Convorbiri Literare, 1868-69 (Anul 2, nr. 1-24)
1868-08-01 / nr. 11
No. 11. — Anul 11. lassi, 1 Áugustu 1868 CONVORBIRI LITERARE. iSi.’ii Apare la 1 si 15 a fiecarei luni, nu in România liberă unu galbenu; in Austria 4 fl. — Abonamentele se făcu in Iassi la Tipografia Societății Junimea; in Bucuresci la librăria Soccoc & Comp. S U M A R I U. Primblări, de I. I. Negruzzi. (Fine.) Cultura naţională de 1). A. D. Xenopolu. PRIMBLĂRI. (Fine.) XVI. Peste câteva dile porniremu amândoi la o Geneva. Cu multă greutate isbutisem să depărtezu pe Adalbert de la Lausanne, unde se urcă in toată dimineaţa pe signnlu pentru a-şi amări restul tilei. Nu sciu de este o particularitate a caracterului meu să simţescu o puternică simpatie pentru tot sufletul in suferinţă, sau dacă figura blăndă a lui Adalbertu me atrăgea intr’atăta, sau că-mi reproducea starea nenorocitului Adalbertu amintiri dureroase din insuşi trecutul meu, destul că uitasem acum să urmezu călătoria mea prin munţi şi nu-lu mai părăsisem. Căutam să lu distrezu de la unica idee ce-lu preocupă, dar in curend me încredinţai că încercările mele sunt deşerte căci, deşi adesa ori voia să se arăte bine dispusu şi voiosu, aceasta o făcea numai ca să me inşele pe mine şi tristeţa din ochii sei nu dispărea. Intr’o sală me preumblam in grădina publică de pe malul lacului. Grădina eră plină de preumblători ce se mişcau in toate părţile ascultăndu concertul. Unii se preumblau pe lacurn mici luntrişoare; alţii ei priveau de pe malu; alţii, nepăsători pentru frumuseţa naturei convorbiau vesel. — Toţi aceştia sunt veseli şi voioşi, imi dise Adalberta. Vei fi-i cum suridu şi respiră cu plăcere aerul dulce alu sării. Eu singuru din toţi sunt condemnatu la suferinţă. „Poţi ceti in sufletul fiecăruia din ei? am respunsu eu, cine scie căți din ei poartă in peptu o sarcină mai grea poate decât a ta. — Ai dreptate, se poate. Dar la dânșii durerea poate trece mai curând și nu-i apasă o viață întreagă. Mie oare imi va trece vo dată? „Va trece; totu trece. Ai avantagiul mare asupra tuturor celorlaltor de-a fi artistu. Artea este pururea o dulce măngăiere. Cercarea grozavă prin care treci, iţi va fi poate in viitoru, cănd violenţa durerii va slăbi, unu izvoru de puternică inspiraţiune. — Inţelegu că unicul limanu de scapare este pictura de care o credeam o dată că