumit cuțitul, Hostiuc nu s-aștepta rugat. Iar după lucru, ore întregi stăteau la vorbă despre strungărie, despre viața lor — pe vremuri plină de necazuri, despre bucuriile de azi ale muncii. S-au împrietenit. De la comunistul Hostiuc, Alex. Grămadă a învățat nu numai meșteșugul strungăriei, ci și ce înseamnă să fii om adevărat. Pe la sfirșitul anului trecut, A. Grămadă a făcut cerere de a fi primit in rindul candidaților de partid. La adunarea generală a organizației de bază, cînd i s-a discutat cererea, și Hostiuc a luat cuvintul. S-a arătat deschis și părțile bune, dar mai cu seamă și ce trebuie să mai facă pentru cîtva timp in urmă, comitetul regional P.M.R. Craiova a criticat prin ziarul nostru deficiențele întru a deveni un comunist adevărat. Timpul s-a scurs. Hostiuc și Grămadă au rămas prieteni. Deseori zi Intimești, împreună cu soțiile — plimbindu-se, la spectacole, sau la vreo conferință. Uneori, ceasuri întregi studiază cărți tehnice de specialitate sau pregătesc seminariile (la cursurile învățământului de partid, fac parte din același seminar). Un comunist se cuvine să fie pildă și-n producție. Candidatul de partid Alex. Grămadă nu scapă nici un prilej de a-și ridica calificarea profesională. Peste puțină vreme, poate, la atâtea nume care poartă titlul cel mai bun se va adăuga unul nou, numele său. Nu se va supăra de aceasta nici maistrul Stere Ravaș, și nici prietenul său Gheorghe Hostiuc. Ba, dimpotrivă , executarea lucrărilor pe șantierele agricole ale Trustului nr. 6. Analiza făcută de partid a arătat căile pentru îmbunătățirea muncii. Azi, situația pe aceste șantiere s-a schimbat in bine. Publicăm mai jos convorbirea corespondentului nostru cu directorul Trustului nr. 6, tov. GHEORGHE ANCUȚA. In legătură cu realizarea planului la construcțiile agricole. — Ce măsuri a luat conducerea trustului pentru lichidarea șantierelor cu valori mici de lucrări? — Noi am căutat să acționăm pentru înfăptuirea sarcinilor din Directivele Congresului al II-lea al partidului, care prevăd terminarea în primul rind a construcțiilor începute în anii trecuți. S-a stabilit ca pînă la sfirșitul lunii mai să predăm complet lucrările de la G.A.S.Drăgășani — obiective care în cadrul planului pe anul 1956 au termen de execuție pînă la data de 31 decembrie a. c. Aceasta din două motive. In primul rînd pentru ca beneficiarul să poată folosi mai devreme construcțiile, iar apoi pentru a putea noi înșine regrupa forțele și a le dirija spre șantierele principale. Ca rezultat al preocupărilor în acest sens, în primul trimestru al anului colectivul șantierului și-a depășit prevederile planului cu 82,5%, iar planul pe luna aprilie l-a îndeplinit încă de la 20 ale lunii. Același lucru se poate spune și despre lotul S.M.T.Bechet, care și-a realizat sarcinile de plan pe luna aprilie în douăzeci de zile. Activitatea a fost organizată în așa fel, încît o parte din obiective să poată fi predate beneficiarului înainte de termenele din planul de stat. Cele două remize, baia pentru muncitori și cantina vor fi date în folosință în cursul trimestrului III, în loc de sfirșitul anului. Colectivul de constructori de la G.A.S.Burila Mare a reușit ca în ciuda greutăților din trimestrul I, să execute un mare volum de lucrări. Preocuparea lui este de a da în folosință obiectivele în mod eșalonat, nu la sfirșitul anului. Cu mult înainte de termen vor fi predate 5 locuințe cu un total de 10 apartamente, grajdurile de viței etc. In activitatea lor, loturile și șantierele au primit un sprijin mai substanțial decit în trecut din partea organelor trustului, prin dirijarea mijloacelor materiale la timp și prin COMUNIȘTII IN FRUNT Organizarea lucrărilor pe șantierele agricole — preocupare de seamă ajutorul dat pe teren de unii cieni ca: Ion Iliescu, Ervin Ladislau Coșa ș. a. — Ce procedee au fost pentru folosirea judicioasă a de muncă? — Pentru urgentarea lucrei pe loturile agricole s-au luat de măsuri organizatorice și care să contribuie direct la cea productivității muncii. A fost organizată o briga bilă de montaj, dotată cu o cara și două macarale-catarj Ea va executa în lanț — pe grafic și proiect de organii montarea prefabricatelor la a mecanice prefabricatelor de lauri. In momentul de față, cu brigăzii își desfășoară activitotul S.M.T.Bechet, reușind în prezent să monteze compioanele de acoperiș la atelie conic și parțial la cele două Randamentul brigăzii este u mare în această formă de org Productivitatea muncii crește la operațiile de montaji rămași disponibili au fostre altor șantiere. Conducătorul ing. Gheorghe Bîrjan, se în permanență de ridicarea calitativ al muncii colectivul S-a hotărît să se mai c o nouă brigadă mobilă, pen cutarea mecanizată a tencuit loturile agricole Bechet, Burii Moțăței, Bîcleș etc. — în recesiv, începînd cu lotul Lehet, că: Pentru economisirea forței la S.M.T.Șimian lucră fost organizate în lanț. S-a cu săpăturile la pavilionul trativ, cantină și bordeiulmente, executate de către o complexă. După aceea s-au executarea betoanelor de sur elevații, a zidăriei la cantină altă brigadă a efectuat și pentru cuzineții stîlpilor la mecanic, iar acum se confec în atelierul de prefabricate centrali și marginali, paharetru fundațiile lor etc. Aceea citori vor executa în conțin mizele de mașini agricole. Avîntul întrecerii sociale, canalizat spre predarea cîternică, eșalonată, și spre exe un preț de cost redus a obi agricole. O scenă obișnuită la secția strungărie: Gh. Hostiuc și Alex. Grămadă — împreună la locul de muncă. După schimbul de onoare, Întrecere și mai avîntată Despre echipa lui Francisc Soos nu se prea auzise pînă acum. Alte brigăzi erau vestite pe șantierul Grivița Roșie. Numele lui Ion Doboș și Constantin Marino— șefii celor două brigăzi de zidari — erau cunoscute în tot Trustul nr. 3. S-a scris și la ziar despre ei, li s-au publicat și fotografiile. Și să știți că meritau. ca ei pe șantier ? Cine mai lucra zilnic dădeau câte o normă, o normă și jumătate bi plus. Bine muncesc ei și acum, dar vezi că din ziua schimbului de onoare, lucrurile s-au mai schimbat. Pentru titlul de „cea mai bună brigadă“ s-au ivit și alți pretendenți. Vânchipuiți ce necaz i-a fost lui Doboș cînd a aflat că i-au luat-o alții înainte. De unde pînă atunci era mereu în fruntea tuturor brigăzilor, tocmai în ziua schimbului de onoare a rămas al treilea. Ce era să mai facă ? Vorbeau doar procentele de depășire: Francisc Soos — 182%, Constantin Marin — 178%, Ion Doboș — 164%. ră. Echipa lui Francisc Soos e tînă Poate cea mai tinără de pe șantier. E tînără fiindcă-i formată aproape doar din utemiști și pentru că a început lucrul, la lotul școlii de 7 ani, doar de vreo două săptămîni. Lucrarea aceasta era intîrziată din lipsă documentației. S-au sfătuit utemiștii între ei și au cerut Inginerului-șef să li se încredințeze lor execuția întregii construcții.De asta noul lot se și numește „lotul tineretului“. Pînă acum s-au terminat săpaturile, a început turnarea betoanelor. Cum au lucrat N. Tudorache, M. Brășoveanu, A. Lățosu, I. Dumitrache, echipa lui M. Dobrițoiu, dulgherii M. Neață, C. Neagu și ceilalți tineri, o arată cifrele. In 10 zile, nu numai că a fost recuperată rămînerea în urmă (de 20 de zile), dar au și depășit planul lunar cu 30%. Tinerii au de gînd să termine școala mai devreme decît e prevăzut La 23 August. La lotul acesta a apărut unul din principalii „concurenți“ ai lui I. Doboș — echipa lui Francisc Soos. Acesta însă nu-i singurul. La lotul „Aragaz“ alte două echipe și-au pus ambiția la încercare: cele ale lui Martin Schuler și Gheorghe Orbeanu, care lucrează la șoseaua de La rampa de butelii. Și ele au însemnate depășiri de normă. Nu-i deloc ușor să cucerești titlul de „cel mai bun“ cu atîția concurenți, întrecerea rămîne deschisă. Schimbul de onoare doar a întețit-o, și a dovedit că brigada lui Doboș poate fi întrecută. E greu de prevăzut pe viitor numele cui va fi trecut primul la panoul de onoare. Aspect de pe lotul tineretului de la „Grivița Roșie" Conducătorul fabrici Povestea ce veți citi nu e cu nimic deosebită. Pentru aceasta nu-s nici eu destul de hărăzit, nici eroul povestirii din cale afară. Un comunist cum sînt mulți în țara noastră. Un om vrednic care s-a înrolat în marea armată a membrilor de partid, închinîndu-și puterile și viața țelului clădirii unei lumi mai bune, construirii socialismului. Nu-i așa că am avut dreptate? Asemenea oameni viețuiesc în număr mare pe plaiurile noastre. Mă și gindesc că dacă nu-i voi pomeni numele decît la sfîrșit, cîți cititori nu vor recunoaște, în trăsături mari, propria lor cale de viață sau pe aceea a vreunuia din ortacii lor? Lată, așadar, un copil de oameni nevoiași, călători după noroc, ajunși pe meleagurile Bihorului. Tatăl — muncitor cu palma. Azi — plugar, mîine — izgonit de sărăcie, salahor la orice muncă se cerea. Copilăria eroului nostru s-a petrecut în sărăcia pe care un tată harnic n-a putut-o risipi, atîta de mari și nesfîrșite erau angaralele pe capetele bieților oameni. Copilul însuși s-a zbătut cum a putut. In casă gurile erau multe, iar putința de a se sătura — măruntă. La începutul toamnei, copilul călca pragul școlii, dar la mijirea verii, cînd unii se bucurau de vacanță, Matei (căci așa-l cheamă pe copilul de care vorbim) se ducea la zidari, la bina. Căra găleata cu mortar, arunca cu puținele-i puteri cărămizile, pînă se istovea sărmanul. Cu prilejul acesta se și călca. Mai cu seamă sufletește. El a învățat neîncetat din viață, de la viață. Prea multe nu va fi priceput mintea de copil din întîmplările acelor vremuri, dar amintirea fiecăreia s-ia adăugat, a înmulțit șiragul și mai tîrziu, cînd î-au crescut tulerele, a început a face legătura între ele. Trecerea vijelioasă a gărzilor roșii ale lui Kun Bela, greva zidarilor, greutățile de-acasă, lupta pentru o pîine... Atîtea imagini de neuitat. Și-apoi viața de uzină, căcî școala multă vreme nu a putut-o urma. Tînărul Matei a ajuns strungar la I.A.R. Un muncitor cuminte, harnic, un bun meseriaș. Ar fi crezut că nedreptățile din jur, chiar și cele ce-l atingeau pe el — nici nu le ia în seamă. Adevărat că omul nu se arăta. Erau doar vremuri, atît de tulburi de nici nu știai în cine să ai încredere. Dar se aduna pe toate, într-o agoniseală ce va da dobînda așteptată. In 1945, muncitorii mai vîrstnici care-l cunoșteau bine șî-l prețuiau, î-au propus să intre în partid, î-au spus că locul lui acolo e. A cerut întîi un statut al Partidului Comunist Român. L-a citit cu înfiora____________ _ _ țale și nădejdiile înmănunchiate și așternute pe hîrtie toate la un loc. A fost primit în rîndurile tovarășilor de luptă în clipe grele pentru partid. In anii hărțuielilor cu partidele reacționare, în anii bătăliei pentru cucerirea puterii în stat și în economie, atunci s-au vădit însușirile tînărului comunist. Tovarășii de muncă l-au prețuit pentru înțelepciunea sa, pentru buna sa orientare politică, pentru puterea de muncă și îndrăzneala cu care asalta orice greutate. De nenumărate ori l-au ales în fruntea colectivelor lor. In 1948, la naționalizare, partidul l-a numit director al fabricii „Strungul" din Brașov; în 1949 — vicepreședinte al Comitetului provizoriu al Sfatului popular al județului Brașov; în 1950 — activist al organizației județene de partid, iar la sfirșitul aceluiași an — director al fabricii de ciment „Temelia“. Act — unde tovarășul Matei Pincovici muncește și astăzi — s-au vădit virtuțile sale cu deosebire. De numele directorului sînt legate multe transformări, multe realizări obținute la fabrica „Temelia“. Pe bună dreptate spun adesea muncitorii despre ele „Tovarășul P mncovici este un om și jumătate!“ Cu mult spirit gospodăresc, muncind cu rîvnă, el a izbutit să ducă fabrica din victorie în victorie. Pentru nimeni nu mai este astăzi un secret că de ani de zile cimentiștii din Orașul Stalin sunt printre fruntașii industriei materialelor de construcții. Aceasta se datorește în parte și comunistului Matei Pincovici. Știu că, în această clipă, citind aceste rînduri, el va da din nou necăjit din cap: „v-am rugat doar să nu pomeniți de mine, ci de colectivul de muncă al fabricii!“ Așa este. Are dreptate. Nici una din înfăptuirile fabricii nu ar fi fost cu putință fără forța de neînfrînt a colectivului. Dar, vorbind drept, oare numai o dată îl vezi pe directorul fabricii stînd de vorbă cu oamenii, consultîndu-se cu ei? Oare numai o dată a chemat pe comuniștii din fabrică să-i sprijine acțiunile? Parecă-i văd și azi pe morarul Domokos Hosszú, ori pe dispecerul Sigismund Antal, comuniști amîndoi, întrînd în biroul directorului și interesîndu-se de problemele grele ale întreprinderii. Da, da, ajutorul a venit și așa: Iată o pildă. Urmînd exemplul comuniștilor, muncitorii au hotărît să lucreze în perioada reparării unor agregate în așa fel încît prin munca lor la celelalte agregate să acopere și producția agregatului care se află în reparație. Așa au făcut Iuliu Aranyosi, Ioan Paul, Nicolae Nicodim și alții. Așa s-a sprijinit pe mase, directorul. Organizația de partid se interesează și ea de activitatea directorului. Cînd s-a pus problema acumulărilor socialiste, organizația a asigurat instruirea temeinică a membrilor săi în problemele economice și a contribuit astfel serios la obținerea, în 1955, a unor acumulări în valoare de 2 milioane let peste plan. Secretarul organizației, tov. Iosif Nagy, șeful secției mori brute, invită adesea pe director la o analiză comună a situației producției, veghind tn permanentă asupra îndeplinirii planului. Pe absolventul a 3 clase de liceu din Teleagd, pe strungarul de altă dată, pe tatăl de familie și directorul comunist de astăzi, l-am găsit ultima oară la masa de lucru, în mijlocul unor volume și broșuri; pregătea — ca propagandist cu vastă experiență — o lecție despre gospodărirea chibzuită și efectul ei asupra prețului de cost. O lecție pentru universitatea populară serală, pentru școala și cursurile pe care el n-a avut fericirea să se urmeze in tinerețe. Aceasta este — fie-mă iertată scurtimea — povestea comunistului Matei Pincovîci, așa cum am cunoscut-o eu și cum v-am spus-o. I. MITESCU Fruntași în lupta pentru economii întrecerea socialistă a cuprins majoritatea muncitorilor de la Întreprinderea nr. 1001 - Cernavoda In fruntea celor care obțin realizări din cele mai însemnate se află comuniștii. Prin exemplul personal, comuniștii ca fierar-betonistul Nicolae Dandu, fierarul Carol Drăghici, maistrul Ion Teodorescu și alții — care depășesc normele cu 53%, 73% și respectiv 3% — au antrenat în întrecere și alți muncitori ajutîndu-i să obțină realizări însemnate. La fasonarea armăturilor tov. Nicolae Dandu a economisit 300 kg fier-beteni, reducînd în acest fel prețul de cost al comenzilor executate cu 1,2%. De asemenea, a reușit să reducă prețul de cost cu 1,36% și brigada complexă a tov. Gheorghe Marica de la șantierul nr. 04 Constanța; ea a economisit 8 mc cherestea și 360 kg ciment în valoare totală de 2326 lei. Dulgherii Dumitru Atanasiu, Gh Talianu, Stoian Dobre, muncitorii necalificați Ion Barbu, Dumitru Văleanu, Ilie Trică depășesc normele cu 154—300%. N. BQNCOTA corespondent Pentru îndeplinim Directivelor Congresului al II Grijă față de om Fiecare an marchează o nouă etapă în opera de industrializar cialistă a țării, înfăptuită sub conducerea partidului. Printre unitățile industriale care au cunoscut o puternică dezve in perioada primului cincinal se află și Combinatul chimic ir. noile sale secții se prelucrează bogățiile naturale ale regiunii, ornduse materii prime de cea mai mare însemnătate pentru ecor națională. Statul a învestit sume importante și pentru asigurarea unor co optime de trai salariaților Combinatului. Mulți dintre ei locuiesc a blocurile moderne Înfățișate în clișeul nostru. Ele au fost construi anii trecuți de către Trustul nr. 8. Puterea exemplului person: O seară mohorită și rece. Prin curtea fabricii „Teleajenul"-Berceni nu zărești decit paznicii, care se încumetă să înfrunte noaptea aceasta friguroasă, înfășurați în cojoace ei își fac rondul obișnuit. Dacă n-ar fi cele cîteva lumini care străbat prin ferestre — aidoma unor licurici — ai crede că in fabrică nu se mai află nimeni. Și totuși, în secții munca se desfășoară ca și în timpul zilei. Printre rafalele de vînt se aude un bizlit ca de bondar. E zgomotul mașinilor, care nu cunosc oboseala. Clădirile administrației sînt cufundate in beznă. Doar la fereastra sediului organizației de partid se zărește o geană de lumină. O cameră modest mobilată: un birou, o masă, scaune și un dulap. In sobă duduie vesel focul. O căldură plăcută plutește ln încăpere. In jurul mesei, câțiva oameni cu hainele prăfuite discută cu voci potolite. Unul, potrivit de stat, cu pomeții obrajilor puțin ieșiți, cu privirea vioaie, ascultă în tăcere discuția celorlalți. Uneori își notează cite ceva intr-un carnet. Sînt membrii biroului organizației de partid a fabricii, iar cel care iși ia notițe e tov. Ioan Bucur, secretarul organizației. Din fire nu prea e vorbăreț, ii place mai mult să asculte. Cînd vorbește, o face însă cu temei. Și vorba o împletește cu fapta ca nimeni altul. Discuția membrilor, biroului organizației se invidea in jurul unei probleme de producție, care se cerea neapărat rezolvată. Era un joc chiar soarta planului. Acest lucru ii preocupa în cel mai înalt grad pe comuniștii din fabrică. Parcă numai odată rezolvaseră ei probleme grele, care pe alții îi speriaseră? Oameni încercați, trecuți prin multe greutăți, tot ce-a putut alege mai bun diurul vieții. In seara ceea era vorba de o problemă foarte spinoasă. De la un timp, in fabrică își făcuse loc pe nesimțite indisciplina. Amețiți de succesele obținute anul trecut, o parte din salariați începuseră, să interzie de la lucru, alții, chiar să lipsească. Intr-o fabrică mecanizată ca a lor, chiar lipsa unui singur om se resimte. Ce te faci? insă atunci cindi lipsesc mai mulți? Echipe descompletate, indicii mașinilor neindeptiniți, planul rămas in urmă. Aceasta era problema care frămînta pe membrii biroului organizației de partid. Păreri erau multe. Fiecare vedea în felul său înlăturarea acestui neajuns. Unii propuneau să se țină ședință cu toți comuniștii din fabrică și să le arate că au datoria să contribuie la educarea masei salariaților prin exemplul personal. Alții au vorbit despre rolul agitatorilor din fiecare secție, arătînd că ei pot da o contribuție de seamă în statornicirea disciplinei. După lungi discuții a luat cuvintul tov. Ion Bucur, secretarul organizației: „Propunerile voastre sînt bune, tovarăși. Ați uitat insă un singur lucru. Vom reuși mai bine dacă în această acțiune nu vom porni singuri, ci împreună cu celelalte organizații de masă din fabrică, și mai ales cu organizația sindicală. Dacă vom ști cum să-i antrenăm, cu siguranță că vom reuși". Cuvintele secretarului au limpezit definitiv situația. A doua zi, o scurtă ședință comună cu membrii comitetului de întreprindere și membrii biroului organizației de partid, un plan de muncă comună și acțiunea a început. Comuniștii, membrii comitetului de întreprindere, organizatorii și ceilalți activiști din grupele sindicale știau ce trebuie să facă. Cu cei ce intirziau, lipseau nemotivat sau nu îngrijeau cum trebuie mașinile s-a stat de vorbă personal. In grupele sindicale au început să se țină cu regularitate consfătuiri de producție in care cei nedisciplinați erau puși in discuția tovarășilor lor de muncă, arătindu-li-se cum a suferit producția din pricina lor. Comitetul de întreprindere, sub îndrumarea organizației de partid, urmărea punerea in aplicare a hotărîrilor luate de muncitori în cadrul consfătuirilor de producție. La secția hîrtie, unde este organizator de grupă Grigore Buzaș, comunistul rezultatele acțiunii au și început să dea roade. Absențele și întârzierile au scăzut, munca se desfășoară din zi în zi mai bine. De-a lungul primelor trei luni ale anului, ninsurilor și al tuturz scăzut cu 50 la procentul de înde plinului de prod crescut. Comuniști Dumitrescu, Constai xente, Nicolae Răci mulți alții sînt in producție și exemp de urmat pentru tot fabrică. Organizația de folosit și alte mijloscru întronarea cui. Gazeta de perete a să publice articole erau lăudați fruntași ducție și erau crii care intirziau sau nemotivat; au fost și numeroase carte aceeași temă. Comu. tăreau in fiecare zi cu fapte, situind fruntea celor care pentru realizarea de producție. Organizația de pe miniștii din fabrica ton asfaltat „T e sunt întotdeauna tn acțiunilor menite la îndeplinirea sa la plan. La sfirșitul luni organizația dt analizează, impreun, mitetul de întreprinsul cum s-a desfășur cerea socialistă, noi de muncă apărut subite ce trebuie lustru îmbunătățirea a întrecerii. Nu este de mirări bunca este fruntașă tot și lună de lună deplinește sarcinile ! Organizația de pai să conducă și să etmenii în acest spirit.