Contemporanul, ianuarie-iunie 1971 (Anul 25, nr. 1-26)
1971-02-26 / nr. 9
Proletari din toate ţările, unîțî-vi I SAPTAMINAL - POLITIC - SOCIAL - CULTURAL CINCINALUL 1966—1970 a îmbogăţit substanţial ansamblul urbanistic, înfăţişarea Capitalei noastre. S-au adăugat noi ansambluri de locuinţe, cartiere, bulevarde şi străzi, edificii culturale şi sociale. „Titan“, „Berceni“, „Drumul Taberei“, „Militari" — sunt cartierele noi, mereu sporite, mereu ameliorate urbanistic. In centrul Capitalei au început şi sunt pe punctul finisării edificii monumentale : Teatrul Naţional şi Hotelul „Intercontinental" , complexul Institutului Politehnic, clădirile Institutului de Matematici, Centrul de Televiziune. Imaginea noastră sintetizează, între altele, efortul de desăvîrșire urbanistică al noului cartier „Titan“, în care actualmente nu* mărul locuitorilor a atins cifra .1v ,150.000, urmînd ca, în viitorii ani, ansamblul sâ-și* extindă suprafața locuit pentru încă 7*0.000 de le lcuitori. Policlinica Vitan... Acestea şi altele, implicînd resistematizări în peisajul general al oraşului, perfecţionări în reţeaua de circulaţie. Zi de zi, an de an, Bucureştiului i s-a conferit astfel o înfăţişare pe cît de specifică, pe atît de contemporană, într-o viziune europeană. 50 IPCR)50 Ştiinţa conducerii CREŞTEREA nivelului de organizare ştiinţifică şi continua lărgire a democratismului vieţii sociale constituie trăsăturile dominante ale dezvoltării actuale a societăţii noastre. Documentele din ultimii ani ale Partidului Comunist Român, politica desfăşurată, obiectivele actualului plan cincinal sunt o expresie elocventă a caracterului ■profund ştiinţific al politicii partidului nostru, reflectă vastul program elaborat de partid de ridicare a României socialiste pe noi culmi ale civilizaţiei şi progresului, preocuparea continuă pentruperfecţionarea conducerii sociale. Analizele iniţiate de Congresul IX al P.C.R., de Plenara C.C. al P.C.R. din dec. 1966,de Conferinţa Naţională a P.C.R. din 1967, de Congresul al X-lea, Hotărîrile Plenarei recente a C.C., sînt dovezi revelatoare ale capacităţii partidului de a imprima în toate verigile criterii profund ştiinţifice de conducere a societăţii, de a asigura ţării noastre un înalt ritm de progres. Concepînd socialismul ca pe o societate care trebuie să îmbine criteriile de eficienţă cele mai înalte cu principiile democratice şi umaniste spre care a aspirat omenirea, dar care nu s-au putut instaura în condiţiile vechilor societăţi, partidul a considerat întotdeauna că o asemenea orînduire se poate realiza numai printr-o acţiune socială de masă, prin antrenarea întregului popor la o participare amplă, competentă, responsabilă la conducerea politică, administrativă şi obştească. Aceasta este semnificaţia eforturilor pe care le face P.C.R. de a perfecţiona conducerea vieţii sociale, de a promova o linie politică eficientă izvorîtă din analiza corectă, bazată pe criterii ştiinţifice, a intereselor şi voinţei oamenilor muncii şi de a cultiva în mase, prin toate mijloacele de educaţie şi cultură, spiritul democratic de drept şi îndatorire, de libertate şi responsabilitate. Democraţia socialistă, treaptă superioară a organizării societăţii omeneşti, permite folosirea nelimitată a virtuţilor operatorii ale ştiinţelor moderne în analiza fenomenelor sociale, îngăduie — aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Cuvîntarea ţinută la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. — unirea „elanului revoluţionar cu ştiinţa". Aceste criterii gnoseologice şi sociale sunt posibilităţi inegalabile ale socialismului, care pot asigura conducerii social-politice a societăţii caracter ştiinţific previzional şi umanist. Pe baza acestor capacităţi potenţiale ale socialismului, P.C.R. orientează acţiunea sa de conducere spre realizarea aspectelor de care depinde întreaga perspectivă a societăţii noastre , decizii politice bazate pe discernămînt ştiinţific şi ţinînd cont de interesele sociale fundamentale, alegerea variantelor optimale din punct de vedere economic, cointeresarea materială şi morală a întregului popor în dezvoltarea societăţii socialiste, perfecţionarea morală şi spirituală a oamenilor. O trăsătură definitorie a politicii Partidului Comunist Român este previziunea, capacitatea de a întrevedea mersul dezvoltării în viitor şi de a plasa, prin conducerea judicioasă a vieţii sociale, acţiunea prezentă în linia progresului, conform legilor obiective. Totodată, mijloacele exacte de analiză sociologică oferite de ştiinţele moderne sunt luate în seamă la accentuarea caracterului previzional al ştiinţelor sociale în general, al ştiinţei conducerii în special. Ţinînd seama de extinderea metodelor avansate — a ciberneticii, între altele — în dezvoltarea ştiinţelor social-politice şi în aplicarea lor practică, subliniem totodată că decizia rămîne o problemă de strategie politică, iar recunoaşterea rolului tehnicilor şi metodelor moderne de calcul nu înseamnă ignorarea rolului factorului politic. Or, acesta reprezintă factorul primordial în responsabilitatea evoluţiei sistemului social în ansamblul său, în formularea scopului, în alegerea variantei optime în funcţie de condiţiile concrete, ceea ce presupune cunoaşterea temeinică a realităţii (evident, cu mijloacele tehnico-ştiinţifice moderne). Resursele ciberneticii, ale matematicii pot folosi în analiza şi reglarea fenomenelor sociale, însă cum nici o ştiinţă nu constituie un scop în sine, optimizarea activităţii sociale nu poate fi decit o finalitate pe care o formulează factorul politic. Aşadar ştiinţa acţiunii politice este ştiinţa conducerii vieţii sociale. Activitatea de conducere poate constitui obiect de cercetare din partea mai multor ştiinţe (economia politică, ştiinţele juridice, psihologia, ştiinţele tehnice etc.). Ştiinţa conducerii vieţii sociale trebuie să studieze această activitate ca proces specific, cu legile lui caracteristice, deci conducerea sistemului social integral, subsistemele, relaţiile dintre ele, conducerea şi îndrumarea oamenilor. In socialism baza teoretică a ştiinţei conducerii este marxism-leninismul, deci filozofia marxistă, economia politică şi sociologia marxistă. Partidul Comunist Român consideră că progresul societăţii socialiste depinde în cea mai mare măsură de ridicarea nivelului activităţii de conducere a vieţii sociale. Cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „conducerea construcţiei socialiste devine una din ştiinţele de importanţă hotărîtoare pentru progresul social multilateral. Se impun intensificarea activităţii de studiere temeinică a fenomenelor vieţii sociale, pe baza materialismului dialectic şi istoric, rndica-Conf. dr. Maria Marian (Continuare in pag. 7) . S-A SPUS recent de către cărturari de mare autoritate că învăţăturile lui Neagoe reprezintă o carte fundamentală pentru spiritualitatea noastră şi e un paradox faptul că, pînă azi, n-a fost anexată culturii vii. Acest paradox a fost înfrînt, în chip semnificativ intr-o epocă laică, în epoca socialistă, iar faptul reeditării cărţii lui Neagoe, în condiţii ştiinţifice fără reproş şi în tiraj de masă, subliniază cu roşu caracterul suprem umanist al culturii noastre noi. Suntem receptivi faţă de tot ce atestează umanul, în specificitatea lui istorică , umanul de ieri, înzestrează şi sporeşte omenescul nostru de azi şi de mîine. Altfel spus, nu ne vom închina zeilor citind povestea lui Ghilgameş sau Iliada, nu vom aduce prinos unui singur zeu citind Divina Comedie, nu vom murmura rugăciuni, citind rugăciunile lui Neagoe ce reprezintă cea mai pură lirică imnică pînă la Eminescu. Spunînd cele de mai sus, nu schimbăm cu nimic datele fundamentale ale cărţii lui Neagoe. Ea rămîne o carte iniţiatică şi, în genul său, o perfecţiune. Pornită sub semnul secularului, din paginile ei răzbate pînă la urmă un zîmbetetern. Va trebui să-i examinăm specificitatea tocmai din acest punct de vedere, apreciind cum se cuvine raportul dintre generic şi particular, sacral şi terestru, principiu şi circumstanţă istorică, totul fiind văzut prin fereastra unui concept medieval de timp, limpede pentru noi abia azi, cînd ne-am rupt definitiv de el. Este vorba despre timpul divin „continuu şi liniar", cum îl defineşte Jacques le Goff, cel mai avizat cercetător al mentalităţii temporale medievale. Destinul omului e circumscris de păcatul lui Adam — începutul I — şi Judecata de Apoi — sfîrşitul visului şi al speciei. Intervalul acesta de timp e o măsură ce se poate aplica oricărei epoci — imperiu, regat, dinastie — şi oricărui individ, principe sau serv. Măsura e generică, aplicarea, ei de asemeni, şi de aceea oricare destin narat e implicit şi „un discurs asupra istoriei universale". Sub specie universală se plasează de la început și cartea lui Neagoe. Terestrul nu este ignorat în paginile ei, dare precis localizat. Acesta nu reprezintă o vale a plîngerii, ci treapta obligatorie către etern, menită a-l pune pe ins, pe orice ins, cu precădere pe insul ales, în condiția pregătirii perpetue, terestrul este o şansă, o vii- Paul Anghel (Continuare in pag. 3) O carte inițiatică Vineri 26 februarie 1971 in paginile u 9 (1268) CINTEC De obicei ochii mei sint verzi. Uneori par a fi albaştri. Azi noapte am visat cum o pasăre Zbura ţipind adine printre aştri. De obicei degete r/: mele Sint rotunde, sint lungi şi subţiri. Azi noapte am visat că sint roşii. — Culesesem cu ele trandafiri. De obicei gura mea este mută. — Uneori insă jeleşte ori cintă. Dragostea mea se uită la mine. Buzele şi le muşcă, şi le frămintă. Părăseşte aştrii şi slăvile, întoarce-te pe pâmint pasăre de foc. E încă fierbinte inima mea. Desfâ-mi pieptul şi pune-o la loc Zaharia Stancu PERDEAUA PORNIND de la gestul cu care acel tinăr țăran tră- sese perdeaua la fereastra autobuzului, la cite nu m-am glndit atunci... Era pe vremea cînd toată lumea vorbea despre marile schimbări din viața satelor. Dar în afară de ceea ce era spectaculos, atitea fapte mărunte puteau inchide in ele o semnificaţie, devenind elocvente şi chiar revelatorii. Vreo doi copii burdujeau cu pumnii o fetiţă, cred că mai mult nu joacă, intr-un şanţ, iar aceasta scăpindu-le din miini s-a Întors spre ei mintoasă . — Să mai veniţi voi diseară la televizor ! Cine ar fi putut spune că asta nu era o replică nouă, absolut nouă — din care se puteau deduce atitea și pe care atitea ie puteau construi — In satele noastre ? Dar fata aceea de șaisprezece ani, frumoasă foc, care fugise cu un băiat din satul vecin, și era vorba că se mărită cu el, iar peste cîteva luni am întîlnit-o in poarta caselor părintești. — Nu te-ai măritat cu Fane , am Intrebat-o. — Zice că nu mă mai ia, dacă nu-mi cumpără tata aragaz cu trei ochiuri și cuptor. Răspuns absolut autentic, auzit cu urechile mele, Intr-un sat de pe malul lacului Snagov, sub un corcoduș ce da in copt. în acea zi, la care vreau să mă întorc, făcusem iarăşi o descoperire. Autobuzul nou-nouţ, care înlocuise vechitura de pină atunci, era plin de ţărani incîntaţi — eu însumi eram încîntat — de confortul în care se pomeniseră. Era pe timp de iarnă, înăuntru domnea o căldură plăcută. Alunecam fără zdruncinături — alt prilej de încîntare — pe șoseaua asfaltată, în lungul cîmpiei acoperită de zăpezi ce sc înteiau sub razele soarelui. Deodată, acesta a năvălit prin fereastra autobuzului, fierbinte și orbitor, cu plusul de strălucire pe care i-l da zăpada. Atunci, un tinăr ţăran, un bâieţandru cu căciula căzută pe frunte, a întins braţul instantaneu şi în acelaşi timp cu o mare nonşalanţă. O secundă mai tirziu, la adăpostul perdelei trasă pe toată fereastra, se reaşeza mai bine în scaun, cu umerii, cu şoldurile, cu şira spinării, ca un om care ştie ce-i confortul şi nu înţelege să renunţe la confortul său. Bineînţeles că numaidecît mi-au venit în minte strămoşii săi, lungul şir de bărbaţi şi de femei pe care, din zori şi pină în amurg, necruţător îi va fi ars soarele. Iar el, acum... Pornind de la gestul cu care trăsese perdeaua, atît de elocvent îneît nici un actor nu l-ar fi putut face să spună mai mult, m-am gîndit — şi atunci şi de cite ori mi-a revenit In minte, fiindcă de multe ori mi-a revenit în minte — la tot ceea ce putea să însemne : rapidă însuşire a bunurilor civilizaţiei, rapidă lepădare de pe frunte a oricăror stropi de sudoare, rapidă trecere la un nou mod de viaţă... Dar de cîţiva ani, de cînd porumbul rămîne toamna pe cimp, şi n-are bine să-l culeagă, şi ameninţă să-l prindă zăpada, am început să mă întreb dacă nu ne-am grăbit cumva să punem perdele la autobuze. Geo Bogza — MiitlMJI 0 HOTMtlRE SI «I PROIECT DE LEGE HOTARIREA C.C. *xal P.C.R. cu privire la perfecţionarea pregătirii cadrelor de partid, de stat şi ale organizaţiilor de masă în problemele conducerii activităţii economice şi sociale a apărut. Proiectul de lege privind perfecţionarea pregătirii profesionale a salariaţilor din unităţile socialiste de stat a fost şi el publicat, împreună formează un tot a cărui importanţă e cu atît mai înţeleasă, cu cît cel care vrea s-o înţeleagă e mai informat asupra problemelor celor mai izbi ate omenirii. Rolul lor e tocmai de a face ca toţi cei ce lucrează: cadre de partid, de stat şi ale organizaţiilor de masă să trăiască în lumea problemelor care acuma se pun. Pregătirea politico-ideologică marxist-leninistă a făcut ca întreaga populaţie a ţării să fie capabilă să înţeleagă marile frămîntări politice şi sociale ale lumii de azi. Dar în ultima vreme înţelegerea complexităţii proceselor economice şi sociale, necesitatea însuşirii ştiinţei conducerii producţiei materiale, integrarea în revoluţia tehnico-ştiinţifică cer şi ele ca toată lumea să fie pusă la curent cu nenumărate cunoştinţe dobîndite de ştiinţa contemporană. Aceasta nu înseamnă renunţarea la artă, la poezie, la visare. A încurca cele două probleme e a face un rău omului care trebuie, simultan, să trăiască şi liric, şi ştiinţific. Hotărîrea, şi Proiectul de lege se referă la cerinţa fundamentală, uşor de înţeles, de a-i da posibilitatea omului ca atunci cînd întrebuinţează ştiinţa, să întrebuinţeze ştiinţa cea mai nouă. Timpul trece, ştiinţa progresează. Cînd tînărul studiază în şcoala de cultură generală, în liceu, în universitate, profesorul tinăr îl învaţă lucrurile cele mai noi pe care şi el le-a învăţat. Timpul trece, ştiinţa progresează. Dar profesorul se ţine el la curent cu progresele ştiinţei pe care o predă ? Cum se ţine la curent ? Cum îl putem ajuta să se ţină la curent ? Cine răspunde de această ţinere la zi a profesorului ? Răspunsul e dat în paragraful E al articolului 4 al Proiectului de lege. Cei mai mulţi oameni însă, cînd pleacă din şcoală, nu se fac profesori. Ei pleacă cu un bagaj de cunoştinţe şi în întreprinderea sau instituţia unde lucrează, învaţă să şi-l pună în valoare pentru producţie. Dar tehnica, de pildă, e fundată în fiecare moment pe ştiinţa acumulată pînă în acel moment. Ştiinţa progresează, tehnica progresează. Trebuie să progreseze şi omul care lucrează. Cum îl putem ajuta să se ţină la curent ? Cine plăteşte această ţinere la zi ? Cine răspunde de această ţinere la zi ? Răspunsul e dat în cele zece paragrafe ale articolului 4 al Proiectului de lege , de la A pină la J. Omul ajunge in posturi de conducere. In ultimele decenii conducerea nu se mai face ca pe vremuri: regele conducea prin dreptul său divin de a conduce; dreptul îl avea, dar cum căpăta priceperea ? Vezi tratatele de istorie. Marele capitalist conducea fiindcă deţinea puterea ce i-o dădea capitalul. Puterea o avea, dar de unde avea priceperea? Unii se pot referi la cărţi de istorie, noi, alţii, şi la propriile noastre amintiri. Unii au dat faliment, alţii au ajuns miliardari. Talentul n-a fost niciodată suficient, mai trebuie pricepere. Priceperea se învăţa pe vremuri prin ucenicie. Azi se capătă la şcoală. Se spunea pe vremuri despre unii medici că au „ochiul clinic". Astăzi acest „simţ clinic" e dublat de multe analize. Un director de fabrică trebuie să aibă talent de conducător, dar asta nu-i ajunge; mai are nevoie de o bogată informaţie statistică, prelucrată de un calculator. Şi de multă ştiinţă de carte. Omul care conduce azi o fabrică are de unde învăţa cum s-o conducă şi s-o conducă bine; dacă are şi talent n conduce foarte bine. Dar dacă are numai talent ? Dar cel care controlează pe cel care conduce fabrica? Cibernetica economică e ştiinţa conducerii unei activităţi economice. Ştiinţă nu artă. Şi o ştiinţă se învaţă. „Management science" e un nume care mie nu-mi place ; nu-mi place numele, dar ştiinţa aceasta trebuie învăţată de cei ce conduc întreprinderile. Nu mai mult îmi place numele de „marketting“. Dar şi această ştiinţă trebuie învăţată. Analiza pieţei se face, dar nu poate fi făcută decât de cei ce au învăţat cum s-o facă. Şi toate aceste ştiinţe ale conducerii se fundează pe ştiinţe care, ele, Gr. C. Moisil (Continuare in pag. 7) IN ACEST NUMĂR: ■ CINCINALUL : Muzee și monumente Pag. 6-7 ■ ÎN DEZBATERE: Probleme de arhitectură și urbanism Pag. 8-9