Convorbiri Literare, 1869-70 (Anul 3, nr. 1-24)
1869-07-15 / nr. 10
No. 10. — Anul III. * CONVORBIRI LITERARE, Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberă 1 galbenu; pentru Austria 5 fl; pentru Besarabia rusească l1, galbenu. — Abonamentele se făcu in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea, in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. 8 tr M A R I U. O floare albă. Nuvelă originală de D. I. Pop Florentin. Istoriile civilisaţiunei. Studiu istoricu de D. A. D. Xenopolu. (Urmare.) Fisiognomia. Din prelecţiunile ţinute de D. T. Maiorescu. (Fine.) POESII din H. Heine . Grenadirii, VisuL Traducţiuni de D. N. Schelitti. O FLOARE ALBA. NUVELĂ ORIGINALĂ. Doamne feresce-mi de norociri mari, şi me apără. De supărări mici mă voiu păli eu. Cu rele mari m’am imprietenitu, şi de bucurii mici nu mă temu. * Cănd iţi vine sacul in casă plinu de talanturi,—fugi! Cănd iţi trece pragul casei lada grea de argintu, — mai bine ai face, dacă ţi-ai aprinde casa, şi ai fugi noue hotare, decăt să puni mana pe talerii acei nechemaţi. Ce se vede colo in depărtare, peste movila cea neagră şi peste tufarii de pe fruntea movilei ? Coperişe roşii de aramă; turnuri albe de marmură; cruci suflate cu auru, stele de argintu. Bata soarelui cum se bate in atâtea străluciri, tremură, se imbată şi sboară de pe a colo, intr’alte laturi. Să trecemu acolo, să vedemu, a cui su palaturile acele mari? să’ntrebămu, care zidari au rădicatu păreţii aceia aşa de sus ? care meşteri au alcătuitu stelele acele, şi pentru căte talanturi? Cum nu-su strălucirile străluciri, dacă te uiţi la ele de aproape! Ceea ce te orbesce din depărtare cu lumina sa, de aproape te orbesce cu intunerecul seu. A cui-su păreţii aceşti nenchieţi, porţile aceste, care — nu-su nicăiri, numai locurile lor, ferestele aceste uitate nepuse, turnurile aceste răsăritu dintre tufe de brusturi, şi crescute pe de afară, fără scirca păreţilor? Cari meşten au bătutu ziduri unul deasupra altuia, care nu se ’nţelegu celu dedesupt lassi, 15 Iulie 1869.