Constructorul, aprilie 1969 (Anul 21, nr. 14-17)

1969-04-05 / nr. 14

AU INTRAT IN FUNCȚIUNE O festivitate ce a avut loc la 28 martie a marcat Intrarea in funcțiune a noii fabrici de mobilă de la Oradea. Aici au și fost pro­duse primele 20 de garnituri de camieră de zi „Astor* și 20 de cana­pele „Mureș”. Echipată modern și situîndu-se prin capacitatea ei — 24 000 garnituri convenționale pe an — printre cele mai mari între­prinderi producătoare de mobilă din țară, fabrica­ proiectată de I.S.P.F., a fost executată de întreprinderea nr. 9 de construcții­­montaj din­­ Cluj și întreprinderea nr. 10 de instalații-montaje din Brașov, ale M.I.9. (ing. V. MARIAN, corespondent). Unitățile care lucrează la șantierul Uzinei de fibre poliesterice-Iași (I.S.Q.M.-municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, I.S.R.S.S.) au pus In funcțiune, in prima zi a lunii aprilie, instalația de fibre poliesterice. Proiectată de IPROSHIM, ea va produce anual 10 000 tone de materie primă pentru industria textilă. ■7" '■ [UNK]pi Redacția si ad­ministrația­­ Bucu­rești 46, str. Gra­­dina cu cai nr. 7, sectorul 6, telefon 15.19.21 — 15.10.92 INVESTIȚIILE M.I.C. DUF­IUL TRIMESTRU Interviu cu ing. Silviu OPRIȘ, directorul Direcției lucrărilor capitale din Ministerul Industriei Construcțiilor . Trimestrul I s-a încheiat cu o realizare a planului de 1020/a la investițiile din lista de titluri a M.I.C., din care la construcții­­montaj 92%, ceea ce reprezintă 140/d din sarcinile anuale. Au fost puse in funcțiune capacitățile planificate și cu un devans de șase luni secția de d­ale de la Homan. Apreciați că realizările planului valoric oglindesc posi­bilitățile reale ale șantierelor ? — Intr-un anumit fel da. Fiindcă nu pot fi trecute cu vederea dificul­tățile provocate de iarna aceasta neobișnuit de lungă și de structura planului din acest an, cu un număr mare de obiective noi. Pe de altă parte, consider că rezultatele pu­teau fi mai bune, dacă constructorii urmăreau mai îndeaproape evolu­ția stadiilor fizice la unele obiective cu fronturi larg deschise încă din 1968, și unde in condițiile unor pre­gătiri corespunzătoare s-ar fi putut continua activitatea sa interioare. Mă gîndesc, îndeosebi, la uscătoriile fa­bricilor de produse ceramice de la Iași și Urziceni, la fabrica de pre­fabricate pentru instalații de la A­­lexandria și, mai ales, la investi­țiile de la Buzău și Medgidia, deoa­rece, deși rămase în urmă, o bună parte din trimestru­­l nici cons­tructorii și nici monturii n-au mobi­lizat pe șantiere efective la nivelul cerințelor maxime. In acest context, o plăcută constatare. După ce luni de zile a „mers“ greu, astăzi șan­tierul întreprinderii de prefabricate de la Hunedoara se prezintă cu ac­tivitate în plină ascensiune, cu un ritm de lucru bun. — înțeleg, deci, că recupera­rea restanțelor se referă mai cu seamă la aducerea obiectivelor in stadiile fizice prevăzute In grafice, ceea ce presupune grabnică accelerare a ritmului de­­ lucru. Sunt condiții ca necesita­tea să devină fapt ? — Aș spune chiar că șantierele noastre abia așteptau puțină îngă­duință din partea vremii — care, în sfîrșit, s-a îndreptat — ca să pornească mai vîrtos la lucru. Cele mai multe dintre ele dispun de su­ficiente efective și mijloace mate­riale ; altele sînt pe punctul de a le completa, nicit nu se mai pune decit problema folosirii lor cit mai chibzu­ite. Necesitatea executării unui vo­lum mare de construcții și montaje, într-un timp relativ scurt, concen­trarea mare de forțe și mijloace — cum este bunăoară cazul investiției de la Medgidia — obligă la o con­ducere și îndrumare deosebit de a­­tente. Trebuie prevenită mai cu seamă tendința de a face concesii bunei calități, care în perioada pro­belor tehnologice riscă să anuleze eforturile depuse de constructori, de mentori, de beneficiari. — O seamă de greutăți — ge­nerate fie de lipsa proiectelor, fie de lipsa unor utilaje tehnolo­gice — prezente in primele trei luni ale anului stăruie și acum. Multe din ele își așteaptă solu­ționarea la Direcția lucrărilor ca­pitale. Este adevărat. După datele noa­stre, acoperirea cu documentații a sarcinilor de plan din acest an — cu excepția cîtorva lucrări noi nu mai constituie o problemă, pe nici unul din șantiere. Totuși, pe alocuri, la unele proiecte s-au semnalat o­­misiuni, greșeli ce nu au fost re­zolvate integral de I.P.I.M.P.C. Cu­ privește asigurarea utilajelor, si­tuația este cu totul alta. Față de unele investiții, din care nu fac excepție nici cele cu scan­­dență în trimestrul II, avem încă datorii neonorate. S-a ajuns aici, datorită faptului că unii din furnizorii noștri nu și-au respectat in întregime obligațiile asumate prin contracte. S-au făcut replanificări, s-au întocmit grafice de livrare și acum urmărim, în continuare, ca acestea să fie respectate. Așteptăm, de exemplu, să sosească de la uzi­nele „23 August“ — București uti­laje pentru investiția de la Tg. Jiu, pentru secțiile de tuburi precompri­­mate ale I.P.­Hunedoara și I.P. Că­lărași , de la „Independența"-Sibiu. Aurel ZELINSCHI (Continuare in pag. a 3-a) Realizarea planului la cîteva mari investiții ale Ministerului Industriei Construcțiilor în perioada 1 ianuarie — 31 martie 1969, în­c/o din planul anual Titlul Investiției Dezv. Fabricii de ciment- Medgidia Fabrica de produse cera­mice-Urziceni Intrep. de piese de schimb-Suceava Dezv. Fabricai de geamuri- Timăveni Fabrica de produse cera­­mice-Iași Intrep. de prefabricate- Hunedoara Fabrica de prefabricate pentru instalații-Alexan­­dria Fabrica de ciment, var și produse din azbociment- Aleșd Termene de punere An­tr. Realizări In funcțiune gen. total c+m Trim. II—III 196* Trust 1 19,3 11,1 Noiembrie 1969 Trust 1 9,3 ig.6 Trim. I *1 noiembrie 1969 I.C.M. 4 *3,7 38,0 Octombrie 1969 ; trim. I 1970 Trust 5 10,7 12,4 Trim. II 1969 I.C.M. 4 *7,3 42,» Trim. II 1969 Trust S 32,0 40,0 Noiembrie 1969; trim. I 1970 I.C.M. 8 6,7 12,5 Trim. I—n—III 1970 ; după 1970 I.C.M. 9 *,7­6,6 mm 'mmăzmsM Gazeta editată de Ministerul Industriei Construcțiilor, Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitecturi și Sistematizare și Comitetul Uniunii Sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții Harnicul colectiv al I.A.E.C. își intensifică acum­­ activitatea pentru realizarea echipamen­tului electric destinat lucrărilor de irigații, Fabricii de geamuri— Tîrnăveni, complexul hotelier de la Mangalia—Nord etc. Deschiderea cursurilor școlii sindicale la 2 aprilie s-au deschis la Cluj cursurile școlii sindicale de 3 luni, organizată de Uniunea Sindicatelor pe ramură cu sprijinul Uniunii Ge­nerale a Sindicatelor din România. La cursuri participă președinți, se­cretari și membri ai comitetelor sin­dicatelor din construcții și industria materialelor de construcții. Acest curs are menirea ca pe lângă perfecționarea pregătirii participan­ților, să constituie un prilej de cu­noaștere a experienței pozitive în rezolvarea sarcinilor care revin sin­dicatelor din această ramură. Lecțiile vor fi predate de cadre competente, cu o bogată experiență, de la școala județeană de partid Cluj, de la unele secții și comisii ale U.G.S.R., membri ai Biroului execu­tiv al Comitetului Uniunii, precum și cadre de conducere și specialiști din Ministerul Industriei Construcțiilor și C.S.C.A.S. Evidențiat anul trecut in în­trecerea socialiști pe ramură, colectivul Întreprinderii de a­­parataj electric pentru cons­trucții—București continuă ac­tivitatea de producție cu re­marcabile succese. Planul pro­ducției globale a fost depășit pe primul trimestru din 1969 cu î,5%, iar planul producției­­marfă vîndută și încasată — cu 6%. Au fost livrate în a­­vans echipamente electrice pentru o serie de șantiere : la „Rulmentul“ - Birlad — 14 panouri electrice, la Fabrica de tricotaje­­ Suceava — 30, pre­cum și 20 de panouri electrice și 130 de cutii capsulate pen­tru alte șantiere. UN MOMENT REMARCABIL AL LUPTEI PENTRU UNITATEA CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA Congresul Sindicatelor Unitare, ce s-a desfășurat între 2—5 aprilie 1929 la Timișoara, se înscrie printre evenimentele cu profunde reverbe­rații în întreaga mișcare muncito­rească din România din perioada interbelică. In perspectiva celor patru decenii ce s-au scurs din momentul în care se deschidea congresul sindical de la Timișoara, acest moment a ră­mas, datorită multiplelor sale sem­nificații, ca o mărturie a dorinței nestrămutate pentru unitatea clasei muncitoare, forța cea mai înaintată și mai conștientă a societății româ­­nești. Valoarea sa intrinsecă rezidă, în primul rînd, prin ralierea într-un sui-generis parlament muncitoresc a muncitorilor, funcționarilor, țărani­lor săraci, de diferite naționalități — români, maghiari, germani. De la tribuna congresului, reprezentanții muncitorilor s-au ridicat cu hotărîre împotriva exploatării și împilării, pentru drepturi și libertăți demo­cratice, pentru progres social. Contextul social-economic — în­ceputul crizei economice care avea să cuprindă de la început în ghea­rele sale și România — explică in mare parte ponderea problemelor privind șomajul și intensificarea exploatării, dezbătute cu prioritate de participanții la congres. Crește­rea șomajului, scăderea puterii de cumpărare — consecințe ale crizei economice — nu puteau fi oprite de guvernul burgh­ezo-moșieresc, îm­prumuturile oneroase făcute in oc­cident știrbeau independența țării și nu rezolvau problemele economice esențiale. „Exportul de români , idee avansată drept soluție pentru a se pune capăt șomajului, era pur și simplu un paleativ. Pe acest fundal economic și social, congresul sindi­cal de la Timișoara urma să dea răspuns unor probleme de stringen­tă importanță pentru clasa munci­toare. Lupta împotriva exploatării, șomajului, pentru drepturi și liber­tăți democratice nu putea fi încunu­nată de succes decît prin înmănun­­ch­erea tuturor forțelor muncitorești intr-o unitate de monolit. La Congresul Sindicatelor Unitare s-au întrunit aproape 350 de dele­gați, reprezentind 234 sindicate, 18 organizații de tineret și 11 organi­zații feminine. Este caracteristic și trebuie subli­niat că la congres au participat, ală­turi de delegații sindicatelor unita­re, reprezentanți ai sindicatelor afi­liate la Confederația Generală Muncii, creată în anul 1926, precum­­ și ai muncitorilor neorganizați și ai șomerilor. Această largă participare conferea de la început congresului un carac­ter reprezentativ, de expresie preg­nantă a voinței muncitorilor de a acționa uniți. Cele 19 puncte aflate pe ordinea de zi a congresului au constituit un veritabil program de reforme economice sociale, culturale și politice, avansat de sindicate in ideea ralierii pe o platformă unică a întregii clase muncitoare, a tuturor oamenilor muncii. Congresul a făcut o trecere în revistă a acțiunilor în cei cinci ani de existență a sindica­telor unitare, subliniind forța combativitatea acestora în organiza­­i­rea grevelor și demonstrațiilor, în antrenarea și mobilizarea oamenilor muncii la lupta pentru progres so­cial, împotriva politicii reacționare promovată de cercurile guverna­mentale. Mișcarea sindicală din România are bogate și puternice tradiții, ea afirmîndu-se cu hotărîre, încă din primii ani ai secolului nostru, ca o mișcare unitară întemeiată pe prin­cipiile luptei de clasă și internațio­nalismului proletar, în strînsă legă­tură cu mișcarea socialistă, cu par­tidul clasei munictoare. Filele de istorie incorporează fapte și eveni­mente care atestă forța de acțiune a sindicatelor pentru pace și progres, pentru democrație. In anii 1918 — 1921, anii avintului revoluționar, care a culminat cu crearea Partidu­lui Comunist Român, sindicatele cunosc o creștere fără precedent. Creșterea cantitativă și calitativă a sindicatelor a fost consecința fireas­că nu numai a dezvoltării obiectiv istorice, dar mai ales a luptei unite, a spiritului de unitate muncitoreas­că. Mișcarea sindicală din România suferă însă, în anul 1923, o rupere nedorită de clasa muncitoare. Con­gresul sindical din septembrie 1923, care s-a ținut la Cluj — unde fu­sese decretată stare de asediu, ceea ce permitea intervenția brutală poliției — a permis liderilor social-­­ democrați, ostili luptelor revoluțio­nare, să spargă unitatea sindicală, să excludă cu forța poliției pe dele­gații ce se opuneau oricăror afilieri și să voteze afilierea sindicatelor din România la Federația Interna­țională Sindicală de la Amsterdam (F.I.S.). Trebuie să subliniem că încă îna­inte de congres, majoritatea orga­nizațiilor sindicale s-au pronunțat deschis împotriva oricărei afilieri, pentru unitate și independența sin­dicală față de oricare for sindical internațional. In total dezacord cu acest act bru­tal, fără precedent, delegații excluși la congresul de la Cluj — venind în întîmpinarea dorinței masei de membri de sindicat care se opuneau oricărei afilieri — s-au întrunit la București, la 28—30 octombrie, și au creat Sindicatele Unitare, alegând Consiliul General al Sindicatelor Unitare (C.G.S.U.). Documentul pro­gramatic adoptat de Conferința Sin­dicatelor Unitare de la București relevă hotărîrea acestora de a nu se afilia la nici un for internațional, de a acționa independent, in confor­­mitate cu cerințele și interesele oa­menilor muncii. Ele își propuneau refacerea unității mișcării sindicale drept principal obiectiv al luptei lor, pornind de la ideea că unita­tea de acțiune servește în cel mai înalt grad țelurilor nobile ale între­gului proletariat, ale tuturor oame­nilor muncii. Bilanțul celor cinci ani care despărțeau congresul de la Timișoara de conferința de consti­tuire a sindicatelor unitare înmă­­nunchea o serie de greve revendi­cative, unele din ele înscrise la Ioc de frunte în istoria mișcării munci­torești și contemporane din Româ­nia. Congresul sindical de la Timișoa­­ra dădea astfel expresie nu numai voinței de luptă, dar mai ales do­rinței de unitate pentru a ridica pe Petru IGNAT V (continuart la pag. a i­ar 40 de ani de la Congresul sindicatelor unitare de la Timișoara PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! Strat de rugină peste parcul de utilaje inactive Reactivarea și introducerea în cir­cuitul economic a mașinilor, utilajelor și instalațiilor nefolosite constituie o­­biectivul unei largi acțiuni, menite să asigure folosirea eficientă a capacită­ților de producție din construcții. Pe lângă un aport substanțial la creșterea productivității muncii prin organiza­rea unor operații manuale, se are în vedere lichidarea unor surse de pier­deri, fiind vorba de o investiție de fonduri care nu produc, de faptul că pentru aceste mijloace tehnice se plă­tesc amortizări fără uzură fizică in producție, că acestea se uzează moral. In județul Dolj s-au depus unele e­­forturi care n-au rămas fără urmări. De la sfirșitul lunii mai 1968 până în prezent, Trustul de construcții locale și întreprinderea nr. 6 construcții­­montaj din Craiova au reactivat sau redistribuit un număr însemnat de utilaje, în valoare de circa 3 milioane de lei. Realizările sunt meritorii, dar ele nu schimbă prea mult situația ge­nerală. Din analiza efectuată rezultă că în perioada 31 mai — 31 decembrie 1968, la unitățile de construcții-mon­­taj volumul utilajelor inactive, in loc să scadă, au crescut cu 3 milioane de lei, ceea ce dovedește că inventarie­rile făcute și măsurile inițiate de în­treprinderi și forurile lor tutelare nu au avut suficiente efecte pozitive. Pen­tru cele 343 de mașini, utilaje și instalații nefolosite (unele de 2—3 ani) — in valoare de 23 314 000 lei — exis­tente la 1 ianuarie a.c., s-au plătit a­­mortismente de 2 milioane de lei. In parcul inactiv al întreprinderilor de construcții figurează 19 utilaje noi, 128 de utilaje cu o uzură de pină la 30 la sută. Utilajele cu o uzură mai mare de 30 la sută au o valoare ce depă­șește 18 milioane de lei ; cele mai multe­­ sunt deținute, in ordine, de întreprinderea de mecanizare și tran­sporturi pentru lucrări de îmbunătă­țiri funciare și Direcția de îmbunătă­țiri funciare și organizarea teritoriu­lui (Consiliul Superior al Agriculturii), întreprinderea de construcții speciale Carol BORA Dumitru BALUTA economiști (Continuare in pag. a 3-a) „Coloana infinită a Bihoru­lui“, au numit localnicii se­meață coloană de distilare a rafinăriei „Crișana“ de la Su­­placul de Barcău. Executată de Întreprinderea de construc­­ții-montaj din Cluj a MCICR și sub antreprizele sale, rafi­năria a fost recepționată cu calificativul „foarte bine" și luna trecută a dat primele cantități de produse. (Liviu TOMAS, corespondent). ) La Invitația Comitetului U­­niunii Sindicatelor din con­strucții și industria materialelor de construcții, în zilele de 25 martie — 3 aprilie 1969 ne-a vizitat țara o delegație a Co­mitetului Central al Sindicatu­lui muncitorilor din construc­ții și din industria lemnului din R. D. Germană, condusă de Kurt Böhm, membru în Prezi­diul Comitetului Central al Sin­dicatului. Din delegație au mai făcut parte tovarășii Iris Grund și Gerhard Bernatschke, membri ai Comitetului Central al Sindicatului. Delegația a vizitat șantie­rele unor ansambluri de lo­cuințe din București, Brașov și Constanța, a purtat discuții cu activiști ai organizațiilor sin­dicale, muncitori, cadre de conducere, specialiști din uni­tăți de construcții și proiecta­re, a avut convorbiri la consi­liile municipale ale sindicate­lor din Brașov și Constanța, VIZITA DELEGAȚIEI .> SINDICALE A CONSTRUCTORILOR DIN R. 0. GERMANĂ precum și la Consiliul sindica­telor construcții din București. Cu acest prilej­ delegația a făcut cunoștință cu experiența din țara noastră în diferite probleme ale proiectării și e­­xecutării construcțiilor, ale ac­tivității sindicatelor. Delegația a avut convorbiri la Biroul Executiv al Comite­tului Uniunii Sindicatelor din construcții și­ industria materia­lelor de construcții, cu care prilej s-a făcut un schimb de păreri privind forma organi­zatorică a sindicatelor din a­­ceasta ramură, sarcinile și a­­tribuțiile ce le revin în etapa actuală a construcției socialis­mului. Vizita delegației sindicatului de ramură din R- D. Germană a prilejuit un util schimb de experiență, păreri și informații cu privire la preocupările sin­dicatelor pentru antrenarea oamenilor muncii la organiza­rea și conducerea producției, în domeniul social, precum și al activității cultural-educative și creșterii nivelului de trai al celor ce muncesc. La încheierea vizitei, delega­ția a fost primită de tovară­șul Ion Preoteasa, secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. MODERN S-a tocit epitetul, folosindu-l oriunde și oricind. Pentru că pe fațada unui magazin sătesc proiectantul trîntește o vitrină cu­ toate zilele, chir că in rest nu oferă nici o posibilitate de pre­zentare atrăgătoare a mărfurilor, iar la e­­taj aplică un ștraiț meschin de ferestre ca de mansardă, fuga ii lipim eticheta de „arhitectură moder­nă“. Un bloc ano­nim ca o cutie de chibrituri, incapabil să rețină privirea, e modern pentru că ... nu seamănă cu o clă­dire baroc. Reluăm dintr-un catalog de acum o jumătate de a veac un profil de ți­glă și gata, am mo­dernizat sortimentul de produse. In definitiv, ce în­seamnă modern ? „Un pas cu progresul ac­tual“, spune dicționa­rul. Clar­ă și nu prea. Fiindcă o ata­re definiție amorfă înglobează laolaltă staticul și dinamicul, nivelul cîștigat și cel pentru care abia tre­buie să luptăm. O hală industrială ți­ne, să zicem, pasul cu progresul cînd se execută din prefa­bricate. In orice con­diții ? Același califi­cativ îl dăm și cind­ spațiile sînt copleșite inutil și ineficace de grinzi mastodont, și cind structura ce se îmbracă e aerată, u­­șoară ? Intre un tea­­tru de vară finisat ostentativ cu marmu­ră și plăcuțe glazura­te, și altul care su­gerează funcțiunea prin plastica sinceră și directă a betonu­lui aparent, care-i mai modern ? Iată de ce mi se pare că „modern" în­seamnă înainte de toate legătura dintre azi și miine; soluția care, fundată pe se­lecția optimului din ceea ce avem, des­chide ferestre spre ceea ce putem avea. Puse alături de ea, masa rezolvărilor cu­rente ne vor apărea învechite — și vom simți acel neastîm­­păr, acel refuz de autosatisfac­ție este cu adevărat care în pas cu progresul, pen­tru că îl generează. Vom fi, atunci, mai circumspecți cu atri­butele absolutizante Emil STERESCU > ' sA­& V ' ■ [UNK] V ■$

Next