Cronica Sătmăreană, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 583-656)

1970-02-14 / No. 618

2 Popas pentru... ciori Multă vreme, în curtea Fa­bricii de sticlă din Poiana Co­drului au putut fi văzute trei autocamioane cu rotile sparte și caroseriile ruginite — ideal loc de popas pentru ciori și alte zburătoare. Mașinile nu aveau normele de parcurs îndepli­nite, de aceea casarea lor con­stituia o problemă. Dar pînă la urmă, întreprinderea „a aran­jat" predarea a două dintre ele la I.C.M. A mai rămas o auto­cisternă pentru combustibil, cu piese lipsă, care arată lamenta­bil. De reparat nu se repară, pentru că unitatea nu are nevo­ie de ea. Plătește în schimb a­­mortismente ... Așa că păsările, speriate de prima s-au liniștit. Ca de intervenție, altfel și conducerea fabricii... închideți ușile! Este greu să se facă o apre­ciere despre calitatea proiecții­lor în sălile de cinematograf a­­le municipiului. Ba ecranul devine cețos, ba se ru­pe filmul, ba nu se aude sono­rul. Deseori aceste întreruperi sunt subliniate de fluierăturile și strigătele unei părți din pu­blicul nemulțumit. Să admitem că, pe ici, pe colo sînt cîteva cauze obiective. Nu o dată însă spectatorii sînt deranjați, mult timp după începerea filmului, de circulația continuă a „întîrziaților". Este de neînțeles de ce se admite ac­cesul în sală după ce ușile au fost închise. Să fie cinemato­grafele sătmărene o excepție în comparație cu celelalte orașe? O notă bună Elevul loan Nemeti, practi­cant la Atelierul de zonă C.F.R. Satu Mare — Ferestrău a­­vea sarcina, împreună cu mun­citorul pe lingă care lucra, să schimbe saboții de frînă la un vagon. Efectuînd o „inspecție" generală pe cont propriu a ob­servat uimit o defecțiune im­portantă nesemnalată de revi­zia anterioară: bandajul axei la o roată, juca. Tînărul practicant a sesizat imediat faptul, evitînd astfel o posibilă catastrofă. Fă­ră îndoială, I. Nemeti va fi un bun lucrător ceferist. Nota co­respunzătoare a primit-o de pe acum. M. BABIȚCHI CRONICA SATMAREANA Instantaneu din magazinul Cadouri din Piața Libertății din Satu Mare. Submarinul F+500 în primejdie Să știți că am submarinul meu. L-am construit cum am putut. Am mai luat câte o piesă cu împrumut, a­m mai scos câte una din adâncurile Some­șului, dar nu m-am rugat de nimeni Am făcut rost de câți­­va... atomi și l-am făcut a­­tomic. Poate o să mă între­bați ce fac cu el. Ei bine, mă plimb, mă plimb pe sub­an, iar cînd mi se urăște în a­dineuri ies la suprafață. Cea mai bună piesă a submarinu­lui meu este periscopul, e a­n­­tiia. Ancorasem zilele trecute in portul meu particular „Vraja Crasnei". După ce am servit o cafeluță, am tras cîteva pi­pe și mi-am întors perisco­­pul spre Cărei. Aparatele de măsurat indicau scăderea ver­tiginoasă a nivelului apei. După o scurtă observație l-am chemat în grabă pe secundul submarinului, căruia i-am dat următoarea dispoziție: — Te strecori spre Cărei și vei depista un lac cu apă pentru că altfel rămînează, pe.. . uscat cu submarinul. După ce stabilești exact locul, te prezinți la mine pentru mă­suri operative. După 76 de minute, secun­dul s-a întors ud leoarcă și cu noroi pînă-n creștet. — Ce-i cu tine, ce s-a în­tîmplat? — Căpitane, era să-mi ră­­mină ciubotele și hainele lin­gă gară­ Noroc că m-am a­gățat de coaau unui tractor care m-a scos la suprafață. — Ce căutai tu in noroi? — Am văzut un lac mare de apă și m-am dus să-i de­termin adîncimea. N-am reu­șit dar sunt sigur că-i foarte adine pentru că face niște valuri ca... marea. Așa că am găsit ce căutam. — Și cum putem ajunge a­colo? — Asta nu ar fi o proble­mă. Ne-am descurcat noi In situații mult mai complica­te. Atunci? In lac se găsesc niște materiale de construcții. — Cum. In lac, in apă? Da. Pe acest teren, care a devenit o adevărată mare din cauza ploilor, se găsește depozitul de materiale de con­strucții aparținînd de Icom­­coop Cărei, unde este direc­tor tovarășul Ioan О пае. — Și sunt multe materiale? — Aproape 500 m.c. cheres­­tea. După cum l-am auzit vor­bind pe Sigismund Nagy, re­ceptionat la acest depozit, va­loarea scîndurilor se ridică la aproape o jumătate milion de lei. De ce nu le vind? — Lumea vorbește că nu au clienți și nici nu pot să se vîndă decit condiționat. — O să-i salvăm noi. Cum? Peste noapte ne lansăm în imersiune spre Cărei, ieșim la suprafață și lansăm niște torpile zburătoare sfredelitoa­re către lacul de apă din de­pozitul de materiale de con­strucții. După explozie, tele­ghidăm torpilele prin subte­ran spre submarinul nostru Se va face un culoar enorm, iar apa din depozit se va scurge spre noi și suntem­ sal­vați. Vom avea apă suficientă pentru imersiune, apoi o să ajungem la Someș, la baza noastră. — Dar dacă în timpul ex­ploziei se găsește cineva la depozitul de materiale? — Ce să facem, lucrurile mari cer la crificii. Salvăm cel puțin materialele care costă peste o jumătate milion de lei. Dacă ei — șefii, n-au miș­cat nici măcar un deget să salveze bunurile, le-a venit in ajutor... norocul. Ne apropiarăm ci­ mai mult de măței. Lansatorii de tor­pile erau la posturi. Am dat comanda pentru ancorare. E­­xact la ora 0,3 am lansat 17 torpile de calibru mare. Se auzi o explozie puternică. Du­pă numai cîteva minute aoc a dat năvală peste noi Erari­ salvați. Am făcut cale întoar­să spre baza noastră centrală Dacă in timpul exploziei ir­i depozitul de cherestea se a­­fla cineva nu am putut să aflu. Sunt totuși nerăbdător să cunosc amănunte. Dacă cumva aflați ceva, pot fi gă­sit la baza centrală de marine „Podul Someș", sub­Aș­tept. FLAVIU ISTRATE Щ В [UNK]: Pe cînd se făcu ziuă, ajunse la margi­nea unei mlaștini. Pînă acum fusese plin de o neliniște curioasă. De ce? Scăpase de omul nesuferit. Dar îi lipsea sania, focul, ceilalți crini... Și tot ceea ce făcuse par­te pînă acum din viața lui. Două lucruri îi lipseau mai ales: mîn­­carea și societatea. Atît cîinele, cît și lu­pul, le doreau pe amîndouă. Mîncare va găsi. Trebuie să fie și societate pe aici! Este de ajuns să dai un semnal. Se așeză și începu să urle, își chema frații. Pe lupi îi chema. Dar glasul îi era slab și plin de durere. încercă de mai multe ori, dar niciodată nu reuși o chemare firească. Era urlet de cîine, nu de lup. Pe la amiază reuși să prindă un iepure alb, îl sfîrtecă și o­ devoră. Carnea și sîn­­gele cald îi plăcură mai mult decît carnea înghețată, seul sau tartele ce se primea în mod obișnuit. Masa copioasă îi refăcu în­crederea în sine. Toată după masa fugări iepuri, mai prinse încă doi și îi sfîrtecă și pe aceștia. Să se bată îi plăcuse și pînă acum, dar nu cunoscuse înc­ă plăcerile ur­măririi și voluptatea uciderii. Din cei doi iepuri nu mîncă pe niciunul; îl sfîrtecase doar din plăcerea de a ucide. 22 cu el. Kazan își dorea un animal mai pu­ternic. Acuma nu se mai strecura prudent printre tufe, își săltă capul semeț. Coada-i stufoasă se legănă după el ca la lupi. Toa­te firele-i de păr se încordaseră, se umplu de energia vieții, a faptelor voinicești. Mergea spre nord-vest. Il chemau ve­chile amintiri spre Mackenzie, o mie de ki­lometri în adîncul polar. Intîlni multe ur­me în zăpadă. Umblaseră pe acolo cerbi și Karibu. Găsi și urme de vidră. Pe cînd se lua după urmele unei vulpi, dădu de un luminiș unde zăpada era de jur împre­jur bătătorită și presărată cu pete de sînge. Găsi acolo un cap de bufniță, pene, oase și intestine care-1 duminică că pe aici vînează lupi. Spre seară găsi niște urme ce semănau foarte mult cu ale lui. Erau proaspete și emanau un miros care-l făcu să-și doreas­că și mai mult societatea. Toată ziua a­­lergase, dar nu era obosit. Cînd se făcu întuneric și pădurea se umplu de umbre, Kazan deveni și mai vioi. Sîngele de lup începu să domine simțămintele sale. Apăru luna și răsăriră stelele, iar Kazan avea tot mai mult sentimentul că, în pădure, se afla la el acasă. Se așeză pe picioarele dinapoi și din gîtlejul lui ieși, în sfîrșit, primul urlet cu adevărat de lup, urlet ce face ca pădurea să se cutremure de tim­brul lui prelungit și cu semnificații pre­cise. Kazan mai repetă de două ori cînte­­cul lupilor și noile sunete îi făcea deosebită plăcere. Ajunse pe o colină de pe o care i se păru că stelele și luna îi sunt mai aproape; dincolo de colină se întindea un șes mare, cu copaci rari, iar în mijloc un lac a cărui ghiață strălucea în bătaia lunii. Din lac pornea spre pustiu un rîu înghețat. Aici sunetele zburdau mai libere. Ka­zan se opri. Sîngele îi năvăli în creștet și trupul i se încordă. De departe străbătea pînă la el un alt urlet de lup. Ar fi vrut să răspundă, dar un instinct ascuns 11 .­ Dar iepurele fuge, nu se apără! Sara ea lui e dulce și bună, dar nu te poți lupta Sîmbătă U februarie 1970 A întreceri sportive AZI: Sala Școlii profesionale fores­tiere, ora 16: BASCHET: Sănăta­­tatea — Crișul Oradea (div. A), — întîlnire amicală, ora 17,30 LUPTE GRECO-ROMANE: Intîl­­nire de juniori și seniori între sportivi sătmăreni și din Oradea. Sala de gimnastică a Liceului nr. 3 Satu Mare, ora 17:30: O nouă etapă în campionatul de califi­care al școlarilor și juniorilor la volei. Clubul Unio, ora 17: Concurs de tenis de masă — etapa județeană. Arenele Rapid și Olimpia, ora 16: „Cupa 16 Februarie" la popice. Sala Voința, ora 18: Campiona­tul republican de șah — etapa ju­dețeană. Ml­NB: Terenul Someșul Satu Mare, ora 11: Olimpia Satu Mare — Chimis­tul Baia Mare. Terenul din Cărei, ora 11: Voința Cărei — Someșul Satu Mare. Sala Școlii profesionale forestie­re, ora 8: BASCHET: Concursul republican de baschet pentru copii, ora 9: Revanșa întîlnirii Să­nătatea — Crișul Oradea; ora 10,30: Șc. sp. Satu Mare — Crișul Oradea (Campionatul divizionar al școlarilor și juniorilor — fete); ora 11,30: VOLEI: Liceul nr. 2 Satu Mare — Șc. sp. Cluj (Cam­pionatul divizionar al școlarilor și juniorilor); ora 13: LUPTE GRE­­CO-ROMANE: Revanșa întîlnirii dintre sportivi sătmăreni și din Oradea. Arenele Rapid și Olimpia, ora 8: „Cupa 16 Februarie" la popice. Clubul Unic, ora 9: Concurs de tenis de masă — etapa județeană. Sala Voința, ora 9: Campionatul republican de șah — etapa jude­­țeană. CINEMATOGRAFE SATU MARE — Victoria: Jocul care ucide (coproducție franco­­italiană, color); Popular: Căldura (film românesc); CĂREI — Popu­lar: Cavalerii aerului (film ceho­slovac, cinemascop); 23 August: Dragoste la Las Vegas (film american, color, cinemascop); NEGREȘTI-OAȘ; Mila regească (film bulgar); HALMEU; Tinerețe fără bătrînețe (film românesc, color); TĂȘNAD: Comedianții (film american, color, seriile I și II); BERVENI: O Chestiune de onoare (film italian, color); SA­­NISLĂU: Străin în casă (film englez, color). TEATRU Colectivul Teatrului de Nord Satu Mare, secția maghiară, pre­zintă la ora 16 spectacolul „LU­MEA ESTE A TUTURORA" de A. Michel. Valabil abonamentul­­, pentru elevi. La ora 19,30, secția română a Teatrului de Nord Satu Mare, prezintă spectacolul „CĂ­SĂTORIA" de N. V. Gogol. Erfarl Simbătă 14 februarie 1970 17.00 Emisiune în limba ger­mană. 18.05 Bună seara, fete! Bu­nă seara, băieți! 19.00 Telejurna­lul de seară. 19.20 Desene ani­mate. 19.30 Emisiune muzical-co­­regrafică. 19.55 Microavanpremie­­ră. 20.00 Tele-enciclopedia. 21.00 Film serial: „Răzbunătorii". Epi­sodul „Vacanțele d-lui Steed". 21.50 Varietăți cu public. 22.30 Telejurnalul de noapte. 23.00 Sea­ră de romanțe. 23­ bliga să tacă. Instinctul, acest comanda­ment subconștient al animalelor sălbatice, căpăta amploare, devenea stăpîn pe el, îl comanda. Pricepuse astfel că este un urlet de lup, dar nu o chemare. Chemarea veni o oră mai tîrziu, produ­­cîndu-i o plăcută agitație. Acum simțea clar că lupii pornesc la vînătoare și-l che­mau și pe el. Kazan stătu pitulat printre tufe. Nu-i era frică și totuși nu putu pleca. Dincolo de această colină începea o nouă viață, aici se termina cu omul. Dinapoi îl chema mereu ceva și Kazan își întoarse capul scîncind. Vocea lui deveni iar voce de cîine. Acolo, înapoi, îl aștepta femeia ca­­re-și pusese mina pe creștetul său și ca­re fusese bună cu el. Femeia căreia i-ar servi cu plăcere. Dar acolo sunt și bărbați, cu bice în mîini și cu ciomege. Astfel se zbătea Kazan între două dorinți: se învîrti mult în vîrful colinei, la limita celor două lumi. Apoi, cu pași înceți, dar tot mai ho­­tărîți, porni spre lacul înghețat. Toată noaptea se ținu in jurul haitei de lupi, care vînau, dar nu li se atașă Fă­cea bine. Mai avea în el o bună porție din mirosul de om, din mirosul crinilor și al săniei. Haita l-ar fi sfîșiat imediat. Primul instinct al animalelor sălbatice este ins­tinctul de conservare. Se tăvăli de mai multe ori în zăpadă, pe locul unde lu­pii o bătătoriseră mai mult. După miezul nopții haita reuși să vîneze un Karibu, la marginea lacului și se ospătă pînă-n zori. Kazan stătu cu vîntul în față. Nasul lui Cetățeni și elevi! Nu aruncați și nu ardeți deșeurile de hîrtie! COLECTAȚI ȘI PREDAȚI UNITĂȚILOR D.C.A. CARE PLĂ­TESC DE LA 0.22—0,35 LEI/KNL­OGRAM DUPĂ CALITATE. Strîngeți deșeurile de hîrtie rezultate de la întreprinderi de stat, cooperatiste și cooperative agricole de producție și anunțați organele D.C.A. care pentru cantități mai mari se deplasează și preiau la fața locului. Pentru cantitățile strinse și predate pe numele întreprinderi­lor și a cooperativelor, strîngătorul beneficiază de un comision de 0,15 lei/kilogram. COLECTINP ȘI PREDÎN P HIRTIILE. PE LÎNGĂ AVANTAJE MATERIALE, CONTRIBUIȚI SI L­A NAȚIONALEI ÎNTĂRIREA ECONOMIEI C. E. I. L. Satu Mare livrează p pe bază de comandă fără repartiții întreprinderilor și instituțiilor următoarele produse: TOALETE SEMADAR; MESE GIGONE; SCAUNE TIP 919; SCAUNE TIP S 21; SCAUNE TIP GORM. Informații suplimentare se pot primi la serviciul Desfacerii str. Petefi, telefon nr. 3490. 24 era excitat de mirosul sîngelui și al­­ căr­nii proaspete. Dar instinctul de conserva­re era mai puternic decît tentația. Numai la lumina zilei cînd haita se destrămă, cu­teză Kazan să se apropie de locul ospă­țului. Nu rămăseseră acolo decît pete de sînge, oase, intestine și bucăți sfîrtecate de piele. Lui Kazan nu-i trebui mai mult. Se rostogoli de cîteva ori printre aceste res­turi, își vîrî nasul în zăpada înroșită de sînge și rămase acolo toată ziua, îmbibîn­­du-se bine cu mirosul lupilor. In zilele următoare nu-i mai era frică, își anunța prezența urlînd plin de curaj în întunericul ce-l înconjura. Haita — a­­ceeași sau alta — vîna din nou, alerga în noapte. Haita gonea un Karibu peste lacul în­ghețat. Era lumină aproape ca ziua și Ka­zan vedea clar cum Karibu alerga spre pă­dure. Haita consta aproape dintr-o duzină de lupi care începură să se răspîndească în formație de potcoavă, o formulă din care nu există scăpare. Cei doi șefi de haită conduceau vîrfurile potcoavei și e­­rau aproape într-o linie cu animalul go­­nit; deschizătura potcoavei se strimta din ce în ce mai mult. Karibu-ul fugi în direcția unde pîndea Kazan. Cu un urlet și cu viteza de fulger, acesta sări asupra lui. Kazibu-ul era în­corsetat definitiv. Voi s-o ia la dreapta; în acest fel, însă, nimeni la brațul drept al potcoavei. Kazan ajunse vînatul și se năpusti asupra lui. Cînd haita ajunse și ea, dinții lui Kazan erau înfipți adînc în gîtul Karibu-ului. Rostogolindu-se în zăpa­da părea că formează un singur ghem. Era primul său vînat mare. Sîngele îi fierbea ca focul. Ieși de sub Karibu numai atunci cînd simți că nu mai era viață în acesta. El nu era flămînd, nu de mult devorase un ie­pure. Se retrase de o parte și așteptă pînă ce haita sfîrși Kazibu-ul. Numai după a­­ceea merse spre haită. Doi dintre lupi au observat străinul și-l miroseau plini de curiozitate. Tocmai cînd Kazan se retrase puțin, ne­­știind dacă trebuie sau nu să se amestece între frații lui din haită, o namilă se re­pezi spre gîtul lui. Abia-i rămase timp să schițeze o eschivă. In clipa următoare, am­bii se rostogoleau în zăpadă. Haita opri ospățul, înconjurîndu-i. Kazan cunoștea rostul acestui cerc. In mijlocul cercului trebuia să rămînă un cadavru. Haita abia aștepta ca unul din ei să cadă măcar pen­tru un minut, spre a se putea repezi asu­pra lui să-l sfîșie. De un atac neașteptat nu-i era teamă. Știa că o lege nescrisă o­­prea lupii să se amestece în acest duel. Așa, încît, ochii lui fixau numai pe lupul conducător, care-l atacase. Cîteva clipe o­­priră lupta, dîndu-și tîrcoale din apropie­re, apoi, fulgerător, lupul atacă din nou. Numai vioiciunea lui Kazan îl scăpă de teribilii lui dinți. In momentul următor a­­tacă și Kazan și-l mușcă de gît pe lupul conducător. Redacția și administrația Satu Mare, strada Arțarilor nr. 2, etaj L Telefon­ 2370. Abonamentele se fac la oficiile poștale, factorii și difuzorii voluntari din întreprinderi și instituția Tiparnic întreprinderea Poligrafică Maramureș. 40.026

Next