Constructorul, ianuarie 1964 (Anul 16, nr. 730-733)

1964-01-04 / nr. 730

PROLETAM DIX TOATE TARTI­E,­UXTTIV'A7 Gazetă editată de Ministerul Industriei Construcțiilor, Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare și Comitetul Uniunii Sindicatelor din întreprinderile industriei materialelor de construcții și din întreprinderile de construcții SPORIT( Anul XVI — nr. 730­4 pagini 25 bani Sîmbătă 4 ianuarie 1964 Citiți în pag. 2-3: săronîT NOI a # • AVÎNT t ­ In centrul atenției, termenele de punere în funcțiune . Potrivit Directivelor Congresului al lll-lea al Partidului Muncitoresc Român, la Turnu-Măgurele a început, in a doua jumătate a anului 1962, construcția unui mare combinat chimic în cadrul căru­ia vor intra în funcțiune, în prima e­­tapă, fabrici de acid sulfuric și îngră­șăminte, iar în a doua etapă — fa­brici de amoniac, acid azotic, produse chimice suplimentare — în total 11 unități industriale, ocupînd o supra­față de 45 ha. Lucrările se execută de către Întreprinderea de construcții­­montaj București a M.I.P.C., iar pro­iectarea e coordonată de IPRAN. Intrucit combinatul este situat în lunca inundabilă a Dunării, proiectul prevede rambleerea unei suprafețe de cca. 50 ha, pentru a se obține o plat­formă ridicată cu 4—5 m deasupra terenului natural, în scopul de a se e­­vita pericolul inundării amplasamentu­lui. Această ram­bleere, care a necesitat milioane de metri cubi de terasament­e, s-a făcut prin procedeul hidrom­ecani­­zării, nisipul fiind scos cu drăgile din albia Dunării și refulat cu pompe pu­ternice în incintele îndiguite ale viitoa­rei platforme. Această situație specială a ampla­samentului a pus probleme deosebite de fundare; halele industriale și fun­dațiile utilajelor grele au fost fundate pe piloți drepți și înclinați, din beton­­ armat. I Pina în prezent s-a lucrat în special ing. GH. VENIAMIN inginer-șef al grupului de șantiere Turnu—Măgurele al I.C.M.B. rea terasamentelor prin hidromecani­­zare, s-au bătut piloți și au fost ata­cate masiv obiectivele ce constituie li­nia tehnologică de acid sulfuric. Planul pe 1964 prevede un volum de lucrări de cca. 3 ori mai mare decît cel din anul trecut. El trebuie să asigure intrarea în probe tehnologice în trimes­trul 11 a fabricii de acid sulfuric (adi­că la un an de la baterea primilor pi­loți) și aducerea aproape de stadiul fi­nal a construcției fabricii de îngrășă­minte complexe, astfel ca aceasta să poată intra în probe tehnologice in ul­timul trimestru. Pentru a răspunde la aceste sarcini, va trebui asigurată în primul rînd ba­terea a cca. 4000 de piloți (în 1963 au fost bătuți cca. 2300). La șantie­rul nostru s-a aplicat pe larg — pen­tru prima dată în țară — metoda ba­terii piloților cu ajutorul vibrosonete­­lor, utilizînd vibrosonetele VP-1, de fabricație sovietică. Acest procedeu a adus însemnate avantaje, prin produc­tivitatea lui sporită. La piloții înclinați se utilizează procedeul clasic, de ba­tere cu berbecul, prin adaptarea unui dispozitiv de înclinare a luminării, finind seama că pentru punerea in funcțiune a fabricii de acid sulfuric la termenul fixat, va trebui să se lu­creze masiv în timpul iernii, s-au luat măsuri speciale pentru asigurarea lu­crului pe timp friguros. Astfel, s-au construit centrale termice provizorii, rețele termice de distribuție a aburului și căldurii la punctele de lucru, unde s-au făcut închideri de protecție, cu folii de polietilenă și plăci fibrolemnoa­­se. Cantitatea mare de betoane ce va trebui turnată anul acesta necesită o organizare specială a tehnologiei de confecționare a lor. Astfel, s-au orga­nizat sau sînt în curs de organizare stații de descărcare și transport pneu­matic al cimentului, stații automate de dozare și sortare. De asemenea, se prevede punerea în funcțiune, în tri­mestrul 1, a unei stații de transport pneumatic al betonului. Dezvoltarea micii mecanizări stă, de asemenea, în preocupările noastre, in acest sens vom utiliza lopeți meca­nice, macarale de fereastră, stingătoa­­re de var mecanice, încărcarea mecani­zată a varului pastă etc., ceea ce ne va ajuta să sporim productivitatea muncii. Colectivul de muncitori, ingineri și tehnicieni al grupului de șantiere ce construiește combinatul chimic de la Turnu-Măgurele, aplicînd măsurile or­ganizatorice propuse și introducînd metodele tehnice avansate, pășește cu încredere la îndeplinirea sarcinilor ce i-au fost trasate de partid și guvern pentru anul 1964. L­­a organizarea șantierului, va executa­ fibrosoneta sovietică VP—1, lucrînd la bateria piloților , pentru fundarea unei clădiri. Montarea arcelor prefabricate la depozitul de pirită, cu ajutorul macaralei „Rapier“. Avind scopul de a face tot mai larg cunoscute inițiativele și succesele ob­ținute în introducerea noului pe șan­tiere și în fabrici, concursul pentru corespondenții voluntari a mobilizat mulți muncitori, ingineri și tehnicieni din sectoarele noastre de activitate în a populariza, în toate colțurile tării, tot ceea ce a fost nou și folositor în ma­rea operă a construcției socialismului. Ultima etapă a luat sfîrșit. Cu a­­ceastă ocazie e necesară o vedere de ansamblu, o evidențiere a eforturilor participanților la concurs de a trimite redacției cu­ mai multe informații, arti­cole de analiză, reportaje, cu un con­ținut mereu mai cuprinzător, căutind totodată și o îmbunătățire a stilului de redactare a materialelor. Interesul stîrnit de tema propusă s „Promovarea noului pe șantiere și în fabrici“ s-a concretizat în străduințele corespondenților voluntari de a ne in­forma — și, prin coloanele gazetei, miile de cititori — cil mai operativ și mai documentat, sesizînd și răspîn­­dind, astfel, noul în toate colectivele de muncă. De la Iași, Arad, Galați și Cluj, de la Suceava și Medgidia — de pretutindeni — au sosit nenumărate scrisori, care au arătat, concret, expe­riența unor șantiere, fabrici de mate­riale de construcții sau institute de proiectare în aplicarea metodelor sau materialelor noi, mijloacele care au înlesnit introducerea lor. Concursul a prilejuit, pe lîngă dez­baterea unei probleme de importanță majoră în economia socialistă a țării noastre, și recrutarea de noi corespon­denți, din partea cărora am primit un sprijin susținut. Trebuie menționată, de asemenea, contribuția posturilor de corespondenți voluntari, a subredac­­țiilor noastre voluntare, care au des­fășurat o activitate rodnică. S-a încheiat, tot acum, și concursul de fotografii. Dintre cele primite, multe au fost publicate, oglindind, sub aspect ilustrativ, realizările obținute de oamenii muncii, sub conducerea parti­dului, în înfăptuirea planului de șase ani. Apreciind rezultatele bune din pe­rioada concursului, redacția gazetei „Constructorul“ acordă următoarele premii și mențiuni : Concursul „PROMOVAREA NOU­LUI PE ȘANTIERE SI IN FABRICI“ PREMIUL I: Florian Hotopan — T.R.C.L.-Cluj PREMIUL II­I S. Sonntag — Su­ceava PREMIUL III: Ion Ilie — Fabrica de ciment Medgidia MENȚIUNI: G. A. Bera — șantie­­nul Arad al I.C.I.M.; Ilie Belevi — întreprinderea „Proletarul“-Turda ; Șt. Barbălată — întreprinderea de con­strucții nr. 1-Galați; Ion Crăciun — T.R.C.L.-Dobrogea; D. Comănescu — I.S.C.M.-Brazi; Z. Demeny — I.C.M.­­Cluj; C. Enescu — T.R.C.E.-Argeș; P. Haltenwanger — grupul de șantie­re Bistrița-aval al I.C.H.; Iulian Io­­nașcu — întreprinderea de construcții nr. 3 a T.R.C.L.-Brașov ; Ion Isaiu — Oradea ; N. Mitachi­n— fabrica „Ideal" Cernavodă; ing. C. Oprișiu — I.C.T.­­Gluj; D. Roșca — Centrul școlar de construcții Mihai Bravu-București; ing. Oprea Segărceanu — Trustul de construcții nr. 5-Brașov; I. Vartan — Trustul de instalații­ montaje nr. 21- București. Concursul de fotografii «SESENA­­LUL II ACȚIUNE“ PREMIUL II : ing. Ion Neagu —• D.S.A.P.C.-Oltenia. PREMIUL III : Traian Stegaru — I.S.M.I.-București: Ion Ofrim­­— grupul 8 Băiut al T.R.C.L.-Maram­ureș. Gazeta „Constructorul“ felicită pe participanții la concurs, dorindu-le noi succese în munca profesională și în activitatea de corespondent ficfal tot ale concursurilor organ­izate in 1903 fie gazeta noastră Modernizarea drumului național Brașov-Sighișoara In ziua de 28 decembrie s-a tăiat panglica pe un pod terminat cu 5 luni înainte de termen, dîndu-se ast­fel în exploatare întregul traseu modernizat al drumului național nr. 13 Brașov-Sighișoara, executat de întreprinderea de construcții pen­tru transporturi­ București. Modernizarea drumului a compor­tat construirea într-un singur an a 10 poduri noi de beton armat cu deschideri de 12—63 m, ziduri de sprijin masive de 10—14 m înăl­țime, mișcarea a peste 400 000 mc terasamente și stîncă. Drumul scurtează cu 35 km dis­tanța între Brașov și Teiuș, descon­­gestionînd traseul aglomerat al ve­chiului drum național. Totodată, el prezintă un interes turistic deose­bit,­ traversînd regiuni de o rară frumusețe. La aceste lucrări s-au evidențiat asfaltatorii Florea Stelea și Dumitru Pătru, electricianul Pavel Țerbea, betonistul Ioan Constantin, dulghe­rii Ignat Pali, Iuliu Buga și Alfred Homner, sub conducerea maiștrilor Constantin Simon, Cristea Stoica, A. Balaban ș.a. ing. FL. TOPA din I.C.T.-București Cu 4 zile mai devreme După 56 de zile, vîlvătăile albas­­tre-roșietice ale flăcărilor au apărut din nou, jucăușe, în cuptorul nr. 3 al Fabricii de geamuri Scăeni. Agregatul a fost oprit în ziua de 16 octombrie. Se impunea executa­rea unor lucrări deosebite, într-un timp scurt. Cuptorul trebuia complet refăcut și, în plus, aduse unele mo­dificări constructive. Un colectiv din fabrică, format din ing. Mircea Nes­tor, ing. Marius Harșia, Gheorghe Voicu, Pompiliu Alexandrescu Richard Teutsch, a întocmit proiectul și de refacere a cuptorului și a funda­țiilor lui. Concomitent, s-au luat mă­suri pentru pregătirea lucrărilor, asi­gurarea materialelor, întrucît repara­ția se execută în regie proprie. Nu se răcise încă bine cuptorul și lucrătorii au intrat în el, începînd demolarea. Se cerea acționat repede și bine. Experiența nu lipsea, hotă­­rîrea și puterea de muncă de ase­menea. După numai cîteva zile s-a ajun­s la temelie. Modificarea funda­ției, așezarea zonei de lucru a cup­torului pe platelaj metalic, cu răcire naturală, depărtarea zidului frontal de primul arzător, în vederea evită­rii prăfuirii primei perechi de ampi­­laje, coborîrea ecranului pînă la 40 cm de nivelul sticlei, lățirea canale­lor în vederea măririi benzii utile de geam cu 20 cm — iată o parte din lucrările de executat. Volumul mare de muncă nu putea fi acoperit nu­mai cu lucrătorii din întreprindere. De aceea, s-a apelat la fabricile de ciment, care au trimis meseriași pri­cepuți, în special șamotori. Echipa de muncitori metaliști, con­dusă de I. Stîrceanu, sudorul Gh. Drăghici au pregătit confecțiile me­talice. Șamotorii Gheorghe Lazăr, Mircea Lazăr, I. Barbu, Gogu Voicu, I. N. Diaconu și ceilalți, conduși de Efrim Șara, au început lucrările de zidărie. Activitatea era bine organi­zată. Sub mîinile îndemînatice ale muncitorilor lucrările înaintau în ritm rapid. Maistrul mecanic Ion Ștefănescu, maistrul de fabricație Mi­nai Köpe, R. Teutsch, M. Rusu ajutau și ei cu experiența lor. Munceau cu toții neobosiți, nu precupețeau tim­pul și eforturile. Graficul prevedea executarea lu­crării în 85 de zile, inclusiv perioada de temperare. Reparația propriu­­zisă a cuptorului a durat cu 4 zile mai puțin decît era preconizat. La 12 decembrie a fost aprins iarăși focul în cuptor. Și perioada de tem­perare va fi scurtată, astfel că cup­torul va începe să producă cu 10 zile mai devreme decît prevedea graficul. Peste cîteva zile benzile de geam vor urca printre valsurile mașinii de tras, sus la rupători. Cîte speranțe nu se leagă de această lucrare 1 Indicii realizați în anii precedenți, la acest cuptor, vor fi depășiți cu 8% la pro­ducție și cu 20% la calitatea s­a. Speranțe care, printr-o muncă asi­duă, vor putea fi transformate în rea­litate. E. TUTOVEANU REVELION ALĂTURI DE TOVARĂȘII DE MUNCĂ Cu vin de Lechința, cu muzică bună și, mai ales, cu bucuria ho­tarului dintre succesele trecute și cele încă mai mari care au să vină, revelionul constructorilor clujeni, de la întreprinderea nr. 1 a T.R.C.L., a fost vesel și plăcut. S-au străduit cei de la sindicat să facă în așa fel, ca să nu lipsească nimic. Cele două săli de cantină au fost frumos îm­podobite, gospodarii s-au îngrijit de un meniu bogat și gustos, amatorii programului de televiziune și-au putut satisface și ei dorința. O sur­priză plăcută a oferit formația de artiști amatori , un program în cin­stea constructorilor evidențiați în întrecerea socialistă. Mulți dintre cei cărora le-au fost dedicate cîntecele, versurile, uralele se aflau în sală, veniseră, cu soțiile, instalatorul Ion Oltean, mecanicul auto Augustin Bunea, tinichigiul Francisc Pataki, șoferul Ion Suciu, parchetarul Văl­lean Chira, zugravul Ludovic Ka­dar, mozaicarul Paul Graef... Reprezentanții organelor de par­tid și sindicale, ing. Aurel Ianceu — vicepreședinte al sfatului popular regional, ing. Ion Găvozdea — di­rectorul trustului, ing. St. Benedek — directorul întreprinderii i-au fe­licitat călduros pe constructori și le-au urat ca 1964 să le aducă îm­plinirea tuturor năzuințelor de pros­peritate în muncă și în viață. Sarcini mobilizatoare Planul pe 1964 al Trustului regional de construcții locale­ Cluj cuprinde o­­biective mobilizatoare. Vor trebui date în folosință 1800 apartamente, extin­deri ale rețelelor edilitare în orașele Cluj, Turda, Dej și Gherla, complexe comerciale și de deservire etc. Prin­tre lucrările industriale se numără ex­tinderi la uzinele „Industria sîrmei"— Câmpia Turzii, „Carbochim", „Metalul roșu“, „Unirea" și „Tehnofrig"-Cluj. In gospodăriile agricole de stat vor fi e­­xecutate 3 complexe de grajduri. Cu prilejul dezbaterii noilor sarcini, s-au făcut prețioase propuneri pentru măsuri tehnico-organizatorice, pentru înlăturarea unor­­ lipsuri ce s-au mani­festat în trecut. Participanții la discuții și-au luat angajamente avîntate pentru realizarea planului, la fiecare subuni­tate. FLORIAN HOȚOPAN ,activist sindical - 1 Bilanțul zilei de 1 ianuarie Bicazc (prin telefon­­ de la ing. ION OLARU, directorul Fabricii­­ de ciment) Proverbul spune că ziua bună se cunoaște de dimineață. Și cimentiștii de la Bicaz au pornit hotărîți la lucru chiar din prima zi a noului an. Bilanțul zilei de î ianuarie consemnează însemnate depășiri ale sarcini­lor de plan : 503 tone clincher, 300 tone ciment, 1000 tone pastă. Autorii acestor realizări sînt membrii brigăzilor conduse de comu­niștii Constantin Leonte, cocător, Gheorghe Pădure și Ion Amăriuței, mo­rari. La obținerea acestor realizări și-a adus contribuția și comunistul Ștefan Ghimpe, maistru. M­edgidia (prin telefon de la ing. DAN CONSTANTINESCU, șeful laboratorului Fa­bricii de ciment) Cimentiștii de la Medgidia și-au început activitatea în anul 1964 cu însemnate depășiri ale sarcinilor de plan. In ziua de 1 ianuarie echipele de la carieră, conduse de D. Vișan și V. Pandrea, au realizat peste plan 161 tone de calcar. La secția mori de pastă, turele conduse de D. Hampu, M. Saud și M. Alexandru au depășit indicele intensiv planificat cu 2,7 t/oră. S-au produs, de asemenea, peste plan 408 t clincher și 3351 de ci­ment, evidențiindu-se echipele con­duse de D. Fătu, M. Cherim, A. Popa, A. Costrat. Fieni Despre succesele obținute în prima zi de lucru de către colectivul Fa­bricii de ciment de la Fieni ne-a transmis o știre telefonică și ing. Mihai Mosor, șeful serviciului pro­ducție. Secția mori brute își depășește sar­cina de producție planificată cu 940 de tone, secția cuptoare de clin­cher — 120 tone, iar secția mori de ciment cu 200 tone. în această­ zi s-au evidențiat punct deosebite rezultate în producție mun­citorii din schimbul I : Constantin Teodor, Ion Nedelea și Nistor Po­­pescu (mori brute) ; Ion lancu, Va­sile Mănoiu și Ion Iordănoiu (cup­toare de clincher) ; Ștefan Pîra — șef de tură ; Gheorghe Simion și Avram Dogănele de la morile de ciment. M­ediaș Tot printr-o notă telefonică ne aduce la cunoștință și ing. O. Po­­daru, șeful serviciului tehnic de la Fabrica de geamuri din Mediaș, că în prima zi a noului an de muncă s-a evidențiat schimbul condus de brigadierul Ion Condurache — uzina nr. 2 de tras-geam — printr-o de­pășire a sarcinilor de plan cu 8,9%, iar de la secția de geam armat a fost în fruntea realizărilor schimbul condus de brigadierul Gheorghe Bursuc, cu o depășire de 19,07%. Foto: C. BUTE Oneștiul • HI I ail— azi III r Uzina metalurgică din Iași produce La Iași a intrat în funcțiune, in pri­ma etapă, o nouă unitate industrială —■ Uzina metalurgică. Lucrările, bazate pe soluțiile elaborate de Institutul de proiectări pentru laminoare din Bucu­rești ,au fost executate în mai puțin de doi ani de către Întreprinderea de construcții-montaj Iași a M.I.C., ca antreprenor general, avind ca suban­­treprenor Trustul de instalații-montaje nr. 21. . Uzina va produce țevi sudate și pro­­file îndoite din bandă. In hala cu o suprafață de 44 000 mp, procesul teh­nologic este complet automatizat și are un inalt grad de mecanizare. Echipele de specialitate de la șantierul 214 al Trustului nr. 21 — dintre care s-au evidențiat cele conduse de Gheorghe Mihăilă, Iosif Costin, Alexan­dru Botezatu ș.a. — au execu­tat, la Uzina metalurgică din Iași, lucrări de bună calitate. Printre acestea se numără sta­fia de 6 kW ; în fotografie: — un aspect din interiorul sta­fiei. (Fototext: IACOB VAR­TAN, economist) -a dat mie Ninge des și așezat. Pînă să apuce topometrul să-și regleze teodolitul, cite un fulg se așază drept pe mij­locul lentilei, lățind imaginea qa-n­­tr-o apă turburată. In cabina IB- ului, macaragiul Aurelian Petrescu pune deoparte gustarea abia în­cepută și-și ațintește privirea spre silueta mentorului, împîelită de re­­vărsarea pufului alb. — Ușor, în jos. Aurică — încă — gata ! Planșeul s-a așezat, cuminte, pe repere. Macaragiul întinde iar mina după felia de cozonac... Zăpada pare să fi așternut pe șantierul Drumul Taberei o plapumă de liniște. Puțină mișcare. Sosește primul treiler cu panouri pe ziua de azi — prima zi de lucru din 64’; un excavator scoate la iveală pă­­mînt negru și încă afinat; se mai aude, ici și colo, soneria unei ma­carale. „Grosul“ lucrărilor e la in­terioare. Doar aici, la capătul șirului de blocuri, oamenii înfruntă iarna față-n față, zîmbitori, încrezători. — Biro ! De pe scărița metalică de montaj se ivește mai întîi vîrful unei că­ciuli îmblănite, apoi fața p­leacă roșită de frig a lui Ștefan Biro. — Biro, frate, vezi pe partea cea­laltă să dea jos plăcile de pe treiser. Eu dau o fugă pînă la „11“ ! — Bine, Hans — și dacă dai de Iordache, zi-s să pregătească tenso­­rii. L-am prins pe drum pe Hans — Ion Fleischer. Și-a scos mina, din­­tr-o mănușă cu­ toate zilele, și mi-a întins-o, caldă. — La mulți ani ! Ați venit să ne vedeți din prima zi ? Iată-ne la da­torie. Mai e o săptămînă pînă să se-n­­toarcă din concediu Francisc Zipfel, șeful brigăzii de montori. Hans, ca­­re-i ține locul, vrea cu tot dinadin­sul să nu se facă de rușine. — Front de lucru pe luna asta 6 berechet. Aici, la blocul 12, trei e­­taje. La „11“, un tronson întreg. Cum se termină fundațiile, trecem și la „13". Se oprește o clipă, șă-i dea bir­«» $e unui nou venit: — Ehei, să trăiești, Costică, și la mulți ani ! Cum îi vremea pe la Roșiori ? Credeam că te-ai înzăpe­zit, dar văd că ți-ai pus plug la­ bo­canci... Și către mine, să mă lămurească î — Pentru azi, i-am așezat în schim­bul doi pe cei ce nu-s cu casa in București. Să aibă vreme de dormit după revelion. Iată-i c-au și-nceput să vină... Pe alături, prin perdeaua de fulgi,­­trece macaraua, cu un panou agă­țat în cîrlig. Se montează azi pri­mele apartamente din planul pe 1964 al întreprinderii de construcții de locuințe-București. — Mi-a părut bine de revedere, tovarășe Fleischer. Rămas bun — și sper la lucru în noul an ! DAN CONDREA I­arna aceasta a adus la Suceava zăpadă și un ger sec, care-ți în­gheață răsuflarea. Cvartalul de locuințe Ana Ipătescu pa­re amorțit. Dar macaralele, sch­uțind din încheieturi, se mișcă alene încoace și-ncolo, purtînd în cioc cînc prefa­bricate, cînd cărămizi, cînd mortar aburind. Activitatea șantierului n-a contenit. La blocul Bi, oamenii, în­­cotoșm­ănați în pufoaice și cu căciuli trase pe urechi, lu­crează cu mișcări repezi, ca să nu-i prindă frigul. Zida­rul Ion Onofrei, om trecut de cincizeci de ani­, munceș­te cot la cot cu cei tineri. Are obrajii, roșii ca para fo­cului. Deodată, îi face semn șefului de echipă să vină cu el mai deoparte și se-ntorc amîndoi cu spatele, ca să nu-i audă ceilalți ce vorbesc. — Mircea, eu plec. Șeful de lot zice că el nu-i contra, da­că și tu... — Da’ ce-ți veni, așa deo­dată? — îi retează vorba, dojenitor, tînărul cu căciu­la brumărie. — Mi-e frig, măi băiete ! înțelege vorbă romînească. Ce­ eu sînt ca voi ?... — Te pomenești că acum vrei să te sui pe cuptor — îl necăjește, în glumă, șeful de echipă. — Ei, și tu... cuptor! Merg la Vasile. La el e alt­fel. Are mai mult front la interioare, și-i mai adăpost... — Du-te, dacă-i așa — „capitulează“, în cele din ur­mă, Mircea. Du-te, dar cum se mai încălzește pleacă, să vii îndărăt... Moș Ion Onofrei, tată a doi zidari șefi de echipă, lu­crează de obicei cu Mircea, băiatul cel mai mic. Dar a­­cum, cînd iarna e așa de nă­­zuroasă, tîmplele-i cărunte îl îndeamnă spre locurile de muncă mai­­ călduroase. Și feciorii se întrec în a-l ade­meni cu condiții de muncă cît mai bune, fiindcă le este drag să-l știe alături de ei. In familia Onofrei, firul meseriei de zidar are tra­diție. Moș Ion, bunăoară, își zice zidar de multă vreme. Cu ani în urmă, dacă se știi­­ca vreo sobă în satul Vlă­­deni, cine o dregea ? Ion O­­nofrei. Se repara o casă, se făcea una nouă — era și el prezent. Cerințele de atunci ale satului erau însă mici, iar a fi zidar nu însemna mare lucru. Cînd a fost să-i facă un rost lui Vasile, băia­tul cel mare, l-a trimis la școala profesională. Avea Va­sile dragoste pentru meseria lui taică-su, dar și ambiția de a-i afla toate tainele. Apoi, cu diploma de zidar la mî­­nă,­ s-a perfecționat în me­serie, lucrînd cot la cot cu mulți constructori experi­mentați. Pe cîte șantiere n-a umblat ? La Timișoara, la Hunedoara, Bicaz, Bucecea... Dar l-au atras locurile na­tale. De cîțiva ani e aici, la Suceava, ca șef de echi­pă. Absolventul școlii profe­sionale a devenit nu numai un foarte bun zidar, ci și un foarte bun „profesor“. Mulți dintre constructorii care au deprins meseria de la el, astăzi sînt șefi de echi­pă. Cei mai sîrguincioși „elevi?” i-au fost, însă, Mir­cea, fratele mai mic — ajuns și el șef de echipă, și bătrî­­nul Ion Onofrei, acum zi­dar de-a 4-a. — Chiar așa a fost — po­vestește, cu vorba domoală de moldovean, tatăl celor doi frați. — Amu, cum s-ar zice, s-a întors roata , învață oul pe găină. Formațiile conduse de frații Vasile și Mircea Ono­­frei — primiți în aceeași­ zi în rîndul candidaților de partid — dețin de multă vre­me titlul de evidențiare în întrecerea socialistă. Zidării­le și tencuielile executate de ele primesc numai calificati­vele „bine“ și ,,foarte bine“. Așa că elevii grupului școlar profesional tehnic, care își fac practica sub supraveghe­rea lor, învață încă de pe acum ce înseamnă exigență față de calitate. P.S. Eroii reportajului au in­sistat să le facem o vizită a­­casă. Nu-i putem refuza. Lo­cuințele noi, țuica fiartă și sarmalele sînt „argumen­te“ puternice. Am promis și am­ notat în carnet adresele: str. Ana Ipătescu, blocul A. V­­asile Onofrei, la aparta­mentul 16, Mircea Onofrei, la apartamentul 9. Z. AURELIAN și S. SANDU corespondent Să facem cunoștință CEI TREI ONOFREI *

Next