Constructorul, noiembrie 1970 (Anul 22, nr. 45-48)

1970-11-21 / nr. 47

Gazeta editată de ministerul Construcțiilor Industriale ș i de Comitetul Uniunii sindicatelor din construcții ți industria materialelor de construcții I­­deile trecute a fost dată pu­blicității telegrama adresată Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, to­varășului Nicolae Ceaușescu, de către Comitetul municipal de partid și Consiliul popular municipal Satu Mare. In telegramă se spu­ne, prin­tre altele ș­i Municipiul Satu Mare, atît de greu lovit de inundațiile din pri­măvara acestui an, a simțit din plin grija părintească a partidului și statului nostru, ajutorul multi­lateral pe care Dumneavoastră personal l-aț­ acordat în înlătura­rea efectelor negative ale calami­tății și reconstrucția orașului. Prin suplimentarea cu 1660 de aparta­mente a cotei de locuințe prevă­zute pentru acest an, prin ajutoa­rele materiale și facilitățile acor­date sinistraților, s-a asigurat baza refacerii căminelor distruse de calamitate. In vasta acțiune de reconstrucție, alături de construc­tori, au fost prezenți la muncile patriotice, organizate pe șantiere, mii de cetățeni, tineri și vîrstnici, români, maghiari și de alte na­ționalități, pentru a contribui la grabnica dare în folosință a noi­ LA SATU MARE. TOȚI SINISTRAȚII S-AU MUTAT IN LOCUINȚE NOI CONSTRUCTORII DIN 5 ÎNTRE­PRINDERI AU DAT AICI O NOUA DOVADĂ DE ABNE­GAȚIE, DE PATRIOTISM lor locuințe destinate sinistraților. Datorită eforturilor susținute ale acestora putem să vă raportăm că pina in prezent s-au dat in folosință peste 2000 de apartamen­te. In acest fel a fost posibilă des­ființarea completă a locuințelor provizorii constituite din corturi, vagoane și barăci.­Din orașul de pe Someș, aflat în plină reconstrucție, corespon­dentul nostru Ing. Sabin Ropea, ne transmite informațiile obținute de la directorul Direcției de in­vestiții a Consiliului popular ju­dețean, ing. E. Pauliuc. Eforturilor colectivului întreprinderii județe­ne de construcții-montaj li s-au adăugat cele ale întreprinderii de co­nstrucții-monta­j - Cluj a M.C. Iad. Trustului de construcții „Car­­pați", trusturilor de construcții lo­cale din județele Bihor și Mara­mureș, venite în ajutor pentru re­alizarea planului suplimentar — care totalizează anul acesta, pe întregul județ, 3004 apartamente (din care marea majoritate la Satu Mare, iar restul la Negrești, Tășnad și Cărei). O contribuție substanțială la materializarea ho­­tărîrii lor de a scurta durata de execuție a noilor locuințe a adus utilizarea panourilor mari prefa­bricate produse suplimentar de întreprinderile C.I.P.B., ca și a cofrajelor metalice plane univer­sale. In prezent, pe lingă finali­zarea cotei rămase din planul de locuințe, pe lângă deschiderea a noi fronturi de lucru, forțele constructorilor de la I.J.C.M. sunt concentrate de asemenea la exe­cuția alimentării cu apă a mu­nicipiului Satu Mare (puțuri fora­te, stație de pompe, 3 km, con­ductă de aducțiune, 5 km rețele de distribuție în tuburi de azbo­ciment de 400 și 200 mm diame­tru), a noilor școli, ca și a fa­bricii de cărămizi a industriei lo­cale de la Tășnad, care in 1971 va trebui să participe la aprovi­zionarea șantierelor cu materiale de zidărie. „A VENIT IARNA. CE LUCRĂM ?" Intîmplarea a făcut să fim prezenți la o ședință de lucru a con­structorului cu beneficiarul. Deoparte, diriginta și inginerul-șef cu problemele de investiții de la Combinatul de îngrășăminte azotoase, de cealaltă — ing. Pavel Chirila, șeful șantierului I.C.M.-Cluj. Tema discuției: stabilirea fronturilor de lucru pentru trimestrul I. Treabă anevoioasă — discuții aprinse, controverse pe alocuri jenante. Din cele cîteva liste cu obiecte, greu, greu de tot se mai găsesc sectoare în stare să asigure continuarea activității constructorilor... Lucrările din cadrul etapei a III-a de dezvoltare a C.I.A. — Tîrgu Mu­reș au o „istorie“ care merită a fi consemnată, cel puțin pentru a dezvălui (pentru a cita oară!) con­secințele ce decurg, din insuficienta pregătire a unei investiții. Pe baza unei hotărîri derogatorii, ele au „de­marat” în luna martie, fără finan­țare, fără documentații și cu ma­teriale comandate pe baza unor lis­te date de proiectant. Pe parcurs, una cîte una problemele s-au mai elucidat, iar în august investiția a intrat în... legalitate. Constructorii au purces dintru început hotărîți la lucru. Au „transferat“ baza de pro­ducție, spre a elibera amplasamen­tul noilor obiective, care în prezent au atins stadii avansate , depozitul fabricii de uree, turnul de granu­lare, hala de fabricație, depozitul și hala fabricii de acid azotic, funda­țiile turnului de granulare de la fa­brica de azotat de amoniu,gospodă­rirea și alimentarea cu apă ș.a. Toate la un loc, au permis construc­torilor să-și îndeplinească la 1 oc­tombrie planul valoric pe 1970. Stadiul fizic total necorespunzător al obiectivelor a ținut și ține încă pe loc sub antreprizele. După cum ne mărturisea ing. Itaralambie Sava, șeful șantierului I.I.B., din planul valoric inițial de 7 milioane de lei (redus, apoi, la 4 milioane), s-a con­siderat ulterior — în iunie — că sunt condiții pentru 700 000 de lei. „Rea­litatea este că la această investiție nu vom putea «scoate» ma­i mult de 200 000 de lei“. în situații asemănă­toare, dacă nu și mai grele, se află izolatorii de la I.S.L.S.G. și montorii de la I.M.B. i n­ au unde lucra­u și plătesc dobînzi penalizatoare pen­tru materialele aprovizionate în stoc. De starea aceasta de lucruri se fac oare vinovați constructorii . O parte din vină o poartă și ei. Ne gîndim la lipsa macaralei „Coles” care îm­piedică montarea stâlpilor de la de­pozitul de uree, la lipsa panourilor pentru închideri (comandate la sec­ția din Ploiești a I.I.P.G.), a tubu­rilor din beton de 1400 mm (aștep­tate de la Bucov), ne gîndim apoi la unele defecțiuni de organizare ce afectează ritmul de lucru. Deși, evi­dent, criticabile, acestea nu influen­țează însă decisiv fireasca evoluție a investiției. Piedici, în adevăratul sens al cuvântului, creează benefi­ciarul. Cele mai multe decurg din faptul că pentru una din cele 4 fa­brici din etapa a IlI-a — cea de a­­moniac, nu există nici un fel de do­cumentații și, de vreme ce pare-se că nu-s nici contracte, nu se între­zăresc nici măcar perspective de a le obține prea curînd. Fără fabrica de amoniac, menită să asigure ma­teria primă, noua capacitate nu va putea intra în funcțiune (termen: 1972) , dar, în prezent, mai grav Aurel ZELINSCHI (Continuare in pag. a 3-a) Așa arată în luna noiembrie depozitul de uree, unde se așteaptă sosirea macaralei „Colos“ pentru montarea elementelor prefabri­cate ale structurii de rezistență. A In dezbaterea plenarei Uniunii Arhitecților din România PROIECTUL PROGRAMULUI NATIONAL DE SISTEMATIZARE In Capitală, a avut loc măr fi plenara Uniunii Arhitecților din România, In cadrul căreia a fost dezbătut proiectul Programului național de sistemati­zare, ce urmează să fie definitivat pînă la sfîrșitul acestui an. Alături de membrii uniunii, la lucrările plenarei au participat ingineri specialiști în probleme de sistematizare, economiști, sociologi, geografi, pedologi din insti­tutele de cercetări, reprezentanți ai unor instituții centrale și ai consiliilor populare județene. Lucrările­ plenarei au fost deschise de prof. arh. Pompiliu Macovei, pre­ședintele Uniunii Arhitecților, care a subliniat importanța proiectului de pro­gram pentru sistematizarea localităților rurale și urbane din țara noastră. Prof. arh. Nicolae Bădescu, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Economia și Administrația Locală, a expus apoi proiectul Programului național de sistematizare. Luînd cuvîntul din partea Academiei de Științe Sociale și Politice, tova­rășul Roman Moldovan, vicepreședinte al Academiei, a subliniat sarcinile ce revin lucrătorilor acestei instituții în elaborarea studiilor sociologice în strînsă legătură cu acțiunea de sistematizare. In cadrul discuțiilor, numeroși participanți, specialiști în diferite domenii și-au exprimat opiniile asupra proiectului, au făcut propuneri menite să con­tribuie la îmbunătățirea conținutului acestuia. Publicăm în pag. a 2-a o sinteză a temei puse în dezbatere. Viaduct de 200 m peste Doftana Peste 1400 kilometri de drumuri fores­tiere în 1970 Un drum transmontan care va scurta le­gătura între Brașov și Focșani DRUMURI MAI PUP CUNOSCUTE Sus pe Valea Doftanei, aproape de barajul Paltinu, pe coroana de dealuri împădurite unde se conturează malurile viitorului lac de acumulare, am avut prilejul să-mi opresc privirea asupra încă unei intervenții a omului în corectarea peisajului. Un suplu via­duct de 200 m lungime, la peste 70 m înălțime deasupra fundului văii, e pregătit pentru a fi dat zilele acestea în circulație, o dată cu drumul forestier. Va fi unul din cele mai mari viaducte rutiere din țară. Amănunte despre multe astfel de lucrări îndrăznețe ne-a pre­zentat ing. Aurel UNGUR, directorul general al Grupului de între­prinderi pentru construcții forestiere­ Brașov, din subordinea Mini­sterul Industriei Lemnului. „Drumurile forestiere sînt, ce-i drept, căi mai puțin cunoscute, dar de o mare însemnătate pentru economia țării. După cum proba­bil știți, grupul nostru de între­prinderi și-a realizat planul pe în­tregul cincinal încă la sfîrșitul anului trecut; am înregistrat încă de pe acum o producție globală, peste prevederile pe 1966—1970, în valoare de 700 milioane de lei, o reducere a prețului de cost cu peste 40 de milioane. Din planul pe anul în curs s-au realizat, în zece luni, aproape 90%. Din cei peste 1400 kilometri de drumuri forestiere pe care le exe­cutăm în acest an, voi aminti doar cîteva. In prezent se lucrează la drumurile de acces de la Tarnița și Mărișelu, la hidrocentrala de pe Someș ; la cei peste 100 de kilometri de drumuri de aici există un devans de un întreg trimestru. Drumul de acces de la Baia Borșa la mina cu același nume a fost pus în funcțiune într-un timp re­cord. Aici, din cei 600 000 mc să­pați, o treime s-au constituit re­­rocările în stîncă. Hărnicia oame­nilor din brigada lui Traian Viman a determinat ca accesul la mina amintită să se deschidă cu un tri­mestru mai devreme decit era pre­văzut“. Aflăm, de asemenea, de la inter­locutorul nostru că o altă lucrare de amploare se realizează la Ca­zane, între Orșova și Dubova — un drum de 27 kilometri pe con­turul viitorului lac de acumulare danubian. Numai în acest an au fost executate aici peste 300 000 mc de derocări în stîncă. La ora cînd apar aceste rînduri, drumul este gata pe o lungime de aproape 16 kilometri. De la începutul anului și pînă în prezent, mai bine de 1200 km de drumuri forestiere au fost date în exploatare. Un rol deosebit în obținerea acestui succes a revenit extinderii mecanizării, folosirii in­tensive a utilajelor grele. 90% din totalul terasam­entelor, 100% din derocări, 95% din transporturi și încărcări au fost executate cu mij­loace mecanice. Procente a căror valoare o sesizăm și mai bine, gîn­­dindu-ne că volumul total al săpă­turilor ce se efectuează în teren atît de variat reprezintă, anual, circa 25 milioane de metri cubi. La aceste lucrări de mare am­ploare, 90% din efectivul de mun­citori sunt salarizați în acord glo­bal O participare largă a deschiză­torilor de căi mai puțin cunoscute a fost înregistrată mai ales în șter­gerea urmelor calamităților din primăvară, care au distrus în între­gime numeroase artere forestiere de circulație din județele Mureș, Maramureș, Bihor, Sighet, Gorj. Pînă acum au fost reparate com­plet și redate în folosință peste 700 de kilometri de astfel de căi rutiere. Am putea cita mulți construc­tori merituoși care nu numai că au făcut față cu succes condițiilor grele, dar au dovedit măiestrie profesională și curaj în bătălia cu stîncă, pădurea și apele. Ne vom rezuma însă la a menționa global colectivele conduse de ing. Mircea Burlacu — șeful șantierului Ne­­hoiu (și întreaga brigadă a lui I. Mihoc, de la același șantier), de ing. Aurel Solomon — șeful șan­tierului Sovata ș.a. In încheiere, o veste bună pentru cei ce îndrăgesc drumeția monta­nă. In curînd va fi dată în folosin­ță o nouă legătură rutieră între țara Birsei și țara Vrancei — dru­mul forestier care va scurta legă­tura între Brașov și Focșani cu cca. 100 de kilometri față de căile de comunicație existente. Viorel LUPU In zona Ojdula, pe noul drum forestier între Tîrgu Secuiesc și Focșani 47 (1080) Redacția fi Administra­« fia s Bucure­!! 46, str. Grădina cu cal nr. 7, sectorul 6, telefon 15.19.21—15.10.92 DEZLEGÂND NODURILE INERȚIEI S-a constatat că la I. C. M.­­ Pitești, acordul global se poate extinde mai energic La întreprinderea de construcții­­montaj din Pitești a M.C. Ind. se înregistrează o situație de producție și economică nesatisfăcătoare : în pri­mele 9 luni ale anului s-au realizat doar 93,5% din planul de producție, 94,5% din cel de productivitate, fon­dul de salarii a fost depășit necores­­punzător cu cca. 1,6 milioane de lei, iar la prețul de cost s-au înregistrat pierderi, peste cele admise, de cca. 12,9 milioane. Nu întimplător, la această între­prindere salarizarea în acord global — care, după cum se știe, are un puternic efect stimulator, contribuind la îmbunătățirea producției și a in­dicatorilor ei economici — a fost extinsă intr-o măsură cu totul insu­ficientă. In luna octombrie au lu­crat în acord global doar 1191 de muncitori — 18% din total, în ca­drul a 57 de brigăzi — 14,5% din total; salariile plătite pentru lucrări în acord global au variat între 8,5% (șantierul 3-Cîmpulung) și 24,4% (șan­tierul 4-Găvana) din totalul salariilor. De la introducerea acestei forme e­­lastice de salarizare și pînă la sfîr­șitul lunii trecute, au fost încheiate 153 de contracte-angaj­ament, din care numai 2 pe obiecte , doar în 4 din­tre ele au fost cuprinși în formații și maiștrii. Ținînd seama de această situație, pe baza măsurilor stabilite recent de Colegiul M.C. ind. pentru a im­pulsiona extinderea acordului global, Ministerul Construcțiilor Industriale și Comitetul Uniunii sindicatelor din construcții și industria materialelor de construcții au trimis recent la I.C.M.­Pitești un colectiv comun în­sărcinat cu, analizind concret condi­țiile de la locurile de muncă, lămu­rind problemele metodologice insu­ficient asimilate, consultînd muncito­rii, șefii de brigăzi, cadrele tehnice, activul sindical pînă la grupe, să ajute ca noua formă de salarizare să devină, în ce­ mai scurt timp, pre­dominantă. Un puternic argument pe care l-a folosit colectivul în această acțiune au fost înseși rezultatele obținute de unele formații (de pildă, ale zidarilor Ion Anghelina și Constantin Stancu, a dulgherului Ion Vidcu, de la șan­tierul 4-Găvana) care au lucrat în acord global, o productivitate orară mai mare cu pînă la 57% și cîștiguri mari sporite cu pînă la 44% față de cele ale formațiilor salarizate în acord simplu. Asemenea cifre nu se regăsesc însă la toate șantierele, la toate lucrările — și așa puține — date spre execuție cu contract-an­­gajament, din cauza unor defecțiuni organizatorice — cum ar fi neinclu­­derea în contract a mecanicilor de pe utilajele ce deservesc formațiile respective (de exemplu, în cazul bri­găzii lui Ștefan Nae, la montarea prefabricatelor halei Combinatului de articole tehnice din cauciuc), neasi­­gurarea de către conducerile de șan­tiere și loturi a condițiilor prevăzute in contract (ceea ce a determinat, in 44 de cazuri, replanificarea ter­menelor, iar in alte 8 abandonarea contractelor) etc. DILETANTISMUL NU ARE CE CĂUTA ÎN ORGANIZAREA PRODUCȚIEI ȘI A MUNCII L-am întrebat pe șeful de lot Ion Bărbieru, de la șantierul Cîmpu­­lung, de ce nu a introdus lucrul în acord global la nici una din forma­țiile de muncitori din subordinea sa. După ce a inșirat justificări mai mult sau mai puțin plauzibile, omul a­ recunoscut cu candoare: „Lucrul în Petre HALTENWANGER din Ministerul Construcțiilor Industriale S‘ Alois BOROȘ membru in Biroul Uniunii sindicate­lor din construcții și industria materialelor de construcții (Continuare in pag. a 3-a) Lucrări de finisare și comple­tare la cel mai tînăr obiectiv al Uzinei chimice din cadrul Gru­pului industrial de petrochimie­ Borzești, instalația de fabricare a alchilaminelor (4 000 tone/an), pe care I.S.C.M. — municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej și sub­antreprizele sale trebuie să o pună în funcțiune pînă la sfîr­­șitul anului. (Foto: Constantin BUTE, corespondent) Pînă mai ieri­oară comenzi, acum fără oameni... Noiembrie a găsit colectivul în­treprinderii de prefabricate din Că­lărași cu o depășire de 4 milioane de lei la valoarea producției glo­bale, dar și cu o nerealizare de cca. 2 000 mc de beton armat. Dacă depășirea arată o orientare judi­cioasă spre fabricarea unor pro­duse mai valoroase, neîndeplinirea planului fizic denotă că șantiere­lor de construcții le-au lipsit pre­fabricate care să contribuie la ac­celerarea ritmului de execuție. Cu alte cuvinte, contribuția colec­tivului întreprinderii din Călărași nu s-a ridicat întru totul la nive­lul cerut de sarcinile planificate. Directorul fabricii, ing. Victor Or­­lovschi, ne explica: nerealizarea se datorează faptului că in prima­ parte a anului au lipsit comenzi de tuburi precomprimate și jghea­buri, ceea ce a impus oprirea u­­nor instalații și funcționarea al­tora cu capacitate redusă. Pentru a se compensa volumul de beton armat nerealizat, pe suprafețele de fabricația rămase disponibile s-au confecționat alte prefabricate, bine­înțeles cu o tehnică mai rudimen­tară, cu randament scăzut. Că aceasta a fost cauza princi­pală a neîndeplinirii planului fizic, o demonstrează și faptul că cei cca. 20 km de tuburi (în echiva­lent 600 mm diametru) cu cit a rămas in urmă întreprinderea la sortimentul respectiv, reprezintă aproximativ două mii me de be­ton armat. Deci, posibilitățile­ de recuperare a nerealizării trebuie căutate la secția de tuburi precom­primate. Care este situația aici ? Din cele patru instalații, numai una lu­crează la întreaga capacitate: cea care realizează tuburi cu diametrul de 1000 mm. Alte două — una pentru 600 mm și cealaltă pentru 600 mm — funcționează cu 50 ° la din capacitate, iar a patra — pen­tru tuburi de 600 mm — este de­montată, pe locul ei turnîndu-se prefabricate pentru construcții agrozootehnice. Aflăm de la inginerul șef ad­junct Răzvan Piroianu, care răs­punde de secția respectivă, că si­tuația nu se datorează lipsei de comenzi. Ea a fost generată de opririle anterioare, care au dimi­nuat cîștigurile muncitorilor și au determinat plecarea a cca. 100 de salariați. Acum cînd s-ar putea lucra din plin, acești oameni lip­sesc, iar cei angajați in locul lor abia își formează bagajul necesar de cunoștințe și deprinderi. De aceea nu se pot incă alcătui for­mații care să lucreze la mașini și în schimbul doi. Așa cum am auzit nu o dată spunindu-se în întreprinderea din Călărași, producția industrială nu se poate compara cu mersul unui automobil, pe care îl poți opri ori­­cînd, fără ca prin aceasta să afec­tezi pornirea ulterioară. Dar toc­mai fiindcă se știa acest lucru, era necesar ca atît întreprinderea, cit și centrala industrială să acorde o atenție mai mare acoperirii pla­nului de producție cu comenzi. O­­bligativitatea de a îndeplini planul de producție și, totodată, de a nu realiza produse ce nu au desface­rea asigurată impune strădanii mult mai mari la obținerea comenzilor pentru toate sortimentele și canti­tățile fabricate, lucrul posibil la I.P.B.­Călărași, demonstrat și de faptul că în prezent produsele fabricii sunt suficient de solicitate. Credem că aceasta este princi­pala concluzie pe care ar trebui s-o retină colectivul întreprinderii din actualele greutăți. In ce pri­vește recuperarea restanței, consi­derăm că ea depinde aproape în exclusivitate de colectivul de aici. In sprijinul acestei afirmații vine faptul că în primele 14 zile ale acestei luni, sarcinile planificate au fost depășite cu cca. 230 mc de beton armat, în condițiile cînd sec­ția de tuburi a lucrat la numai 50% din capacitate. Traian MUSTACESCU La Slatina Fabrica de produse cărbunoase în probe Cu toate că termenul de punere în funcțiune este fixat pentru 31 de­cembrie, constructorii de la I.S.C.M.­­Craiova, montorii, instalatorii și șa­­motorii de la I.M.B. și respectiv, I.I.B. și I.S.L.S.C. au pregătit încă de pe acum pentru probe tehnologice fabrica de produse cărbunoase de la Slatina. La fluxul nr. 1 au început probele de calcinare, obținindu-se primele cantități de antracit , a In­trat în circuit și cuptor­ul de coacere. Secțiile de preparare și dozare sunt în rodaje. I.C.M.­Cluj cu cincinalul realizat Combinatul de celuloză și hîrtie de la Dej, rafinăria „Crișana“ din Suplacu de Barcău, uzina de cupru din Baia Mare, modernul laminor de la Cîmpia Turzii, combinatul de îngrășăminte azotoase și fabrica de mănuși din Târgu Mureș, centrala electrică de termoficare de la Ora­dea, noile secții ale fabricilor „Te­rapia“ și „Porțelanul" din Cluj se numără printre cele 120 de obiective ridicate de harnicul colectiv al în­treprinderii de construcții-montaj­ Cluj de la începutul actualului cin­cinal. Planul de construcții-montaj al întreprinderii pe perioada 1966— 1970, a fost realizat cu două luni mai devreme; productivitatea muncii a sporit cu aproape 45%, costul lucră­rilor s-a redus — peste sarcina planificată — cu aproape 13 mili­oane de lei. Rezultatele bune din 1970 (sarcina valorică pe 10 luni a fost depășită cu circa 35 milioane de lei) dau posibilitatea ca pînă­­ la sfîrșitul anului să se execute, peste prevederile cincinalului, un volum suplimentar de lucrări de aproape 140 milioane de lei, ceea ce repre­zintă aproape două treimi din rea­lizările obținute în 1966. (Liviu TOMAS, corespondent) Angajamente îndeplinite O telegramă primită la redacție din partea directorului ing. Carol HERL ne informează că, după cum rezultă din datele cumulate pînă la finele primei decade din noiembrie, colectivul Fabricii de ciment-Turda și-a realizat angajamentele anuale la principalii indicatori, realizînd peste plan 5,3 milioane de lei la producția globală, 1,160 milioane la producția­­marfă vîndută și încasată, 3,4 mili­oane la, prețul de cost, 7,6 milioane la beneficii. Planul fizic pe 10 luni a fost depășit cu 22 800 tone de ci­ment, 4080 tone de var, 3020 tone de ipsos, 36 000 tone de calcar pentru industria siderurgică și chimică; e­­xistă premise pentru realizarea îna­inte de termen a angajamentelor a­­nuale la toate­ aceste sortimente. Ce-a văzut — și ce-a facut ! S-a dus la schim­bul de experiență cu inima îndoită și s-a-ntors cu sufletul cătrănit. „Cum, dom­nule, se potrivesc ăia așa de bine ? Tot în­treprindere de con­strucții, aceleași re­guli, aceleași fonduri, tot oameni și la e:, și la noi. Dar uite ce-au făcut! Ce că­mine au trîntit pen­tru muncitori ! Hote­­luri, nu alta. Trei-pa­­tru inși în cameră, curățenie lună, pa­turi bune, covorașe, difuzoare de radio, televizor, flori... Cînd am încercat să le iau niște dulgheri, cu ce crezi că m-am ales ? Nu plecăm, tovarășe, de aici, sîntem la unitatea asta de zece ani și ne place. Dum­neata ce poți să ne dai ? Dormitor co­mun, bate la cișmea, pături de cal ? Nu știm cum e la voi ? De ce-ți fug munci­torii ? Și mi-au în­chis gura...” Așa, cătrănit, s-a frămîntat o zi-două, apoi l-a chemat pe șeful administrativu­lui. — Să mergi, tova­rășe, și dumneata, să vezi ce s-a făcut a­­colo. Notează-ți tot, ce și cum, și vino cu propuneri. Să ieșim și noi în rîndul ca­l­­enilor ! S-a dus adminis­trator­ii — și a venit nu cu propuneri, ci cu o listă de­, ridi­cări din umeri. — Nu se potriveș­te la noi. Au bani, tovarășe, l-au strîn­s din organizare, noi i-am mîncat atunci, știți, cînd am rapor­tat lucrări care nu se făcuseră... Au gospodărie anexă, mîncarea le revine ieftin. Au spălătorie mecanizată, bucătă­rie mecanizată la cantină, nu mai chel­tuiesc asta cu per­sonalul. .. — Bine, astea su am­ văzut și eu. Dar noi, ce facem noi ? — Păi — m-am gîndit la cîte ceva. De pildă, știți cum au ei la ușile came­relor de la cărți de vizită cămin, cu numele locatarilor. Să facem și noi ! Și aș mai zice să le reținem oamenilor din salariu ca să le luăm pijamale, toate la fel. Figura cu pijama­lele n-a ținut. Măcar că ar mai fi înviorat aspectul dezolant al dormitoarelor, cu asfalt pe jos, cu hai­ne atîrnate de feres­tre, cu cearceafuri cenușii. în s-a realizat schimb, propu­nerea cu cărțile de vizită. Mai precis, pe ușile barăcilor au apărut liste dactilo­grafiate : „Dormito­rul nr. 1, Efectiv : 30. Numele și prenu­mele . ..." După care, spre minister a plecat o adresă cu ton trium­fător , „în urma schimbului de expe­riență, finind seama de condițiile noastre specifice.. Sărmanii ! Atîta au înțeles ! Emil STERESCU If)

Next