Curierul de Iassi, iulie-septembrie 1879 (Anul 12, Nr. 66-85)
1879-07-01 / nr. 66
ANUL XII. PUBLICAȚIUNI COMUNALE. Primarul Municipiului Iași, No. 8139. Având in vedere nenumăratele cereri ce se adresază pe toată ziua autorităței comunale pentru eliberarea de transite a feluritelor obiecte supuse la taxele comunale. Având in vedere că aceste obiecte se adună in depositele ce mai mulți comercianți au stabilite in jurul orașului și apoi noaptea se inaroduc fraudulos in oraș fără plată de taxă. Având in vedere că din această abătută urmare a indivizilor de meserie contrabandieri, casa comunală perde sumi însemnate. Considerând că după toate încercările ce s’au făcut pentru a se desființa depositele de obiecte supuse taxelor comunale din jurul orașului, nu s’a putut obține nici un resultat. Considerând că cu această stare de lucrări casa comunală sufere. Pe aceste considerente ara dispus: 1. După un termin de 10 zile socotit de astăzi nu se vor elibera transite pentru obiectele supuse taxelor comunale care se percep in regie decât acelor comercianți care vor înfățișă certificate in regulă pentru fiecare transport de la comunele unde pretind a face depositul, cum că posedă in acele comune stabilimente de comerț speciale pentru obiecte ce le duc transit. 2. Toți d-nii perceptori comunali și șeful de percepție precum și acel de gardiști, sunt ordonați a se conforma acestei disposițiuni și a urma întocmai. 3. Presenta disposițiune se va publica de urgență prin placarde și iufoaea oficială comunala precum și prin alte jurnale din Iași. Dată astăzi in 28 Iunie 1879. p. Primar, N. Gane. p. Secretar, Fiorescu. Biroul II. 1879 Iunie 28 zile. Șef, Trantomir. No. 8142. In conformitatea înaltului decret No. 1428 din 27 curent și a telegramei d-lui ministru de interne No. 12.305, colegiul II electoral pentru senatori de la județul Iași, este convocat in ziua de 22 Iulie viitor a. c., spre a implini prin noua alegere, vacanța declarată in senat in urma infirmărei alegerei făcută in persoana d-lui Dimitrie Cornea. Subsemnatul publică spre cunoștința d-lor alegători din acest colegiu, invităndu’i a se convoca in ziua arătată oarele 9 dimineață in camera Primăriei Iași, spre a procede la alegere, conform cu legea, având atunci fie care și cartea de alegător. p. Primar: V. Pogor. p. Secretar, Fiorescu. Biuroul II 1879 Iunie 28. Șef, Trantomir; tei, Duminica 1 Iulie 1379. No. 68. PREȚUL ABONAMENTULUI . Salați ** a Utriție: Pe doi an 12 lei noi, piui portul 2 fr. 40 bani; — pe țaie luni 8 lei noi, pini portul 1 fr. a 6 bani. Pentru țerile din uniunea poștală, pe 6 luni 26 franci. (marțiali țl reclame: Bindul *0 bani. — KpiMole nefrancate nu «opri motc. — Mannicoipial« nepublicste *e vor srtSe * 1 CURIERUL DE IASSI FOAEA PUBLICAȚIUNILOR COMUNEI IASSI. Ag»alte «1 e dlone ori pe septămân« JOEA și DUMINICA. Redacțîunea și Administrațiunea in locului Tipografiei Nationale AKUKCIUM. Rândul de 35 litere sau jocu «ea 15 bani. Cau atuat trapele: Abonamentele «i anuneiarile p*iwu „Cariera! <1« f»ii“ foae* ef Si iftlu, *ef»ef* bws figniut Utei, Outinsiiii.o« 1 ru« d» 5* panque Ottomani. j In Oermaui» in 0. Adolf Steinner, Hambar*. I Exemplarul SO Last CONSILIUL COMUNAL DIN IAȘI. Sesiunea extraordinară de la I—15 iunie 1879. Ședința din 11 Iunie. Președința d-lui adjutor V. Pogor. Membrii presenți , și anume: d-nii Gheorghiu D., Ianov I, Langa C., Mihailfscu V., Oruescu I., Pantia Sa., Sculy Logotetides V. Absenți motivați: d. Primar C. Cristodulo Cerchez și d-nii consilieri: Bobeii A., Ciupercescu T., Mârzescu G., Mircea M., Rojniță C. Absenți fără motive: d-nii Gane N., Roseti D. Roznovanu R. N. Ședința să deschide la ora 2 p. m. Să cetește procesul verbal al ședinței precedente și să primește. D. Președinte supune adresa d-lui director a școalei tecnice de mașini și instrumente agricole, prin care cerea să da de comună premii la această școală după pilda anilor trecuți, (cetește). Anul trecut s’au dat premii dar nici votul consiliului nu este nici aprobarea ministeriului. Anul acesta să urmează mai corect, și dacă consiliul voește să incuviințeză 100 lei. Consiliul aprobă cheltueala ce s’a făcut anul trecut și votează pentru anul curent un credit egal cu cel din anul trecut, care se va plăti din extraordinar. D. Gheorghiu având cuvântul voește să facă o observație relativ la repicajul stradelor. D-sa roagă pe onor, consiliu, și mai ales la administrația comunală, ca să se numiască o comisiune de a să măsura grupele unde trebue să se facă repicaj mai nainte de a să face repicajul. D. Sculy Logotetides. Chiar așa să face. D. Gheorghiu. Dar inginerul comunei mi să pare că nu administrează averea cetățenilor. Să se numiască un consilier. Pentru ce sunt consilieri? pentru formă sau să represinte pe cetățeni ? D. Sculy Logotetides. Aceasta este treabă de meșteșug. D. Gheorghiu. Dar nu este numai chestiune de teorie ci de practică. Am avut insărcinare și constatăm dacă strada St. Atanase trebue să se refacă căci inginerul propunea să se refacă, și noi am constatat că nu trebue să se refacă toată. Și iată ce era să propun, fiindcă antreprenorii ce sunt pentru repicaj nu fac lucrarea, ci au trecut’o cătră alții, eu am constatat in mai multe locuri unde să face repicaj că să e repicat de un metru și să avăr lo cpc 3 metri și să plătește. D. Sculy Logotetides. Nu este așa. Măsurătoarea să face înainte. D. Gheorghiu. Eu sunt de părere ca cănd este să se facă repicat să se numiască un membru din consiliu și să măsoare, și cănd să face lucrul să meargă iar inginerul și să măsoare a doua oară, dacă sa făcut intocmai după cum s’a măsurat. Sunt intr’o stradă de 50 metri 20 metri trebue să se facă repicat, dar să plătește pe 35. Ar trebui să luați măsuri să nu se facă și să se numiască o comisiune dintre un membru și inginerul și să măsoare locul. D. Langa zice că dacă să măsoară înainte de a să face reprisi atunci nu este nimica de obiectat căci iudată ce să măsoară bortele nu este decăt a să spune antreprenorului să nu se mai vadă bortele, prin urmare este degeaba discuția , dar dacă să măsoară pe urmă este un sezon de a să face propunerea d-lui Gheorghiu căci este greu de măsurat pe urmă. De aceia ar trebui să se măsoare in fiecare stradă bortele mai nainte de a să replca, și antreprenorul sa-și eie insemnare de numeral metrilor ce are a’i repica. D. Președinte zice că dacă vreunul din membrii consiliului să oferă a merge cu inginerul d-sa îl numește. D. Ornescu zice că este o distingere și trebue să se lămuriască lucrul ca să’l înțeleagă și d. Sculy. Cănd să vorbește de refacerea unei strade, comisiunea n’are nevoe să se ducă nici înainte nici pe urmă căci strada nu să poate nici lungi nici scurta. Intrebarea este: cănd să se facă măsurătoarea acelor părți din stradă care sunt a să replia? D. Langa zice că dacă măsurătoarea să face inainte nu are dreptate d. Gheorghiu. Dar consiliul chiar dacă nu va admite ca la asemene replcaj să meargă și un consilier, atunci nu remăne mai puțin adevărat că nu poate refuza următoarea propunere subsidiară: nu să face reprici pe o stradă, așa de mire ci numai pe câteva puncte; dacă este așa, atunci trebue să se admită ca mai nainte de a să simți necesitatea inginerul se facă referat de ceia ce trebuia să replca, după care să se scrie antreprenorului ca să facă, deruu privat, să se facă constatarea, privat să se repicteze, și la Urmă să ceară plată. Nu rămâne mai puțin adeveat că sunt foarte multe lucrări: canaluri, strade, asfalt etc., și sunt numai 2 oameni, și să poate intămpla ca lucrul să seacă pe încredere, și la urmă prin svărlirea nisipului să nu mai poată nici el constata. D. Președinte. Vă mai spun o daă că să măsură înainte de a să incepe lucru. D. Ornescu (urmănd). Dar zice d. Langa, n’aveți incredere ? atunci cănd să duce inginerul să meargă și un consilier. Dacă in comisiune este numit un consilier, atunci inginerul nu să duce fără acel consilier, astăzi insă nu este așa. De unde știe d. inginer că in minutul acesta nu să face repicaj in strada St. Teodor ? Eu, zice d. Ornescu, admit idea dlui Gheorghiu, cu aceasta ca de inginer să facă raport formal inainte de a să face repicajul și numai după constatarea câtimii și a stradei să se deie ordin antreprenorului de a să face repicajul. Am fost er la strada St. Teodor și am vedut că sunt câțiva stănjini de refăcut și ceilalți de repicare; cănd vine la controlul posterior lucrul poate să se schimbe. Poate să zică cineva că nu este din nou cănd vede aruncat nisip? dar dacă lucrul să vede de mai nainte să poate vide abuzul. D. Sculy Logotetides zice că d-sa împreună cu d. Roseti au fost in mai multe strade și voind să măsoare o bucată de stradă ce trebuia să se repicteze, d. inginer a zis că nu este nevoe de a să mai măsura căci este măsurată, și comisiunea n’a mai măsurat’o. D. O. Albineț adjutorul d-lui inginer lămurește că de câte ori este a se face repicat, se măsoară mai intăi, să face raport d-lui Primaria care să arată numele stradei și câtimea metrilor ce sunt a să repica, și după ce să aprobă să incepe lucrul. D. Langa găsește foarte bună propunerea d-lui Gheorghiu dacă să insercine azi d sa cu această lucrare. Consiliul votează ca d. Gheorghiu și Ornescu să fie numiți in domismao împreună cu inginerul comunei pentru a privighi facerea repicatului. Inginerul să fie dator ca mai nainte de a da ordin pentru repicare se facă măsurătoarea invitând pentru aceasta pe membrii nomisimei sau numai pe unul neputând merge amândoi, și dacă nu merge niciunul lucrarea să nu stere. D. Președinte supune suplica epitropiei bisericei evangelice din Iași, prin care cerea să acorda definitiv comunitatei evangelice aflată sub patronajul Maiestaiei sale imperatorul german, locul No. 19 din cimitirul Eternitatea, ce-l posedă pănă acuma provizor, pe timp căt va exista cimitirul Eternitatea, sub condițiile următoare: 1) Ca epitropia evangelică să aibă dreptul a întrebuința pe poarta principală a cimitirului precum și pe drumul principal ce duce la biserică, spre aducerea morților. 2) . Ca epitropia să aibă dreptul de a împărți locul monotonst No. 19 in 4 clase prin drumuri, copaci c. a. și să nu fie supusă regulamentului pentru așa ________________________________________C A L_ E rsi D A R U L . S E P T A i V l A r s / E ! Bill vochiu. Stil nou St I O A PATS t> W O L li I l. » I tín* Sa*r Ap. So»r. j »Stil Vechta Stíl nou. | * 1 O a. j PATH O N 0 L * I C M l. Hh» Btjur Ap Boar. Iunie. ore. m. ore. m. Iulie. I.le. . orw ore m 1 Iulie. 13 Dr minicá S. S. Costisa ș Damian. 3 59 8 10 5 17 Jot. Păr. Atanasie d. Aton. 2 14 Luni. Veșmântul Preauratei. 4 18 9 1 6 18 Vineri. Gr. Sisoi. . 3 15 Marți. M. Jacint. 4 2 8 8 7 19 Sămbati. Cuv. Toma. 4 16________Mercur.________Păr. Andrei Cristeanul_________________________3 8______ 8___________20_______Duminică. M. Procope. 4 4 8 6 4 5 8 5 I 4 6 81 5 14 7 8 4 FOILETON (JURA SATULUI. Novelă. (Fine.) VIII. „Mihu 1 zise el mișcat. Cum a îmbătrânit ! Așadar Marta era un bălciu, aici, aproape, poate cu totul aproape. Cuprins de un viu neastâmpăr, el sta nehotărât in car; nu știea ce să facă; ăi era oarecum frică și-i venea să plece numaidecât acasă. Deodată tresări, iși lăsă mănile încet in jos, iși dete puțin trupul la stiigă și remase nemișcat și cu ochii ațintiți in depărtare. De la dreapta, la o depărtare ca de patru sute de pași, Marta trecea spre bălciu. Așa era, cum a fost; inaltă, cu pasul ușor, cu capul dat puțin inainte... și chipul tot acela, și părul tot așa și-l poartă. Dar pe sin pare că nu mai e salba cea bogată, cătrința nu mai e bătută in fir și altița cusută in roș și albastru e rară, numa presărată. Miron privește ca la un lucru frumos și plăcut. Pare insă, că s’ar fi aștept la mai mult, parcă sar simți desamăgit. Cănd Marta se amestecă in mulțime, el sare din car și, cuprins de o veselă și feciorească pornire, merge sprinten, ca pas iute și ușor in urma ei. Pretutindinea peste capetele oamenilor, o vede, se apropie tot mai mult se apropie și inima i se umple de îndărătnicie. In sfirșit, ea se apropie de horă și privește, eară el se pune in față cu ea, perdut in dosul oamenilor. El o vede acum de aproape, ăi vede fața albă, ochiul mare și obosit, măna străvezie, liniștita amărăciune pe bnzile ei, o vede și iarăși tresare. „Căt e de perită! zice el înăbușit. E perită, dar e frumoasă. Ochiul ia hrană și sufletul se desfată de privirea ei. Odată vrea să o vază, și incă odată, și o singură dată. A trecut poate un das de cănd o vede, viața i s’a făcut ca o zi de primăvară, dar nu e mulțămit, e fericit, dar mulțămit nu e. De pe o clipă in alta fericirea il face tot mai îndrăzneț. Nu se mai poate stăpâni; dă cotul inainte și se așază astfel, ca Marta să-l poată vedea, eară cănd, in sfirșit, privirile lor se întâlnesc și remăn mistuindu-se una pe alta, amândoi stau încremeniți. Farmecul ochiului, căldura gândirii versate ia o singură privire, tainica înțelegere intre doue suflete porite, ea răș zidesc lumea risipită. Acum nu mai e pentru buna chibzuire, ei s’au văzut, ei trebue să se întâlnească, să-și stringă măna, să schimbe o vorbă, să plăngi împreună. Trebue, dar nu pot, căci lumea, și acum tot lumea ei desparte. In desnadăjduirea sa, Miron aruncă Martei o privire hotărita și stăruitoare, dară Marta nu se mai gândește la nimic, ci aruncă Maftei vorbele „me’ntorc numai decăt“, și pleacă cu moartea in suflet la carpen și de aici mai departe spre pădurea de pe coaste. Miron nu se mai întreabă, dacă cineva il privește, dacă lumea nu cumva bănuește, ci, cu o mișcare pripită și fără danoe, pune măna pe șerpar și pipăe cuțitul, apoi merge ca pas hotărit pe urma Martei. Marta il așteaptă la marginea pădurei și, cum il vede venind, pământul îi arde sub picioare seară cănd el este aproape, ea se dă un pas îndărăt, iși pleacă trupul, iși acopere fața cu amăndoue mările și incepe să plăngă. Miron ștețe cătva timp înaintea ei, dar nu o mai vedea decăt ca printr’un vel des. — Marto! nu plânge! zise el. „Ah! căt am suferit! se tăngui ca înăbușită. El se apropie, ei apucă amăndouă mările, le dete in laturi și-i privi îndelung in fața plină de lacrimi. Incet, incet el o apropie apoi de sine, o cuprinsa cu brațul drept, iși puse capul pe sinul ei și renase cătva timp cuprins de amețeală. Marta nu mai plângea, ci sta cu vederea perdută și dată in voca lui, amorțită și lipită de densul. Intr’un tărziu Miron o depărtă incet de la sine. — Și eu am suferit, Marto! zise el. Mult am suferit. Și pe cănd tu te gândeai la mine, eu umblam zile întregi in cale lângă dus numai de dorul teu și de amarul inimei mele. Atât de mult am suferit, Marto, și atăt de mult mé deprinsesem cu suferința, nu căt ma cuprindea îngrozirea, cănd mă gândeam, că am să mor odată și să nu mai sufer. Dar acum, Mario, nu mai pot, nu mai vreau să port suferința, urmă el cuprins de patimă bărbătească. Pentru ce să o port ? „Da, Miroane! zise Marta, remăind cu ochii țintiți la pământ înaintea lui. Miron îi apucă ea rășmăna, o strinie, apoi grăi. — Marto! vrei tu să vii cu mine ? Marta tresări, remase câtva timp tulburată, apoi iși ridică fața și privi drept in ochii lui Miron. „Nu se poate, Miroane! zise ea cu glas limpede. Mai bine mor. — Tu vrei adică să te măriți! strigă Miron. „Nu vreu, Miroane! respinse Marta ridicând capul. Mai bine mor. Zicând aceste cuvinte, ea il privi cătra timp dusă, ochii carăși se umplure de lacrimi, apoi, deschizgndu-și brațele se aruncă desnădejduită și-i cuprinse trupul: „Ucide-me, Miroane! fă ce vrei cu mine! zise ea. Mie nu-mi mai pasă. — Căt ești de frumoasă, Marto! zise el gânditor, apucăndu-i capul cu amândouă mările, apropiindu-l și depărtăndu-1 iarăș de sine. De o dată el se îndreptă aspru și zise hotărit: — Vino cu mine, Marto! „Unde? il întrebă ea speriată. — Vino! zise el earăș, apoi apucă măna ei și merse cu ea afară din pădure și drept spre bălciu«