Contemporanul, ianuarie-iunie 1971 (Anul 25, nr. 1-26)

1971-02-26 / nr. 9

Proletari din toate ţările, unîțî-vi I SAPTAMINAL - POLITIC - SOCIAL - CULTURAL CINCINALUL 1966—1970 a îmbogăţit substanţial ansamblul urbanistic, înfăţişarea Capitalei noastre. S-au adăugat noi ansambluri de locuinţe, cartiere, bulevarde şi străzi, edificii culturale şi sociale. „Titan“, „Berceni“, „Drumul Taberei“, „Militari" — sunt cartierele noi, mereu sporite, mereu ameliorate urbanistic. In centrul Capitalei au început şi sunt pe punctul finisării edificii monumentale : Teatrul Naţional şi Hotelul „Intercontinental" , complexul Institutului Poli­tehnic, clădirile Institutului de Matematici, Centrul de Televiziune. Imaginea noastră sintetizează, între altele, efortul de desăvîrși­­re urbanistică al noului cartier „Titan“, în care actualmente nu­* mărul locuitorilor a atins cifra­ .1v ,150.000, urmînd ca, în viitorii ani, ansamblul sâ-și* extindă su­prafața locuit pentru încă 7*0.000 de le l­cuitori. Policlinica Vitan... Acestea şi altele, implicînd resistematizări în pei­sajul general al oraşului, perfecţionări în reţeaua de circulaţie. Zi de zi, an de an, Bucureştiului i s-a conferit astfel o înfăţişare pe cît de specifică, pe atît de contemporană, într-o viziune europeană. 50 IPCR)50 Ştiinţa conducerii C­REŞTEREA nive­lului de organi­zare ştiinţifică şi continua lărgire a de­mocratismului vieţii sociale constituie trăsăturile dominante ale dezvoltării actuale a societăţii noastre. Documen­tele din ultimii ani ale Partidului Co­munist Român, politica desfăşurată, o­­biectivele actualului plan cincinal sunt o expresie elocventă a caracterului ■profund ştiinţific al politicii partidului nostru, reflectă vastul program elabo­rat de partid de ridicare a României socialiste pe noi culmi ale civilizaţiei şi progresului, preocuparea continuă pentru­­perfecţionarea conducerii so­ciale. Analizele iniţiate de Congresul IX al P.C.R., de Plenara C.C. al P.C.R. din dec. 1966,­­de Conferinţa Naţională a P.C.R. din 1967, de Congresul al X-lea, Hotărîrile Plenarei recente a C.C., sînt dovezi revelatoare ale capaci­tăţii partidului de a imprima în toate verigile criterii profund ştiinţifice de conducere a societăţii, de a asigura ţării noastre un înalt ritm de progres. Concepînd socialismul ca pe o so­cietate care trebuie să îmbine crite­riile de eficienţă cele mai înalte cu principiile democratice şi umaniste spre care a aspirat omenirea, dar care nu s-au putut instaura în con­diţiile vechilor societăţi, partidul a considerat întotdeauna că o aseme­nea orînduire se poate realiza numai printr-o acţiune socială de masă, prin antrenarea întregului popor la o parti­cipare amplă, competentă, responsabi­lă la conducerea politică, administra­tivă şi obştească. Aceasta este semnificaţia efortu­rilor pe care le face P.C.R. de a perfecţiona conducerea vieţii so­ciale, de a promova o linie politică eficientă izvorîtă din analiza corectă, bazată pe criterii ştiinţifice, a intere­selor şi voinţei oamenilor muncii şi de a cultiva în mase, prin toate mij­loacele de educaţie şi cultură, spiri­tul democratic de drept şi îndatorire, de libertate şi responsabilitate. Democraţia socialistă, treaptă su­perioară a organizării societăţii ome­neşti, permite folosirea nelimitată a virtuţilor operatorii ale ştiinţelor moderne în analiza fenomenelor soci­ale, îngăduie — aşa cum sublinia tova­răşul Nicolae Ceauşescu în Cuvîntarea ţinută la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. — unirea „elanului revoluţionar cu ştiinţa". Aceste criterii gnoseologice şi sociale sunt posibilităţi inegalabile ale socialismului, care pot asigura con­ducerii social-politice a societăţii ca­racter ştiinţific previzional şi umanist. Pe baza acestor ca­pacităţi poten­ţiale ale socialismului, P.C.R. orien­tează acţiunea sa de conducere spre realizarea aspectelor de care depinde întreaga perspectivă a societăţii noas­tre , decizii politice bazate pe dis­­cernămînt ştiinţific şi ţinînd cont de interesele sociale fundamentale, alegerea variantelor optimale din punct de vedere economic, cointeresa­rea materială şi morală a întregului popor în dezvoltarea societăţii socia­liste, perfecţionarea morală şi spiri­tuală a oamenilor. O trăsătură definitorie a politi­cii Partidului Comunist Român este previziunea, capacitatea de a întrevedea mersul dezvoltării în viitor şi de a plasa, prin conducerea judicioasă a vieţii sociale, acţiunea prezentă în linia progresului, conform legilor obiective. Totodată, mijloacele exacte de analiză sociolo­gică oferite de ştiinţele moderne sunt luate în seamă la accentuarea carac­terului previzional al ştiinţelor socia­le în general, al ştiinţei conducerii în special. Ţinînd seama de extinderea meto­delor avansate — a ciberneti­cii, între altele — în dezvol­tarea ştiinţelor social-politice şi în aplicarea lor practică, subliniem tot­odată că decizia rămîne o problemă de strategie politică, iar recunoaşterea ro­lului tehnicilor şi metodelor moderne de calcul nu înseamnă ignorarea rolului factorului politic. Or, acesta re­prezintă factorul primordial în res­ponsabilitatea evoluţiei sistemului so­cial în ansamblul său, în formularea scopului, în alegerea variantei optime în funcţie de condiţiile concrete, ceea ce presupune cunoaşterea temeinică a realităţii (evident, cu mijloacele teh­­nico-ştiinţifice moderne). Resursele ciberneticii, ale matematicii pot folosi în analiza şi reglarea fenomene­lor sociale, însă cum nici o ştiinţă nu constituie un scop în sine, optimiza­rea activităţii sociale nu poate fi de­cit o finalitate pe care o formulează factorul politic. Aşadar ştiinţa acţiunii politice este ştiinţa conducerii vieţii sociale. Activitatea de conducere poate con­stitui obiect de cercetare din partea mai multor ştiinţe (economia politică, ştiinţele juridice, psihologia, ştiinţele tehnice etc.). Ştiinţa conducerii vieţii sociale trebuie să studieze această ac­tivitate ca proces specific, cu legile lui caracteristice, deci conducerea siste­mului social integral, subsistemele, re­laţiile dintre ele, conducerea şi îndru­marea oamenilor. In socialism baza teoretică a ştiinţei conducerii este mar­­xism-leninismul, deci filozofia mar­xistă, economia politică şi sociologia marxistă. Partidul Comunist Român conside­ră că progresul societăţii socialiste depinde în cea mai mare măsură de ridicarea nivelului activităţii de con­ducere a vieţii sociale. Cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „condu­cerea construcţiei socialiste devine una din ştiinţele de importanţă hotă­­rîtoare pentru progresul social multi­lateral. Se impun intensificarea acti­vităţii de studiere temeinică a feno­menelor vieţii sociale, pe baza mate­rialismului dialectic şi istoric, rndica-Conf. dr. Maria Marian (Continuare in pag. 7) . S-A SPUS recent de către cărturari de mare autoritate că învăţăturile lui Neagoe reprezintă o carte fundamen­tală pentru spiritualitatea noastră şi e un paradox faptul că, pînă azi, n-a fost anexată culturii vii. Acest pa­radox a fost înfrînt, în chip semnifi­cativ intr-o epocă laică, în epoca so­cialistă, iar faptul reeditării cărţii lui Neagoe, în condiţii ştiinţifice fără re­proş şi în tiraj de masă, subliniază cu roşu caracterul suprem umanist al culturii noastre noi. Suntem­ receptivi faţă de tot ce atestează umanul, în specificitatea lui istorică , umanul de ieri, înzestrează şi sporeşte omenescul nostru de azi şi de mîine. Altfel spus, nu ne vom închina zeilor citind po­vestea lui Ghilgameş sau Iliada, nu vom aduce prinos unui singur zeu ci­tind Divina Comedie, nu vom mur­mura rugăciuni, citind rugăciunile lui Neagoe ce reprezintă cea mai pură li­rică imnică pînă la Eminescu. Spunînd cele de mai sus, nu schim­băm cu nimic datele fundamentale ale cărţii lui Neagoe. Ea rămîne o carte iniţiatică şi, în genul său, o per­fecţiune. Pornită sub semnul secularu­lui, din paginile ei răzbate pînă la urmă un zîmbet­­etern. Va trebui să-i examinăm specificitatea toc­mai din acest punct de vedere, apreciind cum se cuvine rapor­tul dintre generic şi particular, sacral şi terestru, principiu şi circumstanţă istorică, totul fiind văzut prin fereas­tra unui concept medieval de timp, limpede pentru noi abia azi, cînd ne-am rupt definitiv de el. Este vorba despre timpul divin „continuu şi liniar", cum îl defineşte Jacques le Goff, cel mai avizat cer­cetător al mentalităţii temporale me­dievale. Destinul omului e circumscris de păcatul lui Adam — începutul I — şi Judecata de Apoi — sfîrşitul visu­lui şi al speciei. Intervalul acesta de timp e o măsură ce se poate aplica ori­cărei epoci — imperiu, regat, dinastie — şi oricărui individ, principe sau serv. Măsura e generică, aplicarea, ei de asemeni, şi de aceea oricare destin narat e implicit şi „un discurs asupra istoriei universale". Sub specie univer­sală se plasează de la început și cartea lui Neagoe. Terestrul nu este ignorat în paginile ei, dar­­e precis localizat. Acesta nu re­prezintă o vale a plîngerii, ci treapta obligatorie către etern, menită a-l pune pe ins, pe orice ins, cu precădere pe insul ales, în condiția pregătirii perpetue, terestrul este o şansă, o vii- Paul Anghel (Continuare in pag. 3) O carte inițiatică Vineri 26 februarie 1971 in pagini­­­le u 9 (1268) CINTEC De obicei ochii mei sint verzi. Uneori par a fi albaştri. Azi noapte am visat cum o pasăre Zbura ţipind adine printre aştri. De obicei degete r/: mele Sint rotunde, sint lungi şi subţiri. Azi noapte am visat că sint roşii. — Culesesem cu ele trandafiri. De obicei gura mea este­ mută. — Uneori insă jeleşte ori cintă. Dragostea mea se uită la mine. Buzele şi le muşcă, şi le frămintă. Părăseşte aştrii şi slăvile, întoarce-te pe pâmint pasăre de foc. E încă fierbinte inima mea. Desfâ-mi pieptul şi pune-o la loc Zaharia Stancu PERDEAUA P­ORNIND de la gestul cu care acel tinăr țăran tră-­­ sese perdeaua la fereastra autobuzului, la cite nu m-am glndit atunci... Era pe vremea cînd toată lumea vorbea despre marile schimbări din viața satelor. Dar în afară de ceea ce era spectaculos, atitea fapte mărunte pu­teau inchide in ele o semnificaţie, devenind elocvente şi chiar revelatorii. Vreo doi copii burdujeau cu pumnii o fetiţă, cred că mai mult nu joacă, intr-un şanţ, iar aceasta scăpindu-le din miini s-a Întors spre ei mintoasă . — Să mai veniţi voi diseară la televizor ! Cine ar fi putut spune că asta nu era o replică nouă, absolut nouă — din care se puteau deduce atitea și pe care atitea ie puteau construi — In sa­tele noastre ? Dar fata aceea de șaisprezece ani, frumoasă foc, care fugise cu un băiat din satul vecin, și era vorba că se mărită cu el, iar peste cîteva luni am întîlnit-o in poarta caselor părintești. — Nu te-ai măritat cu Fane , am Intrebat-o. — Zice că nu mă mai ia, dacă nu-mi cumpără tata aragaz cu trei ochiuri și cuptor. Răspuns absolut autentic, auzit cu urechile mele, Intr-un sat de pe malul lacului Snagov, sub un corcoduș ce da in copt. în acea zi, la care vreau să mă întorc, făcusem iarăşi o descoperire. Autobuzul nou-nouţ, care înlocuise vechitura de pină atunci, era plin de ţărani incîntaţi — eu însumi eram încîntat — de confortul în care se pome­niseră. Era pe timp de iarnă, înăuntru domnea o căldură plăcută. Alunecam fără zdruncinături — alt prilej de încîntare — pe șoseaua asfaltată, în lungul cîmpiei acoperită de zăpezi ce sc înteiau sub razele soarelui. Deodată, acesta a năvălit prin fereastra autobuzului, fierbinte și orbitor, cu plusul de stră­lucire pe care i-l da zăpada. Atunci, un tinăr ţăran, un bâieţandru cu căciula căzută pe frunte, a întins braţul instantaneu şi în acelaşi timp cu o mare nonşalanţă. O secundă mai tirziu, la adăpostul perdelei trasă pe toată fereastra, se rea­şeza mai bine în scaun, cu umerii, cu şoldurile, cu şira spinării, ca un om care ştie ce-i confortul şi nu înţelege să renunţe la confortul său. Bineînţeles că numaidecît mi-au venit în minte strămoşii săi, lungul şir de bărbaţi şi de femei pe care, din zori şi pină în amurg, necruţător îi va fi ars soarele. Iar el, acum... Pornind de la gestul cu care trăsese perdeaua, atît de elocvent îneît nici un actor nu l-ar fi putut face să spună mai mult, m-am gîndit — şi atunci şi de cite ori mi-a revenit In minte, fiindcă de multe ori mi-a revenit în minte — la tot ceea ce putea să însemne : rapidă însuşire a bunurilor civilizaţiei, rapidă lepădare de pe frunte a oricăror stropi de sudoare, rapidă trecere la un nou mod de viaţă... Dar de cîţiva ani, de cînd porumbul rămîne toamna pe cimp, şi n-are bine să-l culeagă, şi ameninţă să-l prindă zăpada, am început să mă în­treb dacă nu ne-am grăbit cumva să punem perdele la autobuze. Geo Bogza — MiitlMJI 0 HOTMtlRE SI «I PROIECT DE LEGE H­­OTARIREA C.C. *­xal P.C.R. cu pri­vire la perfecţionarea pregătirii ca­drelor de partid, de stat şi ale or­ganizaţiilor de masă în problemele conducerii activităţii economice şi sociale a apărut. Proiectul­­ de lege privind perfecţionarea pregătirii profesionale a salariaţilor din uni­tăţile socialiste de stat a fost şi el publicat, împreună formează un tot a cărui importanţă e cu atît mai înţeleasă, cu cît cel care vrea s-o înţeleagă e mai informat asupra problemelor celor mai izbi ate ome­nirii. Rolul lor e tocmai de a face ca toţi cei ce lucrează: cadre de partid, de stat şi ale organizaţiilor de masă să trăiască în lumea pro­blemelor care acuma se pun. Pregătirea politico-ideologică mar­­xist-leninistă a­ făcut ca întreaga populaţie a ţării să fie capabilă să înţeleagă marile frămîntări politi­ce şi sociale ale lumii de azi. Dar în ultima vreme înţelegerea com­plexităţii proceselor economice şi­ sociale, necesitatea însuşirii ştiin­ţei conducerii producţiei materiale, integrarea în revoluţia tehnico-ştiin­­ţifică cer şi ele ca toată lumea să fie pusă la curent cu nenumărate cu­noştinţe dobîndite de ştiinţa contem­porană. Aceasta nu înseamnă renunţarea la artă, la poezie, la visare. A încurca cele două probleme e a face un rău omului care trebuie, simul­tan, să trăiască şi liric, şi ştiinţific. Hotărîrea, şi Proiectul de lege se referă la cerinţa fundamentală, u­­şor de înţeles, de a-i da posibilita­tea omului ca atunci cînd întrebuin­ţează ştiinţa, să întrebuinţeze ştiin­ţa cea mai nouă. Timpul trece, ştiinţa progresează. Cînd tînărul studiază în şcoala de cultură generală, în liceu, în uni­versitate, profesorul tinăr îl învaţă lucrurile cele mai noi pe care şi el le-a învăţat. Timpul trece, ştiinţa progresează. Dar profesorul se ţine el la cu­rent cu progresele ştiinţei pe care o predă ? Cum se ţine la curent ? Cum îl putem ajuta să se ţină la curent ? Cine răspunde de această ţinere la zi a profesorului ? Răspun­sul e dat în paragraful E al artico­lului 4 al Proiectului de lege. Cei mai mulţi oameni însă, cînd pleacă din şcoală, nu se fac profe­sori. Ei pleacă cu un bagaj de cu­noştinţe şi în întreprinderea sau in­stituţia unde lucrează, învaţă să şi-l pună în valoare pentru producţie. Dar tehnica, de pildă, e fundată în fiecare moment pe ştiinţa acumulată pînă în acel moment. Ştiinţa pro­gresează, tehnica progresează. Tre­buie să progreseze şi omul care lu­crează. Cum îl putem ajuta să se ţină la curent ? Cine plăteşte această ţinere la zi ? Cine răspunde de a­­ceastă ţinere la zi ? Răspunsul e dat în cele zece paragrafe ale articolului 4 al Proiectului de lege , de la A pină la J. Omul ajunge in posturi de condu­cere. In ultimele decenii conducerea nu se mai face ca pe vremuri: re­gele conducea prin dreptul său divin de a conduce; dreptul îl avea, dar cum căpăta priceperea ? Vezi trata­tele de istorie. Marele capitalist con­ducea fiindcă deţinea puterea ce i-o dădea capitalul. Puterea o avea, dar de unde avea priceperea? Unii se pot referi la cărţi de istorie, noi, al­ţii, şi la propriile noastre amintiri. Unii au dat faliment, alţii au ajuns miliardari. Talentul n-a fost niciodată sufi­cient, mai trebuie pricepere. Price­perea se învăţa pe vremuri prin u­­cenicie. Azi se capătă la şcoală. Se spunea pe vremuri despre unii medici că au „ochiul clinic". Astăzi acest „simţ clinic" e dublat de multe analize. Un director de fabrică trebuie să aibă talent de conducător, dar asta nu-i ajunge; mai are nevoie de o bogată informaţie statistică, prelu­crată de un calculator. Şi de multă ştiinţă de carte. Omul care conduce azi o fabrică are de unde învăţa cum s-o conducă şi s-o conducă bine; dacă are şi ta­lent n conduce foarte bine. Dar dacă are numai talent ? Dar cel care con­trolează pe cel care conduce fabrica? Cibernetica economică e ştiinţa conducerii unei activităţi economice. Ştiinţă nu artă. Şi o ştiinţă se în­vaţă. „Management science" e un nume care mie nu-mi place ; nu-mi place numele, dar ştiinţa aceasta trebuie învăţată de cei ce conduc întreprin­derile. Nu mai mult îmi place numele de „marketting“. Dar şi această ştiinţă trebuie învăţată. Analiza pieţei se face, dar nu poate fi făcută decât de cei ce au învăţat cum s-o facă. Şi toate aceste ştiinţe ale condu­cerii se fundează pe ştiinţe care, ele, Gr. C. Moisil (Continuare in pag. 7) IN ACEST NUMĂR: ■ CINCINALUL : Muzee și monu­mente Pag. 6-7 ■ ÎN DEZBATERE: Probleme de arhi­tectură și urbanism Pag. 8-9

Next