Convorbiri Literare, 1871-72 (Anul 5, nr. 1-24)
1871-07-15 / nr. 10
No. 10.—Anul T. Iassi, 15 Iuliu 1871. CONVORBIRI LITERARE. Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni. Abonamentul pe unu anu pentru România liberă 1 galbeni; pentru Austria 6 fl; pentru Germania de Nordu 1 galbeni; pentru Sviteia, Belgia şi Italia 15 franci; pentru Francia şi Spania 20 franci. Abonamentele se făcu numai pe unu ani intregi: in Iassi la Tipografia Societăţii Junimea şi la librăria Junimea in Bucuresci la librăria Soccec & Comp. S U M A R I U. Studie asupra Maghiarilor, de D. I. Slavici. Observări critice asupra gramaticei. De D. V. Burla. (Urmare.) Harţă Rezeşul, operetă comică intr’unu actu, de I). V. Alecsandri. Poesii: Idei de toamnă; Strigoiul; de D. T. Şerbănescu. Eu şi Ea, de I. M. I. Elias. Studie asupra Maghiarilor. Puncta de purcedere. Dacă ar esistă sciinţa unei psichologii universale, şi ne-amu pune să judecămu din punctul ei de vedere asupra unei unităţi compuse din mai mulţi oameni, e probabila, cumcă resultatele studiului nostru ar fi analoge cu cele purcese din studiul omului singuratecii. Momentele, fenomenele şi apariţiunile psichologice ar fi in amendoué caşurile calitativii aceleaşi, numai cantitatea lor ar stă in proporţiune cu mărimea căuşelor, din cari ele au purcesu. Obiectul unui asemenea studiu ar pute fi înainte de toate omenirea, ca unitate absolută a tuturor oamenilor, cari stau intr’o atingere spirituală oare-care. Sub unitate absolută inţelege o unitate fără privire la timpu ori teritoriu de noi şi Chinesii din secuiul al I X-le. Sub omenire nu inţelegu mulţimea de oameni, cari trăescu astădi pe pămentu, nu generaţiunea de astădi , ci întregul lanţu de generaţiuni de la apariţiunea omului pe pămăntu şi pănă unde creaţiunea, intrăndu in vr’o nouă rasă a activităţii sale, va nimici neamul omenescu — dacă aceasta se va intâmplă vr’o dată. — Această omenire are o viaţă unitară: Istoria. Imi permiui de a privi in legile acestei istorii, cum aşa privi in legile psichologice, ce rează in fie-care omn, şi de a demonstra din liniile ei generale analogia cu fasele observate in viaţa psiehică a omului singularu. Omul singularu vine de la nascere cu posibilitatea de a ave spiritu. Elu poate cugetă şi voi, adecă activitatea organismului lui nu se mărginesce intr’aceea, că elu e in stare de a simţi, cum ilu afectează natura esterioară; ci elu poate să comunice aceste afectări fisiologice la cunoscinţa cugetării sale; mintea sa nu e numai puru şi simplu unu complecsu capticu de representaţiuni, ci in elu e o sedntee, care despărţescc, combi