Constructorul, iulie 1968 (Anul 20, nr. 27-30)

1968-07-06 / nr. 27

Realizarea planului producției finite pe semestrul I 1968 in sectorul de construcții-montaj al M.I.C. FATA ÎN­­IUNDE SARCINI SPORITE Interviul nostru cu ing. Apostol CHIRIȚĂ adjunct al ministrului industriei construcțiilor . Datele preliminare cu privire la realizarea sarcini­lor pe primul semestru din 1968 în sectorul de construc­­ții-montaj al Ministerului In­dustriei Construcțiilor indică o evoluție pozitivă a activită­ții. Cum apreciați rezultatele obținute ? — Faptul că planul a fos­t înde­plinit și depășit, că volumul lucră­rilor executate întrece cu 27 °/6 rea­lizările din perioada corespunză­toare a anului trecut evidențiază că la nivelul unităților și al minis­terului s-au găsit resurse, rezerve a căror valorificare a contribuit la ■creșterea capacității de producție și la folosirea ei mai judicioasă. A­­ceasta rezultă și din mărirea pro­ductivității muncii peste prevederi (indicatorul respectiv nefiind însă atins la două din cele 13 unități). Planul de punere în funcțiune (72 de capacități și obiective, din to­talul de 201 stabilit pe întregul an) a fost realizat în cea mai mare parte: au intrat în circuitul eco­­nomiei naționale investiții impor­tante — laminorul de 6 țoli de la uzinele „Republica“-București, fa­bricile de împîslitură din fibre de sticlă de la Berceni, de tuburi din gresie de la București-Militari, de plăci din azbociment de la Tg. Jiu, fabrica de covoare de la Cisnădie și multe altele , au fost date în fo­losință suprafețele planificate la complexul de sere de la Oradea, o etapă de circa 1500 de locuri (în devans față de termenul prevăzut) la complexul de odihnă și turistic de la Mangalia­ Nord. Cu toate aceste succese, bilanțul semestrului indică și rămâneri în urmă, asupra cărora constructorii noștri trebuie să-și concentreze în­treaga atenție. De pildă, n-au fost puse în funcțiune la termen unele capacități de producție cum ar fi complexul de morărit de la Sibiu, fabrica de nutrețuri combinate de la Fetești (unde au început probele tehnologice parțiale). E adevărat, au existat cauze obiective, cum ar fi sosirea cu întârziere a unor uti­laje tehnologice, dar nu putem trece cu vederea lipsurile organiza­torice ale unităților de execuție și, mai cu seamă, nivelul nesatisfăcă­tor la care s-a rezolvat asigurarea cu forța de muncă necesară. — In cadrul rezultatelor globale bune, trusturile și în­treprinderile prezintă dife­rențieri destul de sensibile. — Așa este. Semnificative sunt însă nu numai cifrele în sine, ci și fenomenele pe care ele le ilus­trează, dinamica evoluției unităților. Nu întîmplător, întreprinderile nr. 9- Cluj și nr. 4-Iași înregistrează cei mai înalți indici de realizare a planului. Ele merg bine pe toată linia — producție, situație econo­mică — datorită unei organizări judicioase, realizată consecvent. O performanță a obținut întreprinde­rea nr. 10 de instalații-montaj din Brașov, unitate nouă, care și-a mă­rit, intr-un an, producția aproape de la simplu la dublu, rezolvînd satisfăcător și sarcinile de punere în funcțiune. Vreau să subliniez și eforturile datorită cărora între­prinderea nr. 7­ Galați a reușit să se situeze pe linia de plutire, înde­­plinindu-și planul valoric și de pu­nere în funcțiune, echilibrîndu-și prețul de cost, manifestînd mai multă preocupare pentru îmbunătă­țirea calității lucrărilor, pentru o mai rațională organizare a locurilor de muncă. Aceeași apreciere se poate face și cu privire la I.C.M. nr. 6-Craiova. Revirimentul celor două unități este de bun augur, întreprinderea nr. 8-București a in­trat și ea în cadență, a recuperat aproape în totalitate nerealizările valorice, dar încă nu răspunde cu promptitudine sarcinilor de punere în funcțiune și, mai ales, stă foarte prost cu prețul de cost. Verificarea pe care o efectuăm aici în prezent, completată cu dezvoltarea inițiativei și responsabilității întregului colec­tiv, vor reuși, cred, să depisteze canalele prin care se scurg banii, modalitatea de a le închide, de a asigura înregistrarea corectă a pro­ducției și a mijloacelor materiale, astfel ca această anomalie să fie lichidată. Noua întreprindere nr. 11 de instalații-montaje din București începe, în ultima vreme, să pășeas­că mai sigur , va trebui s-o ajutăm în continuare pentru desfășurarea ritmică a producției, pentru a des­chide un făgaș mai larg metode­lor raționale de organizare a acesteia, în schimb, de la Trustul nr. 2­ Bucu­­rești ne așteptam la mai mult, căci indicatorii valorici pe care i-a rea­lizat nu înseamnă mare lucru în comparație cu neindeplinirea inte­grală a sarcinilor de punere în funcțiune , consider că trustul acțio­nează greoi, mai cu seamă în ce privește lucrările de instalații elec­trice și automatizări, ceea ce a creat dificultăți în finalizarea unor inves­tiții. Cîteva cuvinte încă, despre I.C.M. nr. 13-Timișoara, ea a săl­tat în ultima vreme, tinzînd spre normal, dar i se cere mai mult , iar ministerul va trebui s-o ajute pentru a se consolida, astfel ca să intre cu­ mai curînd în rîndul uni­tăților capabile să-și desfășoare ac­tivitatea în parametrii de plan, fără a fi tratată cu tot­­ felul de „vita­mine“. — Ați amintit de dificultăți — sau deficiențe — in asi­gurarea forței de muncă. Pro­blema frămintă întreaga ra­mură de construcții-montaj, în condițiile creșterii accentuate a planului de investiții. Cum vedeți posibilă rezolvarea ei? — Trebuie să recunoaștem rea­litatea. Crește planul, dar efecti­­vele de muncitori se măresc mai lent, diferența neputind fi acope­rită in întregime prin sporirea pro­ductivității muncii. Sursa imediată și principală de cadre pentru con­strucții rămîne încă, la ora actuală, forța de muncă din mediul sătesc, legată de acest mediu, și, în bună parte, de ciclurile producției agri­cole. Se constată totodată, în cadrul acestei creșteri numerice, o anu­mită coborîre a mediei gradului de calificare al muncitorilor, explicația constînd, după părerea mea, în re­țeaua insuficientă a școlilor de ca­lificare (o serie de ministere, mari constructoare, nu și-au organizat nici acum școli profesionale pentru pregătirea constructorilor). In afara concluziilor ce se desprind de aici, nu trebuie nici un moment să pier­dem din vedere că, totuși, pe multe șantiere se face risipă de forță de muncă. De aceea, consider că obiec­tivul central, principal trebuie să-l constituie organizarea rațională, științifică a tuturor punctelor de lucru — sarcină care revine direct aparatului tehnic al unităților de construcții, conducătorilor de șan­tiere, cu un control permanent și eficace din partea direcției gene­rale de construcții-montaj din mi­nister. Nu se mai poate admite ca o serie de probleme de organizare, de tehnologie să fie lăsate în sar­cina și la latitudinea șefilor de echipă, trebuie pusă ordine în a­­ceastă privință, trebuie stabilite obligații și răspunderi la diferitele Interviu consemnat de : D. CONSTANTINESCU (Continuare in pag. a 3-a)­ ­/* fațft de planul */* din planul Unitatea semestrial anual Trustul nr. 1-București 102,1 46,3 Trustul nr. 2-București 101,0 46,8 întreprinderea nr. 3-București 110,5 49,3 întreprinderea nr. 4-Iași ’ 106,7 51,0 Trustul nr. 5-Brașov 104,4 49,0 întreprinderea nr. 6-Craiova 100,4 46,7 întreprinderea nr. 7-Galați 103,8 48,2 întreprinderea nr. 8-București 99,3 43,5 întreprinderea nr. 9-Cluj , 109,1 50,0 întreprinderea nr. 10-Brașov 105,0 47,5 întreprinderea nr. 11-București 92,6 39,3 întreprinderea nr. 12-Constanța 102,8 49,1 întreprinderea nr. 13-Timișoara 85,1 39,8 Total D.G.C.M. 102,2 46,7 Complex de deservire al cooperației meșteșugărești, inaugurat recent in cartierul Ploiești-Nord. Proiect — D.S.A.P.C., execuție — Trustul de construcții locale. DOUĂ PRODUSE RENTABILIZATE La fabrica „Mureșeni“ — Tg. Mu­reș, colectivul secției de granulit și înlocuitorii de cărămidă și-a în­deplinit sarcinile de producție pe semestrul I în a doua decadă a lu­nii iunie, dînd peste plan : 1,6 mi­lioane de cărămizi (blocuri) în echivalent, 6.000 m.c. de granulit. Tot in această perioadă, printr-o rațională organizare a procesului de producție, economisirea de ma­teriale și combustibil, blocurile de zidărie au devenit rentabile, înce­­pînd din trimestrul II a. c, iar gra­­nulitul la sfîrșitul acestei luni. (Lucreția BOCSKOR, corespondent­ in centrul ora­șului Pitești se află in construcție o impunătoare clă­dire administrati­vă (parter, meza­nin, 5 etaje), al cărei proiect este semnat de arh. Cezar Edificiul Lăzărescu, are structura monoli­tă, iar la fațade — panouri por­tante prefabricate, cu o plastică ex­presivă și de un înalt nivel cali­tativ al execuției. INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII. IUNIE LA 30 întreprinderile industriale ale Mi­nisterului Industriei Construcțiilor au obținut în primul semestru urmă­toarele rezultate în îndeplinirea pla­nului valoric al producției globale : Industria lianților , Medgidia — 106,1%, Turcia — 103,7%, Fieni — 102,4%, Bicaz — 102,1%, Brașov — 106,5%, Brăila — 102,5%, Cerna­vodă — 110,2%, Comarnic — 113%, Tg Jiu — 84,4%, Fabrica de pro­duse refractare din Dej — 110,2%, Fabrica de azbociment din Oradea — 112,2%, I.E.P.M.N. din Vălenii de Munte — 110,4%, „Rapid"­Aghireș" — 93,7%, fabrica de var „Bihorul"­­Aieșd — 88,8%; pe total direcție industria lianților — 100,2%. Fabri­­cile de geamuri din : Mediaș — 113,3%, Tîrblăgeni w» 1.08,§“­,(>, §?§• ieni — 105,6%; pe total direcția industriei geamurilor — 107%. Întreprinderile de prefabricate din beton : „Progresul­ București — 109%, Roman — 109%, I.P.E.C.­Brașov —­ 103%, Turda —­104,1%, Doicești —108,6%, Craiova — 105,6%, Militari-București — 100,7%, Călărași — 100,6%, Galați — 94,9%; pe total direcție generală de prefabri­cate — 104,3%. Fabricile de produse ceramice : „1 Mai"-Bucov — 124,2%, „Cera­­mica"-Jimbolia — 108,6%, „Mon­­dial"-Lugoj — 102,9%, „Reconstruc­­ția"-Feldioara — 107,1%, „7 Noiem­­brie"-Sighișoara — 104,8%, „Fiercu­­leș“-Tîrnăveni — 103,4%, „Arieșul"-­ Cîmpia Turzii — 108,2% „Mureșeni"­­Tg. Mureș — 101,3%, „Zorile noi”­­Piatra NS n.mî *» 183,8%, Satu Mare — 109,9%, Roman — 103,5%,Țăn­dărei — 100,9%, Urziceni — 100,9%, „Record""-Sibiu — 91,9%, I.M.C.­Bîrcea — 107,6%, fabrica de tera­cotă „Bistrița" — 104%, I.M.I.­Ber­­ceni — 102,9%, I.M.I.F.-Turda — 109,4%, „Izolatorul"-Bucureș­ti — 104,2%, „Marmura"-Bucur­ești — 107,2%, „Marmura" - Simeria — 100,7%, pe total D.G.I.C.M.F.I. — 106,8%, întreprinderile de materiale de instalații: I.A.E.C. — 110,7%, I.C.M.A. — 101,7%, „6 Marfie"-Ti­­mișoara — 102,8%, Atelierele „9 Mai” — 100,5%, „Uzinele cera­­mice"-Ploiești — 105,9%, I.P.C.F.C­­București — 92,1% , pe total direcție generală a industriei materialelor de instalații — IQI.5%. Emoțiile avanpremierei Constructorii de la I.C.M.­­Pitești, montorii și instalatorii de la I.M.B. și, respectiv, I.I.B. tră­iesc, alături de chimiștii din ca­pitala județului Argeș, emoțiile avanpremierei. În aceste zile, se pregătește punerea în funcțiune a comple­xului de piroliza - prima mare unitate din cadrul Combinatului petrochimic. Au intrat în faza finală de execuție ultimele in­stalații ; se pregătesc probele tehnologice, a fost isprăvită montarea celor 80 km de con­ducte magistrale (executant, I.M.C.M.­Brașov), prin care vor fi transportate etilena și propi­­lena, destinate Combinatului chimic Rîmnicu-Vîlcea. TURNU-SEVERIN - TOPLEȚ. PE NOUL TRASEU Anunțam, săptămâna trecută, imi­nența punerii în funcțiune a nou­lui traseu de cale ferată Turnu- Severin—Topleț. O telegramă de la întreprinderea de construcții „Por­țile de Fier“ ne vestește că eveni­mentul s-a produs. La 28 iunie, cu 182 de zile înaintea termenului sta­bilit pentru darea în circulație, li­nia a fost pregătită pentru trecerea primelor trenuri, realizîndu-se ast­fel primul obiectiv din cadrul com­plexului de lucrări al Sistemului hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VAI Gazeta editată de Ministerul Industriei Construcțiilor, Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitecturi și Sistematizare și Comitetul Uniunii Sindicatelor din con­trucții și industria materialelor de construcții Redacția și ad­ministrația : Bucu­rești 46, str. Gră­dina cu cai nr. 7, sectorul 6, telefon 15.19.21 — 15.10.92 Reședința autoturismului „Dacia 1100” - prezentă­­ la recepție alopetele albastre, cu însem­nele de brigadier, sunt prezen­te și pe autostrada Pitești— Colibași. Pe cele patru fire de circu­lație va „ieși în lume“ autoturismul românesc. Îmbrăcămintea asfaltică a și fost turnată. Au rămas doar fini­sajele, încredințate brigăzii nr­. 2, Dîmbovița. La comandă, tînărul inginer Va­lentin Bogoiu, promoția ’68 a Facul­tății de utilaje, din cadrul Institu­tului de construcții­ „Subordonați“, studenți din anul II ai aceleiași fa­cultăți bucureștene : Dumitru Bizo­­iu, Constantin Gîdiuță, Lucidiu Ne­­grilă... Toți, unul și unul. Băieți har­nici și inimoși. Și-au dăruit cu drag o parte din vacanță muncii voluntar­­patriotice, spre a contribui la reali­zarea unuia din obiectivele de inte­res național. Cu lopeți, cu cazmale, cu tîrnăcoape. Pe șantier s-a înfiri­pat din nou entuziasmul tineresc al muncii patriotice, moștenit de la Bumbești-Livezeni, de la Salva- Vișeu... chiar avizat fiind, surpriza își face efectul. Acum 3—4 luni, pe aici mai erau încă betoane crude, și săpături deschise, și no­roaie ce-ți încleștau dușmănos pi­cioarele. Și astăzi ? Astăzi, lingă Pi­tești, reședința autoturismului ro­mânesc „Dacia 1100“ te primește so­bră, elegantă, impunătoare. In prezent, cei mai mulți o pri­vesc de pe afară. In hala monobloc, accesul constructorilor și montorilor de la I.C.I.M.­Brașov este limitat. Este îngăduită doar prezența echi­pelor reținute de inerentele retușări și de completările cerute în ultimul moment. In rest, oamenii beneficia­rului și ai uzinei „Renault". Ocupați cu probele de casă, cu recepțiile, Secția vopsitorie și-a încheiat pro­bele mecanice, la tapițerie au sosit cele din urmă utilaje. Înainte vre­me, la ordinea zilei erau performan­țele legate de turnarea celor 5 hec­tare de pardoseală, de executarea celor peste 100 000 de metri pătrați de vopsitorii. Pe atunci, „eroii“ șan­tierului erau lucrătorii din forma­țiile conduse de vopsitorul Ion Pe­tre, mozaicarul Bîncă, dulgherul Ni­­culescu, zidarul Tache, monitorul Horia Vasilescu. Numele electricie­nilor Ion Matei, lăcătușului Dumi­tru Pisău, montorului Mihai Ilie Popa erau simboluri ale hărniciei, ale totalei dăruiri. Acum... Hala­­ deocamdată, etapa I-a), a cărei exe­cuție impune respect profesional, freamătă de noile preocupări. Pre­miera este iminentă. Pînă la sfîrși­tul anului se vor realiza 2 000 de autoturisme, din ansamblele și sub­­ansamblele livrate de uzinele „Re­nault“. Prima sută de containere cu piese a și a sosit din Franța. Primul conteiner cu piese a fost deschis... Cînd vor intra pe benzile de mon­taj ? Curînd, curînd. Pe șantier se simte că inaugura­rea nu-i departe. Baracamentele care au găzduit vremelnic constructorii sînt „scoase“ din curtea fabricii. Anexa socială este în recepție; ali­mentarea cu apă — în funcțiune; stația de transformare — sub ten­siune ; centrala termică — in probe tehnologice. Gata-s drumurile uzi­nale, și căile ferate, gata-s spațiile verzi. Constructorii — pină dăună și peste 3 000 — au tot dreptul să se bucure. Cu sprijinul tonifiant al în­treprinderii, al direcției generale tutelare, al M.I.C.M., angajamentul privind scurtarea duratei de exe­cuție a fost respectat. Sarcinile va­lorice de plan pe anul 1968 au fost — cum bine spunea ing. Petre Șer­­ban, șeful șantierului — devorate in mai puțin de 6 luni, la capătul se­mestrului 1, la A.G. s-a înregistrat o producție suplimentară de peste 3 milioane de lei. Altfel spus, con- Adrian CIMPEANU (Continuare in pag. a 3-a) , Maistrul Petre Miclău*dă indi­cații zidarului, fruntaș în produc­ție Iuliu Bătrîna privitoare la tencuirea noului local al oficiu­lui P.T.T.R. din orașul Simeria. Termen de intrare în funcțiune 30 septembrie , executant, șantie­rul 33 Arad al întreprinderii de construcții G.F.R. Timișoara. Cointeresarea, pârginie a progresului Recent, experimentarea acordului în proiectare a împlinit șase luni de existență. Răgaz, dacă nu suficient pentru a trage conclu­zii definitive asupra noului mod de retribuire a muncii în acest sector de concepție, totuși destul de mare pentru a se contura unele efecte, a se profila detalii de aplicare în diferite institute. Pentru a le cunoaște au fost întreprinse investigații în patru institute de proiectare, s-au solicitat opiniile unor cadre situate pe diferite trepte ierarhice. Ce arată ele ? De la bun început se constată o unanimitate în aprecierea că, acor­dul aduce o mai echitabilă recom­pensare a contribuției fiecăruia, în raport cu cantitatea și calitatea muncii prestate. Datorită faptului că proiectanții știu încă înainte de începerea unei lucrări, sumele pe care le vor primi pînă la terminarea acesteia, indiferent de intervalul de timp necesar reali­zării, ei se simt îndemnați să-și valorifice cit­­ mai bine potenția­lul personal, sînt scurtate, iar De aceea, termenele calitatea proiec­telor este mai ridicată. La institu­tul „Proiect-București“, de pildă, planul pe primul trimestru a fost depășit cu 26 procente. De ase­menea, cîștigul cadrelor din pro­iectare s-a diferențiat în raport cu­­ capacitatea individuală conducînd la apariția unei selecții. După cum ne informează inginerul Pascu Cris­­tea, șeful sectorului construcții și arhitectură de la I.P.R.O.M.E.T., această selecție s-a manifestat încă în faza incipientă a experimentării, cînd o seamă de ingineri, cadre medii tehnice și desenatori, apre­­ciind că nu vor putea­ realiza cîș­­tigurile anterioare, au părăsit in­stitutul. Dar acțiunea de selecție exerci­tată de introducerea acordului este temperată la IPROMET de unii factori organizatorici In primul rînd la alcătuirea colectivelor pe specialități s-a căutat echilibrarea potențialului lor prin alegerea per­­soanelor ce le compun. Menținerea acestor colective în aceeași forma­ție la elaborarea mai multor pro­iecte limitează diferențierea com­ponenților în raport cu însușirile personale. In plus, există tendința ca la repartizarea sporului de acord (sumele cuvenite peste salariile în­­­casate pe parcursul proiectării) — care se face în colectiv de către șe­ful de atelier, consilierul respectiv, șeful de colectiv și responsabilul grupei sindicale —să se micșoreze gradul de dispersie a cîștigurilor, apropiind extremele de medie. După opinia inginerului Pascu Cristea, noua formă de retribuire a muncii ar trebui să se reflecte și în unele modificări ale structurii organizatorice. „Atelierul, ne spu­nea dînsul, apare tre șeful de sector ca o verigă în­și colectivul de proiectare, ce și-a pierdut sensul existenței. Șefii de colectiv, ingi­neri proiectanți, șefi, au suficientă pregătire și experiență pentru a conduce proiectarea într-o specia­litate, iar șeful de sector împreună cu un ajutor are capacitatea de a­­ distribui sarcinile și a urmări în­ T. MUSTACESCU (Continuate in pag. a 3-a) A­cum, cînd dogoarea lui iulie ne înfierbintă ră­suflarea, cum să ne gîndim la gerul „bobotezei“ ? Acum, cînd căutăm umbra, boarea răcoroasă, cum să ne gîndim la zăpadă și viscol ? Și totuși, iarna ne pîndește... Pe șantiere, constructorii nu-și văd capul de treburi — finisaje, montaje, probe teh­nologice. Așa este. Pe măsură ce zilele devin mai scurte și zilele din calendar se împu­ținează, multe din investițiile aflate în execuție se „prezin­tă“ la solemnitatea predării­­primirii. Toate au loc „as­tăzi". Dar mîine? Mîine ce vom face? O vom lua de la Dar iarna ne pîndește••• capăt. De la măsurători, de la săpături. „Mîine" înseamnă și peste 3—4 luni. Exact atunci cînd ne dau tricoale și ploile reci, și lapovița. Cînd pe șan­tier tractoarele și autobascu­lantele abia înving clisa... Unde vor lucra construc­torii mîine? Zidarii, betoniștii, fierar-betoniștii, dulgherii, in­stalatorii? Au părăsit colile de ozalid drumurile? Clădirile noi? Cum ne vom încălzi, cum vom prepara betoanele și mortarele? Fiecare iarnă ce trece ne îndeamnă la reflecții. Gîndim la cele ce n-am făcut, și am fi putut face. Ne în­cearcă părerea de rău, senti­mentul unei datorii uitate. Care-i îndemnul iernii ce vine? Nu-i încă timpul pierdut, ca peste lunile de vară să ve­dem, cu simțul prevederii ziua de mîine. Răsfoind pozițiile de plan, frunzărind documen­tația, stabilind stadiile fizice, necesarele de materiale, cro­­chiurile unor proiecte de or­ganizare posibile. Să nu fa­cem din iarnă un dușman al constructorilor, ci un prieten! Casa de cultură de la Suceava - în fotografie - a intrat în finisaje. In desfășurarea lucrărilor constructorii întîmpină însă fel de fel de greutăți. O casă de cultură asemănătoare cu cea de la Suceava se înalță și la Baia Mare, și aici cadența de muncă lasă de dorit. Despre ambele obiective se relatează în articolele intitulate „Con­­structorul de unul singur..." și „Situația nu-i trandafirie!", publi­cate in pag. a 3-a,

Next