Convorbiri Literare, 1869-70 (Anul 3, nr. 1-24)

1869-08-01 / nr. 11

Tip. 11. — Anul III, S U M A R I U. Ilicţionaru grotescu, de D. V. Alexandri. O floare albă. Nuvelă originală de D. I. Pop Florentin. (Urmare.) Din sciinţele naturale, discursu de D. C. Grigorovici. (Urmare.) Surise şi suspine. Critică. Notiţă bibliografică. POESII din H. Heine. Cănd şedu intinsu.Noaptea cănd eu trecu..., Stele cu picioare de aur... Traducţiuni de D. N. Schelitti. Dicţionaru Grotescu. Epizodul confusiei limbelor din turnul Ba­bei este o metaforă poetică ce esprimă efec­tul influenţi! pedantismului in omenire. Iu adeveru acea influenţă, cănd năvălesce asupra societăţilor începătoare, ic adese­ori caracterul unei calamităţi fatale, căci ea ame­­ţesce minţile, desnaturează înţelesul cuvinte­lor, tulbură cugetele şi intipăresce pe fruntea adepţilor ei o espresie pretenţioasă, precum le­­suitismul dă fisionomiilor o aparenţă de ipocrisie. Se spune in poveşti că la nascerea copii­lor de împăraţi, finele raiului se adună îm­prejurul leagănelor şi înzestrează pe nuci­­ tăcuţi cu daruri preţioase: vitejie, putere, mândrie pentru băeţi, frumuseţe, gingăşie, farmecu dulce pentru fete. Pedanţii romăni, cloanţe infernale, asistând la nascerea României, au diocheta o cu ochii lor de buline cobitoare. Lipsiţi de ori­ce simţu esteticu, ei au intreprinsu de la sine educaţia fetei împăratului Tr­aian şi au invăţat-o, ser­­mani,­ a rosti unel cuvinte create de denşii, care purta semnele trivialităţii celei mai re­­voltante. Nenorocita s’au deprinsu astfeliu a vomite monstruosităţi limbistice iar­ aavecon­­­ sciinţă că păcătuesce in contra bunului simţu, in contra esteticei şi in contra poeticei ar­monii a graiului romănescu. Nimicu mai regretabil decât a vede unu popom ce se desceaptă din întunericul bar­barismului să cadă in ghiarele pedantismului! Elu este espusu la cea mai cumplită neno­rocire, la nenorocirea de a deveni grotescu! Iată câteva fructe culese din pomul sci­­inţei pe care l’au săditu pedanţii in pămentul mănosu alu patriei noastre. Onoare. La toate popoarele de sănge sau de rudi­­re latină, acestu sentimentu are unu caracteru pe bărbăţie şi este esprimatu prin cuvinte de soiu masculinu. Latinul (Jice honor. Iassi, 1 August 1860. ) Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru Itomănia liberă 1 galbenii: pentru Austria 5 fl; pentru Besarabia rusească l*/a galbenu. — Abonamentele se tuau in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea, in Bucuresci la librăria Soccec & Comp.

Next