Constructorul, mai 1956 (Anul 8, nr. 329-332)

1956-05-05 / nr. 329

V PIROLETARI HIM TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA I ORGAN AL MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR ,MINISTERULUI INDUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII $1 AL C.C.AL SINDICATULUI MUNCITORILOR CONSTRUCTORI ȘI DIN INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII­ ­ s1ľss1p. partidul nostru Un om străin de frămîntările vieții noastre, străin de marile pre­faceri ale lumii s-ar putea înșela privind în jurul său, privind oa­menii și realizările lor: „Sînt oare aceștia robii de mai ieri ai Indus­­triașilor și moșierilor? De izvorăsc puterea și dîrzenia unde­lor, curajul cu care înfruntă viitorul, zîmbetul voioșiei lor, increderea nemărginită cu care ei își con­duc țara, își împlinesc visurile cele mai cutezătoare?" De bună seamă, asemenea între­bări nimeni nu-și poate pune. Ori­ce om al muncii — ba chiar și dușmanii — cunoaște răspunsul. Oricine știe că toate astea se da­­toresc partidului­ Partidului, pe care Lenin Il numea „înțelepciu­nea, onoarea și conștiința epocii noastre". Partidul marxist-leninist le-a fost și le este oamenilor mun­cii învățător și călăuză, conducă­tor neabătut în toate luptele pen­tru zdrobirea trecutului și construi­rea noului. O placă de marmoră așezată în Capitala țării noastre amintește astăzi că pe acel loc, într-o casă ce acum nu mai există, s-a pus acum 35 de ani temelia partidului nostru. Acolo, pe strada Sf. Ionică s-au adunat la 8 mai 1921 dele­gații Congresului Partidului socia­list pentru a se rosti asupra vii­torului. Erau vremuri furtunoase. Vre­muri care stîrniseră spaimă și ură în rîndurile exploatatorilor de­ pre­tutindeni. De trei ani și jumătate, în ciuda jefuitorilor și asupritori­lor, proletariatul rus — condus de comuniștii lui Vladimir Ilici Lenin — pusese istoria lumii pe un nou făgaș, făurind primul stat în care puterea stătea în mîinile celor mulți, în mîinile poporului munci­tor. De trei ani și jumătate lu­mea capitalistă coalizată încerca zadarnic, pe toate căile, să stin­gă în sînge flacăra revoluției pro­letare. Mai mult chiar, exemplul electrizant al Marii Revoluții miș­ca popoarele lumii. Reacțiunea nu mai pridndea să înece în singe izbucnirile revoluționare. La Ham­burg, Kiel și Berlin, în Bavaria, spartakiștii germani făcuseră să înghețe de spaimă inimile junkeri­­lor și industriașilor. Se înălțase cîteva luni gloriosul steag al co­munarzilor maghiari. Muncitorii britanici se opuneau prin greve uriașe războiului de intervenție împotriva Sovietelor. Masacrul de la 13 decembrie 1918, din piața Teatrului din București, nu izbu­tise să înfrîngă dîrzenia proleta­riatului nostru, așa cum o arătase și greva generală din toama lui 1920. La noi, ca și pretutindeni in lu­me, proletariatul își strîngea rîn­durile în numele luptei pentru pli­ne, pace și libertate. La noi, ca și pretutindeni, muncitorii cei mai înaintați, revoluționarii cei m­ai cinstiți și înflăcărați găsiseră ca­lea pe care o căutau: leninismul. Proletariatul, în covîrșitoarea sa majoritate, se alătura acestei căi: simțea nevoia unei avangarde ca­re să-l conducă în luptă, nevoia unui partid Comunist, unui Partid care să se călăuzească de învăță­tura lui Lenin. Iată de ce, Congresul socialist de acum 35 «de ani a hotărît cu o majoritate zdrobitoare înființarea Partidului Comunist din Romînia. In entuziasmul congresiștilor sînt adoptate moțiuni de istorică în­semnătate. Comuniștii se ridică de la început pentru pace, împotriva războiului. Ei exprimă adînca lor admirație „față de proletariatul rus, care, atît prin opera măreață ce a înfăptuit, cit și prin sacri­ficiile nenumărate aduse cauzei com­­uniste, formează astăzi avan­garda proletariatului mondial în războiul său de dezrobire de sub jugul capitalist".­­ Congresul de întemeiere a Par­tidului se plasa pentru totdeauna pe pozițiile marxist-leniniste ale luptei de clasă, împotriva exploa­tării burghezo-moșierești, pe po­ziția adinc „patriotică de apărare a independenței și suveranității nationale, de salvgardare a inte­reselor poporului român. Comun­­niștii ridicau steagul luptei pentru eliberarea națională și sociala a poporului muncitor, continuînd astfel și înăltind pe o treaptă su­perioară cele mai glorioase tra­diții de luntă ale poporului nos­tru. Au trecut de atunci 35 de ani. Ani de luptă eroică în slujba po­porului muncitor, ani de bogate roade ale sămînței marxism-leni­­nismului. In focul bătăliilor s-au călit rîndurile tot mai cuprinză­toare ale partidului, împotriva ja­fului monopoliștilor străini și al burghezo-moșierimii autohtone, îm­potriva dictaturii fasciste și ocu­panților hitleriști, împotriva reac­­țiunii care voia să închidă poporu­lui nostru calea spre democrație și socialism, — pentru refacerea­­ arii și Pentru reconstrucția ei socia­listă, comuniștii n-au precupețit energia lor creatoare și, adesea, nici viata lor. Măreția acestui drum de 35 de ani a ilustrat-o Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc. Roman, congresul care a trecut în revistă succesele hotăritoare obți­nute în construirea bazei econo­mice a socialismului în țara noas­tră. Documentele Congresului al 11-lea al P.M.R. au făcut bilanțul muncii pline de abnegație și pa­triotism pe care clasa muncitoare, țărănimea muncitoare și intelectua­litatea au desfășurat-o sub condu­cerea partidului, a liniei sale ge­neralei leninistă. Es­te linia in­dustrializării socialiste pe baza dezvoltării tuturor ramurilor eco­nomiei naționale. Congresul a che­mat poporul muncitor să-și strin­gă și mai puternic rîndurile pen­tru izbînda celui de al doilea plan cincinal. In toată activitatea sa eroică, partidul nostru s-a împărtășit din comoara unei glorioase experiențe. Partidul Comunist al Uniunii So­vietice, partidul făurit de­­ geniul lui Lenin, a constituit și consti­tuie pentru noi o minunată pildă. Construcția victorioasă a socia­lismului în Uniunea Sovietică, înaintarea ei spre comunism, fap­tul că atîtea alte popoare din Eu­ropa și Asia și-au găsit calea spre socialism inspiră comuniștilor și tuturor oamenilor muncii din țara noastră un tot mai puternic entu­ziasm creator. Un prețios izvor de învățăminte l-a constituit pentru partidul nos­tru, pentru toti cei ce muncesc din patria noastră, istoricul Con­gres al XX-lea al P.C.U.S. A fost o demonstrație convingătoare a unității de monolit a P.C.U.S., a justeței principiilor sale leniniste. In rîndurile credincioșilor luptă­tori ai partidului nostig în rîndu­rile milioanelor de oameni care-i urmează, stăm și noi, muncitorii din construcții. Sărbătorind cea de a 35-a aniversare a întemeierii partidului, fiecare dintre noi simte că nu există alt mijloc de a face dovada simțămintelor sale de dra­goste și recunoștință, decit de a închina întreaga sa capacitate mi­­nim în 15le r țeluri ale socialismului, realizării lor cu un ceas mai de­vreme în patria noastră. ★­ T­o­v­a­r­ă­ș­i Maistrul Stere Ravaș, secretarul or­ganizației de bază de la întreprinde­rea de producție anexă nr. 185, poate să-ți vrobească aricind despre trebu­rile fiecărei secții, ba și despre fie­care muncitor în parte. E — cum s-ar zice — totdeauna în „miezul” pro­blemelor. De pidă, acum de curînd, cu întrecerea în cinstea lui I Mai. Oamenii s-au întrecut nu numai unii pe alții­, ci și pe ei înșiși. De asta, dacă-l întrebai cu două trei săptă­­mini în urmă pe Stere Ravaș numele comunistului fruntaș pe atelier, nu-ți putea răspunde decit așa. ..Alaltăieri era V. Spercheș, ieri I. Bărculescu, iar azi — încă nu se știe, mai e un ceas bun de lucru !” Răspunsul acesta are mult tîlc. Nu-s două zile la rind in care fruntașul să fie același. La grafic apare la numele ajutorului Imre Bogoș, ba al mento­rului Tudor Constantinescu, ba al e­­lectricianului de întreținere Nicolae Ilie. Că aceste nume apar mai des pe panou, e firesc. Comuniștii s'nt mereu în fruntea întrecerii. De asta și Stere Ravaș nu e surprins că numele „celui mai bun” se schimbă atît de des, ba, dimpotrivă, se și mindrește. Oamenii cresc păzind cu ochii. De la el am aflat și despre strungarii Gh. Hostiuc și Alex. Grămadă. Primul e strungar mai vechi. Deși n-are mai mult de 33 de ani, oamenii — tineri și med virstnici — îl apre­ciază deopotrivă. E strungar bun, fruntaș, săritor la nevoie. Fie că-i vorba de producție, fie că-i vorba de vreo acțiune obștească, Hostiuc e pri­mul. Alexandru Grămadă — deși e în virstă — e, totuși, un strungar tînăr. A venit aia cu vreo patru ani în ur­mă, ca muncitor necalificat. Nu-l mulțumea deloc treaba asta. Voia să fie și el în rind cu toții. Doar erau atitea meserii frumoase! Așa sa ha­torit să se înscrie la școala de cali­ficare. Nu se prea simțea el bine, ștind cot la cot cu unii de-i puteau fi feciori. Dar nu s-a lăsat. Așa a ajuns Alex. Grămadă la secția strungărie. Proaspătul absolvent al școlii de ca­lificare nu era un strungar desăvirșit. Avea încă nevoie de sprijin. L­a cu­ ANUL Viii­ nr. 329­4 pagini 20 bani Sîmbată 5 mai 1956 născut pe Gh. Hostiuc. Mai vechi in meserie, Hostiuc s-a oferit să-l aju­te. Cînd era de executat o piesă mai grea, ori trebuia potrivit intr-un fel anumit cuțitul, Hostiuc nu s-aștepta rugat. Iar după lucru, ore întregi stă­teau la vorbă despre strungărie, des­pre viața lor — pe vremuri plină de necazuri, despre bucuriile de azi ale muncii. S-au împrietenit. De la co­munistul Hostiuc, Alex. Grămadă a învățat nu numai meșteșugul strungă­­riei, ci și ce înseamnă să fii om ade­vărat. Pe la sfirșitul anului trecut, A. Gră­madă a făcut cerere de a fi primit in rindul candidaților de partid. L­a adunarea generală a organizației de bază, cînd i s-a discutat cererea, și Hostiuc a luat cuvintul. S-a arătat deschis și părțile bune, dar mai cu seamă și ce trebuie să mai facă pentru cîtva timp in urmă, comitetul regional P.M.R. Craiova a criticat prin ziarul nostru deficiențele în­tru a deveni un comunist adevărat. Timpul s-a scurs. Hostiuc și Gră­madă au rămas prieteni. Deseori zi Intim­ești, împreună cu soțiile — plim­­bindu-se, la spectacole, sau la vreo conferință. Uneori, ceasuri întregi studiază cărți tehnice de specialitate sau pregătesc seminariile (la cursu­rile învățământului de partid, fac par­te din același seminar). Un comunist se cuvine să fie pildă și-n producție. Candidatul de partid Alex. Grămadă nu scapă nici un pri­lej de a-și ridica calificarea profe­sională. Peste puțină vreme, poate, la atâtea nume care poartă titlul cel mai bun se va adăuga unul nou, numele­ său. Nu se va supăra de aceasta nici maistrul Stere Ravaș, și nici priete­nul său Gheorghe Hostiuc. Ba, dim­potrivă , executarea lucrărilor pe șantierele agricole ale Trustului nr. 6. Analiza făcută de partid a arătat căile pentru îmbunătățirea muncii. Azi, situația pe aceste șantiere s-a schimbat in bine. Publicăm mai jos convorbirea co­respondentului nostru cu directorul Trustului nr. 6, tov. GHEORGHE ANCUȚA. In legătură cu realizarea planului la construcțiile agricole. — Ce măsuri a luat conducerea trustului pentru lichidarea șantiere­lor cu valori mici de lucrări? — Noi am căutat să acționăm pentru înfăptuirea sarcinilor din Di­rectivele Congresului al II-lea al partidului, care prevăd terminarea în primul rind a construcțiilor în­cepute în anii trecuți. S-a stabilit ca pînă la sfirșitul lu­nii mai să predăm complet lucră­rile de la G.A.S.­Drăgășani — obiec­tive care în cadrul planului pe anul 1956 au termen de execuție pînă la data de 31 decembrie a. c. Aceasta din două motive. In primul rînd pen­tru ca beneficiarul să poată folosi mai devreme construcțiile, iar apoi pentru a putea noi înșine regrupa forțele și a le dirija spre șantierele principale. Ca rezultat al preocupă­rilor în acest sens, în primul trimes­tru al anului colectivul șantierului și-a depășit prevederile planului cu 82,5%, iar planu­l pe luna aprilie l-a îndeplinit încă de la 20 ale lunii. Același lucru se poate spune și despre lotul S.M.T.­Bechet, care și-a realizat sarcinile de plan pe luna aprilie în douăzeci de zile. Activi­tatea a fost organizată în așa fel, încît o parte din obiective să poată fi predate beneficiarului înainte de termenele din planul de stat. Cele două remize, baia pentru muncitori și cantina vor fi date în folosință în cursul trimestrului III, în loc de sfirșitul anului. Colectivul de constructori de la G.A.S.­Burila Mare a reușit ca în ciuda greutăților din trimestrul I, să execute un mare volum de lucrări. Preocuparea lui este de a da în fo­losință obiectivele în mod eșalonat, nu la sfirșitul anului. Cu mult înain­te de termen vor fi predate 5 lo­cuințe cu un total de 10 apartamen­te, grajdurile de viței etc. In activitatea lor, loturile și șan­tierele au primit un sprijin mai substanțial decit în trecut din partea organelor trustului, prin dirijarea mijloacelor materiale la timp și prin COMUNIȘTII IN FRUNT Organizarea lucrărilor pe șantierele agricole — preocupare de seamă ajutorul dat pe teren de unii cieni ca: Ion Iliescu, Ervin Ladislau Coșa ș. a. — Ce procedee au fost pentru folosirea judicioasă a de muncă? — Pentru urgentarea lucrei pe loturile agricole s-au luat de măsuri organizatorice și care să contribuie direct la cea productivității muncii. A fost organizată o briga bilă de montaj, dotată cu o cara și două macarale-catarj Ea va executa în lanț — pe grafic și proiect de organii montarea prefabricatelor la a mecanice prefabricatelor de la­uri. In momentul de față, cu brigăzii își desfășoară activit­­otul S.M.T.­Bechet, reușind în prezent să monteze comp­ioanele de acoperiș la atelie conic și parțial la cele două Randamentul brigăzii este u mare în această formă de org Productivitatea muncii crește­­ la operațiile de montaj­­i rămași disponibili au fost­re altor șantiere. Conducătorul ing. Gheorghe Bîrjan, se în permanență de ridicarea calitativ al muncii colectivul S-a hotărît să se mai c o nouă brigadă mobilă, pen cutarea mecanizată a tencuit loturile agricole Bechet, Burii Moțăței, Bîcleș etc. — în re­cesiv, începînd cu lotul L­ehet, că: Pentru economisirea forței la S.M.T.­Șimian lucră fost organizate în lanț. S-a cu săpăturile la pavilionul trativ, cantină și bordeiul­mente, executate de către o complexă. După aceea s-a­u executarea betoanelor de sur elevații, a zidăriei la cantină altă brigadă a efectuat și pentru cuzineții stîlpilor la mecanic, iar acum se confec în atelierul de prefabricate centrali și marginali, pahare­tru fundațiile lor etc. Aceea citori vor executa în conțin mizele de mașini agricole. Avîntul întrecerii sociale, canalizat spre predarea cît­er­nică, eșalonată, și spre exe un preț de cost redus a obi agricole. O scenă obișnuită la secția strungărie: Gh. Hostiuc și Alex. Grămadă — împreună la locul de muncă. După schimbul de onoare, Întrecere și mai avîntată Despre echipa lui Francisc Soos nu se prea auzise pînă acum. Alte brigăzi erau vestite pe șantierul Grivița Roșie. Numele lui Ion Do­boș și Constantin Marin­o— șefii celor două brigăzi de zidari —­ e­­r­au cunoscute în tot Trustul nr. 3. S-a scris și la ziar despre ei, li s-au publicat și fotografiile. Și să știți că meritau. ca ei pe șantier ? Cine mai lucra zilnic dădeau câte o normă, o normă și jumătate bi plus. Bine muncesc ei și acum, dar vezi că din ziua schimbului de o­­noare, lucrurile s-au mai schim­bat. Pentru titlul de „cea mai bună brig­adă“ s-au ivit și alți preten­denți. Vâ­nchipuiți ce necaz i-a fost lui Doboș cînd a aflat că i-au luat-o alții înainte. De unde pînă atunci era mereu în fruntea tutu­ror brigăzilor, tocmai în ziua schimbului de onoare a rămas al treilea. Ce era să mai facă ? Vor­beau doar procentele de depășire: Francisc Soos — 182%, Constan­tin Marin — 178%, Ion Doboș — 164%. ră. Echipa lui Francisc Soos e tînă­ Poate cea mai tinără de pe șantier. E t­înără fiindcă-i formată aproape doar din utemiști și pen­tru că a început lucrul, la lotul școlii de 7 ani, doar de vreo două săptămîni. Lucrarea aceasta era intîrziată din lipsă documentației. S-au sfătuit utemiștii între ei și au cerut Inginerului-șef să li se în­credințeze lor execuția întregii construcții.­­De asta noul lot se și numește „lotul tineretului“. Pînă acum s-au terminat săpaturile, a început turnarea betoanelor. Cum au lucrat N. Tudorache, M. Brășo­­veanu, A. Lățosu, I. Dumitrache, echipa lui M. Dobrițoiu, dulgherii M. Neață, C. Neagu și ceilalți ti­neri, o arată cifrele. In 10 zile, nu numai că a fost recuperată rămî­­nerea în urmă (de 20 de zile), dar au și depășit planul lunar cu 30%. Tinerii au de gînd să termine școa­la mai devreme decît e prevăzut La 23 August. La lotul acesta a apărut unul din principalii „concurenți“ ai lui I. Doboș — echipa lui Francisc Soos. Acesta însă nu-i singurul. La lotul „Aragaz“ alte două echipe și-au pus ambiția la încercare: cele ale lui Martin Schuler și Gheorghe Orbeanu, care lucrează la șoseaua de La rampa de butelii. Și ele au însemnate depășiri de normă. Nu-i deloc ușor să cuce­rești titlul de „cel mai bun“ cu a­­tîția concurenți, întrecerea rămîne deschisă. Schimbul de onoare doar a întețit-o, și a dovedit că brigada lui Doboș poate fi întrecută. E greu de prevăzut pe viitor numele cui va fi trecut primul la panoul de onoare. Aspect de pe lotul tineretului de la „Grivița Roșie" Conducătorul fabrici Povestea ce veți citi nu e cu nimic deosebită. Pentru aceasta nu-s nici eu destul de hărăzit, nici eroul po­vestirii din cale afară. Un comunist cum sînt mulți în țara noastră. Un om vrednic care s-a înrolat în marea armată a membrilor de partid, închi­­nîndu-și puterile și viața țelului clă­dirii unei lumi mai bune, construirii socialismului. Nu-i așa că am avut dreptate? Asemenea oameni viețuiesc în număr mare pe plaiurile noastre. Mă și gin­desc că­­ dacă nu-i voi po­meni numele decît la sfîrșit, cîți­­ citi­­tori nu vor recunoaște, în trăsături mari, propria lor cale de viață sau pe aceea a vreunuia din ortacii lor? Lată, așa­dar, un copil de oameni nevoiași, călători după noroc, ajunși pe meleagurile Bihorului. Tatăl — muncitor cu palma. Azi — plugar, mîine — izgonit de sărăcie, salahor la orice muncă se cerea. Copilăria e­­roului nostru s-a petrecut în sărăcia pe care un tată harnic n-a putut-o risipi, atîta de mari și nesfîrșite erau angaralele pe capetele bieților oameni. Copilul însuși s-a zbătut cum a pu­tut. In casă gurile erau multe, iar pu­tința de a se sătura — măruntă. La începutul toamnei, copilul călca pragul școlii, dar la mijirea verii, cînd unii se bucurau de vacanță, Matei (căci așa-l cheamă pe copilul de care vor­bim) se ducea la zidari, la bina. Căra găleata cu mortar, arunca cu puține­­le-i puteri cărămizile, pînă se istovea sărmanul. Cu­ prilejul acesta se și că­lca. Mai cu seamă sufletește. El a învățat neîncetat din v­i­ață, de la viață. Prea multe nu va fi priceput mintea de copil din întîmplările ace­lor vremuri, dar amintirea fiecăreia s-ia adăugat, a înmulțit șiragul și mai tîrziu, cînd î-au crescut tulerele, a început a face legătura între ele. Tre­cerea vijelioasă a gărzilor roșii ale lui Kun Bela, greva zidarilor, greutățile de-acasă, lupta pentru o pîine... Atî­­tea imagini de neuitat. Și-apoi viața de uzină, căcî școala multă vreme nu a putut-o urm­a. Tînă­­rul Matei a ajuns strungar la I.A.R. Un muncitor cuminte, harnic, un bun meseriaș. Ar fi crezut că nedreptățile din jur, chiar și cele ce-l atingeau pe el — nici nu le ia în seamă. Adevărat că omul nu se arăta. Erau doar vre­muri, atît de tulburi de nici nu știai în cine să ai încredere. Dar se aduna pe toate, într-o agoniseală ce va da dobînda așteptată. In 1945, muncitorii mai vîrstnici care-l cunoșteau bine șî-l prețuiau, î-au propus să intre în partid, î-au spus că locul lui acolo e. A cerut întîi un statut al Partidului Comunist Român. L-a citit cu înfiora­­____________ _ _ țale și nădejdiile înmănunchiate și așternute pe hîrtie toate la un loc. A fost primit în rîndurile tovară­șilor de luptă în clipe grele pentru partid. In anii hărțuielilor cu parti­dele reacționare, în anii bătăliei pen­tru cucerirea puterii în stat și în eco­nomie,­­ atunci s-au vădit însușirile tînărului comunist. Tovarășii de muncă l-au prețuit pentru înțelepciunea sa, pentru buna sa orientare politică, pen­tru puterea de muncă și îndrăzneala cu care asalta orice greutate. De ne­numărate ori l-au ales în fruntea co­lectivelor lor. In 1948, la naționali­zare, partidul l-a numit director al fabricii „Strungul" din Brașov; în 1949 — vicepreședinte al Comitetului provizoriu al Sfatului popular al ju­dețului Brașov; în 1950 — activist al organizației județene de partid, iar la sfirșitul aceluiași an — director al fabricii de ciment „Temelia“. Act — unde tovarășul Matei Pinco­­vici muncește și astăzi — s-au vădit virtuțile sale cu deosebire. De numele directorului sînt legate multe trans­formări, multe realizări obținute la fabrica „Temelia“. Pe bună dreptate spun adesea muncitorii despre ele „Tovarășul P­ mncovici este un om și jumătate!“ Cu mult spirit gospodă­resc, muncind cu rîvnă, el a izbutit să ducă fabrica din victorie în vic­torie. Pentru nimeni nu mai este as­tăzi un secret că de ani de zile cimen­­tiștii din Orașul Stalin sunt printre fruntașii industriei materialelor de construcții. Aceasta se datorește în parte și comunistului Matei Pinco­­vici. Știu că, în această clipă, citind ace­ste rînduri, el va da din nou necăjit din cap: „v-am­ rugat doar să nu po­meniți de mine, ci de colectivul de muncă al fabricii!“ Așa este. Are dreptate. Nici una din înfăptuirile fa­bricii nu ar fi fost cu putință fără forța de neînfrînt a colectivului. Dar, vorbind drept, oare numai o dată îl vezi pe directorul fabricii stînd de vorbă cu oamenii, consultîndu-se cu ei? Oare numai o dată a chemat pe comuniștii din fabrică să-i sprijine ac­țiunile? Parecă-i văd și azi pe morarul Domokos Hosszú, ori pe dispecerul Sigismund Antal, comuniști amîndoi, întrînd în biroul directorului și inte­­resîndu-se de problemele grele ale în­treprinderii. Da, da, ajutorul a venit și așa: Iată o pildă. Urmînd exemplul comuniștilor, muncitorii au hotărît să lucreze în perioada reparării unor a­­gregate în așa fel încît prin munca lor la celelalte agregate să acopere și producția agregatului care se află în reparație. Așa au făcut Iuliu Ara­nyosi, Ioan Paul, Nicolae Nicodim și alții. Așa s-a sprijinit pe mase, di­rectorul. Organizația de partid se interesează și ea de activitatea directorului. Cînd s-a pus problema acumulărilor socia­liste, organizația a asigurat instruirea temeinică a membrilor săi în proble­mele economice și a contribuit astfel serios la obținerea, în 1955, a unor acumulări în valoare de 2 milioane let peste plan. Secretarul organizației, tov. Iosif Nagy, șeful secției mori bru­te, invită adesea pe director la o a­­naliză comună a situației producției, veghind tn permanentă asupra înde­plinirii planului. Pe absolventul a 3 clase de liceu din Teleagd, pe strungarul de altă dată, pe tatăl de familie și directorul comunist de astăzi, l-am găsit ultima oară la masa de lucru, în mijlocul unor volume și broșuri; pregătea — ca propagandist cu vastă experiență — o lecție despre gospodărirea chib­zuită și efectul ei asupra prețului de cost. O lecție pentru universitatea populară serală, pentru școala și cursurile pe care el n-a avut fericirea să se urmeze in tinerețe. Aceasta este — fie-mă iertată scur­timea — povestea comunistului Ma­tei Pincovîci, așa cum am cunoscut-o eu și cum v-am spus-o. I. MITESCU Fruntași în lupta pentru economii întrecerea socialistă a cuprins majoritatea muncitorilor de la În­treprinderea nr. 1001 - Cernavoda In fruntea celor care obțin reali­zări din cele mai însemnate se află comuniștii. Prin exemplul perso­nal, comuniștii ca fierar-betonistul Nicolae Dandu, fierarul Carol Dră­­ghici, maistrul Ion Teodorescu și alții — care depășesc normele cu 53%, 73% și respectiv 3% — au antrenat în întrecere și alți mun­citori ajutîndu-i să obțină reali­zări însemnate. La fasonarea armăturilor tov. Ni­colae Dandu a economisit 300 kg fier-beteni, reducînd în acest fel prețul de cost al comenzilor exe­cutate cu 1,2%. De asemenea, a reușit să reducă prețul de cost cu 1,36% și brigada complexă a tov. Gheorghe Marica de la șantierul nr. 04 Constanța; ea a economisit 8 mc cherestea și 360 kg ciment în valoare totală de 2326 lei. Dulgherii Dumitru Atanasiu, Gh Talianu, Stoian Dobre, muncitorii necalificați Ion Barbu, Dumitru Văleanu, Ilie Trică depășesc nor­mele cu 154—300%. N. BQNCOTA corespondent Pentru îndeplinim Directivelor Congresului al II Grijă față de om Fiecare an marchează o nouă etapă în opera de industrializar cialistă a țării, înfăptuită sub conducerea partidului. Printre unitățile industriale care au cunoscut o puternică dezve in perioada primului cincinal se află și Combinatul chimic ir. noile sale secții se prelucrează bogățiile naturale ale regiunii, orn­du­se materii prime de cea mai mare însemnătate pentru ecor națională. Statul a învestit sume importante și pentru asigurarea unor co optime de trai salariaților Combinatului. Mulți dintre ei locuiesc a blocurile moderne Înfățișate în clișeul nostru. Ele au fost construi anii trecuți de către Trustul nr. 8. Puterea exemplului person: O seară mohorită și rece. Prin curtea fabricii „Telea­­jenul"-Berceni nu zărești decit paznicii, care se încu­metă să înfrunte noaptea a­­ceasta friguroasă, înfășu­rați în cojoace ei își fac rondul obișnuit. Dacă n-ar fi cele cîteva lumini care străbat prin ferestre — ai­doma unor licurici — ai crede că in fabrică nu se mai află nimeni. Și totuși, în secții munca se desfășoa­ră ca și în timpul zilei. Printre rafalele de vînt se aude un bizlit ca de bondar. E zgomotul mașinilor, care nu cunosc oboseala. Clădirile administrației sînt cufundate in beznă. Doar la fereastra sediului organizației de partid se ză­rește o geană de lumină. O cameră modest mobilată: un birou, o masă, scaune și un dulap. In sobă duduie vesel focul. O căldură plă­cută plutește ln încăpere. In jurul mesei, câțiva oameni cu hainele prăfuite discută cu voci potolite. Unul, po­trivit de stat, cu pomeții o­­brajilor puțin ieșiți, cu pri­virea vioaie, ascultă în tă­cere discuția celorlalți. U­­neori își notează cite ceva intr-un carnet. Sînt membrii biroului or­ganizației de partid a fa­bricii, iar cel care iși ia notițe e tov. Ioan Bucur, se­cretarul organizației. Din fire nu prea e vorbăreț, ii place mai mult să asculte. Cînd vorbește, o face însă cu temei. Și vorba o împle­tește cu fapta ca nimeni al­tul. Discuția membrilor, birou­lui organizației se invid­ea in jurul unei probleme de producție, care se cerea neapărat rezolvată. Era un joc chiar soarta planului. Acest lucru ii preocupa în cel mai înalt grad pe comu­niștii din fabrică. Parcă nu­mai odată rezolvaseră ei probleme grele, care pe alții îi speriaseră? Oameni încer­cați, trecuți prin multe greu­tăți, tot ce-a putut alege mai bun diurul vieții. In seara ceea era vorba de o problemă foarte spinoasă. De la un timp, in fabrică își făcuse loc pe nesimțite indisciplina. Amețiți de suc­cesele obținute anul trecut, o parte din salariați începu­seră, să interzie de la lucru, alții, chiar să lipsească. Intr-o fabrică mecanizată ca a lor, chiar lipsa unui singur om se resimte. Ce te faci? insă atunci cindi lip­sesc mai mulți? Echipe des­completate, indicii mașinilor neindeptiniți, planul rămas in urmă. Aceasta era problema care frămînta pe membrii birou­lui organizației de partid. Păreri erau multe. Fiecare vedea în felul său înlătura­rea acestui neajuns. Unii propuneau să se țină ședin­ță cu toți comuniștii din fa­brică și să le arate că au datoria să contribuie la edu­carea masei salariaților prin exemplul personal. Alții au vorbit despre rolul agitato­rilor din fiecare secție, ară­­tînd că ei pot da o contri­buție de seamă în statorni­cirea disciplinei. După lungi discuții a luat cuvintul tov. Ion Bucur, se­cretarul organizației: „Pro­punerile voastre sînt bune, tovarăși. Ați uitat insă un singur lucru. Vom reuși mai bine dacă în această acțiu­ne nu vom porni singuri, ci împreună cu celelalte orga­­­nizații de masă din fabri­că, și mai ales cu organi­zația sindicală. Dacă vom ști cum să-i antrenăm, cu siguranță că vom reuși". Cuvintele secretarului au limpezit definitiv situația. A doua zi, o scurtă ședință comună cu membrii comite­tului de întreprindere și membrii biroului organiza­ției de partid, un plan de muncă comun­ă și acțiunea a început. Comuniștii, membrii co­mitetului de întreprindere, organizatorii și ceilalți ac­tiviști din grupele sindicale știau ce trebuie să facă. Cu cei ce intirziau, lipseau ne­motivat sau nu îngrijeau cum trebuie mașinile s-a stat de vorbă personal. In gru­pele sindicale au început să se țină cu regularitate cons­fătuiri de producție in care cei nedisciplinați erau puși in discuția tovarășilor lor de muncă, arătindu-li-se cum a suferit producția din pricina lor. Comitetul de în­treprindere, sub îndrumarea organizației de partid, ur­mărea punerea in aplicare a hotărîrilor luate de mun­citori în cadrul consfătuiri­lor de producție. La secția hîrtie, unde este organiza­tor de grupă Grigore Buzaș, comunistul rezultatele acțiunii au și început să dea roade. Absențele și în­­târzierile au scăzut, munca se desfășoară din zi în zi mai bine. De-a lungul primelor trei luni ale anului, nin­surilor și al tuturz scăzut cu 50 la procentul de înde­ plinului de prod crescut. Comuniști Dumitrescu, Constai xente, Nicolae Răci mulți alții sînt in producție și exemp de urmat pentru tot fabrică. Organizația de folosit și alte mijlos­cru întronarea cui. Gazeta de perete a să publice articole erau lăudați fruntași ducție și erau crii care intirziau sau nemotivat; au fost și numeroase carte aceeași temă. Comu. tăreau in fiecare zi cu fapte, situind­ fruntea celor care pentru realizarea de producție. Organizația de pe miniștii din fabrica ton asfaltat „T e­ sunt întotdeauna tn acțiunilor menite la îndeplinirea sa la plan. La sfirșitul luni organizația dt analizează, impreun, mitetul de întreprin­sul cum s-a desfășur cerea socialistă, noi de muncă apărut subite ce trebuie lus­tru îmbunătățirea a întrecerii. Nu este de mirări bunca este fruntașă tot și lună de lună deplinește sarcinile ! Organizația de pai să conducă și să et­menii în acest spirit.

Next