Contemporanul, iulie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 27-52)

1969-09-19 / nr. 38

VINERI IN SEPTEMBRIE 10.00 Limba rusă. 11.23 Limba spa­niolă. 10.50 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.00 Campionatele euro­pene de atletism. 19.15 Tineri inter­­preţi de cmuică populară. 19.30 Te­lejurnalul de seară. Buletin me­teorologic. 20.00 Film artistic. Ape limpezi — o producţie a studiouri­lor sovietele. 21.25 Dialog muzical cu Luiza Costache şi Dorin Anas­­tasiu. 21.45 Reflector. 22.00 Mult e dulce şi frumoasă. Emisiune de lim­bă română de conf. dr. Sorin Stati. 22.25 Telejurnalul de noapte. Bule­tin meteorologic. 22.00 Publicitate. 22.45 Cîntă sextetul vocal polonez „Ali­ Babki­. 23.00 închiderea emisi-UAI. SÎMBĂTA 20 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I 17.30 Buletin de știri. 17.30 Lumea copiilor. Isprăvile lui Pată Albă de Gh. Iliescu. 17.50 Campionatele eu­ropene de atletism. 10.45 La volan — emisiune pentru automobiliști. 18.55 Publicitate. 19.00 Telejurnalul de seară. Buletin meteorologic. 19.30 Campionatele europene de a­­tletism. 20.30 Tele-enciclopedia. 21.30 Monografii contemporane. Pă­durile orizontale. 21.50 Poezii pe... portativ — emisiune de muzică u­­șoară. 22 15 Telejurnalul de noapte. Buletin meteorologic. 22.30 Film se­rial. Răzbunătorii. 23.20 Program de romanțe. 22.30 închiderea emisiunii. PROGRAMUL II ^ 19.00 Telejurnalul de seară. Bule­tin meteorologic. 19.30 Campiona­­tele europene de atletism. 20.30 Cintă Doina Badea. 20.40 Recitalul de sîmbătă seara. Soprana Aneta Pavalache solistă a Operei de Stat din Iaşi." 21.00 Roma­n-foile­ton Lun­ga vară fierbinte. 21.50 Irfthiderea emisiunii. DUMINICA ȘI SEPTEMBRIE PROGRAMUL 1 0.30 Deschiderea emisiunii. De strajă patriei. 9.00 Matineu dumi­nical pentru copii şi tineretul şco­lar. 9 La şase paşi de o excursie — emisiune-concurs.­­ Film serial : Fiul mării. 10.30 Ora satului. 11.30 Concert simfonic. 12.00 închiderea emisiunii de dimineaţă. 18.00 Rea­litatea ilustrată TV —emisiune ma­gazin. 17.00 Fotbal: Politehnica Iaşi — Universitatea Craiova (transmisi­une de la Iaşi — repriza a VI-a). 17.45 Campionatele europene de at­letism . Finalul probei de maraton, festivităţi de premiere şi ceremonia de închidere. Transmisiune directă de la Atena. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletinul meteorologic. 20.00 Reportaj-anchetă. POIMIINE. 20.30 Miniaturi muzicale (Interviziune). 21.00 Film cu trei stele. HARVEY. 22.30 Telejurnalul de noapte și bu­letinul meteorologic. 22.45 Publici­tate. 22.50 Telesport. 23.15 închi­derea emisiunii. PROGRAMUL II 19.30 Telejurnalul de sfări. Bu­letinul meteorologic. 9.00 Medalion­ muzical : Paul Constantinescu. 20.30 Seară de teatru. Bătrinul de Horten­sia Papadat-Bengescu. 22.45 închide­­rea emisiunii. LUNI 22 SEPTEMBRIE 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lu­mea copiilor. Cutia cu surprize. 17.50 Micii meşteri mari. 18.15 Ate­­neul tineretului ,,La porţile cunoaş­­terii­. 18.45 Criterii. Carnet cinema­tografic. 19.10 Publicitate. 19.15 Te­lejurnalul de seară. Buletinul mete­orologic. 20.00 Intre metronom şi cronometru — emisiune-concurs. 21.00 Roman foileton Lunga vară fierbinte, , De azi înainte. 21.50 Cadran —­ emisiune de actualitate internaţională. 22.20 Pe teme mu­zicale. 22.45 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 23.00 în­chiderea emisiunii. MARŢI 23 SEPTEMBRIE 17.30 Buletin de ştiri 17.35 Lumea copiilor. Hop şi Hop — serial de f­­ăpuşi. 17.50 Pentru pionieri şi şco­­ală. Obîrşia lucrurilor (II). 18.15 Criterii — Gong. 18.40 Din lumea ştiinţei. 19.10 Din cîntecele şi dan­surile popoarelor. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletinul meteorologic. 20.00 Seară de teatru. ..Madame Sans-Gene“. 21.50 Film documentar. 22.00 Prim plan. Acad. Al. Rosetti. 22.29 Telejurnalul de noapte şi bu­letinul meteorologic. 22.35 Publici­tate. 22.40 Selecţiuni din Festivalul de muzică uşoară de la Split (Iu­goslavia) 23.00 închiderea emisiunii. MIERCURI 24 SEPTEMBRIE 10.00 Limba franceză (reluare). 10.23 Ce-aţi dori să revedeţi­­ Spectacolul de teatru Domnii Clem­­bay. 12.55 închiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Povestea cir­cului (IV) 17.55 Studioul şcolarilor. Recunoaşteţi aceste personaje ? 17.15 Tele-universitatea. Ciclul ,,Viaţa". Ritm şi adaptare. 18.40 Pu­blicitate. 18.45 Tineri interpreţi de muzică populară. 19.00 Transmisiune de la Expoziţia realizărilor econo­miei naţionale — România 1969. 19.30 Telejurnalul de seară. Actua­litatea în agricultură . Buletinul meteorologic. 20.00 Tele-cinemateca „Cei şapte samurai“ (I) 21.20 Re­flector. 21.40 Teleglob — emisiune de reportaje şi documentare. 22.05 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 22.20 Convorbiri lite­rare. 23.00 închiderea emisiunii. JOI 25 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I 10.00 Limba engleză (reluare). 10.25 Limba germană (reluare) 10.50 Ce-aţi dori să revedeţi ? Filmul ar­tistic Innorare trecătoare. 12.30 în­chiderea emisiunii de dimineaţă. 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. Marek Pistruiatul — film serial. 18.00 Studioul pionierilor. Navigatori pe Oceanul de nisip.. 18.30 Consultaţie tehnică TV. 10.45 Film documentar. 19.00 Criterii. Arte frumoase. 19.15 O interpretă îndrăgită a cîntecului ardelenesc: Maria Butaciu. 19.30 Telejurnalul de seară. Buletinul meteorologic. 20.00 Transfocator. Ce-aţi făcut la... Pa­ris ? 20.30 Avanpremieră. 20.45 Sea­ră de teatru. Cum vă place ? de Shakespeare (partea I). 22.00 Tan­­gouri celebre. Emisiune muzical-co­­regrafică. 22.20 Telejurnalul de noapte şi, buletinul meteorologic. 22.35 Publicitate. 22.45 Varietăţi pe peliculă. 23.00 închiderea emisiunii PROGRAMUL II 18*30 Telejurnalul de seară. Bule­tinul meteorologic. 20.00 Concert simfonic. Orchestra Radioteleviziu­­nii. 20 45 Emisiune literară. 21.00 Film serial Răzbunătorii. Suferințele sărmanului George. 21.50 închiderea emisiunii. wsa Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (bd. Schitu Măgureanu nr. 1, tel.­­ 14 60 60) D-ale carnavalului — joi 18, ora 20; Meteorul — vineri 19, ora 20; Victimele datoriei — duminică 21, ora 20; Sfintul Mitică Blajina —­­ sîmbătă 20, ora 20. Teatrul Mic (str. C. Miile, nr. 16, tel. 15 65 88) Baltagul — joi 18, ora 20; De­­ viaţă, de dragoste, de moarte —­­ vineri 19, duminică 21, ora 20. Ier- | tarea — sîmbătă 20, ora 20. Teatrul „C. Tănase" (sala Savoy, Calea Victoriei nr. 33, tel. 15­56 78) Birlic — joi 18, vineri 19, sîmbă- j tă 20, duminică 21, marţi 23,­­ miercuri 24, joi 25, ora 20. (la grădina Boema) Nu te lăsa, Stroe­­ — sîmbătă 20, duminică 21, ora 20. My fair lady — Patria (11 86 25),­­ orele 9, 12.45, 16.30, 20.15. Angelica și sultanul — Republica (11 03 72), orele 9.15, 11.30, 14, 16.30, 18.45, 21. Favorit (Drumul Taberei), orele 10, 13, 15.30, 18, 20.30; Bucu-­­ rești (15 61 54), orele 9, 11.15, 13.30, 16.30, 18.45, 21; Modern (23 71 01), orele 9.30, 14, 16.15, 18.30, 20.45. Omul care valora miliarde — Lu- j ceafărul (15 87 67), orele 9, 11, 13,­­ 15. 17, 19, 21; Festival (15 63 84),­­ orele 9, 11.15, 13.30, 18.30, 21; Fe- f roviar (16 22 73), orele 9, 11.15,­­ 13.30, 16, 21; Excelsior (18 10 88), I orele 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21. I Omul cu ordin de repartiţie —­­ premieră — Victoria (16 28 79), ore­le 8.30, 10.45, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45. Amintiri — premieră — Central­­ (14 12 24) Discuţie bărbătească — premieră —­­ Lumina (16 23 35), orele 9.30—15.30­­ în continuare, 18.15, 20.30. Neimblînzita Angelica — Unirea (17 10 21) orele: 15.30, 18; Moşilor­­ (12 52 93) orele 15.30, 18, 20.30. Un glonte pentru general — Gri­­viţa (17 08 58), orele 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.30; Gloria (22 44 01), orele 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Tomis (21 49 46), orele 9, 11.15, 13.30,, 15.45, 18. 20.15; Hamura (23 07 40), orele: 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. Contesa Cosei — Lira (31 71 71) orele: 15.30—19. Dragoste la Las Vegas — Viitorul (11 48 03) orele: 15.30. 18, 20.30. Prințul negru — Pacea (31 32 52) orele: 15.30, 18, 20.15. Comisarul X și banda „Trei clini verzi­ — Popular (35 15 17) orele : 15.30, 18, 20.30. Profesioniștii — Munca (21 50 97) orele 16, 18, 20. Prezentul program ne-a fost co­municat pînă joi 18 septembrie. 2 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA anunţa scoaterea la concurs a următoarelor posturi: FACULTATEA DE MATEMATICA Catedra de analiză — conferenţiar la disciplina Matematici speciale, poziţia 2 ; — conferenţiar la disciplinele Analiză matematică şi Ecuaţiile fizicii­ matematice, poziţia 5 ; Catedra de algebră — lector la disciplina Matematici aplicate în eco­nomie, poziţia 6 ; — lector la disciplinele Matematici superioare şi Lingvistică matematică, poziţia 7 ; Catedra de geometrie — lector la disciplinele Astronomie şi Mecanică, poziţia 3 FACULTATEA DE CHIMIE Catedra de chimie anorganici şi analitică — profesor la disciplina Chimie anorganică, po­ziţia 1. Catedra de chimie organică — conferenţiar la disciplina Chimie biologică, po­ziţia 4. FACULTATEA DE STUDII ECONOMICE Catedra de filozofie şi socialism ştiinţific — asistent la disciplina Socialism ştiinţific, po­ziţia 12. Catedra de economia şi organizarea agriculturii — conferenţiar la disciplinele Probleme actuale ale agriculturii moderne. Organizarea întreprinde­rilor agricole socialiste şi Aprovizionarea tehnico­­materială, poziţia 3. Catedra de economia şi organizarea industriei — lector la disciplinele Organizarea şi analiza activităţii întreprinderilor şi Economia industriei socialiste, poziţia 4 ; — lector la disciplinele Aprovizionarea tehnico­­materiala şi Economia şi organizarea muncii, po­ziţia 5. Catedra de economie politică — conferenţiar la disciplina Istoria doctrinelor economice, poziţia 5. Catedra de contabilitate — lector la disciplinele Maşini de calcul şi Teo­ria şi tehnica bilanţului poziţia S . — asistent la disciplinele Maşini de calcul, Ma­şini de contabilizat şi calcul Mecanizarea eviden­ţei şi lucrărilor de birou, poziţia 13. Catedra de conducere planificată, analiză şi fi­nanţe, statistică, calcul economic şi cibernetică economică ş — conferenţiar la disciplinele Analiza activită­ţii economice a întreprinderilor industriale şi Ana­liza activităţii economice a întreprinderilor agri­cole socialiste, poziţia 2 ; — lector la disciplina Finanţele întreprinderilor ramurilor economiei naţionale, poziţia 5 ; — lector la disciplinele Finanţele industriei, cons­trucţiilor şi transporturilor şi Finanţele agricul­turii, poziţia B — lector la disciplina Cibernetica economică, po­ziţia ÎS : — asistent la disciplinele Statistica teoretică a economiei şi Statistica agriculturii, poziţia 16. FACULTATEA DE FILOLOGIE Catedra de istoria literaturii române — lector la disciplina Literatură universală şi comparată, poziţia 5 ; Catedra de limbi moderne — asistent la disciplina Limba engleză, poziţia 11 ; — asistent la disciplina Limba engleză, pozi­— asistent la disciplina Limba germană, pozi­ţia 14 ; — asistent la disciplina Limba germană, pozi­ţia 15 ; — lector la disciplinele Metodica predării limbii franceze şi Practica pedagogică la limba franceză, poziţia 20. FACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ Catedra de bazele electrotehnicii — conferenţiar la disciplina Materiale electroteh­nice, poziţia 3 ; — asistent la disciplina Bazele electrotehnicii, po­ziţia 9 ; — asistent la disciplina Măsurări electrice şi mag­netice, poziţia 10 ; — asistent la disciplina Măsurări tehnice şi traduc­­toare, poziţia 11 ; — asistent la disciplinele Tehnica tensiunilor înalte şi Bazele electrotehnicii, poziţia 12. Catedra de mecanică aplicată — şef lucrări la disciplina Tehnologia procese­lor industriale, poziţia 3 Catedra de automatică — conferenţiar la disciplina Automatizări, pozi­ţia 2 ; — conferenţiar la disciplina Dispozitive şi cir­cuite electrice poziţia 3 ; — şef lucrări la disciplina Calculatoare nume­rice, poziţia 9 ; — asistent la disciplina Dispozitive şi circuite electrice, poziţia 10 ;­­— asistent la disciplinele Electronică industrială şi Teoria sistemelor automate, poziţia 11 Catedra de maşini şi aparate electrice — conferenţiar la disciplina Teoria şi încercarea aparatelor electrice, poziţia 2 ; — conferenţiar la disciplina Producerea, trans­portul şi utilizarea energiei electrice poziţia 3 ; — şef lucrări la disciplina Maşini şi acţionări electrice, poziţia 4 ; — şef lucrări la disciplina Teoria şi proiectarea maşinilor electrice, poziţia 7 ; — asistent la disciplina Teoria şi încercarea ma­şinilor electrice, poziţia 8 ; — asistent la disciplina Proiectarea şi construc­ţia aparatelor electrice, poziţia 9 ; — asistent la disciplina Proiectarea şi construc­ţia maşinilor electrice, poziţia 10. Catedra de educaţie fizică — lector la disciplina Volei, poziţia 3. FACULTATEA DE AGRONOMIE Catedra de îmbunătăţiri funciare — asistent la disciplina îmbunătăţiri funciare, poziţia 5. FACULTATEA DE ISTORIE-GEOGRAFIE Catedra de istorie — conferenţiar la disciplinele Istoria contempo­rană universală şi Istoria contemporană a Româ­niei, poziţia 2 ; — conferenţiar la disciplinele Istoria modernă universală şi Istoria artelor, poziţia 3. Candidaţii la concurs vor depune la secretariatul rectoratului Universităţii din Craiova, str Al. I. Cuza, nr. 13, cererea de înscriere împreună cu actele prevăzute de Legea nr. 6, privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă Ro­mânia, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 33, din Î8 martie 1969 . — pentru posturile de profesori, conferenţiari şi lectori (şefi lucrării in termen de 30 de zile de la data publicării acestui anunţ în Buletinul Oficial al R.S România — pentru posturile de asistenţi, în termen de 15 zile de la data publicării acestui anunţ, în Bu­letinul Oficial al R S România. — Concursul se va ţine la rectoratul Universi­tăţii din Craiova ; — pentru posturile de profesor, conferenţiar şi lector (şef lucrări), în termen de 60 de zile de la expirarea datei de înscriere la concurs ; — pentru posturile de asistent, în cel mult 15 zile de la expirarea termenului de înscriere Cei care funcţionează în altă instituţie de învă­­ţămînt superior sunt obligaţi să comunice în scris, rectorului sau directorului acesteia, înscrierea la concurs,­ţia 12 . A SĂPTĂMÎNA 19—26 septembrie LA TRIBUNA „CONTEMPORANULUI“ • ' ' v . , . ' . •- ■ ' .____________ • ____________ „MAI MULTĂ LUMINĂ" — ACESTE cuvinte ale lui Goethe mi-au venit in minte recent, cind o drumeţie estivală m-a purtat şi pe la Tg. Jiu. Am sosit acolo seara şi primul gînd mi-a fost să-mi împlinesc o veche dorinţă, aş zice chiar : să-mi îndepli­nesc o datorie, aceea de a vedea ves­titele opere ale lui Brâncuşi. Obiş­nuit să văd în alte oraşe monumente — chiar mai puţin importante — lu­minate de puternice reflectoare, nici nu mi-am închipuit că aici ar putea fi altfel. Dar ce ne-a fost dat să ve­dem ? (De-aici încolo scriu la plural, căci mă asociasem cu un grup de tu­rişti) — Mai nimic, am putea răspun­de ! „Poarta sărutului“ este, din ferici­re, destul de aproape de stradă, de unde mai primea o zare de lumină măcar pe partea din faţă ; dar ves­tita alee care începe din spatele porţii era scufundată în beznă adîncă (şi nu era decit ora 22) incit am ajuns i»e dibuite la „Masa tăcerii“. (Oare in intenţiile lui Brâncuşi tăcerea se aso­cia neapărat cu întunericul ?) In lipsa reflectoarelor, ne-am fi mulţumit cu un simplu felinar, din acelea care e­­xistă pină şi în cele mai banale parcuri citadine , dar cel mai apropiat felinar — singuratic — nu se putea decit „întrezări“ la vreo 30 de metri în dreapta, pe altă alee, acoperit de frun­zişul bogat al copacilor. In sfîrşit, a­­prinzînd cîteva chibrituri (sic !) ne-am făcut o vagă idee şi despre „Masa tă­cerii“, după care ne-am dibuit ieşirea din acel parc care trebuie să fi fost tare frumos. Apoi — trecînd prin străzi feeric luminate — am ajuns şi la „Coloana infinită“. Aici nu mai era urmă de felinar nici măcar la 30 de metri, dar din fericire nu erau nici copaci, aşa că tot am avut noroc : fiind vorba de infinit, ne-au ajutat stelele să vedem măreaţa siluetă neagră ridicîndu-se spre cer şi pierzîndu-se parcă printre ele ! Dar ce culoare o fi avînd în reali­tate şi cum o fi făcută această coloană din care ne-a plăcut în ultimii ani — şi pe drept cuvînt — să facem un fel de simbol al geniului românesc ? — Vom vedea poate altă dată, căci acum „călătorului îi şade bine cu drumul“ — mai ales cînd nu are norocul să găsească loc în hotel sau camping ca să poată rămîne la Tg. Jiu pînă a doua zi să vadă într-adevăr operele cu care se mîndreşte (?) acest oraş. Să nu fim însă — dintr-o eventuală ignoranţă — nedrepţi cu municipali­tatea din Tg. Jiu , poate că totuşi a­­cele monumente sînt de obicei lumi­nate şi numai noi am avut ghinionul ca respectivele instalaţii electrice să se fi defectat din întîmplare tocmai la data cînd am ajuns noi acolo ? ! Tot ce-i posibil ! Dar... ştiţi ce dată era ? Ei, să vă spun şi asta : era 23 august 1969 ! MIRCEA OŞIANU Baia Mare GEOGRAFIE SELENARĂ ? — CONCOMITENT cu explorarea directă a Lunii de către om, tot mai acut se pune problema vocabularului legat de acest satelit natural al Terrei. Rapida dezvoltare a mijloacelor tehnice, cu care Cosmosul a început să fie explorat, a surprins însă lexicul neprevăzut cu termenii adecvaţi, apli­cabili la noile noţiuni cosmologice. Această devansare a tehnicii cosmo­nautice asupra lexicului a dus la unele exprimări eronate, cum nu o dată am auzit rostindu-se. Pe linia exprimării corecte, la „Tri­buna Contemporanului“ din 5 sep­tembrie a.c., tov. C. Săndulescu ia po­ziţie şi, într-o notă intitulată „Asele­nizarea şi vocabularul“, se ocupă cu competenţă de acest lexic, propu­­nînd — pe drept cuvînt — utilizarea unor cuvinte compuse cu prefixe pre­poziţionale, avînd la bază termenul „Selene“ pentru „Lună“. Fără intenţia mea de a polemiza, însuşi tov. C. Săndulescu, în nota sa, are un lapsus calami atunci cînd scrie despre o „geografie selenară“. Departe de mine gîndul că tov. C. Săndulescu, pe care-l cunosc ca pe un bun elenist, nu ar ști că pre­fixul „geo“ derivă de la grecescul „gé“ care înseamnă Pămînt și a generat o sumedenie de cuvinte compuse, cum ar fi : geologie, geocentrism, geofizie, geogenie, geodezie etc. Cred că mai adecvat era termenul de „selenografie“ în loc de „geografie selenară“, expresie paradoxală. Iată unde duce lipsa unui voca­bular bine stabilit. In vederea reme­dierii, ar fi necesară convocarea unei conferinţe internaţionale cu partici­parea unor specialişti lexicografi care să decidă, ştiinţific, o terminologie valabilă pe toată Terra şi poate în relaţiile... interplanetare. In direcţia fixării unei terminologii de specialitate, valabile pretutindeni, un exemplu l-au dat anatomiştii care, încă de la finele secolului trecut, în diferite congrese internaţionale, au fixat o „nomenclatură anatomică“ universală, excluzîndu-se astfel orice confuzie. Prof. dr. CONSTANTIN SIMIONESCU București • Nu ştiu dacă am minţit vreo­dată mai convins că spun adevărul, ca in clipa cind fac această mărturisire. 9 Sint două feluri de proşti: cei care nu ştiu şi cei care nu află. 9 Cînd se apropie toamna tncep să-şi burniţeze gîndurile din senin. 9 Trufaşul poartă coadă de păun în faţă. 9 Cind o femeie îţi spune că te iubeşte sincer, fii elegant şi fă-te că n-ai auzit. 9 In război nu moare nimeni de moarte bună. 9 Una e să alergi şi alta, s-o iei la fugă. 9 De cinci omul a pus piciorul pe lună, cîinele meu nu mai latră la ea. 9 în faţetele unui diamant scli­pesc memoriile pămîntului. 9 Du-mă oriunde vrei, gîndule ! Dar nu mă clinti din fotoliu. Tudor Mușatescu jjâ m . m 1 * fl IO Falsa inovaţie (Urmare din pag. l­a) brăţişeze un neant poetic ale cărui di­mensiuni ţin să le măsoare după gran­dilocvenţa gesticulaţiei lor. în neisto­vita lor foame de noutate, aceştia nu se mulţumesc să afirme noutatea ca atare, ci îi adaugă imediat, şi cu ve­hemenţă, calificativul valorii. Şi cum afirmarea unor noi valori nu rimează — în mentalitatea lor — decit cu dă­­rîmarea celor vechi, asistăm la trans­formarea actului critic — act de mare responsabilitate spirituală şi probitate morală — într-o îndeletnicire care practică, simultan, demolarea templelor şi edificarea clopotniţelor, iconoclastia furibundă şi apologetica gălăgioasă. La falsa inovaţie din poezie se alătură astfel falsa inovaţie a criticilor care „descoperă“ mereu ceea ce se desco­perise demult şi consacră într-o clipă ceea ce numai deceniile pot să con­sacre. Limbajul însuşi al acestor cri­tici este un jalnic talmeş-balmeş de noţiuni complet nedigerate, de rudi­mente de idei, de invective care ţin locul argumentaţiei, încît — la lec­tură — pasajele critice par nişte poeme ratate, false ode pindarice în cinstea unui alergător şchiop. Emi­­nescu spunea, cu sarcasm, că gloriile se nasc „pe stradă şi la uşa cafene­lei. Nu , gloriile actuale se nasc in redacţii, dar — din păcate — mor tot acolo, după o viaţă efemeră, adeseori în funcţie de restructurarea bisericu­ţelor literare După toate acestea, ceea ce rămîne este placheta de versuri năstruşnice şi cartea de critică diti­rambică, asemeni unor vitrine fru­moase cu fructe şi brînzeturi de ghips. Cu ce se va alege, peste cîţiva ani de zile, cititorul din toate aceste „produse“ de serie ale inovaţiei lite­rare, la care numai codiţa mărului şi găurile din caşcaval sînt autentice ? Acum cîţiva ani de zile, versurile teribiliste ale lui Vintilă Ivănceanu au putut da unora impresia că un nou „tărîm“ poetic li se revelează. Astăzi, cînd se scrie mult, şi cu com­petenţă, despre suprarealism, cînd apar culegeri de texte ale avangărzii literare româneşti, autorul însuşi al acelor „inovaţii" juvenile a revenit, pe bună dreptate şi cu rezultate lirice re­marcabile, de o poezie mai „cuminte“. Intre inovaţiile cele mai superficiale merită a fi amintit procedeul grafic al dispunerii inedite a versurilor în pagina de carte. L-au practicat poeţii alexandrini (care scriau poezii în formă de păsări şi de animale), l-a practicat Apollinaire, l-a practicat Mallarmé, la noi îl practică Mihai Bărbulescu şi Petru Popescu. La ce bun ? De asemenea, la ce poate să fo­losească imitarea, pînă la saţietate, a lui Nichita Stănescu (autorul recent al „Necuvintelor“), de către tineri şi mai vîrstnici poeţi care ţin neapărat să aşeze prefixul ne­t înaintea unor cuvinte ? Critica literară ar fi da­toare să arate că, la poetul celor „11 elegii", există o întreagă teorie a necuvîntului (care a constituit chiar obiectul unei expuneri teoretice, sem­nată de Nichita Stănescu), — teorie ce este pe deplin ilustrată în poeziile sale. In timp ce, la confraţii săi mi­metici, cultul acestui prefix nu e decit un tic verbal. Tot la N Stănescu, a cărui poezie e bîntuită de un adevă­rat demon al dezmembrării (a se ve­dea metafora obsedantă a enumerării inepuizabile a mădularelor trupeşti, în toate volumele sale­­) apare tema des­compunerii cuvîntului în elementele sale: vocale şi consoane. Ei bine, acest procedeu face azi şcoală , o mul­ţime de tineri enumera vocale, fără să obţină altceva decît efectul umo­ristic — involuntar — pe care To­­pîrceanu îl viza cu bună ştiinţă, atunci cînd scria : A-e-i-o-u-ă- / Dacă continuă / Mă sinucid. Oare proce­deul Sorescu — numit, în mod pom­pos, al demitificării şi demistificării universului — nu ameninţă să se transforme într-un procedeu al pro­priei lor mistificări, la o mulţime de tineri care „sorescizează“ abundent, fără a avea nici talentul, nici umorul, nici cultura, nici inteligenţa tînărului lor maestru ? După cum gravitatea vacuă a celor netalentaţi nu poate scoate un imn din articularea oricît de solemnă a unor locuri comune, tot aşa nici luarea în băşcălie a tuturor temelor fundamentale ale existenţei nu înseamnă demitificare a poeziei. Proreicul poet Ion Gheorghe a prac­ticat, în „Zoosophia“, unul din cele mai temerare experimente poetice: acela al monştrilor verbali, meniţi să ne restituie — prin caracterul lor arhaic — o lume primordială de ere­suri populare înglobînd anumite mo­tive culturale. In noul său volum, „Cavalerul trac’, poetul izbuteşte să facă acelaşi lucru, dar la un nivel superior, fără excesele lexicale care constituiau unul din punctele vulne­rabile ale plachetei sale precedente : el a înţeles că poezia monştrilor ver­bali este un impas, şi a învins singur tentaţia acestei înfundături. Doi tineri de real talent — poetul Cezar Ivă­­nescu şi criticul Marin Mincu — au debutat, anul trecut, cu două plachete (despre care am scris elogios) predo­minant expresioniste, de o mare cru­ditate a limbajului. Am aflat, cu totul întîmplător, că noile lor manuscrise nu pot trece pragul editorial, deoarece această cruditate a limbajului este îm­pinsă peste marginile pe care le poate suporta sensibilitatea unui lector care, totuşi, nu are complexe. Mă întreb încă o dată : ta­re bun această vulgari­tate care — chiar scrisă cu geniu — nu poate constitui decît o lectură ad usum Delphini ? Pentru ca termenul de Inovaţie să-şi capete adevăratul său loc în lim­bajul literar, e nevoie ca el să se pă­trundă de demnitatea şi de gravita­tea pe care le implică în domeniul de unde a fost împrumutat: în tehnică, inovaţia înseamnă rodul conştient ela­borat al unor căutări îndelungate, fă­cute cu trudă, cu competenţă, cu ab­negaţie. A face din ea o nobilă eti­chetă pentru nişte trăznăi şi găselniţe literare înseamnă a încuraja pe pro­fesioniştii versului, care cred că pot intra în Parnas pe brînci şi făcînd giumbuşlucuri. A face din ea un etalon al valorii literare înseamnă a încuraja impostura. Arad, 17 septembrie (prin telefon). . SPORT­U­L 10 Ignoranţă şi pedeapsă A­­M AŞTEPTAT cu emoţie, îngrijorare şi speranţă, debutul­­ campioanei noastre în Cupa campionilor europeni. îngri­jorare ni se strecurase în suflet odată cu forma slabă pe care o manifestase U.T.A. în ultima vreme, cu fragilitatea echipei în comparaţie cu caracterul nemilos al acestei competiţii, iar speranţa n-are cum să lipsească într-o par­tidă de fotbal. Ea supravieţuise şi după acel meci de egalitate obţinut sîmbătă în compania Rapidului. De cînd s-a ajuns la concluzia că mingea e rotundă, în fotbal se poate spera, chiar în ciuda unei evidenţe. Am ajuns la Arad în dimineaţa partidei şi am găsit aici o ireproşabilă ospitalitate — care ne-a mirat puţin —, o doză de scepticism — care ne-a mirat şi mai mult. Cu această partidă, U.T.A. îşi juca o carte mare. Era pentru prima oară cînd participa la o competiţie de asemenea amploare. Interesul maxim. Toate biletele vîndute. In privinţa partidei propriu-zise, domnea însă confuzie. Din motive necunoscute, nimeni de la U.T.A. n-a plecat la Varşovia să vadă la lucru pe Legia. Legia­ Varşovia a avut însă înţelepciunea elementară de a trimite incognito un antrenor care s-a documentat în tihnă asupra posi­bilităţilor formaţiei arădene şi mai ales asupra laturilor ei vulnerabile, care sunt, slavă domnului, destule. Lereter, accidentat, a fost aruncat pe teren pornindu-se de la ideea că un jucător cu experienţă face mai mult decît unul valid. Cu toate eforturile lui eroice, Lereter şi-a demonstrat invaliditatea şi mai puţin talentul. Echipa a fost modificată prea radical, în căutarea perma­nentă a unei soluţii de „ultimă oră“. Jucătorii arădeni au intrat pe teren inti­midaţi, parcă jucau pentru prima oară împreună. Avantajul terenului nu se făcea deloc simţit. Fotbaliştii arădeni n-au fost măcinaţi pe parcursul partidei, aşa cum susţineau antrenorii lor, ei au intrat măcinaţi încă din primul minut. U.T.A. a făcut o partidă slabă, poate cea mai slabă din cariera ei, întrecînd cele mai sceptice previziuni. Echipa n-a avut nici măcar disperare, era resem­nată cu situaţia. Şi, în aceste condiţii confuze, jucătorii polonezi, mai tehnici, mai maturi, mai metodici, mai edificaţi asupra adversarului, au învins fără mari probleme. Este clar că echipa arădeană, echipă fără prea mare experienţă interna­ţională, n-a fost pregătită cum trebuie pentru această grea confruntare. Şi ignoranţa a fost pedepsită. U.T.A. a pierdut pe teren propriu şi, odată cu aceasta, şi multe din şansele de calificare în turul următor, întrebat de şansele echipei sale, pe mai departe, antrenorul echipei polo­­neze n-a vrut să dea un răspuns prea optimist. Şi ne-a amintit și el că „mingea e rotundă“. Deci, în fotbal se poate spera oricind. Teodor Mazilu­ Să vorbim despre... Cumpărături * MICA mea metafiziciană este căsătorită cu un in­­­telectual subţire. Nu ştii­am că de loc, este de sus din nordul ţării, de pe la Sighet. Am aflat-o nu de mult cînd am văzut la ei în casă, nici mai mult nici mai puţin de opt fete, frumoase caz. Veniseră de de­parte, de prin părţile Maramu­reşului. Una mai încîntător îm­brăcată decit alta, una mai mîndreţe decît alta, în stra­iele lor de fată s-au prezentat la Festivalul şi Concursul In­ternaţional de Folclor. Avînd consătean la Bucureşti, oarecum speriate de citadelă, tot vîntu­­rîndu-se pe la ei prin casă, des­pre ce să vorbească, femeile ? Că din Capitală, să cumpere şi ele lucruri de găteală ca să vie acasă mai împodobite, să fie şi ele pe acolo îmbrăcate mai acă­tării, nu ca celelalte, cum ţan­ţoşe se arată cocoanele de la oraş, cînd au pe ele, ceea ce n-are toată lumea. Aşa stînd lucrurile, prietenei mele plăcîndu-i să se plimbe prin oraş in alaiul a opt dom­niţe, şi-a luat îndatorirea de călăuză. Şi le-a plimbat prin expoziţie, şi le-a dus pe arte­rele comerciale, şi le-a întovă­răşit în magazine. Acolo, au în­­tîrziat cel mai mult. Au privit îndelung vitrinele, întîlnite în cale. S-au uitat la rafturile dol­dora de ţesături. Au pipăit tot felul de metraje. S-au invîrtit între mesele cu vrafuri de stofe. Au stat la îndoială în prăvăliile cu încălţăminte şi pînă la ur­mă, acasă, au plecat cu mina goală. Este ceea ce mi se relata, de unde nedumeririle : — Şi chiar n-au cumpărat de nici unele ? — Spuneau că nu pun pe ele, aşa ceva. — Şi nu le-a plăcut nimica ? — Ba da. Unele din cele de la expoziţie. M-au întrebat unde le-ar putea găsi şi, stînjenită, le-am explicat, cum am putut, că o să se facă. — Cit de cît, nu le-a îmbiat ceva, din oraş ? — Ba da. Sandalele din pi­cioarele mele. — De unde sunt ? — De unde să fie ? De la prăvălie, numai că ceea ce este frumos se isprăveşte repede şi... nu se mai face. Fără să vreau m-am uitat să le văd. O talpă ca toate tălpile, deasupra cu trei jumă­tăţi de cureluşe prinse la mij­­loc în trei inele metalice, groase, nimic altceva. O sanda, de toată simplitatea, nu știu de ce, de negăsit prin părțile noastre. Rămas pe gînduri, amicei mele făcîndu-i plăcere să mă pună în dificultate, am auzit-o în­­trebîndu-mă: — Explică-mi tu, că te pre­tinzi deștept. Avem institute de cercetare, avem creatori de fru­mos, avem institute de proiec­tare şi se fac produse care nu ne plac nouă — o să spui cos­mopolitelor — dar nu le plac nici acelor fete maramure­şene — o să zici neştiutoare — călătorite pentru prima dată. Şi dacă, ceea ce se produce (pînzeturi, stofe, încălţăminte, confecţii), pentru ele nu se fac, şi dacă pentru noi nu se fac, explică-mi tu pentru cine se fac ? Trebuie să mărturisesc: nu-mi vine bine cînd mă în­colţeşte metafiziciană, din care cauză, cum m-am priceput, i-am răspuns într-o doară : — Pentru cine să le facă ? Pentru nivelul mediu. — Pentru nivelul mediu ? El ne interesează ? întrebare de­zarmantă care m-a făcut să tac mile. Mihai Popescu înaintea primului gong (Urmare din pag. 1-a­­ceput, ele sînt îndeobşte reamintite la sfîrşitul stagiunilor, cînd sînt cău­taţi factorii responsabili ai sarcinilor neîndeplinite, cînd se aruncă răspun­derile pe umerii tuturor forurilor, acu­zate de toate păcatele, cu excepţia evidentă a acelora care ar trebui să răspundă : direcţiile de teatru... Fiindcă aş voi ca măcar aceste rîn­­duri ce urmează să fie înţelese cum se cuvine, nimeni nu poate să se substituie direcţiei teatrului atunci cînd e vorba să-şi alcătuiască reper­toriul şi să răspundă de destinul lui. Numai că, aşa cum sper să fie de­monstrat şi convins , repertoriul se cuvine să fie realmente baza politico­­ideologică a activităţii teatrale şi nu o încropită propunere a unor lucrări dramatice alese la întîmplare şi din care multe n-au fost nici măcar ci­tite. Teatrul românesc are o lungă tra­diţie a unor direcţii de glorie. Au fost directori Caragiale şi Gîrleanu, Sadoveanu şi Rebreanu, Camil Pe­­trescu sau Victor Ion Popa. Să ridicăm funcţia directorilor la statura acestor amintiri.

Next