Constructorul, aprilie 1957 (Anul 9, nr. 377-380)

1957-04-06 / nr. 377

PROBLEME ARZĂTOARE­ ­.Și totuși „minunea“ s-a înfăptuit, fabrica de ciment „Stînca“-Brăila a îndeplinit și chiar depășit prevederile planului pe primele luni cu utilajele existente și cu oameni „vechi“. A fost necesară însă o cotitură în activita­tea fabricii și aceasta s-a produs. Astăzi, colectivul de la Brăila a a­­juns din codaș, în rîndul fruntași­lor. E atît meritul conducerii (direc­tor Gh. Comșa, ing. șef Grigore Onofrenco)­, al comitetului de între­prindere cît și al tehnicienilor și muncitorilor care au muncit cu dra­goste pentru ca fabrica să-și înde­plinească obligațiile asumate prin plan. Factori care au contribuit la acest succes au fost mai mulți: și asigurarea cu materie primă, și re­parații de bună calitate și întreți­nere, Și exploatare mai bună, dar principalul a fost schimbarea men­­ipa __________Min­talitâții oamenilor care susțineau că utilajele sînt „bătrîne“ și „obosite“ și ca nu se mai poate face nimic cu ele. Vorbind despre schimbarea mentalității trebuie să arătăm că și la D.G.I.L. s-a întîmplat acest lu­cru astfel că fabrica, considerată „fără pondere importantă în sector“ a primit mai mult sprijin și asistență tehnică în ultimul timp. Astfel s-a reușit ca de la cariera „Topalu" ,să se transporte suficientă materie primă. E adevărat că încă nu e de cali­tate destul de bună (e amestecată cu păm­int) și nu vine preconcasată cum s-a preconizat (nu știm de ce de atîta vreme se tot amînă montarea concasorului ?!)) astfel că nu poate fi descărcată pe banda transportoare R.T.U. (pentru care s-au învestit sute de mii de tei și se plătesc amortis­mente fără rost)) manipulațiile de descărcare grevînd asupra prețului de cost, dar totuși acoperă necesitățile de moment ale fabricii. Reparațiile executate în acest an sunt de o calitate mai bună. Piesele au fost comandate din timp și ur­mărită executarea comenzilor în ter­men, iar echipele de reparații organi­zate mai bine. La reparații s-au evi­dențiat mecanicii Vasile Căluț, Liviu Mocanu și Bela Ribici, zidarii Dumi­tru Călin, Petre Chiorean și Victor Trușcă și alții, întreținerea și exploatarea judicioa­să a utilajelor, ca de altfel dezvol­tarea simțului de răspundere și a conș­tiinciozității în executarea reparații­lor, este și urmarea muncii dusă de organizația sindicală prin acti­viștii ei. Se pot da ca exemplu mo­rarii de la morile brute Ion Aldea, Angh­el Cristea, cucătorul Gh. Grasu, morarii de la morile de ciment Ni­colae Ungureanu, Radu Turtoi, ungă­­toarele Georgeta Toni și Niculina Zangor, concasoristul Gh. Sevastia și ații. Rezultatele obținute în lunile februarie (105,9 la sută la ciment) și martie (104,5 la sută la ciment)) sunt de asemenea elocvente. Totuși la capitolul întreținere și exploatare mai sunt încă semne de întrebare, în spe­cial în schimbul de noapte. In acea­stă direcție trebuie îndreptată aten­ția atît a conducerii cît și a comi­tetului de întreprindere. Măsura pre­conizată ca pe lîngă ofițerul de ser­viciu să fie în fiecare noapte în fa­brică prin, rotație și un inginer e binevenită­­ și credem că va da rezul­tate. Trebuie însă sprijinită această măsură de comitetul de întreprinde­re printr-o muncă susținută pentru ridicarea schimbului de noapte la ni­velul celui de zi. Și munca cu inovatorii și raționa­­lizatorii din fabrică s-a îmbunătățit. Numai în ianuarie și februarie au fost făcute 7 propuneri de inovații. Din acestea 2 au fost acceptate pen­­­tru aplicare, 2 pentru experimenare, 1 respinsă iar 2 sunt în studiu. O inovație prețioasă în curs de realizare este uscarea zgurei in us­­catoarele cuptoarelor de clincher. Da­că rezultatele vor fi cele scontate se va rezolva o problemă acută a fa­bricii, întrucît în acest an la „Stîn­­c­a" se va produce ciment M. 300 la com­poziția căruia zgura intră ca adaos în proporție de 30 la sută. Succesele obținute de cimentiștii din Brăila trebuie nu numai conti­nuate dar și dezvoltate Colectivul este­ hotărît să realizeze acest lucru dar are nevoie și de sprijinul direcției generale tutelare. Cele mai arzătoa­re probleme în momentul de față sunt argila și energia electrică Perioada cea mai bună pentru ex­ploatarea carierei de la Borcea este mai-septembrie. Proiectul de mecani­zare al carierei trebuie deci realizat neîntîrziat luna aceasta. Dacă D.G.I.L. va urgenta transferul exca­vatorului și a autobasculantei se va putea realiza în termen mecanizarea exploatării și încărcării argilei. Can­titatea exploatată mecanizat, în pe­rioada favorabilă, va putea satisface necesitățile fabricii,­ după calcule pre­liminare, pe întreg anul. Problema energiei electrice e de­­ asemenea nevralgică. Fabrica a ră­mas cu numai 2 motoare în stare de funcțiune în centrala de forță. Pentru ca să poată funcționa toate utilajele se impune instalarea neîn­­tîrziată a unui transformator. Acesta există în fabrică, dar lipsește cablul (cca 800 m) necesar montării. Spri­jinul ministerului în obținerea cab­lului ar duce la urgentarea instală­rii transformatorului și deci a rezol­vării problemei energiei electrice. Ar mai fi necesară, montarea unei benzi transportoare fixe la descăr­carea argilei pentru înlocuirea celor 8 benzi mobile ce lucrează în pre­zent dar care se defectează destul de des. Chiar dacă s-ar strica mai rar e de ajuns însă ca numai una din 8 să nu meargă și întreg releul nu mai funcționează și cum sînt 8... Și dacă în cariera Topalu va fi montată stația de preconcasare iar calcarul va veni în fabrică fără pă­­mînt, cimentiștii de la „Stînca“-Brăi­­la promit solemn să se mențină prin­tre colectivele fruntașe, să obțină noi realizări și mai însemnate. E. TUTOVEANU Lăcătușii Nicolae Mușat, Nicolae Petrovici și Ernest Moretz tăind ni­turile la cuptorul Lepei pentru a schimba inelul de rulare. Și ei au contribuit la executarea unor reparații de bună calitate. Contribuția cabinetului tehnic Din dorința de a sprijini în mod eficace realizarea planului de pro­ducție, cabinetul tehnic al Fabricii de țigle și cărămizi Mureșeni des­fășoară o activitate lăudabilă. In cursul anului trecut s-au Înregistrat 95 de propuneri dintre care multe au și fost puse în aplicare. Orga­nizarea unui ciclu de conferințe, în colaborare cu cercul A.S.I.T., a con­tribuit la creșterea nivelului tehnic al țiglarilor, ajutîndu-i în lupta pentru îmbunătățirea calității produselor. In ultimul timp conducătorul tehnic al fabricii Ion Sükösd și ing. Ladis­­lau Stössel, șeful cabinetului tehnic, au ținut prelegeri despre proprietățile argilei ca elemente importante în îm­bunătățirea calității producției și des­pre rolul uscătoriilor-tunel în aceeași direcție. In primele luni ale anului s-au primit spre studiere și s-au pus apoi în aplicare inovațiile mecanicilor Ion Bojtor și Ștefan Szilagy în legătură cu un nou sistem de dezghețare a argilei și cu modificarea sistemului de udare a pastei în colergang. Pen­tru economiile realizate (peste 15.000 lei), ca urmare a introducerii acestor inovații, cei doi inovatori au fost pre­miați. De asemenea șeful secției de blocuri de beton, Daniel Imre, a pro­pus un sistem de încălzire a apei folosite la prepararea blocurilor de beton pe timp răcoros. In total s-au aplicat 8 inovații. In prezent sînt în studiu la ca­binetul tehnic noi propuneri de ino­vații și raționalizări în legătură cu un dispozitiv de ștanțare a bolțuri­­lor pentru excavatorul-blindă și cu unele modificări la presa de țigle. Li­­chidîndu-se o lipsă care în trecut urina mișcarea inovatorilor, s-a îm­bunătățit modul de confecționare a prototipurilor. (Pe baza corespondenței tov. ing. LADISLAU STOS3EL)), Cînd cauți, găsești Cînd, în anul 1953, la Fabrica de țigle și cărămizi Sîntimbru s-a încetat producția de țigle, justifica­rea a fost; argila necorespunzătoare și lipsa degresantului. Creșterea cerinței de țigle a pus din nou pe tapet fabricarea de ți­gle la Sîntimbru. S-a început atunci studierea temeinică a condițiilor na­turale și posibilităților de reluare a acestei producții. Rezultatele cerce­tărilor au dovedit că se pot produce totuși țigle la Sîntimbru și ca justi­ficările aduse în 1953 erau formale, nebazate pe studierea tu­turor posibilităților existente. Așa că, începînd din 1957, la Sîntimbru se vor produce din nou țigle, încă din­ toamna anului trecut a început pre­gătirea argilei pentru ca la înce­perea campaniei de fabricație aceas­ta să fie bine macerată. Degresant corespunzător a fost găsit în cariera „Pîrîul Iovului" astfel că în luna aprilie producția de țigle poate în­cepe. Presa necesară a fost mon­tată. Este una din presele vechi că­­­reia i s-au adus însă unele modifi­cări la masa de tăiat, întrucît ar­gila este prea grasă (sclipea pe gli­­siere și producea greutăți la așezarea țiglelor pe rame) s-au înlocuit glisie­­rele, cu role de filț cilindrice fapt care elimină aceste defecțiuni. De asemenea s-au sortat și reparat ra­mele existente în fabrică. Și așa a reînceput producția de țigle. Reiese de aici și valabilit­atea proverbului „cînd cauți găsești“. Din perioada de redare a presei au fost realizate 5000 de țigle. Re­zultatele obținute nu sînt strălucite și nici nu s-a urmărit realizarea u­­nei producții de vîrf, s-au verificat însă pregătirile și s-au calificat oa­menii la locul de muncă pentru producția de țigle. Ana Fogaraș, Ecaterina Ferenczi, Maria Boitor și Anuța Șerban, care au mai lucrat la presa de țigle, s-au reobișnuit ele în primul rînd cu această muncă și apoi au ajutat pe celelalte munci­toare, care vor lucra aici, să-și în­sușească această meserie. Tot în perioada de rodaj s-au confecționat și cca 4000 de coa­me. S-au luat și măsuri de asigura­re a argilei pentru timpul nefavora­bil. In acest scop se construiește din rezerve interne un șopron cu o capacitate de 600 mc. N. TOM\ • Pentru producția din acest an, la fabrica de țigle și cărămizi „Her­cules“-Tirnăveni, au fost pregătiți­­ pînă în prezent cca. 4000 mc de ar­gilă macerată. Alți 6000 mc sînt în curs de macerare, astfel că pînă în iunie, cînd va intra în funcțiune și uscătoria-tunel, va fi creat un stoc îndestulător • U­scătoria-tunel in curs de con­­­strucție va avea următoarele carac­teristici: 6 turtele a 42 m lungime, pe fiecare tunel intrind 25 de va­­gonete. Ciclul de uscare va fi de 16 ore. • Printr-o raționalizare propusă’’de lăcătușul Ion Ferenczi și Ladislau Nagy’ s-a îmbunătățit funcțiemipea benzii transportoare din hala de pre­se, două muncitoare putînd fi tre­buie la alte munci. • Cum șoproane naturale pentru uscatul cărămizilor nu există aci, In perioada de iarnă cărămizile se us­cau în mare parte in cuptor. Focul ardea numai In 12—13 camere, iar In celelalte 5—6 camere se uscau cărămizile. La începutul lunii martie vremea fiind frumoasă a început us­carea în aer liber, cărămizile fiind banchetate în jurul cuptorului. • Atelierul mecanic al fabricii e­­xecută și pentru alte fabrici din sec­tor mese de tăiat și prese de țigle­­(dar aceasta nu în detrimentul pro­ducției de țigle și cărămizi!). » Ce e nou la Mediaș ■ Prin modificarea formelor la pre­sa AGO (dublarea lor), productivita­tea muncii va spori 100%. Se va rea­liza astfel o cantitate dublă de borcane pentru cremă de ghete, fără nici o investiție. • In scopul reducerii pierderilor de temperatură la recoacerea în cuptorul AMCO, la propunerea de inovație a tehnicienilor Helmuth Kernel și Zol­tán Vereș, se va înlocui șamota cu piese din carbură de siliciu. • In curînd va începe aci produc­ția de sticlă albă din care se vor executa bunuri de larg consum (fla­coane, obiecte presate etc.). Această producție nu va prejudicia cu nimic planul întreprinderii, deși va fi rea­lizată intr-unul din cuptoarele exis­tente.­­ Secția de oglinzi a fabricii, care era la Oradea, a fost demontată și adusă la Mediaș. Totuși planul de producție n-a suferit. O greutate pe care o mai întîmpină fabrica e că secția de șlefuit geamuri a rămas la Oradea. Astfel, pentru șlefuit, gea­murile trebuie transportate cu mași­na cale de cca 400 km. Aceasta duce la cheltuieli sporite (ceea ce grevea­ză asupra prețului de cost), la pier­dere de timp și la folosirea nerațio­nală a mijloacelor de transport. Mu­tarea cît mai curînd și a secției de șlefuit in fabrică va înlătura toate lipsurile existente și va crea posibi­litatea ca secția de oglinzi să lucre­ze in 3 schimburi (In prezent lucrea­ză in 2 schimburi). • Fiecare ambalator are o ștam­pilă cu inițialele sale pe care o apli­că pe lada pe care a am­balat-o. In cazul vreunei reclamații privitoare la ambalaj, se știe imediat cine a am­balat și cine a sortat (sortatorul fă­­cînd parte din aceeași echipă). In acest fel se dezvoltă simțul răspun­derii, iar lucrarea este executată cu mai multă conștiinciozitate. • Utilajele mărunte (cărucioare pentru transportul geamului, centei­­nere, site vibratoare etc.) pentru noua secție de geamuri, nu au fost încă proiectate de către I.S.P.I.M.C. Ter­menul de intrare in funcțiune a noii lnii se apropie și s-ar putea întîm­­pla ca utilajele să nu poată fi con­fecționate până atunci... Construcția noii linii tehnologice de geam a fabricii din Mediaș se înalță într-un ritm rapid. De altfel la sfârșitul lunii iunie se prevede intra­ra in funcțiune a noii unități. in curînd pe panoul de onoare Cifrele din “graficul afiriat în bi­roul directorului fabricii de­ var „Se­verin“ din Căvăran, arată clar: pe luna ianuarie planul1 a fost depășit cu 9,5 la sută, iar pe luna februa­rie cu 16,2 la sută. In această pe­rioadă s-au realizat peste plan 250 de tone de var, însemnate depășiri de plan s-au înregistrat în aceste luni și la producția de blocuri de be­ton, precum și la liantul ce se ob­ține din varul și cenușa rămase în cuptor după ardere. Nu putem trece cu vederea nici stocul de 120 de tone de var măcinat ce se află în silo­zul construit de curînd și cele peste 1200 de tone de calcar depozitate în apropierea­ cuptoarelor. La aceste rezultate lăudabile s-a a­­juns ca urmare a măsurilor organiza­torice luate de conducerea fabricii (director Ion Todilă, conducător teh­nic Marin Bărbulescu). Folosind mai bine forțele de muncă, organizînd judicios procesul de producție, condu­cerea este hotărîtă să-și continuie strădaniile pe aceeași linie. Sus în cariera Borlan, Trandafir Bărbulescu, unul din „veteranii“ fa­bricii, agățat de coarda de siguran­ța rănguia un masiv de calcar. Tre­buia sa doboare din peretele de cal­car cu­ mai mulți bolovani, deoarece ,.trenulu]“ (locotractorul) condus cu dibăcie de Ion Popovici se apropia de carieră. In cealaltă carieră, Banița, moș Teodor Opaiț îi zorea pe cei de la planul Înclinat să încarce mai repede vagoanele, că-i era prînzu­­lui și... nu le trimite mîncarea sus pînă nu primește și al 8-lea vago­net ! „Asta-i norma noastră pînă la prînz“ — mi-a spus bătrînul. „Avem însă necazuri din cauza vagonetelor. Unele din ele nu sînt bune“. Lipsa unor vagonete solide, rezis­tente și centrate, provoacă desigur nemulțumiri. Din comanda făcută la Atelierele „9 Mai“ a sosit un va­gonet pentru probă și omologare. El pricinuiește însă multe griji meca­nicilor și frînarilor de la „trenul“. Conducerea fabricii a cerut Ateliere­lor „9 Mai“ să trimită un mecanic care să stabilească cauza deselor de­raieri. Delegatul bucureștean ar pu­tea să vada cu această ocazie cum stă aruncat într-un colț al fabricii și locotractorul I.A.R. care nu a pu­tut fi folosit la nimic și acum e... bun de aruncat la vechituri, nefiind reparat cum trebuie. Odată rezolvată problema transpor­tului materiei prime din carieră, prin punerea în circulație a celor 40 de vagonete noi, stocul de­ calcar din fabrică va crește cu mult și nu vor mai exista gîtuiri în producție. In planul de măsuri organizatori­ce pe 1957 este prevăzută și mon­tarea unei stații de compresoare care să deservească ambele carie­re cu aer comprimat. Nu ar fi de loc rău dacă s-ar procura concomitent și cîteva perforatoare pentru a ușu­ra munca celor ce trag din greu cu barosul la fărîmarea blocurilor mari de calcar ce sînt extrase din masiv după dinamitare. Ajuns din nou în fabrică, am tre­cut pe la cuptor. Zidarul-samotor Ion Schuller executa reparația cuptoru­lui din mers. Arzătorii Ion Botoș și Ștefan Ianculescu se*lăudmi că de multă vreme n-au mai „mers“ cu 9 camere în ardere și cu 3 disn-'MH'e la încărcat. In curînd vor fi date in folosință și ventilatoarele pentru tiraj forțat și munca arzătorilor va deveni mai spornică. In legătură cu procesul de produc­ție la cuptor, mai sînt de amintit două lucruri. Cele două depozite de peste 700 de tone capacitate asigură păstrarea în bune condițiuni a cărbu­nilor, știut fiind că aci nu se mai folosește alt combustibil la ardere. La transportul calcarului în cuptor ,se folosește un sistem ingenios de transbordare a vagonetelor. Pe panou­rile de cale îngustă din cuptor s-a instalat un vagonet suport. In drep­tul ușilor cuptorului se așează pa­­noul de cale ferată pe care circulă vagonetul încărcat cu calcar din de­pozit. Ajuns în dreptul vagonetului suport, printr-o manevră ușoară, va­gonetul încărcat este transbordat pe suport și apoi se împinge pînă la lo­cul de așezare a pietrei în cuptor. Odată cu punerea în funcțiune a unui motor (la a cărui reparare s-au evidențiat mecanicii Iuliu Albu, Pa­vel Knitel și Ion Axinte) s-a re­zolvat in mare măsură problema ener­giei electrice. In același timp, meca­nicul Pavel Szigmund lucrează la repararea motorului de la moara cu bile și la al doilea generator elec­tric. La secția de blocuri de beton, con­dusă de Ștefan Schmidt, lucrează numai două prese, alta fiind în re­parație, iar a patra­, descompletată pentru repararea celorlalte (o treaba nu prea gospodărească) . Secția pro­duce în opt ore peste 1600 de blocuri de beton. Folosirea reziduurilor ce re­zultă la arderea calcarului s-ar pu­tea face în condiții mult mai bune dacă fabrica ar dispune de încă o moară de măcinat. In fabrică se străvede dorința de a face lucruri bune. Depozitul de calcar va fi mutat pe un teren din vecinătatea fabricii, se va face canali­zarea unui șanț ce trece prin mijlo­cul curții, iar cu ajutorul organelor sindicale s-a hotărît efectuarea cu­rățeniei generale. In curînd, vor apare pe panoul de onoare ce se mon­tează, primele fotografii ale frunta­șilor. N. NEGOIȚA UN BILANȚ RODNIC La întreprinderea­­ „București“ există cete în muncă în Mai. Meșteri încercați, pe drept cu­vînt artiști în meserie, pietrarii din cele 4 unități de producție se stră­duiesc din toate puterile pentru ca roadele muncii lor să fie tot mai mari. La sfîrșitul lunii martie au stat oamenii și au socotit cam ce s-a rea­lizat din angajamentele lupte­. Scurtul bilanț făcut i-a bucurat nespus pe muncitorii întreprinderii. Cifre grăi­­toare arată cum că planul produc­ției globale a fost depășit, pe ul­tima lună, cu 46,7 la sută, iar pro­ductivitatea muncii realizată în pro­porție de 143,51 la sută. Concomi­tent cu aceste succese obținute, muncitorii au realizat însemnate e­­conomii bănești. Astfel față de an­gajamentul luat ca pînă la 1 Mai de marmură să­ facă economii în valoare­a susținu­tă intre­ 300 000 lei, ei au realizat pînă întîmpinarea lui 1 cum peste 149.000 lei economii. De asemenea, în ultima vreme au obți­nut o mărire a indicilor intensivi la utilaje cu 8 la sută față de 11 la sută cît a fost angajamentul luat. Spicuind din acest scurt­ bilanț al muncii se poate vedea că sarcinile prevăzute în planul de măsuri tehni­­co-organizatorice capătă viață. Prin­tre alte realizări, se numără execu­tarea lucrărilor de asfaltare de la: unitatea nr. 1 în procent de 9 la sută, finisarea cantinei de la uni­tatea nr. IV, montarea a 3 megafoa­ne. In curs de îndeplinire sînt: dezvol­tarea secției de abravire, mecanizarea transporturilor prin utilizarea a 2 elec­trocare și dotarea cantinei de la uni­tatea nr. 4 cu veselă și mobilier co­respunzător. Mai bine aprovizionați cu materie primă Povestesc muncitorii și tehnicieni de la fabrica „Solomit“—Brăila că în anii precedenți, în această peri­­­oadă de primăvară nu găseai aproape pe nimeni în birouri. Toată lumea, „mobilizată“ pentru achiziționarea stufului, era plecată pe teren. Situa­ția s-a schimat fungmental în a­­cest an. Nimeni nu lipsește din fa­brică, iar curtea e plină de stuf cum n-a fost niciodată. Nu s-a făcut nimic deosebit. O mai bună orga­nizare a exploatării bălților din par­tea forurilor de resort și bineînțeles o preocupare mai atentă din partea conducerii pentru asigurarea materiei prime. Astfel o baltă care a fost ex­ploatată cu forțe proprii a dat 1390 de tone de stuf care acum e fru­mos stivuit în curtea fabricii. De ase­menea au mai fost contractate can­tități masive cu diferiți furnizori Parte din acestea au și sosit în fabrică, de aceea la ora actuală materia primă nu­­ mai constituie nici un semn de întrebare. Cum era și firesc, stuful nemai lipsind, activitatea în fabrică s-a îm­bunătățit, oamenii muncesc cu mai m­ult spor. Rezultatele obținute de la începutul anului sunt­ de alfel elocvente. In luna ianuarie planta­ a fost îndeplinit în proporție de 108 la sută in februarie — 1 13 la sută lor în martie —­ 120 la sută. Totodată și calitatea produselor s-a ameliorat simțitor Un factor important care a contribuit la acest lucru este stocul îndestulător , de stuf. In aceste condiții muncitorii nu mai sînt obligați să lucreze cu orice fel de materie primă, ei au acum posibilitatea să-și selecționeze stuful. In anii trecuți cînd lipsa de stuf se făcea simțită, se folosea la producerea plăcilor și stuf mai sub­țire și mai scurt, ceea ce firește du­cea la o calitate proastă. Calitatea­­ stufului recoltat în acest an este din cele mai bune, fapt de­­ mare importanță în obținerea unui produs finit superior. Datorită calității bune a stufului s-a trecut la producția de plăci de 5 cm. Dar numai acești factori nu ar fi fost suficienți pentru a îmbunătăți calitatea produselor Era necesar ca și oamenii să dea o atenție mai mare felului lor de a munci. Și re­zolvarea acestui lucru a adus-o în­trecerea socialistă. Fiecare echipa căuta să producă mai multe plăci de bună calitate. Eri era fruntașă echipa lui Radu Andronache, as­tăzi în­ frunte s-a situat echipa lui Ghiță Gheorghe. „Rivalitatea“ a­­cestor echipe este aproape de ordin sportiv, fiecare căuând să cîștige întrecerea. Scopul urmărit însă e co­mun. La 1 Mai se va decide cine e fruntașa întrecerii în această e­­tapă. Muncitori buri au ambele e­­chipe. Simion Teologa, Drăguța Mi­­h­ăilă, Dumitru Ciocîrlia și Constan­tin Stanciu din echipa lui Andronache, Marioara Micloș, Dorina și Constanța Stanciu din echipa lui Ghiță Gheorghe fac cinste fabricii și depun multă rîvnă în muncă Arătam la început că fabrica și-a îmbunătățit activitatea. Am prezen­tat numai aspectele legate de mate­­ria­ primă. Dar mai sînt și alte rea­lizări care merită a fi popularizat. Prin investiții se vor executa ins­a­­lații de încălzire centrală și­­­­ n ga­raj. Aceste lucrări care se execută în regie proprie vor fi date în func­țiune în trimestrul fi. Ceea ce e caracteristic la instalația de încălzire e faptul că se vor folosi drept com­bustibil deșeurile de stuf. Pentru a­­ceasta antefocarul este de o con­strucție specială adaptat la un ast­fel de combustibil. Un lucru pătează însă realizările de la „Solomit“. Faptul că nu sa făcut nimic pentru mecanizarea tran­sportului stufului de pe vase în fa­­brică. Proiectul pentru funicular și cheiul de acostare nu va putea fi realizat atît de repede. Tehnicienii din fabrică trebuiau să caute o so­lu­ție mai simplă, chiar provizorie, care ar duce la reducerea costului transportului și implicit a­ prețului de cost. 1. E. Sondată 6 aprilie 1957 — nr. 377 în vizită la prietenii bulgari COLABORARE FRĂȚEASCĂ La Inițiativa Ministerului Indus­triei Ușoare din R.P. Bulgaria, tov. ing. Martin Grănse­ f, director tehnic din ministerul nostru și cunoscutul maistru Andrei Pal de la Fabrica de geamuri din Târnă­­veni, au vizitat timp de 3 săptă­­mâni țara vecină și prietenă, dind un simțitor sprijin, la îmbunătăți­rea tehnologiei și funcționarea u­­nui utilaj de produs obiecte de sticlă. Compatrioții noștri Și-au petre­cut cea mai mare parte din timp la fabrica „Vasil Kolarov" din Sli­­jen, unde o mașină de tip Lynch A nu putea fi pusă în stare bună de funcțiune. Vizitele anterioare a numeroși specialiști din țări ca­pitaliste (printre care sticlari ita­lieni și alții) au rămas fără rezul­tat după îndelungi cercetări. Cu atît mai merituoasă apare deci in­tervenția celor doi tehicieni ro­­mâni care au reușit intr­uri timp relativ scurt să rezolve problema- Ei au fost de altfel fel­ citați de către oficialitățile bulgare pentru rodnica și frățeasca colaborare tehnică pe care au dat-o cu acest prilej. Despre ce era vorba? Mașina, achiziționată din Italia, nu putea fi cu nici un chip pornită normal. Tehnicienii noștri au cercetat-o și, lucrînd efectiv ei înșiși, i-au venit de hac. De mare ajutor le-a fost mecanicul din fabrică, Petkov. S-au executat robinete de reglare a ae­rului pentru a putea evita mișcă­rile prea bruște ale meselor; s-au completat piesele lipsă la feeder; s-au inversat foarfecii, s-a prevă­zut sistemul de răcire la toate pos­turile mașinii. In plus, s-au pus la dispoziția fabricii din Sliven de­senele, schițele și materialul biblio­grafic necesar cunoașterii și con­ducerii in bune condițiuni a ma­șinii. Mașina aceasta, prevăzută a fa­brica borcane, este de fapt caracte­­ristică pentru producerea buteliilor. Tehnicienii din fabrica bulgară vor face probabil o vizită de inițiere la una din fabricile noastre. Pentru acțiunea reușită a tehni­cienilor noștri, care au întărit prestigiul industriei noastre, li fe­licităm din toată inima. Țiglari premiați pentru depășirea planului Bătălia pentru tot mai multe țigle a cuprins fabricile din industria ce­ramică. Cuvîntul de ordine al secto­rului e: „mai multe țigle“. Realiză­rile obținute în primele luni ale a­nului întrec orice cifră din aceeași perioadă a anilor precedenți. Nici cînd în istoria fabricilor de țigle nu s-a lucrat atît de intens în primele luni ale anului. Realizările cele mai frumoase le-a obținut fabrica „Ceramica“-Jimbolia. Pe lîngă satisfacția morală de a fi fabrică fruntașă, care a dat cele mai multe țigle peste plan, colecti­vul de la „Ceramica“ a avut și sa­tisfacții materiale. Pentru țiglele rea­lizate peste olan în lunile ianuarie și februarie fabrica a împărțit colec­tivului premii în valoare de 76.000 lei. împărțirea acestora s-a făcut pe secții. Și în sălile de prese, și la cuptoare la cele 3 unități ale fabri­cii, cei care au contribuit la depăși­rea planului au fost premiați Mais­trul Ion Krutsch a primit 600 lei, șeful de unitate Gh. Balint 400 lei, maistrul arzător Emanoil Mesman a fost premiat cu 500 lei, maistrul a­­șezător Ioan Barna cu 300 lei, așe­­zătorii Ștefan Hajos și Gh. Cucuet tot cu cîte 300 lei, maistrul în carie­ră Ștefan Stereș a primit 400 lei, prefără Maria Schimbe! 200 lei, maiș­trii de la încărcări Ion Buttil și Al­bert Bill cîte 300 lei. Premiile au constituit un stimu­lent puternic pentru întregul colec­tiv care și-a luat angajamentul să lupte cu și mai mult elan pentru sporirea producției de țigle. Următoarele fabrici au împărțit pre­mii celor evidențiați în depășirea pla­nului de țigle pe lunile ianuarie și februarie: Cărpiniș — 22.800 lei, „7 Noiembrie“-Sighișoara — 19.800 lei; Mureșeni — 8.900 lei etc­­—­ 300.000 de țigle peste plan; as­ta indicau cifrele la sfîrșitul trimestru­lui I în bilanțul fabricii de țigle și cărămizi „Ghiriș-Arieș"-Cîmpia-Turzii. Rezultatul nu mai constituie o sur­priză întrucît munca a fost mult mai bine organizată în acest an. Afară de fapul că reparațiile executate sînt de editate superioară și stocul ne­cesar de materie primă a fost asigu­rat, munca a fost mai bine organi­zată. Astfel pentru buna funcționare a preselor s-a constituit o echipă­ de 3 lăcătuși care împărțiți in cele 3 schimburi se îngrijesc numai de a­­ceste utilaje. In acest fel numărul orelor de întrerupere a scăzut sim­țitor. De unde anul trecut opririle însumau 30—40 de ore pe lună, in anul acesta s-a ajuns la numai 3—4 ore. Toate acestea au făcut ca și productivitatea preselor să crească de la W—11.000 de țigle pe schimb cît se realiza în medie anul trecut, la 15—15.500 de țigle. Pentru aceste frumoase realizări conducerea fabricii a împărțit nume­roase premii. Au fost premiați 134 de muncitori care in diferitele sec­toare ale procesului tehnologic au contribuit la depășirea planului. Șe­ful serviciului de producție, Franci­sc Brandhofer a fost premiat cu 600 de lei pentru felul în care a coordonat și îndrumat activitatea secțiilor de producție; șeful de echipă din carie­ră, Alexandru Bartallcs a primit 250 de lei pentru felul în care a ajutat la asigurarea cu materie primă a fa­bricii; șeful de echipă de la sortare, Ștefan Varga a fost premiat cu 250 de lei, șeful de echipă la cuptoare, Sigismund Fejer cu 150 de lei, mai­strul principal de fabricație Iosif Balogh cu 215 lei etc. In schimb, șefii de echipă Fran­­cisc Szekely și Ștefan Fejer de la prese, care tot timpul au fost co­da și n-au primit recompense. Premiile acordate, pe lîngă faptul că au fost o răsplată binemeritată, au constituit și un puternic stimu­lent pentru țiglarii de la Cimpia- Turzii care s-­au angajat să dezvolte succesele realizate. UN LOC DE REPORTAJ Primul lucru care îți atrage aten­ția de cum ajungi la fabrica de ți­gle și cărămizi „30 Decem­brie“-Si­­mileasca este presa „Ulrich“ pentru blocuri din beton. Silueta ei înaltă, transportorul cu cablu și electropa­­lanul ce ia fundurile cu blocuri de pe transportor și se așează pe plat­forma de depozitare, te îmbie să te apropii. Și într-adevăr ai ce vedea. Totul se desfășoară mecanizat. Efor­tul manual e redus la zero. Unde mai pui că la o singură vibrare se produc 3 blocuri (echivalent fie­care cu 8 cărămizi) și 2 jumătăți. Un utilaj de înaltă productivitate. Deși echipa condusă de Gh. Coman e începătoare a realizat pe schimb 1200 de blocuri. In prezent se fabri­că blocuri din beton cu agregate de rîu. Se montează însă un concasor astfel că se vor folosi în viitor a­­gregate ceramice și de diatomit. Dacă se impresionează plăcut fe­lul în care funcționează presa, în schimb felul în care este întreți­nută, lasă de dorit. Acest utilaj de înaltă productivitate care pen­tru a putea funcționa necesită să fie bine Îngrijit și curățat după fiecare schimb, nu e curățat zile și chiar săptămîni la rînd. Ba mai mult, fiind exploatat fără prea multă grijă, u­­nele piese se strică. Dar cum în fa­brică mai sînt 3 asemenea prese noi, se înlocuiesc piesele cu altele... noi, descompletînd utilajele nemon­tate. O „inovație“ este și monta­rea­ unui electromotor de la o pre­să nouă la un circular de tăiat che­restea. Acesta stă îngropat în ru­meguș, fără a fi curățat sau măcar acoperit .Se naște întrebarea: cum se va proceda cînd vor trebui mon­tate aceste prese? E o barbarie față de asemenea utilaje care au fost aduse cu bani grei din import, și care vor trebui puse toate în func­țiune. 1.400.000 DE ȚIGLE MAI MULT CA ANUL TRECUT In acest an fabrica din Simileasca va da șantierelor 1.400.000 de țigle mai mult ca anul trecut. Nu s-a construit nicio linie tehnologică nouă; au fost însă folosite rezer­vele interne. O uscătorie naturală este in curs de transformare în us­­cătorie artificială. Ca sursă de căl­dură va fi folosit un cazan existent in fabrică încă de pe vremea cînd fabrica își producea singură ener­gia. Cum cazanul nu mai rezista la presiunea cerută, se impunea elec­trificarea fabricii lucru ce s-a în­făptuit. Cazanul eliberat va satis­face însă acum necesitățile uscăto­­riei cu ajutorul unor aeroterme și ventilatoare. Această uscătorie va a­­sigura peste 1 milion de țigle anual. Capacitate de presare există suficien­tă. In anii precedenți, din lipsa spa­țiului de uscare se lucra numai în­­tr-un schimb. Cum și argila necesară a fost asigurată din timp, sînt crea­te premize chiar pentru depășirea planului. De altfel producția a și început. Țiglarii intîmpină greutăți însă cu calitatea proastă a ipsosu­lui trimis de fabrica „Rapid“-Aghi­­reș din care cauză nici calitatea ți­glelor nu e cea mai bună și nici productivitatea ridicată, formele tre­buind să fie prea des schimbate. Ca­litatea necorespunzătoare a țiglelor este încurajată de șeful producției Nae B. Gheorghe care nu e exigent față de maiștri. Aceștia nu urmă­resc ca marginile la țigle să fie bi­ne curățate, toate țiglele să aibă colțuri etc., într-un cuvînt, țiglele să fie de cea mai bună calitate Sînt lucruri care pun într-o lumină proas­tă „marca fabricii“ și onoarea colec­tivului, lipsuri ce trebuie înlăturate de urgență. ȘI TOTUȘI SAMARELE N-AU FOST ARUNCATE. Se credea că odată cu terminarea anului trecut s-a sfîrșit și cu sama­rele la Simileasca. Dar n-a fost să fie așa. Atelierele „9 Mai“ n-au fa­vorizat progresul tehnicii. Se vor mira unii ce legătură există între „9 Mai“ și samarele de la Simileas­ca. Ei bine, acestea trebuiau să exe­cute transportorul cu lanț care avea să înlocuiască samarele. Nu se poate nega faptul că lucrarea a fost exe­cutată la timp. Dar constructorii nu au respectat proiectul și transporto­rul nu funcționează. Montarea trans­portorului a fost terminată la 15 martie. Au muncit și mecanicii din fabrică numai ca să grăbească lu­crarea și... să ia și dînșii o primă. Dar, iluzii deșarte. Transportorii­ nu funcționează. A venit o comisie de la „9 Mai“ rămînînd să studieze re­zolvarea deficiențelor transportorului. Pînă atunci, sumarele și-au luat iar locul în producție. Nu știm cînd au de gînd cei de la „9 Mai“ să înlă­ture deficiențele transportorului dar cr­e­dem că ar trebui să urgenteze „studiile“ ca samarele (aceste ultime vestigii de tristă memorie în indus­tria ceramică)) să poată fi aruncate cu­ mai curînd, să devină doar piese de muzeu. E. IOV Fotografia înfățișează presa „Ulrich" cu instalațiile anexă (transpor­torul cu cablu și electropalanul).

Next