Constructorul, iunie 1961 (Anul 13, nr. 595-598)

1961-06-03 / nr. 595

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA l materialele ușoare— element indispensabil al industrializării construcțiilor Sînt cinci-șase ani de cînd la noi se vorbește insistent despre mate­rialele ușoare în construcții. Sînt cinci-șase ani de cînd prin conferințe științifice, prin publicații tehnice și cu diverse alte ocazii se desfășoară pregătirea opiniei tehnice pentru o cotitură care poate echivala, prin e­­fectele ei tehnologice și economice, cu introducerea prefabricatelor. In rândurile cercetătorilor, proiectanților, lucrătorilor din execuție sunt mulți care au îmbrățișat cu pasiune ideea, arzînd de nerăbdare să o pună în practică. Acestei perioade de efervescență îi datorăm experimentările — împinse uneori pînă la scară industrială — în legătură cu valorificarea agregatelor ușoare din surse naturale sau din deșeuri industriale la realizarea a di­verse elemente prefabricate și struc­turi monolite din beton ușor. Nu tot­deauna reușita a fost deplină, nu tot­deauna soluțiile adoptate s-au dove­dit cele mai eficiente , dar, oricum, din însumarea și analiza acestor ini­țiative de multe ori pur locale, pre­cum și din studierea experienței de peste hotare, s-a cristalizat o tendin­ță, o linie de principiu, ce urmează a fi concretizată prin cîteva soluții definitive, axate pe materiale ușoare și întemeiate pe o bază industrială corespunzătoare. După cum prevăd Directivele D. G. al P.M.R. cu privire la planul de dezvoltare a economiei naționale pe anii 1960—1965, industria materiale­lor de construcții va dezvolta în dese­­nal, în special, producția materiale­lor care condiționează intensificarea industrializării execuției, ușurarea gre­utății construcțiilor și îmbunătățirea calității lucrărilor. Documentele de partid indică folosirea cu întreaga e­­ficiență a materialelor ușoare, ca o cale pentru obținerea importantelor reduceri prevăzute la consumul mate­rialelor principale. Pentru înfăptuirea directivelor, la G.S.G.A.S. au fost elaborate studii și propuneri privind realizarea în urmă­torii ani a unor capacități de pro­ducție care să rezolve în cea mai mare măsură necesarul de elemente prefabricate ușoare și agregate pen­tru betoane ușoare. Propunerile țin seama de amplasarea teritorială judi­cioasă a acestor unități, pentru a de­­servi zone cât mai largi ale țării, cu un volum mare și concentrat de in­vestiții. Un loc însemnat în această produc­ție îl va ocupa granulitul. Noul ma­terial realizat de ÎNCERC, și care în prezent se fabrică pe scară pilot la unitatea de la Buftea a întreprin­derii ,,Progresul“, a dovedit multiple calități și un domeniu larg de utili­zare, care apare rentabilă nu numai la costul prezumat pentru faza indus­trială, ci și la costul actual; econo­mia merge pînă la 40 de procente la diferite structuri cercetate, rezultînd 3—4 la sută reducere din costul total al unei clădiri. .Granulitul poate în­locui cărămida la pereți (în sistemele fagure și din panouri mari, ca și sub formă de blocuri mici de zidărie), a­­gregatele uzuale la betoane de marcă superioară (pentru precomprim­ate, pînze subțiri), materialele termoizo­­lante la terase și acoperișuri (din cal­culele făcute la Întreprinderea de izo­lații nr. 3, rezultă că granulitul iefti­nește izolațiile cu cel puțin 20 la sută față de cele mai avantajoase soluții curente), lemnul la stratul suport al pardoselilor. Folosind în cea mai mare parte utilaje deja asimilate, se pot realiza linii tehnologice cu o capaci­tate anuală de producție de cca. 50.000 mc/cuptor. Continuă, la ÎNCERC, studiile în legătură cu alte agregate pentru be­toane ușoare. S-au făcut încercări de obținere a perlitului expandat (mate­rial termoizolant cu proprietăți spe­ciale) dintr-un prim zăcămînt pros­pectat de sticlă vulcanică și, în co­laborare cu Comitetul Geologic, cercetează noi zăcăminte. _­lfestru se găsi materii prime cu posibilități mai a­les nicioase de expandare. .Mult inte­res prezintă, pentru termoizolații la zidării și pentru fabricarea de înlo­cuitori de cărămidă, agropolitul — rezultat din aglomerarea prin sinteri­­zare a deșeurilor industriale sau ste­­rile de la exploatările carbonifere, la ardere utilizîndu-se chiar urmele de cărbune conținute în materia primă; materialul e ieftin și se poate produce în instalații mici, pentru nevoi locale. Perspectivele sînt îmbucurătoare — dar, deocamdată, destul de îndepăr­tate. Practic, pentru prezent și pen­tru următorii 1—2 ani, baza de agre­gate ușoare organizată se reduce la stația experimentală de granulit de la Buftea și la cariera de scoici ba­­zaltice de la Racoș , cu exploatare discontinuă și cu utilizare deseori sub capacitate. Acestea reprezintă puțin, prea puțin față de posibilități și față de nevoi. Nevoile sunt din ce in ce mai mari, pe măsură ce crește necesitatea industrializării construcțiilor — căci nu se poate concepe o industrializare eficientă fără utilizarea materialelor ușoare. Iar posibilități, după cum a dovedit-o însăși practica, nu lipsesc. Una dintre ele rezidă în însăși fa­bricarea agropolitului, amintit mai sus, în regiunile carbonifere cu con­strucții de masă, el s-ar putea reali­za și folosi cu investiții destul de mici. Dar INCERG încă nu a pus de­finitiv la punct tehnologia. Nu ar trebui oare urgentată ? De la termocentrale rezultă, ca de­­șeu, cantități impresionante de cenu­șă și zgură, în cele mai multe ca­zuri foarte potrivite pentru confecțio­narea de betoane ușoare, în special nearm­ate (așa cum a dovedit-o expe­riența făcută, pe scară destul de re­dusă, în Valea Jiului și în alte locuri) ; la acestea se adaugă zgurile de loco­motivă și de furnal, care în multe țări sînt utilizate în bune condiții. Se vorbește mult despre valorificarea a­­cestor resurse, dar practic nu se vede mare lucru. Specialiștii apreciază că ar trebui reluată producția cărămizilor de dia­­tomit,argilă (la fabrici situate în zona zăcămintelor de diatomit) — mate­rial care, dacă necesită o conservare mai grijulie, prezintă în schimb avan­taje considerabile. Pe baza rezultate­lor obținute de Trustul nr. 5 la Luduș, de întreprinderea „Granitul“ la Bra­­gadiru, de T.R.G.L.-Banat, de Între­prinderea nr. 6-Craiova, s-ar putea extinde în fiecare regiune producția de betoane ușoare pentru termoizolații și strat suport la pardoseli, cu tala’s, puzderie de cînepă sau in, coji de orez sau de semințe de floarea-soare­­lui etc. Am dat aici numai cîteva din mul­tele exemple cu privire la resursele care, pentru a ajunge sub formă de materiale noi în mîinile constructo­rilor, așteaptă doar inițiativă, o con­cepție cu adevărat tehnică, o apre­ciere economică realistă și multilate­rală. Colaborarea între cercetare, pro­iectare, execuție și industria materia­lelor de construcții — inclusiv cea de interes local — e indispensabilă în această privință, după cum indispen­sabilă este și informarea reciprocă a­­supra rezultatelor dobîndite de dife­rite organizații, în diferite regiuni. Punerea în valoare pe plan local a resurselor de materiale ușoare, ief­tine și eficiente din punct de vedere tehnic este o sarcină de cea mai mare urgență pentru îndeplinirea directive­lor trasate de partid în sectorul de construcții. Locuințe noi pentru oamenii muncii După ce, în primele 4 luni ale a­­nului, constructorii din cadrul șan­tierului nr. 3 al I.S.C.M.­Onești au predat 324 apartamente (față de 287 planificate), ei au intensificat lucră­rile de finisaj la blocurile din cvar­talul IV și au atacat noile blocuri din cvartalul V. Blocurile G1 și G2, cu spații comerciale la parter, au fost terminate cu cca. 100 zile înainte de data prevăzută. Fruntași in lupta pentru economii și calitate sunt mozaicarii conduși de Ștefan Popescu, zidarii lui Dumitru Novițki, Carol Bakó, fierar-betoniștii lui Gheorghe Marin ș.a. C. BUTE corespondent In cinstea celei de a 40-a aniver­sări a partidului, la Mediaș, con­­­structorii din cadrul întreprinderii nr. a T.R.C.L.-Brașov au dat în folo­sință un bloc cu 18 apartamente. La execuția acestui bloc s-au remarcat zidarii Iosif Kolosvari, Matei Den­­ darter, zugravii Ernest Hametner, Rudolf Schemei, instalatorii Helmuth Orendi, Martin Veprich ș. a. Pînă la sfârșitul anului constructorii vor mai preda încă 173 apartamente, de pe acum ajunse într-un stadiu avansat. DAN VINTILA corespondent Vitrina calității De curînd, la între­prinderea „Izolatorul“ din Capitală a fost ame­najată o „vitrină a ca­lității“. In ea sînt expu­se produse de bună ca­litate precum și produse cu defecte, la care se a­­rată și numele celor care le-au realizat. Efectul a fost surprinzător. Aproa­pe toți muncitorii din fabrică au văzut vitri­na. Ei au putut astfel aprecia buna calitate a plăcilor din plută bitu­­minizată produse de bri­gada lui Ion Ch­ioiu, a cărămizilor toate realizate termoizola­­de bri­gada condusă de Grigore Apostol, a garniturilor îm­binate confecționate de Cristina Șerban și Nata­lia Mafiei. Au surprins neplăcut plăcile „Supe­rex“ de proastă calitate pe care sunt sense nu­mele lui Niculae Matei și Gheorghe Băsescu care fac parte din bri­gada lui Mihai Stoian. Iată un aspect al lup­tei pentru rea calității îmbunătăți­produselor in fabrica noastră. D VASILE corespondent Din fabricile TURDA Colectivul fabricii de ciment „Vic­toria socialistă“ și-a încheiat activi­tatea pe primele 4 luni, cu deosebite rezultate în producție. Muncind cu un avînt sporit a reușit să dea peste plan de la începutul anului pînă în prezent: 6070 tone de ciment, 600 tone de var și 92 tone de ipsos. Bune rezultate au fost obținute și în ridicarea calității varului. In a­­ceastă perioadă s-au produs 13.374 tone var industrial de o calitate su­perioară. De asemenea, s-a realizat o economie de 461.000 lei peste sar­cina planificată prin reducerea cont de materiale fumurilor specifice la combustibil, energie electrică, precum și prin redu­cerea cheltuielilor de întreținere. Continuînd cu aceeași însuflețire în trecerea socialistă și în luna mai, colectivul fabricii a repurtat noi suc­cese, în a doua decadă, depășindu-și sarcinile de plan cu: 1850 t piatră de calcar, 1639 t de pastă, 1566 t de clincher și 1500 t de ciment. Prin­tre numeroșii fruntași în producție menționăm pe: jucătorul Nicolae Ciocîrlan, morarul Aurel Mărgineanu precum și brigăzile conduse de Lau­rențiu Szatmári, Ion Bădălean și Zoltán Petrán. (N. NICOLAE) La fabrica de carton asfaltat „Ho­­ria, Cloșca și Crișan“ întrecerea so­cialistă s-a desfășurat în luna mai cu un deosebit elan. In prima deca­dă, harnicul colectiv și-a depășit sar­cinile de plan la principalele sorti­mente astfel: 16.200 kg turte asfal­tate, 51.430 mp pînză asfaltată și 1695 mp covor P.V.C. (RADU GLI­­GOR) brașov De curînd, întreprinderea de con­strucții nr. 3 — T.R.C.L. a deschis noua balastieră la o distanță de nu­mai 7 km de Brașov. Balastiera con­ține bogate zăcăminte de agregate de bună calitate, astfel că șantierele întreprinderii sînt aprovizionate cu aceste materiale de m­asă la un preț de cost mult mai scăzut față de tre­cut. In loc de 48 lei, mc balast re­vine sub 20 lei mc loco șantier. Ți­­nînd seama că balastiera are zăcă­minte pentru 4—5 ani, economiile ce se vor realiza se ridică la cîteva mi­lioane de lei. (IULIAN IONAȘCU). Mica mecanizare se bucură de o largă apreciere la întreprinderea de prefabricate și elemente de con­strucții (I.P.E.C.). Numai în anul 1960, folosind fondurile de mică me­canizare s-au realizat dispozitive care au adus întreprinderii economii de peste 100.000 lei. In acest an, în pla­nul de introducere a micii meca­nizări figurează noi și importante dispozitive. S-a prevăzut, printre altele, să se confecționeze dispozitive necesare noului sistem de executare a fîșiilor cu goluri, prin basculare pe funduri de beton, dispozitive de extras țevi la fermele precomprimate, mașină de izolat sî­rmă etc. (ing. I. MOICEANU) Anul XIII nr. 595 ★ a pagini 25 nani * Sîmbătă 3 iunie 1961 Fîșiile cu goluri „Stația“ sunt utilizate din ce în ce mai mult în construcții, deoarece, prezintă avantaje tehnice și economice im­portante. Realizarea unei produc­ții sporite, de calitate superioară, constituie o preocupare de seamă a colectivului întreprinderii de prefabricate „Progresul“ din Ca­pitală. Fotoreporterul nostru surprins momentul in care fîșiile a sînt tăiate la dimensiune. ȘEFUL DE ECHIPA Se făceau ultimele pregătiri pentru începerea producției într-o nouă sec­ție a întreprinderii de prefabricate „Progresul“, din Capitală. In acest scop, conducerea secției a repartizat comunistului Ion Biolan 8 mecanici de care urma să răspundă, cărora să le îndrume pașii în noua activi­tate. Printre ei se aflau și Vasile Casapu, Petre Ionescu. Munca de spe­cializare nu a fost ușoară, băieții lui aveau un nivel tehnic diferit. Biolan se apropie insă cu dragoste de ei, le explică cu răbdare fiecare mașină în parte. El a fost și este nelipsit din mijlocul lor. Unde merge treaba mai slab, unde sunt probleme tehnice mai greu de rezolvat, acolo îl găsești și pe el. Echipa pe care o conduce Biolan devine din zi în zi mai pre­gătită; la îndemnul lui, tinerii stu­diezi împreună cărți de specialitate, învață din experiența celor mai buni. Dar comunistul Ion Biolan nu se preocupă numai de bunul mers al producției. El îndrumă tinerii și în problemele de viață. De pildă, me­canicul Grigore Nichifor s-a înscris în urmă cu 3 ani la un curs de pre­gătire pentru­­ a intra în clasa VIII-a. A terminat cursul cu rezultate bune, înscriindu-se apoi la școala medie serală, s-a descurcat însă mai greu la matematică. A luat la început o notă mică. Apoi alta. Cineva l-a sfă­tuit ca în această situație să nu mai urmeze școala. — Chiar așa am să și fac; nu mă mai duc, i-a răspuns Nichifor. * Mai tîrziu, de această situație a aflat și Biolan. I-a dat exemplul unor muncitori din fabrică, ce au urmat școala serală, iar acum sunt la fa­cultate. Peste puțin timp vor ieși in­gineri. Au stat amindoi de­­ orbcă mult, prietenește. Acum Nichifor e în clasa IX-a, e elev bun, iar în pro­ducție își depășește sarcinile de plan, dînd lucru de bună calitate. ★ Nicolae Briceag s-a calificat la noi în fabrică. A lucrat alături de Biolan mai mult de 2 ani. Nu se plingea nimeni de el în producție. Salariul și-l cheltuia insă prin re­staurante cu „prietenii“. Acasă ducea puțini bani, care ii ajungeau doar cîteva zile, restul timpului se împru­muta de la alții. Pentru a-i schimba modul de viață pe care și-l alesese,­­ Biolan l-a in­vitat deseori la el acasă. Aici el a avut posibilitatea să vadă multă rînduială: casa era curată, plăcut aranjată, iar Biolan se purta cu so­ția sa foarte respectuos. Toate acestea au contribuit ca Briceag să-și dea seama de modul său greșit de a se comporta. Cînd lua salariul, Biolan mergea cu Briceag și soția, împreună, după cum­părături. Incet, incet Briceag a început să aibă alte purtări. Acum s-a schim­bat cu totul. Ii datorează multă re­cunoștință celui care l-a ajutat. Un alt tinăr, Gheorghe Anghelina, întirzia mereu de la lucru, se certa cu muncitorii din secție, muncea uneori de mîntuială. Șeful de echipă s-a împrietenit cu el. Cunoscîi­du-l mai bine, a aflat că îi plăcea să-și piardă vremea pe bulevard. Aflînd slăbiciunile acestui tinăr, a căutat să se apropie mai mult de el, pentru a-l putea ajuta. Au început să lu­creze mai mult împreună, să-și îm­părtășească gînduril­e. Din vorbă în vorbă îi arăta cum trebuie s­ă se poarte, cum să muncească, cum să-și petreacă timpul liber, l-a atras la bibliotecă, il îndemna să ia parte la acțiunile obștești. Prin exemplul per­sonal, a ajuns să-l facă pe Anghelina să înțeleagă că comportarea sa nu este demnă de un utemist. Acum el muncește într-un post „cheie“ in noua secție. Și-a schimbat radical atitudi­nea, ba mai mult, acum ajută și el pe tinerii nou veniți aici, să mun­cească mai bine. Pentru calitățile sale, întregul co­lectiv îl prețuiește pe­ comunistul Ion Biolan, vrednic șef de echipă, ca pe unul din sfătuitorii de nădejde ai tinerilor din întreprinderea de­ pre­fabricate „Progresul“­ din Capitală. I. FERARU corespondent ★ Cu grijă pentru calitate De cîtăva vreme, stea­gul de șantier fruntaș al întreprinderii de con­strucții nr. 2 — și ea fruntașă în cadrul D.G.C.M. — București — se află la blocurile din str. Kuibîșev. Cîști­­gătorul întrecerii este un colectiv merituos. Se îmbină aici experiența unor constructori cu vechi state de serviciu ca D. Marian, șeful șantie­rului, maiștrii Nae Du­­mitrescu, Andrei Covacu, Ion Vasilescu, cu entu­ziasmul tinerilor ingi­neri Romeo Dragomirescu, Gh. Vlasie, al celorlalți constructori din noua generație. Roadele ela­nului și ale experienței se văd: lucrările avan­sează repede, șantierul e bine organizat, calita­tea a devenit o preocu­pare de căpetenie. Nu întîmplător, numeroși constructori bucureșteni au vizitat șantierul Kui­bîșev, apreciind betoane­­le structurii de rezisten­ță, zidăriile, organizarea și conducerea lucrărilor de finisaj. Mai sînt pe unele șantiere și păreri dintre acestea: „fleacuri“, „timp și hîrtie irosite“... Dar iată, aici, proce­sele verbale de predare-primire a lu­crărilor pe faze de execuție dezmint argumentele maiștrilor și șefilor de echipă comozi. Oamenii au deprins să folosească acest document, dar ce-i mai important e faptul că și alte „lase că merge“ au început să se dez­­obișnuiască de a lucra de mîntuială. Cărui zidar i-ar conveni, bunăoară, ca atunci cînd predă nivelul sau a­­partamentul, să-i crape obrazul la observațiile tencuitorilor, „zidul ăsta de c e strîmb!“, „gheremelele nu-s montate cum trebuie“... Pe șantier, sînt tot mai puțini oameni dintr-acei care să aibă de ce roși la confrunta­rea aceasta. Mai sînt — sau, mai bine spus, au fost — cazuri. De unul din­tre ele își aduce­­ aminte nu numai maistrul Andrei Coravu, martor al acestei neplăcute scene, ci și șefii de echipă Francisc Császár și Constan­tin Baciu. „Cazul“ s-a petrecut la nivelul șase al blocului D. Brigada lui Császár isprăvise treaba. Erau montate cofra­­jele planșeului, stil,pilor, grinzilor. Constantin Baciu, a cărui formație urma să monteze armătura — cu procesul-verbal în mină, a început să încerce încheieturile fiecărui cofraj. La grinda dintre stîlpii 31—39 s-a oprit mai mult. „Asta nu-i în­ regulă!“ Ce se­ întîmplase? Cofrajul nu era su­­ficient spraițuit; pereții laterali nu erau legați cu sîrmă și exista peri­colul ca la turnarea betonului, grin­da să se deformeze. Lui Császár nu prea i-a venit la îndemînă, dar n-a avut încotro. A chemat doi dulgheri din echipă și remedierea s-a efectuat imediat. Au mai fost necesare și alte întăriri ale cofrajelo­r, ca pînă la urmă, în procesul-verbal de predare­­primire semnat de cei doi șefi de e­­chipă și de maistru, să poată figura mențiunea : lucrările recepționate sînt de bună calitate. Pentru asigurarea calității betoane­­lor, pe șantier l­a altă metodă eficace, încetățenii și p Betoniștii, tot timpul lucrului, primesc „asistența teh­nică“ a unui dulgher și a unui fie­­rar-betonist, delegați de brigăzile care au executat lucrările de specia­litate. Rolul celui „de serviciu“, cum i se spune, este de a supraveghea po­ziția armăturilor, a cofrajelor în tim­pul turnării. Defecțiunile ivite sînt înlăturate imdiat. ★ înainte ca lucrarea să dea exame­nul de calitate în fața comisiei de recepție a beneficiarului, se face, ca să spunem așa, o recepție generală. Comisia de prerecepție, alcătuită din tehnicieni din cadrul întreprinderii și șantierului, trece în revistă aparta­ment cu apartament, cameră cu ca­meră. Șantierul din str. Kuibîșev a predat, în cinstea aniversării partidu­lui, 32 apartamente la blocul A, cu 48 zile înainte de termen. Și iată, comisia de prerecepție și-a început activitatea. Cu acest prilej au fost remarcate lucrările de bună calitate executate: zugrăvelile echipelor con­duse de Petre Georgescu și Ilie Toda, parchetul bine montat și curățat de frații Ion și Constantin Vizitiu ș.a. Dar, din păcate, comisia a trebuit să remarce și unele deficiențe. La băi și bucătării, bunăoară, mozaicurile erau pătate sau insuficient frecate. Echi­pele lui Ion Ciudă și Albini Chișev­­schi au fost chemate din nou în a­­ceste încăperi. Li s-a cerut să refacă unele lucrări și formațiilor lui L Năstase și N. Drugan. La unele a­­partamente soneriile nu funcționau, cîteva dintre ventilațiile băilor erau înfundate, vopseaua de pe unele fe­restre era prost aplicată, unele uși se închideau greu. Toate aceste de­ficiențe au fost imediat înlăturate. Vinovații, fără a primi nici o plată suplimentară, au trebuit să­ refacă ei înșiși lucrările de mîntuială pe care le executaseră. Cînd totul a fost pus la punct, a fost invitată comisia de recepție. Calificativul primit a fost „bine“. La blocul A s-a lucrat în condiții ceva mai grele. Timpul nefavorabil din lunile de iarnă a împiedicat, oa­recum, buna desfășurare a lucrărilor. Aceste circumstanțe atenuante nu vor mai fi însă valabile pentru aparta­mentele blocurilor C și D, la care colectivul șantierului e hotărît să ob­țină calificativul „foarte bine“. ★ Blocul C găzduiește apartamentele etalon. Fiindcă blocurile vor avea a­­partamente cu 2, 3 și 4 camere, s-a­­ hotărît executarea a 3 apartamente etalon. Ele sunt aproape terminate. Aici au fost mobilizate cele mai bune echipe de mozaicuri, zugravi, tîmplari, par­­chetari. Șantierul, înregistrînd în pri­­mul trimestru economic, a hotărît ca ele să fie folosite la sporirea gradu­lui de confort, pentru înfrumusețarea apartamentelor. De aceea, deocam­­­dată la apartamentele etalon, iar mai apoi la toate celelalte, se execută și lucrări care nu figurează în devize, dar pentru care proiectantul și-a dat bucuros avizul. Pereții cei mai ex­puși din bucătării vor fi placați cu faianță. Pentru ca pardoselile din vestibuluri să se deosebească de cele ale bucătăriilor și băilor, s-a hotărît ca mozaicul de la intrare să fie exe­cutat în culori, în șah. Tehnicienii* * 1 de pe șantier, preocupați de calitatea pardoselilor, au propus ca mozaicul la vestibuluri, pentru a căpăta un as­pect mai plăcut, să fie amestecat cu cioburi de sticlă groasă colorată. Peste puțină vreme beneficiarul va fi invitat să-și spună părerea asupra acestor apartamente. Bineînțeles, că aprecierile pe care le va face îi vor obliga pe constructori, îndemnîndu-i să­­ realizeze și celelalte apartamente la nivelul de calitate al celor numite acum etalon. 7. AURELIAN J Noua clădire a Circului de Stat Capitala s-a îmbogățit cu un nou ansamblu urbanistic. Pe terenul fostei gropi Tonola, din vecinătatea lacului Tei, este în curs de defi­nitivare amenajarea unui parc de 18 hectare — cu 3 hectare mai mare decit Cișmigiul. In cadrul lucrărilor de sistematizare a parcului au fost săpați cca. 120.000 metri cubi de pămînt, s-au croit alei, s-au transplantat tei și arțari, s-a creat un lac de aproape un hectar. Pe frontul șoselei Ștefan cel Mare s-au înălțat blocuri cu multe etaje; alte șiruri de clădiri marchează aleea principală de acces, la capătul căreia te întîmpină o minunată floare de beton și sticlă, cu petalele muiate parcă în azuriul cerului de vară — Circul de Stat. Încă de la primele știri devenite publice despre concepția de pro­iect și apoi, în fiecare fază a execuției, noul lăcaș de cultură a reținut atenția constructorilor, ca una din cele mai interesante realizări tehnice din țară. Cupola, de 22 m înălțime, liberă de la nivelul arenei, cu deschidere liberă între stîlpi de 60 m și deschiderea totală de 72 m, e o succesiune de 16 parabole deformate pe generatoare parabolice, in pînze subțiri de beton armat de 6—8 cm grosime, cu taloanele la intersecție îngroșate, transformîndu-se la margine în nervuri cu trans­misie continuă într-un număr corespunzător de stîlpi, dispuși la 12 m interax. Sistemul e consolidat printr-un inel precomprimat (cu o soli­citare a tirantului de 260 tone), care anulează împingerile laterale în stîlpi. Cozorocul exterior pe care-l formează consolele cupolei are înălțimea la cheie de 9,50 m. Amfiteatrul — structură complet independentă de cupolă, fără nici un stîlp — are diametrul superior de 48 m, permițînd o vizibilitate optimă din fiecare cele 2.100 locuri. Verificările la încărcare și temperatură au demonstrat exactitatea calculelor din proiect și buna calitate a execuției. La o încărcare de 36 tone, cupola a dat săgeți cu totul neînsemnate, variind intre —î cm și +1,5 cm; la amfiteatru, săgeata consolei de 7 m a fost de numai 1,5 mm. . Au fost asigurate condiții moderne de prezentare a programelor de circ. Arena de 13 m diametru­­ ce va fi dotată în acest an cu o instalație de scenă turnantă și de glisare pe verticală, pentru mane­vrarea lesnicioasă a decorurilor și pentru apariția animalelor direct în arenă, printr-un tunel subteran ce face legătura cu menajeria), poate servi și la montarea spectacolelor pe apă și pe gheața. In plas, deasupra lojei orchestrei există o platformă-scenă, iar în virful cupT+1 un inel-scenă de același diametru cu al arenei, servind pentru exh­ibiții acrobatice, ca și pentru lumini ; aici sînt adăpostite și instalațiile pentru ploaie și ninsoare artificială. In sală, de o parte și de alta a lojei oficiale, sînt grupate orga de sunet și orga de lumini (cu­ 80 de circuite, asigurînd o luminozitate de 8­00—1.000 lucși în arenă), iar în același an cu intrarea in scenă se află orga de televiziune. (Continuare în pag. 3-a) . PANOU DE ONOARE Prin contrib­uția deosebită adusă la realizarea noii clădiri a Circului de Stat s-au remarcat : Institutul „Proiect-București“ , șef de proiect — arh. N. Porum­bescu. Arhitectură — arh. S. Bercovici, arh.C. Hulea, arh. N. Pruncu­. Colaboratori — arh. A. Aioanei, arh. I. Podocea Rezistență ing. N. Ardare, ing. 1.­­­. Vasilache, ing. Al. Progreseanu. Colaboratori — ing. E. Simiu, ing. 1. Dumitrescu. Intreprinderea-șantier de construcții-montaj nr. 6 a D.GC.M.B.: I. Molnár, D. Elekeș — dulgheri ; C. Kiss — fierar-betonist ; M. Lăcraru, V­. Dumitrescu­ — betoniști ; D. Pongratz, I. Negoiță, E. Trifan, M. Niculescu, Șt. Pajor — ipsosari-tencuitori ; Gh. ■Moraru, S. Păunescu — mozaicuri: I. Mogîldea, C. Bérei, I. Lneaci, I. Neacșu — zugravi­­vopsitori; I. Lipșa — izolator. Întreprinderea de instalații, montaj, izolații nr. 1 a D.G C.M.B. : V. Oprișan — electrician, P. Copal — caloriferist, E. Țîrleanu — ventilatorist, T. Scarlat și D. Dan — sanitariști, M. Mătescu — tinichigiu ventilatorist. Maiștri: N. Stoicescu, R. Pușcașu,

Next