Constructorul, aprilie 1969 (Anul 21, nr. 14-17)
1969-04-05 / nr. 14
AU INTRAT IN FUNCȚIUNE O festivitate ce a avut loc la 28 martie a marcat Intrarea in funcțiune a noii fabrici de mobilă de la Oradea. Aici au și fost produse primele 20 de garnituri de camieră de zi „Astor* și 20 de canapele „Mureș”. Echipată modern și situîndu-se prin capacitatea ei — 24 000 garnituri convenționale pe an — printre cele mai mari întreprinderi producătoare de mobilă din țară, fabrica proiectată de I.S.P.F., a fost executată de întreprinderea nr. 9 de construcțiimontaj din Cluj și întreprinderea nr. 10 de instalații-montaje din Brașov, ale M.I.9. (ing. V. MARIAN, corespondent). Unitățile care lucrează la șantierul Uzinei de fibre poliesterice-Iași (I.S.Q.M.-municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, I.S.R.S.S.) au pus In funcțiune, in prima zi a lunii aprilie, instalația de fibre poliesterice. Proiectată de IPROSHIM, ea va produce anual 10 000 tone de materie primă pentru industria textilă. ■7" '■ [UNK]pi Redacția si administrația București 46, str. Gradina cu cai nr. 7, sectorul 6, telefon 15.19.21 — 15.10.92 INVESTIȚIILE M.I.C. DUFIUL TRIMESTRU Interviu cu ing. Silviu OPRIȘ, directorul Direcției lucrărilor capitale din Ministerul Industriei Construcțiilor . Trimestrul I s-a încheiat cu o realizare a planului de 1020/a la investițiile din lista de titluri a M.I.C., din care la construcțiimontaj 92%, ceea ce reprezintă 140/d din sarcinile anuale. Au fost puse in funcțiune capacitățile planificate și cu un devans de șase luni secția de dale de la Homan. Apreciați că realizările planului valoric oglindesc posibilitățile reale ale șantierelor ? — Intr-un anumit fel da. Fiindcă nu pot fi trecute cu vederea dificultățile provocate de iarna aceasta neobișnuit de lungă și de structura planului din acest an, cu un număr mare de obiective noi. Pe de altă parte, consider că rezultatele puteau fi mai bune, dacă constructorii urmăreau mai îndeaproape evoluția stadiilor fizice la unele obiective cu fronturi larg deschise încă din 1968, și unde in condițiile unor pregătiri corespunzătoare s-ar fi putut continua activitatea sa interioare. Mă gîndesc, îndeosebi, la uscătoriile fabricilor de produse ceramice de la Iași și Urziceni, la fabrica de prefabricate pentru instalații de la Alexandria și, mai ales, la investițiile de la Buzău și Medgidia, deoarece, deși rămase în urmă, o bună parte din trimestrul nici constructorii și nici monturii n-au mobilizat pe șantiere efective la nivelul cerințelor maxime. In acest context, o plăcută constatare. După ce luni de zile a „mers“ greu, astăzi șantierul întreprinderii de prefabricate de la Hunedoara se prezintă cu activitate în plină ascensiune, cu un ritm de lucru bun. — înțeleg, deci, că recuperarea restanțelor se referă mai cu seamă la aducerea obiectivelor in stadiile fizice prevăzute In grafice, ceea ce presupune grabnică accelerare a ritmului de lucru. Sunt condiții ca necesitatea să devină fapt ? — Aș spune chiar că șantierele noastre abia așteptau puțină îngăduință din partea vremii — care, în sfîrșit, s-a îndreptat — ca să pornească mai vîrtos la lucru. Cele mai multe dintre ele dispun de suficiente efective și mijloace materiale ; altele sînt pe punctul de a le completa, nicit nu se mai pune decit problema folosirii lor cit mai chibzuite. Necesitatea executării unui volum mare de construcții și montaje, într-un timp relativ scurt, concentrarea mare de forțe și mijloace — cum este bunăoară cazul investiției de la Medgidia — obligă la o conducere și îndrumare deosebit de atente. Trebuie prevenită mai cu seamă tendința de a face concesii bunei calități, care în perioada probelor tehnologice riscă să anuleze eforturile depuse de constructori, de mentori, de beneficiari. — O seamă de greutăți — generate fie de lipsa proiectelor, fie de lipsa unor utilaje tehnologice — prezente in primele trei luni ale anului stăruie și acum. Multe din ele își așteaptă soluționarea la Direcția lucrărilor capitale. Este adevărat. După datele noastre, acoperirea cu documentații a sarcinilor de plan din acest an — cu excepția cîtorva lucrări noi nu mai constituie o problemă, pe nici unul din șantiere. Totuși, pe alocuri, la unele proiecte s-au semnalat omisiuni, greșeli ce nu au fost rezolvate integral de I.P.I.M.P.C. Cu privește asigurarea utilajelor, situația este cu totul alta. Față de unele investiții, din care nu fac excepție nici cele cu scandență în trimestrul II, avem încă datorii neonorate. S-a ajuns aici, datorită faptului că unii din furnizorii noștri nu și-au respectat in întregime obligațiile asumate prin contracte. S-au făcut replanificări, s-au întocmit grafice de livrare și acum urmărim, în continuare, ca acestea să fie respectate. Așteptăm, de exemplu, să sosească de la uzinele „23 August“ — București utilaje pentru investiția de la Tg. Jiu, pentru secțiile de tuburi precomprimate ale I.P.Hunedoara și I.P. Călărași , de la „Independența"-Sibiu. Aurel ZELINSCHI (Continuare in pag. a 3-a) Realizarea planului la cîteva mari investiții ale Ministerului Industriei Construcțiilor în perioada 1 ianuarie — 31 martie 1969, înc/o din planul anual Titlul Investiției Dezv. Fabricii de ciment- Medgidia Fabrica de produse ceramice-Urziceni Intrep. de piese de schimb-Suceava Dezv. Fabricai de geamuri- Timăveni Fabrica de produse ceramice-Iași Intrep. de prefabricate- Hunedoara Fabrica de prefabricate pentru instalații-Alexandria Fabrica de ciment, var și produse din azbociment- Aleșd Termene de punere Antr. Realizări In funcțiune gen. total c+m Trim. II—III 196* Trust 1 19,3 11,1 Noiembrie 1969 Trust 1 9,3 ig.6 Trim. I *1 noiembrie 1969 I.C.M. 4 *3,7 38,0 Octombrie 1969 ; trim. I 1970 Trust 5 10,7 12,4 Trim. II 1969 I.C.M. 4 *7,3 42,» Trim. II 1969 Trust S 32,0 40,0 Noiembrie 1969; trim. I 1970 I.C.M. 8 6,7 12,5 Trim. I—n—III 1970 ; după 1970 I.C.M. 9 *,76,6 mm 'mmăzmsM Gazeta editată de Ministerul Industriei Construcțiilor, Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitecturi și Sistematizare și Comitetul Uniunii Sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții Harnicul colectiv al I.A.E.C. își intensifică acum activitatea pentru realizarea echipamentului electric destinat lucrărilor de irigații, Fabricii de geamuri— Tîrnăveni, complexul hotelier de la Mangalia—Nord etc. Deschiderea cursurilor școlii sindicale la 2 aprilie s-au deschis la Cluj cursurile școlii sindicale de 3 luni, organizată de Uniunea Sindicatelor pe ramură cu sprijinul Uniunii Generale a Sindicatelor din România. La cursuri participă președinți, secretari și membri ai comitetelor sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții. Acest curs are menirea ca pe lângă perfecționarea pregătirii participanților, să constituie un prilej de cunoaștere a experienței pozitive în rezolvarea sarcinilor care revin sindicatelor din această ramură. Lecțiile vor fi predate de cadre competente, cu o bogată experiență, de la școala județeană de partid Cluj, de la unele secții și comisii ale U.G.S.R., membri ai Biroului executiv al Comitetului Uniunii, precum și cadre de conducere și specialiști din Ministerul Industriei Construcțiilor și C.S.C.A.S. Evidențiat anul trecut in întrecerea socialiști pe ramură, colectivul Întreprinderii de aparataj electric pentru construcții—București continuă activitatea de producție cu remarcabile succese. Planul producției globale a fost depășit pe primul trimestru din 1969 cu î,5%, iar planul producțieimarfă vîndută și încasată — cu 6%. Au fost livrate în avans echipamente electrice pentru o serie de șantiere : la „Rulmentul“ - Birlad — 14 panouri electrice, la Fabrica de tricotaje Suceava — 30, precum și 20 de panouri electrice și 130 de cutii capsulate pentru alte șantiere. UN MOMENT REMARCABIL AL LUPTEI PENTRU UNITATEA CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA Congresul Sindicatelor Unitare, ce s-a desfășurat între 2—5 aprilie 1929 la Timișoara, se înscrie printre evenimentele cu profunde reverberații în întreaga mișcare muncitorească din România din perioada interbelică. In perspectiva celor patru decenii ce s-au scurs din momentul în care se deschidea congresul sindical de la Timișoara, acest moment a rămas, datorită multiplelor sale semnificații, ca o mărturie a dorinței nestrămutate pentru unitatea clasei muncitoare, forța cea mai înaintată și mai conștientă a societății românești. Valoarea sa intrinsecă rezidă, în primul rînd, prin ralierea într-un sui-generis parlament muncitoresc a muncitorilor, funcționarilor, țăranilor săraci, de diferite naționalități — români, maghiari, germani. De la tribuna congresului, reprezentanții muncitorilor s-au ridicat cu hotărîre împotriva exploatării și împilării, pentru drepturi și libertăți democratice, pentru progres social. Contextul social-economic — începutul crizei economice care avea să cuprindă de la început în ghearele sale și România — explică in mare parte ponderea problemelor privind șomajul și intensificarea exploatării, dezbătute cu prioritate de participanții la congres. Creșterea șomajului, scăderea puterii de cumpărare — consecințe ale crizei economice — nu puteau fi oprite de guvernul burghezo-moșieresc, împrumuturile oneroase făcute in occident știrbeau independența țării și nu rezolvau problemele economice esențiale. „Exportul de români , idee avansată drept soluție pentru a se pune capăt șomajului, era pur și simplu un paleativ. Pe acest fundal economic și social, congresul sindical de la Timișoara urma să dea răspuns unor probleme de stringentă importanță pentru clasa muncitoare. Lupta împotriva exploatării, șomajului, pentru drepturi și libertăți democratice nu putea fi încununată de succes decît prin înmănuncherea tuturor forțelor muncitorești intr-o unitate de monolit. La Congresul Sindicatelor Unitare s-au întrunit aproape 350 de delegați, reprezentind 234 sindicate, 18 organizații de tineret și 11 organizații feminine. Este caracteristic și trebuie subliniat că la congres au participat, alături de delegații sindicatelor unitare, reprezentanți ai sindicatelor afiliate la Confederația Generală Muncii, creată în anul 1926, precum și ai muncitorilor neorganizați și ai șomerilor. Această largă participare conferea de la început congresului un caracter reprezentativ, de expresie pregnantă a voinței muncitorilor de a acționa uniți. Cele 19 puncte aflate pe ordinea de zi a congresului au constituit un veritabil program de reforme economice sociale, culturale și politice, avansat de sindicate in ideea ralierii pe o platformă unică a întregii clase muncitoare, a tuturor oamenilor muncii. Congresul a făcut o trecere în revistă a acțiunilor în cei cinci ani de existență a sindicatelor unitare, subliniind forța combativitatea acestora în organizairea grevelor și demonstrațiilor, în antrenarea și mobilizarea oamenilor muncii la lupta pentru progres social, împotriva politicii reacționare promovată de cercurile guvernamentale. Mișcarea sindicală din România are bogate și puternice tradiții, ea afirmîndu-se cu hotărîre, încă din primii ani ai secolului nostru, ca o mișcare unitară întemeiată pe principiile luptei de clasă și internaționalismului proletar, în strînsă legătură cu mișcarea socialistă, cu partidul clasei munictoare. Filele de istorie incorporează fapte și evenimente care atestă forța de acțiune a sindicatelor pentru pace și progres, pentru democrație. In anii 1918 — 1921, anii avintului revoluționar, care a culminat cu crearea Partidului Comunist Român, sindicatele cunosc o creștere fără precedent. Creșterea cantitativă și calitativă a sindicatelor a fost consecința firească nu numai a dezvoltării obiectiv istorice, dar mai ales a luptei unite, a spiritului de unitate muncitorească. Mișcarea sindicală din România suferă însă, în anul 1923, o rupere nedorită de clasa muncitoare. Congresul sindical din septembrie 1923, care s-a ținut la Cluj — unde fusese decretată stare de asediu, ceea ce permitea intervenția brutală poliției — a permis liderilor social- democrați, ostili luptelor revoluționare, să spargă unitatea sindicală, să excludă cu forța poliției pe delegații ce se opuneau oricăror afilieri și să voteze afilierea sindicatelor din România la Federația Internațională Sindicală de la Amsterdam (F.I.S.). Trebuie să subliniem că încă înainte de congres, majoritatea organizațiilor sindicale s-au pronunțat deschis împotriva oricărei afilieri, pentru unitate și independența sindicală față de oricare for sindical internațional. In total dezacord cu acest act brutal, fără precedent, delegații excluși la congresul de la Cluj — venind în întîmpinarea dorinței masei de membri de sindicat care se opuneau oricărei afilieri — s-au întrunit la București, la 28—30 octombrie, și au creat Sindicatele Unitare, alegând Consiliul General al Sindicatelor Unitare (C.G.S.U.). Documentul programatic adoptat de Conferința Sindicatelor Unitare de la București relevă hotărîrea acestora de a nu se afilia la nici un for internațional, de a acționa independent, in conformitate cu cerințele și interesele oamenilor muncii. Ele își propuneau refacerea unității mișcării sindicale drept principal obiectiv al luptei lor, pornind de la ideea că unitatea de acțiune servește în cel mai înalt grad țelurilor nobile ale întregului proletariat, ale tuturor oamenilor muncii. Bilanțul celor cinci ani care despărțeau congresul de la Timișoara de conferința de constituire a sindicatelor unitare înmănunchea o serie de greve revendicative, unele din ele înscrise la Ioc de frunte în istoria mișcării muncitorești și contemporane din România. Congresul sindical de la Timișoara dădea astfel expresie nu numai voinței de luptă, dar mai ales dorinței de unitate pentru a ridica pe Petru IGNAT V (continuart la pag. a iar 40 de ani de la Congresul sindicatelor unitare de la Timișoara PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! Strat de rugină peste parcul de utilaje inactive Reactivarea și introducerea în circuitul economic a mașinilor, utilajelor și instalațiilor nefolosite constituie obiectivul unei largi acțiuni, menite să asigure folosirea eficientă a capacităților de producție din construcții. Pe lângă un aport substanțial la creșterea productivității muncii prin organizarea unor operații manuale, se are în vedere lichidarea unor surse de pierderi, fiind vorba de o investiție de fonduri care nu produc, de faptul că pentru aceste mijloace tehnice se plătesc amortizări fără uzură fizică in producție, că acestea se uzează moral. In județul Dolj s-au depus unele eforturi care n-au rămas fără urmări. De la sfirșitul lunii mai 1968 până în prezent, Trustul de construcții locale și întreprinderea nr. 6 construcțiimontaj din Craiova au reactivat sau redistribuit un număr însemnat de utilaje, în valoare de circa 3 milioane de lei. Realizările sunt meritorii, dar ele nu schimbă prea mult situația generală. Din analiza efectuată rezultă că în perioada 31 mai — 31 decembrie 1968, la unitățile de construcții-montaj volumul utilajelor inactive, in loc să scadă, au crescut cu 3 milioane de lei, ceea ce dovedește că inventarierile făcute și măsurile inițiate de întreprinderi și forurile lor tutelare nu au avut suficiente efecte pozitive. Pentru cele 343 de mașini, utilaje și instalații nefolosite (unele de 2—3 ani) — in valoare de 23 314 000 lei — existente la 1 ianuarie a.c., s-au plătit amortismente de 2 milioane de lei. In parcul inactiv al întreprinderilor de construcții figurează 19 utilaje noi, 128 de utilaje cu o uzură de pină la 30 la sută. Utilajele cu o uzură mai mare de 30 la sută au o valoare ce depășește 18 milioane de lei ; cele mai multe sunt deținute, in ordine, de întreprinderea de mecanizare și transporturi pentru lucrări de îmbunătățiri funciare și Direcția de îmbunătățiri funciare și organizarea teritoriului (Consiliul Superior al Agriculturii), întreprinderea de construcții speciale Carol BORA Dumitru BALUTA economiști (Continuare in pag. a 3-a) „Coloana infinită a Bihorului“, au numit localnicii semeață coloană de distilare a rafinăriei „Crișana“ de la Suplacul de Barcău. Executată de Întreprinderea de construcții-montaj din Cluj a MCICR și sub antreprizele sale, rafinăria a fost recepționată cu calificativul „foarte bine" și luna trecută a dat primele cantități de produse. (Liviu TOMAS, corespondent). ) La Invitația Comitetului Uniunii Sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții, în zilele de 25 martie — 3 aprilie 1969 ne-a vizitat țara o delegație a Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din construcții și din industria lemnului din R. D. Germană, condusă de Kurt Böhm, membru în Prezidiul Comitetului Central al Sindicatului. Din delegație au mai făcut parte tovarășii Iris Grund și Gerhard Bernatschke, membri ai Comitetului Central al Sindicatului. Delegația a vizitat șantierele unor ansambluri de locuințe din București, Brașov și Constanța, a purtat discuții cu activiști ai organizațiilor sindicale, muncitori, cadre de conducere, specialiști din unități de construcții și proiectare, a avut convorbiri la consiliile municipale ale sindicatelor din Brașov și Constanța, VIZITA DELEGAȚIEI .> SINDICALE A CONSTRUCTORILOR DIN R. 0. GERMANĂ precum și la Consiliul sindicatelor construcții din București. Cu acest prilej delegația a făcut cunoștință cu experiența din țara noastră în diferite probleme ale proiectării și executării construcțiilor, ale activității sindicatelor. Delegația a avut convorbiri la Biroul Executiv al Comitetului Uniunii Sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții, cu care prilej s-a făcut un schimb de păreri privind forma organizatorică a sindicatelor din aceasta ramură, sarcinile și atribuțiile ce le revin în etapa actuală a construcției socialismului. Vizita delegației sindicatului de ramură din R- D. Germană a prilejuit un util schimb de experiență, păreri și informații cu privire la preocupările sindicatelor pentru antrenarea oamenilor muncii la organizarea și conducerea producției, în domeniul social, precum și al activității cultural-educative și creșterii nivelului de trai al celor ce muncesc. La încheierea vizitei, delegația a fost primită de tovarășul Ion Preoteasa, secretar al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. MODERN S-a tocit epitetul, folosindu-l oriunde și oricind. Pentru că pe fațada unui magazin sătesc proiectantul trîntește o vitrină cu toate zilele, chir că in rest nu oferă nici o posibilitate de prezentare atrăgătoare a mărfurilor, iar la etaj aplică un ștraiț meschin de ferestre ca de mansardă, fuga ii lipim eticheta de „arhitectură modernă“. Un bloc anonim ca o cutie de chibrituri, incapabil să rețină privirea, e modern pentru că ... nu seamănă cu o clădire baroc. Reluăm dintr-un catalog de acum o jumătate de a veac un profil de țiglă și gata, am modernizat sortimentul de produse. In definitiv, ce înseamnă modern ? „Un pas cu progresul actual“, spune dicționarul. Clară și nu prea. Fiindcă o atare definiție amorfă înglobează laolaltă staticul și dinamicul, nivelul cîștigat și cel pentru care abia trebuie să luptăm. O hală industrială ține, să zicem, pasul cu progresul cînd se execută din prefabricate. In orice condiții ? Același calificativ îl dăm și cind spațiile sînt copleșite inutil și ineficace de grinzi mastodont, și cind structura ce se îmbracă e aerată, ușoară ? Intre un teatru de vară finisat ostentativ cu marmură și plăcuțe glazurate, și altul care sugerează funcțiunea prin plastica sinceră și directă a betonului aparent, care-i mai modern ? Iată de ce mi se pare că „modern" înseamnă înainte de toate legătura dintre azi și miine; soluția care, fundată pe selecția optimului din ceea ce avem, deschide ferestre spre ceea ce putem avea. Puse alături de ea, masa rezolvărilor curente ne vor apărea învechite — și vom simți acel neastîmpăr, acel refuz de autosatisfacție este cu adevărat care în pas cu progresul, pentru că îl generează. Vom fi, atunci, mai circumspecți cu atributele absolutizante Emil STERESCU > ' sA& V ' ■ [UNK] V ■$