Cronica Sătmăreană, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 811-889)
1970-11-08 / No. 844
Refacerea fondului locativ, la orele finalizării Partidului drag, p nețărmurita noastră recunoștință UN EMOȚIONANT MOMENT ÎN VIAȚA MUNICIPIULUI INAUGURAREA CARTIERULUI SOLIDARITĂȚII Ieri după amiazăzi, în sectorul de nord al municipiului Satu Mare, în prezența unei numeroase asistențe a avut loc o însuflețită adunare populară prilejuită de inaugurarea cartierului Solidarității. La festivitate au participat tovarășii: Iosif Uglar, prim-secretar al Comitetului județean Satu Mare al P.C.R., Octavian Lutaș, loan Foriș, Ferdinand Nagy, secretari ai Comitetului județean de partid, Ioan Ienciu, prim-vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului popular județean, Vasile Gîta, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, alți membri ai Biroului Comitetului județean și municipal de partid, conducători de întreprinderi, deputați, precum și numeroși cetățeni din acest cartier. Cu acest prilej, 40 de familii, în majoritate muncitori ai Combinatului de exploatare și industrializare a lemnului s-au mutat în apartamente noi. In cadrul adunării s-a propus ca noul cartier care cuprinde străzile Trandafirilor, Anton Pann, Constructorilor, Grigore Ureche și altele, să poarte denumirea de „Cartierul Solidarității“ — simbol al muncii înfrățite ce s-a desfășurat în vederea reconstrucției și completării patrimoniului locativ distrus sau avariat grav de inundații. Această propunere a fost adoptată cu însuflețire de întreaga asistență. In cuvinte emoționante, mai mulți locatari ai noilor apartamente, printre care Ștefan Leordean și Ioan Băbășan și-au exprimat recunoștința și bucuria pentru ajutorul multilateral primit din partea conducerii superioare de partid și de stat — ajutor neprecupețit care le-a readus liniștea și bucuria în noile cămine. Ei au subliniat printre altele că actualele construcții ce le-au ridicat cu ajutorul partidului și statului, au „temelia și zidurile puternice și sănătoase, ca însăși societatea noastră socialistă“. Vii mulțumiri și cuvinte de recunoștință au fost exprimate față de Biroul Comitetului județean de partid, pentru modul operativ în care s-a organizat munca de reconstrucție și de ajutorare a familiilor sinistrate. Intr-o atmosferă de entuziasm unanim, participanții la această adunare populară au adoptat textul unei telegrame adresată Comitetului Central al Partidului Comunist Român, personal tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, în care locuitorii noului cartier al Solidarității își exprimă recunoștința, bucuria și satisfacția pentru ajutorul multilateral primit în vederea reconstrucției acestui cartier greu încercat de calamitate. Locuitorii noilor apartamente au invitat pe membrii Biroului Comitetului județean și municipal de partid, prezenți la festivitate, să împărtășească cu ei bucuria intrării în noile cămine. Răspunzînd invitației, tovarășul Iosif Uglar și ceilalți membri ai Biroului Comitetului județean și municipal de partid au vizitat apartamentele în care locuiesc loan Băbășan, Vasile Farcaș, loan Silaghi, Gheorghe Vălean, loan Leordean, Grigore Deac și Dumitru Țăranu. In curînd și acest bloc va fi dat în folosință. “TM" PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, O NIJI-VA I Anul ni (X) giaffa ЦП Щ Г1 Ц • ~ IRONICĂ IN PREZENȚA CONDUCERII DE PARTID ȘI DE STAT, IERI A AVUT LOC COMEMORAREA A TREI DECENII DE LA PRĂBUȘIREA DOFTANEI intr-o atmosferă de emoționantă omagiere a eroismului comuniștilor, luptători neînfricați pentru apărarea intereselor poporului muncitor, pentru eliberarea oamenilor muncii de sub jugul exploatării și asupririi, pentru libertatea și independența patriei, mii de cetățeni — muncitori din uzinele ploieștene, din schelele și rafinăriile Văii Prahovei, rani din împrejurimi, militari, țăelevi și studenți — s-au adunat ieri spre a comemora treizeci de ani de la prăbușirea, în noaptea de 9—10 noiembrie, a zidurilor închisorii Doftana, sub ale cărei dărîmături au fost uciși numeroșii militanți revoluționari. Este un moment solemn trăit cu intensitate de toți cei de fată. El evocă în conștiința lor drumul străbătut timp de cinci decenii de gloriosul nostru partid, drum presărat cu minunate fapte de eroism, cu nenumărate sacrificii și jertfe ale celor care s-au identificat cu cauza partidului și a poporului muncitor. Impresionanta solemnitate desfășurată sub zidurile cumplitei temnițe — devenite în anii noștri muzeu, — a reprezentat prinosul adîncii recunoștințe a întregului nostru popor față de comuniștii, antifasciștii, patrioții revoluționari, care, pe baricadele marilor bătălii de clasă, înfruntînd cu neînduplecată dîrzenie teroarea sîngeroasă a aparatului de represiune burghezo-moșieresc, sacrificîndu-și chiar viața, au ținut mereu sus steagul luptei pentru sfărîmarea rînduielilor nedrepte ale claselor exploatatoare, pentru edificarea socialismului și comunismului pe pămîntul României. In același timp, în manifestarea de ieri și-au găsit încă o dată expresia, voința de nezdruncinat a poporului nostru de a duce înainte bogatele tradiții revoluționare, hotărîrea sa de a strînge și mai puternic rîndurile în jurul partidului și al conducerii sale, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, de a înfăptui neabătut obiectivele stabilite de Congresul al X-lea al P.C.R. pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Este ora 9. Sosesc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Emil Bodnaraș, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Ilie Verdeț. Sunt prezenți tovarășii Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Mihai Gere, Ion Stănescu. Se află, de asemenea, printre cei veniți la Doftana membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, foști deținuți la Doftana, veterani ai mișcării muncitorești, activiști de partid și de stat, ai organizațiilor de masă, oameni de știință și cultură, generali și ofițeri, membri ai famililor celor căzuți sub zidurile închisorii. Sosirea conducătorilor partidului și statului este întîmpinată cu căldură de cei prezenți. O gardă de onoare, formată din militari ai forțelor noastre armate, membri ai gărzilor patriotice și tineri din detașamentele de pregătire pentru apărarea patriei, prezintă onorul. Se intonează Imnul de stat al Republicii Socialiste România. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat, trece în revistă garda de onoare. Conducătorii partidului sitului pășesc apoi pe aleiastace coboară la Cimitirul „Trei pruni", unde se află mormintele celor căzuți la cutremur sub zidurile închisorii. Foști deținuți politici la închisoarea Doftana fac de gardă. lui In sunetele solemne ale Imnneroilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ceilalți conducători de partid și de stat depun o coroană de flori din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat Consiliului de Miniștri ale Repuiblicii Socialiste România. Se păstrează un minut de reculegere. Sunt depuse apoi coroane de flori din partea Comitetului foștilor luptători antifasciști, Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, Consiliului Național al Femeilor, Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist și Comitetului Executiv al Uniunii Asociaților Studențești, Comitetului județean Prahova al P.C.R. și Consiliului popular județean, Comitetului orășenesc Cîmpina al P.C.R. și Consiliului popular orășenesc, precum și din partea unor mari întreprinderi și instituții din județul Prahova. Depun jerbe de flori pionierii, cinstind memoria eroilor clasei muncitoare, reprezentanții celei mai tinere generații, care nu cunosc decât din cărți și din exponatele muzeului condițiile de cruntă opresiune și teroare pe care le evocă Doftana, iși exprimă — împreună cu miile de participanți la solemnitate — dragostea nețărmurită pentru partidul nostru comunist care a creat viața nouă și liberă de astăzi a poporului nostru, pentru împlinirea idealurilor în numele cărora au luptat și s-au jertfit atîția luptători revoluționari. In memoria eroilor clasei muncitoare, a căror jertfă va rămîne mereu vie în conștiința poporului român, cei prezenți păstrează un minut de adîncă reculegere. Prezența atîtor veterani ai mișcării muncitorești la acest moment impresionant, alături de tinerii luptători pentru înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român, conferă ceremoniei un profund caracter simbolic, subliniind forța și dinamismul partidului care înmănunchează într-un mic șuvoi toate generațiile, sub steagul său larg desfășurat. * Revărsați pe colinele din jur, participanții se perindă într-un pios pelerinaj prin fața mormintelor de la Cimitirul „Trei pruni“. Marile jerbe, ca și modestele buchete de flori ce sunt depuse pe aceste morminte, îngrijite cu dragoste, reprezintă emoționante mărturii ale sentimentului de venerație al poporului nostru pentru spiritul de sacrificiu, pentru uriașa forță morală a comuniștilor care au știut să înalțe un zid de voință omenească mai impunător groasele ziduri ale temniței, decit A urmat apoi mitingul solemn. După solemnitatea depunerii coroanelor de flori, conducătorii partidului și statului au luat loc în tribuna amenajată pe platoul din fața fostei închisori „Doftana“, unde sunt adunați mii și mii de oameni ai muncii. Tribuna este dominată de urarea „Trăiască Partidul Comunist Român, forța politică conducătoare a societății noastre!". Mitingul comemorativ este deschis de tovarășul Ilie Cîșu, membru al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului județean Prahova al P.C.R., președintele Consiliului popular județean. sau cuvîntul tovarășii Nicolae Gumă, membru al C.C. al P.C.R., președintele Comitetului foștilor luptători antifasciști din România,Andrei Oprea, maistru la Rafinăria din Ploiești. Rostește o cuvîntare tovarășul Emil Bodnaraș, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului de Stat. Cuvîntarea a fost subliniată de aplauze. Mitingul ia sfîrșit. In încheiere, puternic, din mii de piepturi, răsună „Internaționala“ —imnul de luptă al clasei muncitoare. După miting, conducătorii partidului și statului, împreună cu vechi luptători ai mișcării muncitorești, vizitează secțiile fostei închisori și sălile muzeului. In fața vizitatorilor se deschide o adevărată pagină de eroism legendar din istoria partidului. Din numeroasele exponate se desprinde imaginea tăriei de nezdrucinat a comuniștilor, a izvoarelor acestei tării — atașamentul față de partid, față de cauza poporului, legăturile trainice de solidaritate care-i uneau pe cei întemnițați cu mișcarea revoluționară din afară, cu masele largi ale poporului. In încheierea vizitei, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a scris în cartea de onoare: „Am participat cu deosebită emoție la comemorarea a 30 de ani de la prăbușirea Doftanei, prilej de cinstire a glorioaselor lupte purtate de Partidul Comunist Român, de clasa muncitoare, de forțele cele mai înaintate ale poporului pentru libertate socială și națională, înlăturarea regimului asupritor burghezo-moșieresc, construirea orînduirii noi socialiste în țara noastră. Evocarea nobilelor tradiții revoluționare din trecut ne îmbărbătează și mai mult, atit pe noi, cei care am fost închiși la Doftana, cit și generațiile mai tinere — în marea operă de propășire economică și socială a poporului nostru, de înălțare a edificiului socialismului și comunismului pe pămîntul României“. Din impresionanta manifestare de la Doftana s-a degajat sentimentul profund că luminoasele tradiții de luptă revoluționară ale partidului sînt duse azi cu cinste mai departe prin măreața operă de înălțare socialistă patriei, că nimic nu e mai frumos și mai înălțător decît să-ți închini toate puterile, întreaga viață măreței cauze pentru care militează partidul nostru comunist. ADA GREGORIAN, ION MARGINEANU, VICTOR BÎRLĂDEANU ASTĂ SEARĂ PE MICUL ECRAN DE LA ORA 20:00 REPORTAJUL: „UN ORAȘ GREU ÎNCERCAT — UN ORAȘ ÎN PLINA RECONSTRUCȚIE — SATU MARE“ In aceste zile cînd ne mutăm în noile noastre cămine construite cu ajutorul venit cu atîta bunăvoință și grijă de părinte din partea partidului și statului, încercăm în cîteva cuvinte să exprimăm recunoștința noastră vie, bucuria noastră. Știm bine că de pe urma revărsărilor de ape au avut de suferit multe familii. Și la Dorolț, în comuna noastră, apa a pricinuit mari pagube. Au fost multi oameni la noi care au rămas fără case și fără nădejdea de a-și mai putea ridica altă casă în loc. Cu sprijinul statului în comuna noastră s-au înălțat 187 case noi. Familiilor noastre le-au fost repartizate „MULTUMIM DII INIMA” apartamente confortabile în noul cartier al comunei. Fiecare apartament are antreu, camere spațioase, două baie , locuințe într-adevăr minunate. Avem casă. Copiii noștri au un cămin cum poate numai în vis și au putut dori, bucuriei lor, De dragul de dragul fericirii noastre, mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat. E omenește să fie așa și o facem din toată inima: ALEXANDRU BARTHA, ȘTEFAN SABO, ALEXANDRU FAZEKAS, comuna Dorolt „Cuvintele nu pot exprima întocmai simțămintele" Locuiam pe strada Orientului nr. 25 intr-o casă cam veche, din cărămidă și chirpici, proprietate personală, cind apele miloase au distrus tot ce reușisem să agonisesc. Cel de-al doilea copil abia împlinise o lună de viață și ne vedeam rămași fără nici o speranță, cu familia pe drumuri. De la început însă lacrimile de deznădejde s-au transformat în lacrimi de bucurie, simțind sprijiniri pe са [UNK]е-l primeam de la statul nostru, de la partidul iubit, care ne-au ajutat să depășim încercarea grea. In aceste zile speranțele mele și ale familiei au fost împlinite. Am primit foaia de repartiție pentru noul nostru cămin, in blocul nr. 1 din cartierul „Carpați", apartament proprietate personală. . . îmi este greu să spun tot ceea ce simt, cuvintele nu pot exprima întocmai simfămimele mele. In orice caz, ele înseamnă: bucurie, mulțumire, recunoștință pentru tot ajutorul primit, recunoștință din partea mea și a familiei fată de conducerea partidului, față de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, cel care ne-a îmbărbătat și ne-a sprijinit în refacerea caselor, a municipiului nostru. IOAN MAGHIAR, Ceferist, șef de tren UN COPIL și-a regăsit dragostea maternă La redacție ne-a vizitat un tînăr, care părea să aibă 15— 16 ani. Părea obosit, disperat. Avea fața palidă și ochii roșii de nesomn. Timid, frămintîndu-și mîinile, ni se adresă: — Vreau să dau un anunț la ziar, îmi caut mama pe care in 16 ani am văzut-o de vreo 2—3 ori. Nu-i cunosc adresa, nu-i cunosc numele după recăsătorie. Se numește Floare... Am aflat de la copii, că cu aproape 16 ani în urmă părinții săi au divorțat. El a rămas să fie crescut de tatăl său, care între timp s-a recăsătorit. După recăsătorie, mama vitregă — la început, l-a înconjurat cu căldură, apoi s-a distanțat tot mai mult de copilul ... vitreg. Au început apoi neînțelegerile in familie, certurile care uneori au culminat cu scandaluri și bătăi. Și, după cum ne-a declarat copilul,a pol ispășitor era tot el. — Am fost bătut de tatăl meu in așa hal, nicit mi-a fracturat mina. Am fost internat în spital. Dar să nu mai vorbim despre asta. Sunt lucruri de care cind îmi aduc aminte mă vii io г N-am vrut să-l mai tulburăm cu alte întrebări și nici n-a fost in intenția noastră să răscolim amintiri neplăcute, să intrăm in viața și în intimitățile unei familii. Ni s-a părut totuși curios faptul că băiatul elev in anul 1 al Liceului i FLAVIU ISTRATE (Continuare in pag. a 2-a) Acest bloc pe a cărui fațadă bucăți de faianță înscriu data istorică de 14 mai 1970 — din drumul Botizului a fost dat în folosință zilele trecute. . Noua geografiei a unui " colt " de țară „Integrata", triumf al zilelor de prefaceri esențiale pe care le trăiește Oașul, își desface, pe fondul bucolic al dealurilor atinse de prezenta toamnei, dimensiunile sale de întreprindere modernă și impunătoare, înălțată pe perpendicularele linei sobre arhitectonici. Geografia acestui nord de ară, înscris prin legendă și mit in marele spațiu mioritic, rezervor de tradiție și de nestemate folclorice, se întregește astăzi cu geografia zilelor noastre, convertindu-și suflul teluric, unui suflu nou, cei ai zumzetului de mașini și al omului in salopetă. Imensa hală a tesătoriei, parcă dincolo de limitele unei geometrii cu care ne-am obișnuit, plasată, respiră ritmic, o respirație uniformă și pașnică, o respirație de mașini aliniate perfect, de tete tinere și pricepute, de riuri de fire curgind in piază sănătoasă. Aici, in hala aceasta, unde miroase a tulpină crudă de cinepă, și-a futor, și-a cifi, și-a hărnicie, se nasc zilnic metri de pînză, metri din pinza aceea solidă in care roadele dm TUDOR DANEȘ (Continuare In pag. a 2-a)