Constructorul, septembrie 1956 (Anul 8, nr. 346-350)

1956-09-01 / nr. 346

IIi *­­Meant —­ totul șantieru­lui național al tineretului din Valea Jiului — trebu­rile mergeau tare Conducerea șantierului prost, chiar a Trust unit nr. 7 subapre­zi d­ați ajutorul pe care-1 puteau da brigadierii la dezvoltarea lucrări­lor, nu se creau condițiile de lu­cru necesare, iar în rîndurile bri­gadierilor înșiși erau multe ele­mente neserioase, aventuriere, care confundau producția cu o­­dihna și plimbarea Consecința fi­rească: șantierul nu-și realiza planul. A fost nevoie de intervenția or­ganelor superioare pentru ca si­tuația să se schimbe. Dar inter­venția a fost energică și schim­barea radicală- Mai inte — ca sa zicem așa — s-a curățat griul de neghină. Brigadierii au alungat din mijlocul lor pe cei care-i fă­ceau de rușine. Trustul a schimbat­­ șeful de șantier. w S-au întărit viața de tabără, discipli­­na, s lmțul de răs­­­­punderre. Apoi mun- OGOIM ca a fost organiza­­t m______ tă temeinic. Tine­rii — inclusiv cei folosiți înainte la lucrări auxiliare și de deservire —­­au fost organizați in brigăzi la lucrări de bază, care le-au fost predate cu proces-verbal; unii din­tre ei, elevi ai școlii de calificare, au format de asemenea brigăzi cărora li s-au asigurat instructo­rii necesari. Brigadierii își cunosc planul, participă la întrecerea so­cialistă, câștigă destul de bin. Tehnicienii, maiștrii, organele de conducere au căpătat încredere în ei și-i prețuiesc. Iar șantierul Început să-și realizeze planul; in a scurt timp producția decadală s-a dublat și chiar s-a triplat. Șantierul Uricani ,,merge" az» aproape bine. Lucrul e demn de laudă. Dar cu­ de avansate puteau fi lucrările, dacă treaba ar fi fost urnită astfel încă de la început! Demararea aceasta se face încă anevoie în multe locuri. „N-avem muncitori !“ — țipă și se plînge vre-un șef de șantier, li sosesc brigadieri. „Cu ăștia să lucrez?" Dar dacă-1 întrebi de ce nu vrea să lucreze cu ei, te lasă fără răspuns. Nu poate să-ți răspundă că tinerii n-au capacitate de mun­că, energie, poate chiar și price­pere, — fiindcă n-ar fi adevărat." Nu poate să-ți răspundă că n-are chef să-și ia pe cap preocupări su­plimentare pentru a crea condiții bune de muncă și de trai briga­dierilor (preocupări pe care față de alți muncitori le cam lasă p­e planul doi), — pentru că ar fi a­devărat. Acest șef de șantier nu e un personaj fictiv- L-ați întâlnit poate la filatura Fălticeni, la „Petrochi­­mica“-Brazi, la G.A.S.-Piatra ori în alte părți. Sau ați făcut poate cunoștință la lucrările de ne bdi. Muncii din Capitală, la Iași, la Cluj, la Baia Sprie, cu altfel de șefi de șantier, de genul „pro­mite și nu face“, care deschid brațele cînd le sosesc brigadierii, apoi și le încrucișează cînd vorba să le asigure munca și un e­piști­g corespunzător. Ce înseamnă pentru sectorul nostru brigadierii . Această tor­ță tinerească, clocotind de iniția­tivă și de elan patriotic ? Un a­­jutor substanțial pentru ASTAZI: cadre permanente pentru MINNE. Ajutorul de astăzi s-a simțit din plin șantierul noului bluming din Hunedoara, unde fără munca brigardierilor nu s-ar fi putut ter­mina până la 23 August funda­țiile de beton și montarea stîlpi­­lor metalici la cuptoarele actinei în șir C+B. Au fost oare tinerii aleși special, după cine știe ce ca­lități, pentru această lucrare? De bună seamă că nu. Atunci de ce în alte locuri asemenea succese sînt rare? De ce o bună bucată de vreme la căminul studențesc din Cluj, la uzina de sodă din Govora, la unul din punctele șan­tierului alimentării cu apă lașului, la stadionul din Bacău,­­­planul era periclitat și brigadierii nu-și realizau normele? Fiindcă munca era prost organizată, nu existau echipe, chiar minime se descompletau formațiile mereu din cauza fluctuațiilor de la un loc de muncă la altul, planul nu era defalcat. De ce de pe șantierele de tineret Sighișoara Galați, bd. Muncii și altele mulți brigadieri au plecat doar după cîteva zile de lucru? Pentru că lor li se „rezer­vau“ muncile necalificate cele mai grele și mai neproductive, lucră­rile mai lesnicioase fiind date ce­lorlalți muncitori. Asemenea comparație putem face și într-o altă problemă: sa­larizarea. Lunar, brigadierii de la Galați care s-au calificat ca fie­­rari-betoniști și dulgheri încasează câte o mie de lei și mai mult. Dar pe același șantier, ca și pe cele ale Trustului nr. 9 ori la fi­latura Fălticeni, cîștigurile unor brigadieri sînt mici deoarece nu li se pontează acestora toate orele lucrate și nu li se cuprind in foile de acord toate cantitățile de lucrări executate. Poate că ați citit in ziarul nos­tru despre condițiile bune de trai ale brigadierilor de la Năvodari. Tare ne-am fi bucurat să scriem același lucru despre șantierele Roman, Govora, Livezi, Baia Sprie, unde mîncarea de cantină e proastă și uneori (cazul de la Govora) chiar apa de băut e in­suficientă­ Că n-am putut-o face, asta n-ar fi mare lucru, dar că pe aceste șantiere brigadierii sunt neglijați, că simțul de răspundere e dat la o parte, că obligațiile le­gale și morale sunt uitate, — asta nu e de tolerat. Vasăzi că, nu ne Îngrijim în măsură suficientă de brigadieri ca ajutor de azi, n­e facem măcar pentru a crește din ei cadrele de mîine ale construcțiilor? Șefii șantierelor bd. Muncii și Uricani găsiseră într-o vreme, pentru zeci de brigadieri, o „perspectivă de viitor" cu totul aparte; îi tran­sformaseră în bucătari, ospătari p­antoane, îngrijitori. La Cluj nu S-a găsit posibilitatea (de, eri ceva mai departe decit lungul na­sului !) Înființării unei școli de calificare pentru brigadieri. Și in această privință șantierul Năvo­dari poate fi luat ca exemplu: a­­colo, aproape jumătate din tineri — și sunt destul de mulți — în­vață o meserie. Așa stîind lucrurile, să nu ne mirăm că numărul brigadierilor prezenți azi pe șantier­ele tinere­tului nu-l atinge nici pe departe pe cel prevăzut. Ce-i de făcut? Sarcinile — chiar acolo unde nu-s respectate — se cunosc. Bu­nă organizare, bună coordonate, bună planificare, bună colaborare cu organele U.T.M. Dotarea șan­tierelor și a locurilor de muncă cu mecanismele și sculele nece­sare, ritmicitatea in aprovizionarea cu materiale, deschiderea și asigu­____________ rarea continuității fronturilor de lu­cru. Normare jus­tă, salarizare jus­tă. Cu­ mai bune dorrr.’*oare și canti­ne, mijloace pentru viata culturală, pentru activitate sportivă. Dacă vom privi aceste sarcini formal, rece, birocratic, vom da oricînd de greutăți, ne va lipsi oricînd ba una, ba alU — în sfîrșit, întotdeauna ceva nu va fi în regulă. Cam ceea ce se în­­tîmplă azi pe multe din șantierele de tineret. Trebuie o altă înțelegere a lu­crurilor. Trebuie să ne apropiem de brigadieri cu dragoste și gri­jă, să le insuflam dragostea de muncă și grija pentru ridicarea rezultatelor ei- Să le dăm atenția ce se cuvine unor oameni de în­credere, alături de care vom lucra de aci înainte mereu. Vom fi buni tehnicieni, buni organizatori, buni conducători, buni gospodari, vom fi buni tovarăși numai dacă vom rezolva toate aceste probleme la cel mai înalt nivel! Toată grila AZI pentru cadrele de mîine! VASUL-DORMITOR Șalupele ce bat in­a­ bordul metalic la dtțira­ment și-n aval drumul metri deasupra apei, e de apă al brațului Su- construit solid și ame­­lina par niște pitici pe najat confortabil. In lingă vasul-dormitor „8 ” amenajate Martie al T.C.H., an­a jg cabine pentru tehni­­corat in apropiere de­­ denii șantierului, 4 ca­rnal Aici s-a in­ bine cu clte două locuri dalai „cartierul gene­­­alte “ pentru cite pa­­­­tru persoane, birouri, o­ral“ al sectorului 2 din sufragerie și bucătăria cadrul șantierului T.C.H. ale cărei sobe funcțion Vasul, ce-și Înalță nează cu injector de Citiți în pag. 3-a reportajul „CONSTRUE despre munca și viața pe șantierul T.C.H. motorină. Casa încăpă­toare cuprinde dormi­toare pentru 52 de mun­citori, o sală de mese, un oficiu, etc. „Locata­rii" vasului mai au la dispoziție băi­ dușuri, precum și un club. Căpitanul Nicolae Du­­mitrescu și întregul e­­chipaj merită toate lau­­dele pentru felul cum îngrijesc vasul. Seara, etnd șeful me­canic al vasului, Ion Cristea, pornește motoa­rele ce furnizează curent electric, se luminează o­chiurile de geam ale ca­binelor, iar pe puntea superioară de promena­dă se aprind șirurile de becuri. Răsună cîntece din difuzoarele de radio, constructorii se string pe punte să stea de vorbă, să admire frumu­sețea priveliștii... ORII DIN DELTĂ", feROJETAJfI RtN IQAIB TASIfle, PNi­I-VM: CANMU/dol­d ORGAN AL­­ MINISTERULUI CONSTRUCȚIILOR,MINISTERULUI INDUSTRIEI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL C.C.AL SINDICATULUI MUNCITORILOR CONSTRUCTORI ȘI DIN INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CHEMAREA BRIGADIERULUI IONIȚĂ CIOPONEA Soarele a împrăștiat norii și a îm­brăcat într-o lumină aurie întregul șan­tier. Pășeam alături de comandantul brigadierilor de pe șantierul nr. 1 al întreprinderii nr. 5 — T.C.H. Acum, la lumina vie, altfel îmi părea tot ce-mi vorbea tînărul cu părul blond, cu fața arsă de soare. Tovarășul Vasile Matache îmi ara­ta cu mîna lotul brigadierilor, vrînd parcă să cuprindă cu brațele suprafața de mai multe hectare. „De la stația de preparare a betonului, îmi spuse el cu mîndrie, și pînă hăt departe la bala­stieră, lucrează numai brigăzile noa­stre“.★ Mărturisesc că pentru prima dată am trăit cîteva zile printre brigadieri. Și aș mai fi rămas multă vreme. Poate că intram și eu în brigada lui Gheorghe Ivan de la atelierul de prefabricate, poate aș fi devenit chiar fruntaș ca Gheorghe Manea, ca Maria Popescu sau Anghel F. Ilie. Nu sînt decît trei luni de cînd acești tineri au început, pentru prima oară, să prepare și să toarne be­tonul. Astăzi, își depășesc norma cu peste 50 la sută. -­mmm Cine știe, poate că m-ar fi atras bri­gada lui Emil Neagu. E o muncă im­portantă și alimentează cu ciment sta­ția de preparare a betonului pentru as­faltarea drumurilor. In această brigadă toți băieții au căpătat mușchi de oțel. De oțel, ca și voința lor. Deocamdată nu s-a întrecut nimeni din acest sector cu depășirea de peste 40 tone transpor­tate zilnic. Nu pot spune dacă nu m-aș fi hotărît să lucrez alături de Nicolae Vasilescu din brigada lui Petre Bandulea de la balastieră. Nu e prea greu că ciuruiești balastul, care se găsește din belșug pe malul rîului. Mai greu e însă să întreci echipa lui Ștefan Gheorghe. Și Nicolae Vasilescu, împreună cu Niculina Măr­­tucu, a întrecut-o zilele trecute, reali­zed două norme. Din această zi, bri­gada a hotărît ca nici o echipă să nu dea mai puțin de 1,5 mc. ȘCOALA DE CALIFICARE Vizitasem aproape toate punctele de lucru — Acum — îmi spusa comandantul — să mergem la școala de calificare a zidarilor. Străbăturăm voinicește, vre-un kilo­metru. După ce ocolirăm un gard viu de copăcei, zăb­răm noile clădiri. Sus, pe schelă, la etajul II al unui bloc în construcție, o brigadieră împrăștia cu canciocul mortarul peste rîndul de că­rămizi. In urma ei, un tînăr zidar a­­șeza cu îndemînare cărămidă lîngă că­rămidă, așa cum le primea de la un brigadier înalt și voinic. Ne-am cunoscut pe schelă! Ioana Ciontea, o fată cu codițe lungi, negre ca pana corbului, lucrează pe șantier de-o lună și jumătate. A venit aici, după cîteva săptămîni de la terminarea li­ceului. Intîi a lucrat la atelierul de pre­fabricate. Acum s-a hotărît să învețe zidăria. Cînd am întrebat-o ce-a învă­țat pînă acum din meseria pe care și-a ales-o, obrajii fetei s-au îmbujorat. A scos-o din încurcătură comandantul: „E prima zi de practică“. La acest punct de lucru se mai aflau și alți 16 brigadieri, băieți și fete, dor­nici să se califice în meseria de zidar. Au trecut doar cîteva zile de cînd Gheorghe Soare, Stana Baicu și alți tineri de la sate veniți pe șantier, au schimbat sapa sau secera cu mistria. Unii dintre zidarii care dau acum lecții brigadierilor, în urmă cu un an au în­ceput ei însăși să facă primii pași în meserie. Așa cresc cadrele calificate ale șantierului. „CE FACI, EMILE, CU BANII ?" Fără să vreau am interceptat o dis­cuție a unui brigadier. Era seară, la o zi după primirea salariului. Culcat pe iarbă, nu departe de dormitor, am auzit clar: — Ce faci, Emile, cu banii ? Ai cîști­­gat din gros luna aceasta, peste­ 800 de lei ! — Și voi ați luat bani frumoși. Lazăr și Marin au primit cîte 700 de lei. Alții au luat aproape cît mine. Ce fac cu banii ? O parte trimit bătrînului, iar restul păstrez pentru un costum și o pereche de pantofi. Mulți brigadieri fac la fel. Unii se gîndesc să-și întemeieze un cămin și economisesc de pe acum banii pentru viitoarea lor gospodărie. Maria Po­pescu s-a logodit cu Anghel F. Ilie. A­cum fiecare ban este cheltuit cu chib­zuială , să ajungă pentru haine noi, pentru mobilatul unei camere... SERI DE VESELIE Șeful șantierului, ing. Mircea Teo­­doru, a sprijinit îndeaproape crearea u­­nor condiții de trai cît mai bune pentru brigadieri. Ei se odihnesc în dormitoare bine îngrijite, la cantină li se servește o masă consistentă. Un punct sanitar special deservește pe brigadieri. Pentru manifestări culturale și sportive, tinerii au la dispoziție o sală de festivități cu scenă și un teren sportiv. Sîmbătă seara și duminica, brigadie­rii organizează reuniuni tovărășești cu care prilej prezintă spectacole brigada artistică de agitație. Autorul scenetelor satirice, Iosif Gheorghe, nu uită să „în­țepe" pe unii chiulangii ca Ion Rotaru, Gheorghe Dima, Alexandru Păturică și alții. Hazul stîrnit la aceste reprezen­tații a locuit pe mulți de lenevie. In cu­­rînd viața artistică a tinerilor se va îm­bogăți , va lua ființă o echipă de dan­suri populare. • Echipa de fotbal, condusă de briga­dierul Stelian Șerban, (viitor șofer) a repurtat recent o victorie: tn meciul disputat cu echipa din comuna Buftea, scorul a fost de 3:0 pentru brigadieri. NOI OASPEȚI Zece tineri din comuna Ciurari, în frunte cu secretarul organizației de ba­ză U.T.M., au venit pe șantier, după ce au terminat cu recoltarea. Au venit nu­mai zece, pentru a cunoaște cum stau lucrurile pe aici. Scrisoarea trimisă de secretarul Ioniță Cioponea cheamă pe șantier și pe ceilalți tineri din comună. In acelaș timp el se vestește că totul brigadierilor este fruntaș și a fost răs­plătit pentru hărnicie cu o nouă stație de radioamplificare. Viața frumoasă de pe șantier atrage mereu alți tineri dornici să muncească pentru înflorirea patriei, dornici să intre in marea familie a constructorilor vieții noastre noi. ^ M. NEGREANU Interzicerea Partidului Comunist German fl—iH>T>iin~ifWin~friTFfrrr ~t nnr ~rnvrr tvoNVVv a\xw>v\v\v\vnv crsyrAfsjwsssjiwfSfssjiJtfSjMrjréKKto un atentat împotriva păcii și democrației Cu adîncă mînie s-a aflat în țara noastră, ca și pretutindeni, că auto­ritățile vest-germane au declarat în afara legii Partidul Comunist din Germania. Pretutindeni, opinia publi­că a evocat amintirea întunecată a anului 1933, cînd hitleriștii inaugu­rau sîngeroasa lor tiranie prin mă­suri asemănătoare. Atunci, ca și­ as­tăzi, cercurile guvernante încercau prin reprimarea sălbatecă a mișcării muncitorești să înăbușe forțele iubi­toare de pace, să înlăture astfel pre- O samavolnicie de netK­găduit Am citit 9, noi ca turnire că­­ Ger­mania occidentală, autoritățile au ho­­târît interzicerea Partidului Comunist. Cu uimire, fiindcă oricît am cunoaște faptul că în această țară cercurile re­­vanșarde și fasciste joacă un rol ho­­târî­tor, totuși e greu de înțeles că se mai poate îngădui în zilele noastre o asemenea samavolnicie. ....­­Ca muncitori astăzi liberi, trăind în­­tr-o țară unde drepturile oamenilor muncii sînt respectate și garantate noi ne t­indim la­ trecutul cînd și în țara noastră reacțiunea prigonea mișcarea muncitorească. Din propria noastră ex­periență ne dăm s­eama că sugrumarea mișcării muncitorești. Înseamnă repri­marea singeroasă a revendicărilor le­gitime ale celor ce muncesc, exploatare din ce în ce mai nemiloasă, pregăti­rea războaielor de agresiune. Avem astăzi toate motivele să cre­dem că in pofida teroarei autorităților de la Bonn, clasa muncitoare germană va ști să dea un răspuns hotărît ma­nevrelor fracțiunii. In lupta lor pentru libertate și pace, sîntem din toată inima alături de to­varășii noștri din Germania occiden­tală și alăturăm protestul nostru hotă­rît Împotriva sentinței rușinoase care a scos Partidul Comunist German în afara legii. VASILE STOICA­, fiorar-fetonist ÁRPÁD KEREKES, dulgher PAUL COCIȘ, strungar de la șantierul Institutului agronomic „N. Bălcescu" dicile care se ridicau în Germania împotriva politicii de agresiune. Ac­tul ilegal și antipopular al autorită­ților din Germania occidentală este neîndoielnic un factor care acționea­ză nu numai împotriva libertății po­porului german, dar care duce ne­mijlocit la agravarea încordării in­ternaționale. Pe bună dreptate, opinia publică mondială condamnă acțiunile teroris­te ale autorităților vest-germane. Nu pentru renașterea unei Germanii an­­ti-democratice au făcut popoarele a­­tîtea erele jertfe în timpul războ­iului. Conștienți că interzicerea Partidu­lui Comunist German constituie un atentat împotriva păcii, democrației și colaborării internaționale, oamenii muncii din țara noastră își exprimă ferma lor solidaritate cu clasa mun­citoare germană, cu acele forțe popu­lare ale Germaniei care se opun alu­necării pe calea fascismului și aven­turilor militare. Pentru noi este limpede că nici un fel de teroare polițienească nu va putea opri pe cei mai buni fii ai cla­sei muncitoare din Germania occi­dentală să ducă mai departe lupta lor pentru pace și democrație. Isto­ria zilelor noastre a arătat că nu pot exista opreliști și represiuni ca­re să frîngă hotărîrea dîrzi a comu­­niștilor de a lupta pentru idealurile lor generoase, care să-i împiedice să stea mai departe în primele rînduri ale luptătorilor pentru pîine, pace și libertate. Prin scrisori adresate ziarelor, prin mitinguri desfășurate în întreprin­deri, oamenii muncii din țara noas­tră își exprimă ferma lor convingere că în condițiile actuale, clasa mun­citoare germană va găsi în rîndurile sale forțele necesare pentru a împie­dica repetarea greșelilor care au permis altădată zdrobirea mișcării muncitorești germane, tîrîrea po­porului german pe calea dezastruoa­să a războiului de agresiune. Cei care vor să urmeze politica lui Hit­ler trebuie­ să știe că popoarele nu vor îngădui ca istoria acelor vremuri crîncene să se mai poată repeta. Alături de întregul popor munci­tor al patriei noastre, oamenii muncii din construcții exprimă odată cu simțămintele lor de caldă solidarita­te cu proletariatul vest-german, ho­tărîrea lor de a nu precupeți efortu­rile lor în marea luptă pe care ome­nirea o închină cauzei, democrației, păcii și progresului. In numele a­­cestor idealuri, noi cerem anularea rușinoasei sentințe de interzicere a Partidului Comunist din Germania. Să fie anulată sentința de la Karlsruhe Sala de festivități a fabricii de că­rămizi și țigle „Ceramica”-Jimbolia s-a dovedit neîncăpătoare față de numărul mare de cărămidari care sunt prezenți. Bătrâni, tineri, femei, toți muncitorii fabricii s-au adunat aici pentru a pro­testa împotriva hotărârii de Uip fascist a tribunalului de la Karlsruhe care a pus in afara legii Partidul Comunist din Germania occidentală. FUni de Indignare participanții la adunare au ascultat cele relatate de tov. Ion Lehoczky directorul fabricii în legătură cu valul de persecuții por­­­­nit de guvernul Adenauer Împotriva comuniștilor și a luptătorilor pentru pace Mulți cărămidari au luat apoi cuvân­tul protestînd împotriva actului samavolnic și cerînd anularea lui. In Încheiere adunarea a adoptat moțiune de solidaritate cu lupta Par­­­tidului Comunist din Germania occi­dentală. D. PLUTARU coresepondent ANUL Viil­ nr. 346 * 4 pagini 20 bani * $îmbata 1T se­ptembrie 1.95' O primă victorie Égi .Recent constructorii de pe șantie­rul laminorului de tablă subțire din Galați au raportat un succes deosebit: terminarea lucrărilor de montaj al primului agregat pentru laminat ta­blă. De asemenea au intrat în rodaj două cuptoare pentru încălzirea pla­tinelor și au fost complet terminate lucrările la două gazogene". (ZIARELE) — Alo, Comarnic! Fabrica de cărămizi refrac­tare?... .Am început sabotarea cuptoarelor. Trimi­tem autocamioanele să ridice comanda pentru „Cristea Nicolae“! " . Oamenii strînși în jurul telefonului n-au putut înțelege din convorbirea aceasta cine știe ce mare lucru. Au priceput însă că formele­­ de material refractar necesare căptușirii cuptoarelor n­u sunt încă gata. Maistrul șamotor Alexandru Sturea, care aștepta cu suflarea întretăiată răspunsul «de la celălalt capăt al firului, s-a întunecat la față. Cutele care-i șănțuiesc fruntea păreau parcă mai adînci. A strîns d­in dinți și a murmurat ca pen­tru sine: „S-a cam dus angajamentul nostru...“ Grupur­i de constructori adunați la ora ace­ea ne­obișnuită în biroul șantierului nu făcea parte din categoria celor „cu munci de răspundere". Erau, cum s-ar zice muncitori de rîndL Cel mai mulți — din echipele de zidlari șamotori ale lui A- Sturza și I. Periam Dar vezi că respectarea angajamen­tului privește întreg colectivull șantierului. Și da ce tocmai din cauza lor laminorul să nu intre în funcțiune? Li s-a explicat oamenilor că șantierul va trimite autocamionul la Comarnic pentru a în­cărca materialele imediat ce ar să fie scoase din . Clișeul înfățișează hala­­ principală a laminorului­­ „Cristea Nicolae" In­­ stadiul In care se afla­­ cu citeva saptămân in­­ urmă. De atunci, până­­ la intrarea In rodaj a­­ laminorului nr. 3, lu­­­­crările au avansat mult. cuptor, și că e necesar să continue lu­crul cu cărămizile — ce­ 1­e inept Insu­ficiente — pe care le au la înde­mână. Imtîmplarea ace­asta semnificativă pentru dîrzenia constructorilor de pe șantierul „Cristea Nico­lae“ de la Ga­lați s-a petrecut într-una din zilele premergătoare lui 23 August. Lami­norul­­­e tablă subțire nr. 3, pe care constructorii iau hotărît să-l dea în fo­losință cu cîteva luni înainte de ter­meni, era într-un stadiu d­estiul de a­­vansat. Se monta ultima cale de la­minare, se făcea ultima aliniere cu re­­duictorul și motorul de antrenare. Con­structorii pregăteau canalele pentru ca instalatorii să poată poza cablurile e­­lectrice de înaltă tensiune. La stația de gazogene — destinată alimentării­ cuptoarelor de încălzire — se lucra la înzidirea câtor două gazogene menite să asigure punerea în funcțiune a la­minorului nr. 3, și la montarea ele­vatorului pentru cocsul mărunt. Și la centrala termică treburile erau termi­nate. Se făceau probe pentru punerea în funcțiune a primului cazan d­e a­­buri. Intr-un cuvînt, aproape toate a­­nexele erau gata. La cuptoare însă lu­crul avansa anevoie. Aci­­ se dăd­ea ma­rea bătălie. Zilele acestea — ultimele — au pus la grea încercare dîrzenia oamenilor. Cînd în cartierul din preajma șan­tierului luminile Începeau să se stin­gă, ele străluceau m­­ai departe prin ferestrele halei laminorului. Aici se muncea. Zddlamlî, betaniștii continuau lucrul. Rețeaua de becuri ce împînzea întinderea șantierului nu se stingea decît o dată cu zorile, cînd prelua lu­crul schimbul de dimineață. E gireu de descris tumultul acestei munci la mvîntate. Prin imensele hale, printre coloșii metalici, oamenii fo­lesc aidoma­­ unor harnice furnici. Montarea mecanismelor de la cup­toarele de încălzire e o lucrare pre­tențioasă. Pentru prima dată la noi in țară astfel de cuptoare sînt înzes­trate cu vetre mobile și vor folosi, tn locul combustibilului lichid, gaze, în­tregul proces de producție — d­e la in­troducerea platinelor în cuptor pînă la obținerea produsului finit — va fi m­aj cartizat. Nu­ d greu deci de înțeles de aită precizie e nevoie ca sutele de mecanisme, care însumează cîteva zec­i de tone, să se supu­nă la mișcarea u­­nei manete. Dedesubtul unuia dintre cuptoari meșterea mecanicul Miihai Cochlor Iată-l cu ochelarii pe vîrful nasului, e plecat asupra unui proiect. Il studiazi atent, apoi se uită lung la niște piet­re ale căruciorului cuptorului. Ceva nu-i în regulă! înțelegi asta fără să-ți spună. Scoate șublerul, măsoară, sft­uită din nou la proiect. „Biela trebuia deplasată cu jumătate din milimetrul" Așa lucrează mecanicul Michai Cochioi cît î­i ziulica de mare. Știe una și bu­nă ; cele două cuptoare trebuie să funci ționiezie, să funcționeze ca ceasul. Despre cîți constructori însă nu ai pot spune lucruri asemănătoarei Cina de pe șantier, de pildă, nu-i cunoaște pe dulgherii lui Teodor Miron, sau pe cei ai lui Victor Puiidă, pe botaniștii lui Ion Moraru, șamotorii lui Nicu Ște­fan sau zidarii șamotori al lui Ion Drăgan? Unii dintre ei își dăruiesc și timpul lor liber șantierului. Mecanicu­l Vasile Țigănuș, bunăoară — chimic cu­noscut pentru capacitatea sa de mun­că — cu ajutoarele sale Ștefan Martin și Virgil Băluță a executat voluntar, în afara orelor de program, reparația generală a macaralei BT-15 — d­e ma­re trebuință șantierului. Cîte nu se pot spune și despre neobositul maistru Vasile Săpunaru, despre inginerii Ion . In biroul conducerii șantierului, d­e la telefonul prin care șamotorii prii­miseră vestea întîrzierii formelor re­­fractare, s-a vorbit din nou. De d­ata aceasta însă, ca să se vestească Trus­­tul de construcții nr. 13 că primul a*1­gregat al laminorului de tablă sub­țire a intrat to­rodaj. Poate și de data aceasta în jurul telefonului erau strânși mulți constructori harnici. Dar cu siguranță că aveau frunțile lumi­nate. Z. AURELIAN Stația de gaze Stoen­escu, Lucian Constantinescu, Va­­sile Vătavu și ceilalți? Consfătuire cu constructorii de pe șantierele agricole Zilele trecute, Comitetul regional București al P.M.R. și Comitetul e­­xecutiv al Sfatului popular al regiu­nii București au organizat o consfă­tuire pe tema desfășurării lucrărilor de construcții agricole. Au luat par­te reprezentanți ai întreprinderilor de construcții, ai institutelor de proiec­tare, ai beneficiarilor, activiști de partid și de sindic­at etc. Printre numeroasele probleme dis­cutate în cadrul consfătuirii a fost și activitatea Trustului de construc­ții nr. 1, care execută în regiunea București numeroase obiecte pentru sectorul agricol. Din referatele pre­zentate și din discuțiile purtate a reieșit că Trustul nr. 1 a obținut u­­nele succese importante. La capătul primelor șapte luni ale anului, trus­tul realizase 58,3% din planul anual a lucrărilor agrozootehnice din re­giunea București. Această realizare este cu atit mai meritorie, cu cît constructorii au avut de învins nu­meroase greutăți cauzate de timpul nefavorabil din primele luni, de lip­sa unor materiale de primă necesi­tate, precum și deficiențe provocate fie de proiectanți, fie de beneficiari. Nu puține la număr sunt însă și lipsurile care frînează activitatea șantierelor agricole din regiunea București. Deși în privința calității s-au făcut progrese față de anii pre­cedenți, lucrările de finisaje lasă încă de dorit. Unele tîmplării, par­chete, mozaicuri, tencuieli, vopsitorii sînt executate de mîntuială. Con­strucțiile de la Centrul mecanic Ciul­­nița, S.M.T.-Urziceni, Stoienești oferă suficiente S.M.T.­Baza exemple în această privință. La această stare de lucruri contribuie în bună parte și materialele de calitate necores­punzătoare, recepționate superficial. In ultima vreme ritmul lucrărilor la S.M.T.­Ciulnica, S.M.T.­Horia, S.M.T. Sărulești, Centrul mecanic Roșiori, a fost încetinit și din lipsa cimen­tului, oțelului-beton, balastului etc. Unele șantiere, printre care centrele mecanice de la Otopeni, Ciuku­ța și Roșiori, au și forțe de muncă insu­ficiente. Așa cum a arătat la consfă­­tuire directorul S.M.T.-Sărulești, această stațiune constructorii au pre­sa dat cîteva locuințe care, pe timpul iernii, nu pot fi folosite din cauza sobelor defectuos executate. La S.M.T.-Horia și S.M.T.-Grivița unele lucrări au fost aproape complet pă­răsite, fără motive întemeiate. Numeroase deficiențe a semnalat și Trustul regional Gostat. Construc­torii din cadrul Trustului nr. 1 nu dau atenția cuvenită predării obiec­telor la termen. E semnificativ faptul că dintre construcțiile începute încă din primul semestru al anului 1955 la G.A.S.-Dobrotești și Piatra, n-a fost predat pînă acum nici un obiect. Și asta pentru motivul că mai sunt de executat diverse completări mă­runte. La G.A.S.-Piatra, bunăoară, s-au atacat de multă vreme pardo­selile la toate locuințele deodată, dar pînă acum la nici una nu sînt ter­minate. La acest șantier, unde trus­tul n-a exercitat un control perma­nent, și calitatea lucrărilor este sla­bă. Nepriceperea sau neglijența con- (Continuare în pag. 3-a) Caravane cinematografice pentru constructori Pentru ridicarea nivelului cul­tural al maselor de constructori, Ministerul Construcțiilor și C.C. al Sindicatului muncitorilor con­structori au organizat două cara­vane cinematografice. Dotate cu toate cele necesare pentru prezentarea filmelor în bune condiții, caravanele au por­nit de curînd pe șantiere. Filmele „Poteci primejdioase“ și „Stele pe aripi“ vor putea fi văzute de con­structorii de pe șantierele din Ploești, Buzău, Focșani, Bacău, Roman, Iași, Bîrlad, Craiova, Hun­nedoara, Valea Jiului etc. Trustul de instalații nr. 18 din nou fruntaș De curînd, colectivul de muncitori, tehnicieni, ingi­neri și funcționari al trustului de instalații nr. 18 a sărbătorit un mare eveniment: cîștigarea pentru a doua oară consecutiv a Steagului roșu de producție al Mi­nisterului Construcțiilor și al C.C. al Sindicatului mun­citorilor constructori, acordat unității fruntașe în sec­torul de instalații. Munca desfășurată de acest harnia colectiv se oglindește în Indicii realizați pe primul se­mestru al acestui an : producție — 104,3 la sută; fond de salarii — 95,35 la sută; productivitatea muncii — 127,65 la sută; cîștig mediu — 116,53 la sută; prețul de cost a fost redus cu 14 la sută față de sarcina planificată — 11,2 la sută. Realizarea sarcinii de reducere a prețului de cost se datorește la mare măsură scă­derii consumurilor de materiale de instalații electrice prin aplicarea unor prețioase inovații (numai modifi­carea adusă șablonului electric capsulat a dus la obți­nerea unei economii de 500.000 tei). Festivitatea decernării Steagului roșu de producție a avut loc în prezența tovarășilor Gheorghe Nistor, locțiitor al Ministrului Construcțiilor și Vasile Cordoi, vicepreședinte al C.C. al Sindicatului muncitorilor con­structori. In încheiere, orchestra de muzicuțe a trustu­lui, laureată a celui de al IV-lea concurs penară cercurilor artistice­­ de amatori ale sindicatelor, a pre­a­­zentat un reușit program. „Progresul"-primul cîștigător al Steagului roșu in sectorul prefabricatelor Poate că indicii din bilanțul primului semestru la întreprinderea de prefabricate „Progresul“ nu spun mult. Planul depășit cu 11,6 la sută, productivitatea cu 2,6 la sută, corelația lor cu fondul de salarii și cîștigul mediu pozitivă. Altceva e însă mult mai grăitor: față de perioada corespunzătoare a anului trecut, producția aproape s-a dublat. Toate acestea n-au venit de la sine. Ele sunt efectul întrecerii socialiste ce s-a dezvoltat și a căpătat un caracter concret, efectul măsurilor tehnico-organizatorice, al numeroaselor inovații puse în practică. 73 la sută din totalul muncitorilor au fost cuprinși în brigăzi. Au fost profilate liniile tehnologice, a sporit capacitatea de­­ producție. Un rezultat demn de laudă este și redu­cerea prețului de cost cu 13 la sută — adică 5,35 la sută mai mult decît era planificat. Pentru toate aceste succese, colectivul de la „Pro­gresul“ a primit miercuri, din partea Ministerului Con­strucțiilor și a C.C. al Sindicatului muncitorilor con­structori. Steagul roșu de producție al întreprinderii fruntașe pe semestrul I din sectorul prefabricate. E pri­ma oară cînd se acordă această distincție. Tovarășii ing. V.­­Bumbăcea, locțiitor al ministrului Construcților, și V. Cordoi, vicepreședinte al C.C. al Sindicatului, au felicitat colectivul întreprinderii, urin­­du-i noi și bogate realizări.

Next