Curierul de Iassi, iulie-septembrie 1879 (Anul 12, Nr. 66-85)

1879-07-01 / nr. 66

ANUL XII. PUBLICAȚIUNI COMUNALE. Primarul Municipiului Iași, No. 8139. Având in vedere nenu­măratele cereri ce se adresa­ză pe toată ziua autorităței comunale pentru elibe­rarea de transite a feluritelor obiecte su­puse la taxele comunale. Având in vedere că aceste obiecte se adună in depositele ce mai mulți com­er­cianți au stabilite in jurul orașului și apoi noaptea se inaroduc fraudulos in o­­raș fără plată de taxă. Având in vedere că din această abă­tută urmare a indivizilor de meserie contrabandieri, casa comunală perde sumi însemnate. Considerând că după toate încercările ce s’au făcut pentru a se desființa de­positele de obiecte supuse taxelor comu­nale din jurul orașului, nu s’a putut ob­ține nici un resultat. Considerând că cu această stare de lucrări casa comunală sufere. Pe aceste considerente ara dispus: 1. După un termin de 10 zile so­cotit de astăzi nu se vor elibera tran­­site pentru obiectele supuse taxelor co­munale care se percep in regie de­cât acelor comercianți care­ vor înfățișă cer­tificate in regulă pentru fie­care trans­port de la comunele unde pretind a face depositul, cum că posedă in acele comune stabilimente de comerț speciale pentru obiecte ce le duc transit. 2. Toți d-nii perceptori comunali și șeful de percepție precum și acel de gar­diști, sunt ordonați a se conforma aces­tei disposițiuni și a urma întocmai. 3. Presenta disposițiune se va pu­blica de urgență prin placarde și iu­foaea oficială comunala precum și prin alte jurnale din Iași. Dată astăzi in 28 Iunie 1879. p. Primar, N. Gane. p. Secretar, Fiorescu. Biroul II. 1879 Iunie 28 zile. Șef, Trantomir. No. 8142. In conformitatea înaltului decret No. 1428 din 27 curent și a te­legramei d-lui ministru de interne No. 12.305, colegiul II electoral pentru se­natori de la județul Iași, este convocat in ziua de 22 Iulie viitor a. c., spre a implini prin noua alegere, vacanța de­clarată in senat in urma infirmărei ale­­gerei făcută in persoana d-lui Dimitrie Cornea. Sub­semnatul publică spre cunoștința d-lor alegători din acest colegiu, invi­­tăndu’i a se convoca in ziua arătată oa­rele 9 dimineață in camera Primăriei Iași, spre a procede la alegere, conform cu legea, având atunci fie­ care și cartea de alegător. p. Primar: V. Pogor. p. Secretar, Fiorescu. Biuroul II 1879 Iunie 28. Șef, Trantomir; tei, Duminica 1 Iulie 1379. No. 68. PREȚUL ABONAMENTULUI . Sa­lați ** a Utriție: Pe doi an 12 lei noi, piui portul 2 fr. 40 bani; — pe țaie luni 8 lei noi, pini portul 1 fr. a 6 bani. Pentru țerile­­ din uniunea poștală, pe 6 luni 26 franci. (marțiali țl reclame: Bindul *0 bani. — KpiMole nefrancate nu «opri motc. — Mannicoipial« nepublicste *e vor srtSe * 1 CURIERUL DE IASSI FOAEA PUBLICAȚIUNILOR COMUNEI IASSI. Ag»alte «1 e dlone ori pe septămân« JOEA și DUMINICA. Redacțîunea și Administrațiunea in locului Tipografiei Nationale AKUKCIUM. Rândul de 35 litere sau jocu­ «ea 15 bani. Cau atuat trapele: Abonamentele «i anuneiarile p*­iwu „Cariera! <1« f»ii“ foae* ef Si­ iftlu, *e­f»e­f* b­ws f­­igniut Utei, Outin­si­iii.o­« 1 ru« d» 5* panque Ottoman­i. j In Oermaui» in 0. Adolf Steinner, Hambar*. I Exemplarul SO Last CONSILIUL COMUNAL DIN IAȘI. Sesiunea extraordinară de la I—15 iunie 1879. Ședința din 11 Iunie. Președința d-lui adjutor V. Pogor. Membrii presenți , și anume: d-nii Gheorghiu D., Ianov I, Langa C., Mi­­hailf­scu V., Oruescu I., Pantia Sa., Sculy Logotetides V. Absenți motivați: d. Primar C. Cris­­todulo Cerchez și d-nii consilieri: Bobeii A., Ciupercescu T., Mârzescu G., Mircea M., Rojniță C. Absenți fără motive: d-nii Gane N., Roseti D. Roznovanu R. N. Ședința să deschide la ora 2 p. m. Să cetește procesul verbal al ședinței precedente și să primește. D. Președinte supune adresa d-lui director a școalei tecnice de mașini și instrumente agricole, prin care cere­a să da de comună premii la această școală după pilda anilor trecuți, (cetește). A­­nul trecut s’au dat premii dar nici vo­tul consiliului nu este nici aprobarea mi­­nisteriului. Anul acesta să urmează mai corect, și dacă consiliul voește să incu­­viințeză 100 lei. Consiliul aprobă cheltueala ce s’a fă­cut anul trecut și votează pentru anul curent un credit egal cu cel din anul trecut, care se va plăti din­­ extraor­dinar. D. Gheorghiu având cuvântul voește să facă o observație relativ la repicajul stradelor. D-sa roagă pe onor, consiliu, și mai ales la administrația comunală, ca să se numiască o comisiune de a să mă­sura grupele unde trebue să se facă re­­picaj mai nainte de a să face repicajul. D. Sculy Logotetides. Chiar așa să face. D. Gheorghiu. Dar inginerul co­munei mi să pare că nu administrează averea cetățenilor. Să se numiască un consilier. Pentru ce sunt consilieri? pen­tru formă sau să represinte pe cetățeni ? D. Sculy Logotetides. Aceasta este treabă de meșteșug. D. Gheorghiu. Dar nu este numai chestiune de teorie ci de practică. Am avut insărcinare și constatăm dacă strada St. Atanas­e trebue să se refacă căci in­ginerul propunea să se refacă, și noi am constatat că nu trebue să se refacă toată. Și iată ce era să propun, fiind­că an­treprenorii ce sunt pentru repicaj nu fac lucrarea, ci au trecut’o cătră alții, eu am constatat in mai multe locuri unde să face repicaj că să­­ e repicat de un metru și să avăr lo c­pc 3 metri și să plătește. D. Sculy Logotetides. Nu este așa. Măsurătoarea să face înainte. D. Gheorghiu. Eu sunt de părere ca cănd este să se facă repicat să se numias­­că un membru din consiliu și să măsoare, și cănd să face lucrul să meargă iar ingine­rul și să măsoare a doua oară, dacă s­a fă­cut intocmai după cum­ s’a măsurat. Sunt intr’o stradă de 50 metri 20 metri tre­bue să se facă repicat, dar să plătește pe 35. Ar trebui să luați mă­suri să nu se facă și să se numiască o comisiune dintre un membru și inginerul și să mă­soare locul. D. Langa zice că dacă să măsoară înainte de a să face reprisi atunci nu este nimica de obiectat căci iudată ce să măsoară bortele nu este de­căt a să spune antreprenorului să nu se mai vadă bortele, prin urmare este degeaba dis­cuția , dar dacă să măsoară pe urmă este un sezon de a să face propunerea d-lui Gheorghiu căci este greu de măsurat pe urmă. De aceia ar trebui să se mă­soare in fie­care stradă bortele mai nainte de a să replca, și antreprenorul sa-și eie insemnare de numeral metrilor ce are a’i repica. D. Președinte zice că dacă vre­unul din membrii consiliului să oferă a merge cu inginerul d-sa îl numește. D. Ornescu zice că este o distingere și trebue să se lămuriască lucrul ca să’l înțeleagă și d. Sculy. Cănd să vorbește de refacerea unei strade, comisiunea n’are nevoe să se ducă nici înainte nici pe urmă căci strada nu să poate nici lungi nici scurta. Intrebarea este: cănd să se facă măsurătoarea acelor părți din stradă care sunt a să replia? D. Langa zice că dacă măsurătoarea să face inainte nu are dreptate d. Gheorghiu. Dar consi­liul chiar dacă nu va admite ca la ase­mene replcaj să meargă și un consilier, atunci nu remăne mai puțin adevărat că nu poate refuza următoarea propunere subsidiară: nu să face reprici pe o stradă, așa de mire ci numai pe câteva puncte; dacă este așa, atunci trebue să se ad­mită ca mai nainte de a să simți nece­sitatea inginerul se facă referat de ceia ce trebui­a să replca, după care să se scrie antreprenorului ca să facă, deruu privat, să se facă constatarea, privat să se repicteze, și la Urmă să ceară plată. Nu­ rămâne mai puțin adeve­at că sunt foarte multe lucrări: canaluri, strade, asfalt etc., și sunt numai 2 oameni, și să poate intămpla ca lucrul să se­acă pe încredere, și la urmă prin svărlirea nisipului să nu mai poată nici el constata. D. Președinte. Vă mai spun o­ daă că să măsură înainte de a să incepe lu­cru­. D. Ornescu (urmănd). Dar zice d. Lan­ga, n’aveți incredere ? atunci cănd să duce inginerul să meargă și un consilier. Dacă in comisiune este numi­t un consilier, a­­tunci inginerul nu să duce fără acel con­silier, astăzi insă nu este așa. De unde știe d. inginer că in minutul acesta nu să face repicaj in strada St. Teodor ? Eu, zice d. Ornescu, admit idea d­lui Ghe­orghiu, cu aceasta ca de inginer să fa­că raport formal inainte de a să face re­picajul și numai după constatarea câti­mii și a stradei să se deie ordin antre­prenorului de a să face repicajul. Am fost er­ la strada St. Teodor și am ve­­d­ut că sunt câțiva stănjini de refăcut și cei­l­alți de repicare; cănd vine la con­trolul posterior lucrul poate să se schimbe. Poate să zică cineva că nu este din nou cănd vede aruncat nisip? dar dacă lu­crul să vede de mai nainte să poate vide abuzul. D. Sculy Logotetides zice că d-sa împreună cu d. Roseti au fost­ in mai multe strade și voind să măsoare o bucată de stradă ce trebuia să se re­picteze, d. inginer a zis că nu este ne­voe de a să mai măsura căci este mă­surată, și comisiunea n’a mai măsurat’o. D. O. Albineț adjutorul d-lui in­giner lămurește că de câte ori este a se face repicat, se măsoară mai intăi, să face raport d-lui Primar­ia care să a­­rată numele stradei și câtimea metrilor ce sunt a să repica, și după ce să a­­probă să incepe lucrul. D. Langa găsește foarte bună pro­punerea d-lui Gheorghiu dacă să inser­­cine azi d sa cu această lucrare. Consiliul votează ca d. Gheorghiu și Ornescu să fie numiți in domismao îm­preună cu inginerul comunei pentru a privighi facerea repicat­ului. Inginerul să fie dator ca mai nainte de a da or­din pentru repicare se facă măsurătoarea invitând pentru aceasta pe membrii no­­misim­ei sau numai pe unul neputând merge amândoi, și dacă nu merge nici­­unul lucrarea să nu stere. D. Președinte supune suplica epitro­­piei bisericei evangelice din Iași, prin care cere­a să acorda definitiv com­uni­­tatei evangelice aflată sub patronajul Maiestaiei sale imperatorul german, locul No. 19 din cimitirul Eternitatea, ce-l posedă pănă acuma provizor, pe timp căt va exista cimitirul Eternitatea, sub condițiile următoare: 1) Ca epitropia evangelică să aibă dreptul a întrebuința pe poarta princi­pală a cimitirului precum și pe drumul principal ce duce la biserică, spre adu­cerea morților. 2) . Ca epitropia să aibă dreptul de a împărți locul monotonst No. 19 in 4 clase prin drumuri, copaci c. a. și să nu fie supusă regulamentului pentru așa­ ________________________________________C A L_ E rsi D A R U L . S E P T A i V l A r s / E ! Bill vochiu. Stil nou St I O A PATS t> W O L li I l. » I tín* Sa*r Ap. So»r. j »Stil Vechta Stíl nou. | * 1 O a. j PATH O N 0 L * I C M l. Hh» Btjur Ap Boar. Iunie. ore. m. ore. m­. Iulie. I.le. . orw ore m 1 Iulie. 13 Dr mi­ni­cá S. S. Costisa ș Damian. 3 59 8 10 5 17 Jot. Păr. Atanasie d. Aton. 2 14 Luni. Veșmântul Prea­uratei. 4 1­8 9 1 6 18 Vineri. G­r. Sisoi­. . 3 15 Marți. M. Jacint. 4 2 8 8 7 19 Sămbati. Cuv. Toma. 4 16________Mercur.________Păr. Andrei Cristeanul_________________________3 8______ 8___________20_______Duminică. M. Procop­e. 4 4 8 6 4 5 8 5 I 4 6 81 5­ 14 7 8 4 FOILETON (JURA SATULUI. Novelă. (Fine.) VIII. „Mihu 1 zise el mișcat. Cum a îmbă­trânit ! Așa­dar Marta era un bălciu, aici, aproape, poate cu totul aproape. Cuprins de un viu neastâmpăr, el sta nehotărât in car; nu știea ce să facă; ăi era oare­cum frică și-i venea să ple­ce numai­decât acasă. Deodată tresări, iși lăsă mănile încet in jos, iși dete puțin trupul la stiigă și remase nemișcat și cu ochii ațintiți in depărtare. De la dreapta, la o depărtare ca de patru sute de pași, Marta trecea spre bălciu. Așa era, cum a fost; inaltă, cu pasul ușor, cu capul dat puțin inainte... și chipul tot acela, și părul tot așa și-l poartă. Dar pe sin pare că nu mai e sal­ba cea bogată, cătrința nu mai e bătută in fir și altița cusută in roș și albastru e rară, numa presărată. Miron privește ca la un lucru frumos și plăcut. Pare insă, că s’ar fi aștept la mai mult, parcă sar simți desamăgit. Cănd Marta se amestecă in mulțime, el sare din car și, cuprins de o veselă și feciorească pornire, merge sprinten, ca pas iute și ușor in urma ei. Pretutindinea peste capetele oamenilor, o vede, se apropie tot mai mult se a­­propie și inima i se umple de îndărăt­nicie. In sfirșit, ea se apropie de horă și privește, eară el se pune in față cu ea, perdut in dosul oamenilor. El o vede acum de aproape, ăi vede fața albă, ochiul mare și obosit, măna străvezie, liniștita amărăciune pe bnzile ei, o vede și iarăși tresare. „Căt e de perită! zice el înăbușit. E perită, dar e frumoasă. Ochiul ia hrană și sufletul se desfată de privirea ei. Odată vrea să o vază, și incă odată, și o singură dată. A trecut poate un das de cănd o vede, viața i s’a făcut ca o zi de primăvară, dar nu e mulțămit, e fericit, dar mulțămit nu e. De pe o clipă in alta fericirea il face tot mai în­drăzneț. Nu se mai poate stăpâni; dă cotul inainte și se așază ast­fel, ca Marta să-l poată vedea, eară cănd, in sfirșit, privi­rile lor se întâlnesc și remăn mistuin­du-se una pe alta, amândoi stau încre­meniți. Farmecul ochiului, căldura gândirii versate ia o singură privire, tainica în­țelegere intre doue suflete porite, ea răș zidesc lumea risipită. Acum nu mai e pentru buna chibzu­­ire, ei s’au văzut, ei trebue să se în­tâlnească, să-și stringă măna, să schimbe o vorbă, să plăngi împreună. Trebue, dar nu pot, căci lumea, și acum tot lu­mea ei desparte. In desnadăjduirea sa, Miron aruncă Martei o privire hotărita și stăruitoare, dară Marta nu se mai gândește la ni­­mic, ci aruncă Maftei vorbele „me’ntorc numai de­căt“, și pleacă cu moartea in suflet la carpen și de aici mai departe spre pădurea de pe coaste. Miron nu se mai întreabă, dacă cineva il privește, dacă lumea nu cumva bănu­­ește, ci, cu o mișcare pripită și fără da­noe, pune măna pe șerpar și pipăe cu­țitul, apoi merge ca pas hotărit pe urma Martei. Marta il așteaptă la marginea pădurei și, cum il vede venind, pământul îi arde sub picioare s­eară cănd el este aproape, ea se dă un pas îndărăt, iși pleacă tru­pul, iși acopere fața cu amăndoue mă­rile și incepe să plăngă. Miron ștețe căt­va timp înaintea ei, dar nu o mai vedea de­căt ca printr’un vel des. — Marto! nu plânge! zise el. „Ah! căt am suferit! se tăngui ca înăbușită. El se apropie, ei apucă amăndouă mă­rile, le dete in laturi și-i privi îndelung in fața plină de lacrimi. Incet, incet el o apropie apoi de sine, o cuprinsa cu brațul drept, iși puse capul pe sinul ei și renase căt­va timp cuprins de ame­țeală. Marta nu mai plângea, ci sta cu ve­derea perdută și dată in voca lui, a­­morțită și lipită de densul. Intr’un tărziu Miron o depărtă incet de la sine. — Și eu am suferit, Marto! zise el. Mult am suferit. Și pe cănd tu te gân­deai la mine, eu umblam zile întregi in cale lângă dus numai de dorul teu și de amarul inimei mele. Atât de mult am suferit, Marto, și atăt de mult mé de­prinsesem cu suferința, nu căt ma cu­prindea îngrozirea, cănd mă gândeam, că am să mor odată și să nu mai sufer. Dar acum, Mario, nu mai pot, nu mai vreau să port suferința, urmă el cuprins de patimă bărbătească. Pentru ce să o port ? „Da, Miroane! zise Marta, remăind cu ochii țintiți la pământ înaintea lui. Miron îi apucă ea răș­măna, o strinie, apoi grăi. — Marto! vrei tu să vii cu mine ? Marta tresări, remase câtva timp tul­burată, apoi iși ridică fața și privi drept in ochii lui Miron. „Nu se poate, Miroane! zise ea cu glas limpede. Mai bine mor. — Tu vrei adică să te măriți! strigă Miron. „Nu vreu, Miroane! respinse Marta ridicând capul. Mai bine mor. Zicând aceste cuvinte, ea il privi cătra timp dusă, ochii carăș­i se umplure de lacrimi, apoi, deschizgndu-și brațele se aruncă desnădejduită și-i cuprinse trupul: „Ucide-me, Miroane! fă ce vrei cu mine! zise ea. Mie nu-mi mai pasă. — Căt ești de frumoasă, Marto! zise el gânditor, apucăndu-i capul cu amân­două mările, apropiindu-l și depărtăndu-1 iarăș de sine. De o dată el se îndreptă aspru și zise hotărit: — Vino cu mine, Marto! „Unde? il întrebă ea speriată. — Vino! zise el earăș, apoi apucă măna ei și merse cu ea afară din pă­dure și drept spre bălciu«

Next