Cronica Sătmăreană, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 733-810)

1970-09-27 / No. 808

B PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ ! “ f |^Ц^18И HH­ИЯ Bl H BȘ­И "Г. 808 (1547) m [UNK]к шин pi 1 Anul in (x) ^ I­nJJINI =­ Sarcinile cincinalului In dezbaterea adunărilor generale ale salariaților Forțele proprii ale întreprinderii „Ceram” nu exclud sprijinul forului tutelar Eforturile cu adevărat eroice ale colectivului fabricii de cără­mizi „Ceram“ de a repune în funcțiune cele trei secții de pro­ducție și două cariere complet a­­coperite de ape și înnămolite în luna mai, au căpătat aici aură de legendă. In fruntea acțiunii de repunere a fabricii în funcție au fost comuniștii. Ei au fost exem­plu mobilizator în muncă, i-au însuflețit pe oameni, i-au organi­zat și sprijinit, și astfel, încet, schimb după schimb și secție du­pă secție, fabrica a reînceput să producă. In scurt timp secția blo­curi de beton a recuperat pierde­rea substanțială înregistrată, a­­preciindu-se ca pînă la finele a­­nului să se dea peste plan 2,5 milioane blocuri zidărie în echi­valent cărămizi normale, zilnic se produc circa 150.000 cărămizi crude și tot atîtea cărămizi arse. Dacă situația cu totul specială în care s-a aflat întreprinderea — acțiunile privind evacuarea a­­pei din cariere, repararea motoa­relor, a liniilor de transport, re­punerea în funcțiune a cuptoare­lor s-au prelungit pînă la sfîrși­­tul lunii iulie — a impedimen­­tat sensibil activitatea economi­că, financiarmente unitatea pre­zintă cîteva realizări deosebit de valoroase. De pildă, sarcina de reducere a prețului de cost a fost depășită cu 14,2 la sută, obținîn­­du-se o economie suplimentară de 1.282.000 lei. Corespunzător, cheltuiala la o mie lei producție marfă s-a diminuat cu circa 60 lei față de plan. Luînd în consi­derare conjuctura existentă, co­mitetul de direcție a hotărît pre­gătirea producției trimestrului IV în așa fel încît sezonul de fa­bricație să fie prelungit cît mai mult. Adunarea generală a sala­riaților privind dezbaterea cifre­lor de plan pentru cincinal a analizat în următorul principal, pe lîngă problemele curente ale producției, condițiile care să a­­sigure o bază temeinică viitoare­lor sarcini economice. — Pentru îndeplinirea cu suc­ces a indicatorilor preconizați — a spus Mihai Micu, șeful servi­ciului organizarea muncii — cred că cele mai mari greutăți le vom întîmpina în asigurarea ma­teriei prime. Poate la fel de im­perios necesară este și îmbunătă­țirea bazei tehnice din Utilajele sunt extrem de dotate, uzate, iar piese de schimb nu se gă­sesc. La secția A și C, se impune cu stringență îmbogățirea parcu­lui de utilaje prin achiziționarea unor excavatoare. In altă ordine de idei, contractarea combustibi­lului, respectiv a celolignitului și rumegușului, merge foarte greu. Și vina nu o poartă numai întreprinderea... In discuțiile purtate s-au dez­bătut cu mult simț de răspundere problemele legate de asigurarea sursei de materie primă, respec­tiv argilă, planul de creștere a productivității muncii cu 7,6 la sută în condițiile neprevederii niciunei măsuri de mecanizare sau de organizare, a niciunei in­vestiții etc. în acest sens, tovară­șul Ion Pușcaș, directorul unită­ții, arăta că sarcina de creștere a productivității muncii trebuie realizată prin aplicarea în pro­ducție a unor soluții științifice de organizare a muncii, care trebu­ie sprijinite printr-o dotare co­respunzătoare, și nu altfel. De aceia poziția adoptată de minister poate că ar trebui rea­­nalizată, și, eventual, reconside­rată. Argumentele, prezentate de tov. ing. Vasile Șurlea, reprezen­tantul ministerului la adunarea salariaților, n-au putut să ne convingă. O problemă valoroasă a ridicat tovarășul Andrei Sermed­ șeful secției C. — Chiar dacă primim mult promisul hectar de argilă — a a­­rătat vorbitorul — materia pri­­m­ă nu ne va fi asigurată pînă în anul 1973. Cred că trebuie scoa­să urgent apa din vechea vatră a carierei pentru a relua exploa­tarea. Dar avem nevoie de un excavator cu braț mărit pe care l-am cerut și anul trecut, fără nici un rezultat însă. Totuși, co­lectivul secției noastre, în frun­te cu comuniștii, a hotărît să fa­că totul pentru ca anual să dea peste plan un milion de cărămizi. Fiecare dintre vorbitori s-a străduit parcă să arate că mun­citorii au înțeles pe deplin însem­nătatea actuală a depășirii indi­catorilor de plan la materialele de construcții. Matei Crutsch, șe­ful secției A, s-a angajat în nu­mele lucrătorilor pe care-i con­duce să suplimenteze cifrele pre­văzute cu încă 300.000 cărămizi și circa 500.000 blocuri de beton. — Colectivul nostru dispune chiar în condițiile de acum de importante rezerve insuficient valorificate — a spus Paraschiva Martocsan, președinta comitetu­lui sindical. Semnalez că în ulti­mul timp absențele nemotivate au atins cifre impresionante. Lipsesc mai ales nemotivat unii dintre sinistrați. Aceștia așteap­tă ca statul să le dea locuințe noi în bloc, dar nu se gîndesc că au și ei datoria de a pune umărul la opera de recuperare a pierde­rilor provocate de calamități. Zilnic în secția C, spre exemplu, lipsesc cîte 4—5 muncitori; lip­surile nemotivate înregistrate în trimestrul curent acoperă munca unui muncitor într-o lună. Foar­te mult! Legea permite maistru­lui de a sancționa abaterile la fiecare loc de muncă fără a mai consulta comitetul de direcție. Ce au făcut maiștrii de schimb în aces sens ? Pînă acum, nimic. Alături de măsurile pentru e­­vacuarea apelor și găsirea unor soluții privind exploatarea argi­lei în adîncime, aproape fiecare vorbitor a ridicat problema asi­gurării producției cu materie pri­mă. A reținut atenția un aspect susținut cu căldură de directorul întreprinderii. Un sondaj efectu­at de I.P.M.C. București a scos la iveală rezultate în vechea zonă de neașteptate. exploatare există excavate circa 46 ha folo­site superficial și care prin de­frișare și reexcavare pot asigura producția întreprinderii cu argi­lă pentru încă 15—20 de ani. Re­zervele sunt evaluate la circa 4 milioane m.c. Numai că exploa­tarea lor presupune dotarea­ fa­bricii cu utilaje capabile să lu­creze în adîncime. Este o posibi­litate asupra căreia forurile în drept, considerăm, ar trebui să reflecteze cu toată atenția. Pînă cînd noile fabrici de cărămizi de la Tășnad și Orașu Nou vor fi terminate, și chiar după aceea, unitatea din Satu Mare ar putea sprijini consistent uriașul front de construcții deschis în județul nostru. Concluziv, pe marginea discu­țiilor, s-a desprins ideea că, deși necazurile provocate de inundații au fost mari, pentru viitor pot fi concretizate cîteva măsuri efici­ente: întreprinderea are datoria de a economisi fiecare bănuț, în fiecare colț de fabrică, pentru a reduce și lichida dotația de stat; fiecare clipă favorabilă trebuie folosită pentru a produce cît mai multe cărămizi și alte materiale de construcții. Iar pen­tru aceasta, înainte de toate, tre­buie întărită disciplina în mun­că. MIHAI BABIȚCHI Aspect din secția de lapte praf a Fabricii de produse lactate din Satu Mare. Foto: M. SARCA Deschiderea lucrărilor sesiunii anuale a Federației Dentare Internaționale Sîmbătă dimineața, în sala Palatului Repu­blicii Socialiste România din Capitală s-au deschis lucrările celei de-a 58-a Sesiuni anuale a Federației Dentare Internaționale, manifes­tare științifică de mare prestigiu, ce reunește personalități de frunte ale științei și practicii stomatologice din 46 de țări, din toate conti­nentele. Reuniunea își desfășoară lucrările sub înal­tul patronaj al Președintelui Consiliului de Mi­niștri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer. Sesiunea, care va dura șase zile, își axează lucrările pe probleme de cea mai vie actualitate științifică și practică, marcînd noi etape drumul progresului acestei discipline medicale. pe Cuvîntul de deschidere a fost rostit de prof. dr. Valerian Popescu, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România. Primit cu aplauze a luat cuvîntul președinte­le Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer. Cuvîntarea a fost ascultată cu atenție și sublinia­tă cu vii și îndelungi aplauze. In numele F.D.I., a participanților, Dr. Ласк Stork, președintele acestei organizații a mulțu­mit președintelui Consiliului de Miniștri, Statu­lui român, pentru condițiile create acestei reu­niuni. In continuare participanții au fost salutați de Dr. Dan Enăchescu, ministrul sănătății, Mircea Malița, ministrul învățămîntului, acad. prof. Dr. Aurel Moga, președintele Academiei de științe medicale și Ion Cosma, prim-vicepreședinte al Consiliului popular al municipiului București. Salutul adresat de președintele Consiliului de Miniștri, ION GHEORGHE MAURER Doamnelor și domnilor. In numele guvernului Republi­cii Socialiste România adresez un cordial salut reprezentanților de seamă ai științei stomatologi­ce, reuniți în cea de-a 58-a se­siune anuală a Federației Den­tare Internaționale. Găzduind această reuniune științifică, guvernul român mani­festă, o dată mai mult, înalta prețuire pe care o acordă știin­ței, dorința de a contribui la progresul ei, de a sprijini strîn­­gerea legăturilor între oamenii de știință din diferite țări ale lumii. Această atitudine decurge în mod necesar din importanța pe care a dobîndit-o știința în zilele noastre, ca forță de impulsie de prim rang a progresului socie­tății. Știința, — este bine știut, — sporește din ce în ce mai mult capacitatea omului de a stăpîni natura, îi dă posibilitatea să valorifice mereu mai bine bogă­țiile ei, să-și îmbunătățească ra­pid și considerabil condițiile ma­teriale de viață. Insușindu-și știința, oamenii își ridică, în același timp, nivelul de cultură, își dezvoltă puterea de cunoaște­re și de înțelegere a fenomene­lor din natură și societate. Prin toate acestea, știința ac­ționează ca un factor de elibera­re a omului, de promovare participării sale la deciderea des­a­tinelor colectivității și ale lui însuși ca individ. In măsura în care dezvoltarea științei și introducerea în practi­că a cuceririlor geniului uman sunt degrevate de piedicile pe ca­re le creează tendințele de ex­ploatare și asuprire a omului de către om, știința devine și un factor de promovare a unor re­lații noi — între oameni, ca și între națiuni — relații guverna­te de rațiune, de spiritul drep­tății și al respectului reciproc, de principiile egalității, libertății și demnității umane și na­ționale. Transformarea din ce în ce mai mult a științei în­­tr-un instrument de dezvoltare a înțelegerii și colaborării interna­ționale, este un semn al vremuri­lor noastre, semn care îi con­feră din ce în ce mai mult carac­terul de bun universal, determi­nă un interes acut pentru dez­voltarea ei din partea tuturor popoarelor lumii, fără excepție. Conștientă de întreaga însem­nătate a științei, România a în­scris dezvoltarea cercetărilor științifice ca un obiectiv primor­dial al construcției sale sociale. In cadrul programului național de cercetări științifice, se acordă atenția cuvenită științelor medi­cale și biologice, menite să aducă o importantă contribuție la ocro­tirea sănătății oamenilor. Grija pentru sănătatea acestora consti­tuie o preocupare centrală partidului și statului nostru, o l­­a­tură importantă a procesului multilateral de dezvoltare și în­florire a întregii națiuni. Este evident că progresul științelor medicale, confruntate în zilele noastre cu probleme deose­bit de complexe, се-și așteaptă o urgentă soluționare, nu poate fi conceput fără participarea unor forțe intelectuale din ce în ce mai numeroase și fără o strînsă cooperare­ între savanții tuturor țărilor. Congresul dumneavoastră, care reunește oameni de știință valoroși dintr-un mare număr de țări, va contribui la stabilirea unor concluzii de importanță și utilitate deosebită pentru rezol­varea unor probleme de sănătate publică în domeniul odonto-sto­­matologiei, va deschide, desigur, noi perspective de viitor acestei importante ramuri a medicinei. Vă rog să-mi permiteți, stimați oaspeți, să vă spun tradiționa­lul „Bun venit în România“ și să adresez Congresului dumnea­voastră urări de deplin succes. Dialog pedagogic la Ciumești Ciumești — un cu amplă rezonantă nume is­torică de cînd în toate analele arheologice s-a fixat ca o mare descope­rire celebrul coif de aur din această localitate. Dar nu despre asemenea podoaba a unei existen­țe fastuoase trecute — deși eram viu atras de mirajul ei — m-am gin­­dit să scriu cînd am po­posit deunăzi ln Ciumești — comuna satul nislău. Ci despre cu­ra­­to­tul altceva, care la capă­tul unei fugare investiga­­ții — echivalează în fond tot cu o descoperi­re revelatoare. La Școala generală din sat au poposit în ajunul acestui an școlar 4 cadre didactice noi, absolvenți ai unor facultăți și insti­tute de învățămînt supe­rior. Faptul este fi­resc, an de an, noi de­tașamente de dascăli în­tregesc corpurile didacti­ce din școlile județului, ridicînd ștacheta compe­tenței și măiestriei pe­dagogice puse în slujba educării tinerei genera­ții. Directorul școlii, un dascăl la vîrsta 30, dar cu zece ani anilor de carieră de profesor la activ, sm­ mărturisea cu o vădită satisfacție:­­ Pentru prima oară, începînd din acest an, școala din Ciumești are întregul corp didactic alcătuit numai din ca­dre calificate. Și munca noastră pedagogică a în­ceput sub impulsul unei infuzii de elan și tinere­țe neîntilnită în aseme­nea măsură în anii tre­cuți. Cred că datorăm a­­ceasta în primul rînd ti­nerilor profesori­ de bio­logie, originar din Li­vada, profesorul de geo­­grafie-istorie Liviu­găr, din Bucureși, și Bul­ti­nara pereche a Maria și Dezideriu soților Șan­­dor, ca matematiciană, el profesor de fizică-chimie. Fiecare din ei a adus în consiliile noastre peda­gogice idei valoroase pentru perfecționarea și modernizarea procesului de învățămînt din școală. Ce a fost mai revelator, toate cadrele didactice s-au contaminat de pul­sul de tinerețe și entu­ziasm cu care a fost îm­prospătată școala. In biroul directorului intră, în cursul discuției, un tînăr cu ochi visători, senini. Intenționa prezinte directorului săi ci­­teva planșe și pe care le scosese mulaje din „colbul“ camerei cu ma­teriale didactice. — Dînsul e biologul nostru cel tînăr — „omo­logul" meu în specialita­te — mi-1 prezintă direc­t. GRUMEZA (Continuare în pag. a 2-a) Brazdă nu­­ Chiar dacă ritualul este în apa­rență același, de cînd omul smulge pămîntului roadele —răs­îi plata muncii, tradiția se mode­lează, se adaptează noului, știin­ței agrotehnice, rezultînd din ace­lași înaintaș — tradiție. Jocul de cuvinte în acest caz este exclus cu desăvîrșire Se trage brazdă nouă. Este brazda anului 1970 și to­tuși brazda anului 1971. Grîul și secara, cultura anului 1971, pri­mul an al altui cincinal, care cere o recoltă bine pregătită, gospodă­rește. Cu aceeași atenție și totuși amplificată. Poate de aceea la Ardud, Baba Novac, Rătești, Cărășeu, Porum­­bești, Iojib, și în multe alte sa­te, mecanizatorii, alături de coo­peratori, îngroapă sub brazdă ro­dul, pîinea nouă a anului viitor. Suprafețele de cîte 150—200 ha însămînțate pînă acum, dovedesc înțelegerea unui deziderat. Și a­­nume, acela că griului trebuie să i se găsească nu numai locul po­trivit, dar și cel mai prielnic mo­ment pentru a fi însămînțat. Ritmul în care au început în­­sămînțările, nu același peste tot, va permite cu certitudine să tra­gă, pe merit, în anul viitor, fo­loasele unei munci, căreia coope­ratorii i se dăruiesc în aceste zile. V. MONNEAGU O recoltă ajunge în hambare. Alteia i se pregătește acum patul germinativ. SLALOM PERICULOS IN NUMELE UNUI IDEAL FALS La cabinetul medical al între­prinderii Tricotex din Satu Mare s-a prezentat o femeie. Era pa­lidă, slăbită. O colegă de muncă o sprijinea de braț. Medicul, dîndu-și seama că femeia sufe­ră a examinat-o cu interes pro­fesional. — Dumneata ai mai fost la ca­binet. Aveai o bronșită. — Da, domn doctor, dar iar am răcit. Vă rog să-mi dați trei zile concediu medical. Tratamentul îl cunosc, am încă rețeta... Medicul i-a dat cîteva indicații cum să se trateze și i-a eliberat un nou certificat medical. După ce femeia a ieșit din cabinet, parcă-și mai revenise, răsuflînd ușurată. Colegei de muncă i s-a părut totuși ceva suspect și a în­trebat-o, ca de la prietenă la prietenă. — Tu, Maria, spune-mi ce-i cu tine? In ultimele săptămîni nu te-ai simțit bine. Nu cumva ai altceva, nu ai ascuns medicului adevărul? Maria Csire, muncitoare la Tri­cotex — căci despre ea este vor­ba— a oftat de cîteva ori, și-a privit prietena cu oarecare ne­încredere apoi i s-a destăinuit. — Mi-am făcut întrerupere de sarcină. Azi noapte... Acum mă simt foarte rău. Dar o să treacă în 2—3 zile.... - Nu ai făcut bine, trebuia să spui medicului adevărul. Ceea ce ai făcut nu este un lucru simplu. — Te rog să nu mai spui la nimeni. Am toată încrederea în tine. Altfel o să ajung la... Și am un copil de nouă ani. — Chiar pentru că ai un copil de nouă ani, trebuia să te gîn­­dești la ceea ce faci. .. .In fața anchetatorului stă­tea o femeie tînără, robustă, cu privirea ațintită în podea. Avea ochii plînși. Părea zdrobită. — Am fost căsătorită. Am și un copil de nouă ani. M-am re­căsătorit, apoi am divorțat din nou. In prezent conviețuiesc cu primul soț, adică cu tatăl copi­lului. Am rămas gravidă. Nu știam ce să fac. M-am hotărît să-mi provoc singură întreru­perea sarcinei. Știți... am o sea­mă de datorii, am primit apar­tament, mi-am cumpărat mobilă și mă gîndeam la greutăți. Maria Csire a comis o nesă­buință, un act inuman în ultima instanță. După felul cum în­cearcă să motiveze fapta săvîrși­­tă, îți face impresia că a fost împinsă de împrejurări deose­bit de grele pentru a se decide la un asemenea risc. Lucrurile însă nu se prezintă chiar așa cum le-a relatat ea. — Cu 5—6 săptămîni în urmă am fost la locuința lui Maria Csire, — ne-a declarat martoara S. C. Discutînd despre viață, des­pre multe alte treburi, mi-a spus F. ISTRATE P. BORDAȘ (Continuare în pag. a 2-a) Recoltarea mecanică cartofilor la C.A.P. din a Calciu. Cîntec pentru drumuri multe Cît timp a trăit, nu l-am știut. Am aflat mai tîrziu, de la niște buni camarazi și frați ai mei întru tinerețe, c-a e­­xistat. Mi-a devenit prieten dincolo de moarte — prieten îmi fusese, virtual căci și atunci cînd nu-l știam, iar cu o izbîndă asupra neființei poate că suntem­ datori. Picta și scria versuri, rece, culoarea și cuvîntul, cîn­­vea, lingă aceste două, și­­­ o altă mare patimă: lumea, cu toate căile ei. I se părea, știa că întotdeauna îl așteaptă în pragul casei un drum. 11 des­coperea ușor și pornea să-l depene. Dorul de călătorie e ca o podoabă interogativă a zilelor cu nostalgii, ca o floare între­bătoare; marii călători, pleacă nu din plictiseală, ci din bine­­cuvintată sete de a cunoaște; fascinația inițială a proiectării visului în posibil poate fi în­ ИЕН cuviințată sau negată de ges­tul practic. Unii suferă prăbu­șiri de imagini și gînduri — se vindecă de febra plecărilor. Dar marii călători fascinația dincolo de descoperă bișnuită a lumii: crează țara o­­din nou totul prin înțelegere. Dintre aceștia era: cavaler fără tihnă și prihană al dru­murilor născute in pragul ca­sei sale. Ultima dată, San­ Francisco îl atrăgea cu mirajul îndepăr­tat al unui nume de tărîm ne­cercetat. Poate c-a pornit, poate că n-a pornit. Despre as­ta, nimeni nu mi-a mai vorbit. Știm că s-a pierdut undeva de­parte într-un accident nedrept și neverosimil, lăsîndu-ne o fărîmă de cîntec-culoare și cuvînt. Melodia aceea s-a auzit mult mai tîrziu, cînd ne oprim cu Din cînd în gind și frunți plecate în fata monu­mentului funerar sonor: „Dacă vei pleca la San-Francisco, ia cu tine o floare“ Prietenii mei scriu poeme. Se vor aduna cindva — și poate că volumul se va numi „Ulisse era tînăr", iar pe pri­ma pagină va sta scris: „A fost odată un călător. Acum, drumurile spre departe sunt pustii. Nu lăsați zările singure". DOINA-MONA MIHĂILESCU

Next