Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-05-30 / nr. 46
Amil Ir. Hi PAKOU Bl UI ABONAHE STOLI: Pentru lassi pe an foi. . . .. 20 franch . „ semestru. .10. .£| » fl * * * * * ; j— JJ.. . „ „ trio sestriu . .52" „ ' Pentru districte pe , n semestr Ti^Tr."fi # 9 s trinestru . 6 „ ț Pentru Austria 30 „ Italia 40 „ Franța *6 Apare Joia si Duminica. Foea Intereselor Generale. Proprietariu si Administrator e: IFI&m MS idifiHH HM • Redacțiunea și Administrațiunea In localul Tipografiei A. Bermann in lass! 2SA 135 a ser. STIL VECHIU pIUA J PATRONUL piLEI I llasaritul Sorelui 8 Apusul Sorel ii I S3 —---------------J *r-----------------------*— ------------------------------------------------------— - - --- —“ . — . .. * 26 Duminică. Sf. apost. Carp. (Lasatul de carne). 4 17 17 41 “ 27 Luni. Mart. Tempót. 4 16 J 7 42 ■*28 Marți. Cuv. Păr. Nichit... 4 16 7 42 29 Mercuri. S-ta Cuv. af Mîrt. Theodosia. 4 16 7 43 1 30 Joi. Cuv. Păr. Isac din Monst. Dalmat. 4 16 7 44 ** 3 Vineri. St. apost. Irimie. 4 15 7 45 luni. I Sâmbătă. Sf. Martir. Iustin filosoful. 4 15 *7 45 In 28 Mai la 4 ore 12 mi.luni. patrar. din urmă cu UOjJ^li, ple piatră și apoi Cinet- lassi Joi 30 Mai 187J • INSERȚIUNI și RECLAME re.udu 60 bani Sciri locale 1 leu. •VNFXeiFILl I.K Padina 1 a 50 Imn'.. IU HO „ „ IV 10 „ Epistole nefrancate nu primeșcu. Manuscrisele nepublicate se voru arde la Nr. 39 bani. — ' Mil MOHK J1..Va Uii» All Pitli RESPECTABILI ABONAȚI Cheltuelile considerabile ce reclamă ameliorarea lcrimele in stilul progresului și a trebuințelor lectorilor mei, me silesc se ve reclama achitarea abonamentelor ce’mi datoriți, singurele mele resurse ca fmnul ce nu amu nici subventiuni nici’ori ce feliu de ajutoruri din partea nimeriti. Unii din domniele vostre îmi datoreze pe câte unu anu și jumătate. Nu voi fi, pentru astă dată așa de puțiu delicatu încâtu se numeseu personele și comptetu pe bunătatea și achitaea d-vóstre. Pentru fie-care din domniele vóstre a că sta ’i mai puțin decâtună bagatelă, dar pentru mine ’i uă sumă care asta-<jlt se urcă la peste uă mie galbeni. Bine-voiți. Domnilor, anume uita și a’mi trimite nein tânjilu ceea ce’aai datorați pan’ la 1 luuiu anul curentu. Theodor Balassan. STIL NOU pIUA PATRONUL pILEI 10 Mercuri. Mrgareta. 4 16 7 43 ** 11 Joi. Varvara. 4 16 7 44 12 Vineri. Saerb. Inima lui Is. 4 15 7 45 13 Sâmbătă. Antoniu - Pad.__________________ 4 15 7 45 COMUNA IAȘII. S’au $i] multe și varii lucruri in contra administrațiunei trecute a comunei Iașii de cătră acei ce voéu cu orice preci.it a pune mâna pe averile sale, 1) că se administreza réu averea cu sistemul regiei și 2) că nu se face nimi cu pentru imbunătățirea orașului. Pentru a se vedea dlar cum s’au întrebuințat veniturile acestei comune de cătră fosta administrațiune și cum se intrebuințază de cătră cea actuală, (alesA cum se scie) dă numai la vale, un tablou comparativ si de veniturile și de cheltuelele aniloru 1871 și 1874 , și fiindui că timpul și spațiul nu ne permite a tiage un paralel intre fiecare articol din budgetele arătaților ani, ne mărginim a atrage atențiunea contribuitorilor comunali numai asupra a câtorva cifre luate in blocu, și anume: 1 La venituri. Pe când actualii administratori, nu erau iută la putere strigau, precum s’au jis, pe tote tonurile că comuna este prădată prin viciosul sistem de a se căuta veniturile In regie și susțineu că dacă dear fi a se intreprisui s’ar putea obține cel puțin un îndoliu venit. Acum Inse după o administrațiune de trei ani, in care d-lor au intreprisuit o parte din veniturile comunei, când punem 111 comparațiune suma de 746,613 lei 78 bani, ce se aduna in 1871 din veniturile intreprisinte și neintrepriinte, cu suma de 816,758, înscrise in budgetul pe 1874 pentru același venituri, vedemu că diferința in piua este numai de 70,139 lei, și dacă și acesta în cea mai mare parte provine din adaosuri de dări ce s’au impusu comunei in acestŭ interval de trei ani. Urmeza clar că: sau aserțiunea ce făceau atuncea era motivată de pasiune și de interesu, sau cu beneficiul ce’l prevedeau d-lor atuncea se trage acum in realitate, dar In locu de a intra in casa comunală intră in buzunare străine. Și intr’unu casu și intr’altul comuna in locu de a fi câștigam ceva din sistemul pronatu de dlor, ea este in perderea pentru ca o cercare de 8 ani a sistemului de regie au probatu că veniturile comunale se suea una cu alta din anu în anu, dacă nu mai multu dar cel puțin cu 10".., de unde urma cu venitul de 746613 ei, in trei ani trebue se se sue la 970,587 lei, iar nu se se marginescu numai la sumă de 816753 lei, și încă și aceea sporită prin none dări; b) pentru că comuna este amenințată din partea intrepriinretorilor cu procese de descăunări colosale; c) că s’au lasatu pe strade pe o mulțime de români, care erau întrebuințați la perceperea acestor venituri, și s’au înlocuițu cu jidovi, care desbracă lumea prin veclațiunile lor, vecsațiuni care au spărietu chiar pe patronii lor din actualul Consiliu Comunal. 2 Că chiar numai In anul curentu s’au inpovoratu comuna cu dări care se stie la 121.000 lei noi, afară de dările spăimântătore, ce s’au puști pentru pavelele de asfaltu, sau mai bine jisu, de cel mii nerușinații gheșeftu. 3 Că pe cându la inceputul anului 1871, era numerar in casă nu mai puftim de 281,059 lei 96 bani, la începutul anului 1874 nu s’a găsitu decât ridicula sumă de 6954 lei 88 bani, care și aceea nu represintă póte decât 5% din mandatele remase in suferință din lipsă de bani. 4 Că pe cându la începutul« anului 1871 nu » remisese de in plinitu decât o sumă de 129,624 lei noi, la începutul anului 1874 era împlinita bagatela de 548,074 lei, dovadă de interesul ce se pune in conducerea trebilor comunale. 5 Că din suma de 172,291 lei 96 bani ce datorea guvernul cătră comună la începutul anului 1871, actuala administrațiune nu se vede se fi împlinit mai mult de 26 bani.! !! Și un adevăr când își aduce care va aminte de origina acestei administrațiuni se miră cum s’a pututu împlini și acesta sumă de 26 bani ? Intru atâta s’a temutu de a nu supără pe patronii ddorsale cu oerirea acestei datorii, incâtu nici n’au cutezat« a deschide gura ca se o cer, cându tocmai acesta au fostu titlul dlorsale cel mai mare cu care s’a presentatu dinaintea închipuiților« alegători a ddorsale, iiLicêndule că ceea ce n’au pututu se obție de la guvern antecesorii d-lorsale, care se gaseu totu» de’una priviți zeu de guvern«, vom obiținea ddorii care se găsesc« frați de cruce cu ómenii de la guvern». La cheltuele : 1 Pe cându la 1872 administrațiunea centrală adică Primarul, ajutorii etc. costau pe comună suma de 262,008 noi, administrațiinnea de la 1874, o costă 318,716 lei noi, adică cu 56,768 l. n. mai multu, fără vise să se fi adus vr’o îmbunătățire reală serviciului comunal, afară de adaosul unui minierii de sergenți, înrolați înadinsi numai pentru a smulți in mtodu fraudulos« minierul votanților care formea majoritățile de poronceală, și pentru a spori la indoitu salurile Primarului și acelor cehii incunjură mai de aprópe. 2 Au suprimat« gardiștii de șanțuri sub proteste de economii, ș’au lasatu veniturile orimale la discrețiimea contrabandierilor jidovi, care suntu de o glibăcie ne mai auzită, fără a se putea scuza părinții orașului că au însărcinat« cu privigherea pe sergenții de orașu și pe capul lor, căci ce au a face sergenții de pe strade și capul lor cu contrabandele care se făcu afară de orașu peste șanțuri ? • 3 Pe cându pentru bisericile comunale in 1871 se cheltuia suma de 82,293 f. n, fără ca macar cu ea se se potă intimpina cele mai neaparate nevoi, prin budgetul din 1874, acastă sumă s’a redus« la 56.600 f. n, suprimând« astfel cu 25,693 lei, adică aprope o a triea parte dintr’o cifră recunoscută ca forte insuficientă. Sărmane cult pe acui mâni încăpuși ! 4 Pe cându d-lor suntu acei ce țipă mai tare in contra lipsei de apă, totu d-lor suntu aceia care cifra de 98,000 l. n , din budg. anului 1871 o reducu la cifra de 12,000 f., in 1874. Cum se pute pre cualifica o astfel de urinare? Oare nu se cuvinea ca până ce ne vor inunda cu apă de Prutu se nu ne lasă seperimu de sete? mărgininduse numai în apele vechi și in acele aduse in 1870. 5 Le cându in budgetul pe 1871 figura suma de 120.000 f. n. pentru învățământul publicu, și acesta ca sumă cu totul nesuficientă, mai ales in privirea imbunătățirei localelor de acele care suntu in cea mai prosta stare, diar cei atâta de iubitori de lumină găsescu că acesta sumă este pre mare și prin budgetul pe 1874 o reduc la 91675 lei 75 bani. Dar ce le pasă de invențătura poporului, care nu este bunu decâtu de a servi ca materie imposibilă și de al duce dinapoi ca pe turme la alegeri, pentru a da votul pentru d-lor și pentru ai d-lor ? 6 Pe cându in budgetul pe 1871 figura sume 340,950 1. u. pentru lucrări publice de îmbunătățiri și infrumusățări, d-lor care se silesc a preface Iașid intr’unu Paris in miniatură, se mulțumescu in 1874 numai cu sumasura de 26,000 t, cu care vor se opereze o aseminea radicală transformare a Iașului. Ș’apoi mai cjlică care va că cu puțin nu sciu a face mult, precum de exemplu cu bagatela de 6 000,000 s. n., nu se facă pe fericiții Iașeni a nu simți trebuința de încălțăminte, când acestea li se vor lua pentru plata asfaltului, care chiar de pe acum s’a probatu că are se’l apuce și strănepoții noștri (intru atâta elu este de durabilii), dacă vise se va putea descoperi meșteșugul — cea ce nu este așa de greu—de a incalța pe toți ómenii, animalele și trăsurile cu încălțăminte de cautciucu, sau de asfaltu, topitu, care _j ... TCSTÎi .......... CS»" MTS ORKiii* o 7 Duminică. D. 2 Lucreția. 4 17 7 41 8 Luni- Medard. 4 16 7 42 9 Marți. Prim. și Fel. 4 .fi 7 42 j "a.«mul S.r.iu, J pu.u. s„rd FOILETON U BELLA-ROSA (Urmare). — Dar numele ucigașului? Ilese Bella-Rosa. — L’amu aflatu mai tărziu, <âta pentru bietul meu amicii, elu muri cu secretul în inimă, și cu numele meu pe buze. Trei zile după acesta amu primitu să scrisore de la D d’Astonville; ea era datată din Paris și ’mi făcea cunoscuta că, întorsu dintr’uă misiune secretă din Italia, pleca în Anglia, unde’lu trimitea unu ordinu alu cardinalului Nazarin. Trebue se se întarcă în curendii și mă rugase comptezu pe dênsul. Se vedea bine că elumé iubia încă, dar limbagiul lui era mai gravu. Ș’apoi se păra că nu primise nici una din scrisorile mele. Acestă misiune care trebui se dureze cincisprezece zile sau trei săptămâni, nu era sfirșită nici după trei luni. Tatăl meu se înfurnase, pilele mi fugea ca nisce vise întunecase, și noptea plângeau. Cugetările mele sburau de la Gaston la d m Pedro acesta era numele rudei mele;— și câtă se’ți-o mărturisescu, simpătiele și regretele mele erau pentru acela ce nu mai exista. Elu mă iubise și mă consolase, celaltu mă perduse. Intr’ uă séra se întempla ca numele d-lui d’Assonville se fie pronuncitu de un gentilomi care venise în visită la noi. La acestu nume tatăl meu făcuse isbucească o mânie neașteptată, și aflăi că D. de La None fusese bătut și rănitu într'uă întâlnire ce avusese cu tatăl lui Gaston. D. de La None fusese umiliții în orgoliul său de soldații; rana era pecurabilă. Viitorul meu se întuneca din ce în ce nu vroiam se mă mai gândescu la dânsul și mă gândeau neconteniții; avemu ore de veselie nebună și țlile de grozavă disperare. Durerea î mi slăbia amorul. Intre aceste, curtea și parlamentul își încheiase alianța, și tatăl meu îmi făcu cunoscut că seotărîse să mă mărite cu unu senioru avutu din partida regelui, și că trebuia se fiu gata, îmi spuse acesta în momentul când pleca și fiindu cu piciorul în scara șelei. Când îmi revenii din surprindere, « de La Noue galop» la uă lege departe. Cu tote acestea. d’Assonville mă înșciință de întarcerea sa, și chiar în acea nópte îlu revedui în pavilionul celu micu. La scirea că avému se fiiu mumă arăta că bucurie așa de vină în ât iubire'mi se redesceptă. Elu îmi semna manele și plângea de îmbătare la piciorele mele. — Așa dar, totu mă miresci? îmi zise el. — Da, respunseiu, și eram tranșă atunci. — Și în timpul acestei lungi absență ce’mi a impusu datoria, nimeni altul nu’ți a surprinsu inima? adăogi el. — Ce vrei se țlici ? reluăi plină de mirare. N’amu fostu totu de’ una singură? Unu minutu amu avutu aprope de mine o rudă, un frate, și elu a fost bunu, tragedu, afectuosu pentru mine, m’a consolatu și a murit — Mé veierta, Genevievo ? îmi șbse deodată Gaston. Mă uitam la elu, înspăimântată de sunetul vocei lui. — Pe acelu amica, eu Fam ucisu I reluă elu. La acesta mărturisire amu scosu unu ținetu grozavu și ’mi amu trasu manele din manele d-lui d’Assonville, mi se pare că vedu sânge pe ele. — Nu mă blestema, Genevievo, îmi glise elu ; te iubiam și eram jalusu. Când montorseiu din Italia, la celu ânteiu ban la care m’amu opritu în Ecouen, numele teu fu pronunțata cu acelu alu lui don Pedro. Se flica că vă iubiți.... Amu turbata, și cea d’ânteiu persona ce amu întăluit’o în parcu, fu elu. Eram juni și ambii înarmați... soli restulu. Amu plecata făr’ a te vede... Vai te acusam și tu erai mumă. Elu vorbi multa timpu, dar nu’lu mai au Șiamu. Unu vuetu confusu îmi umple urechile, inima’mi se frângea și cățlui leșinată Gaston mă lăsă în mânele manei mele. Când îmi revenii în simțiri, un copil plânge lângă mine. — Unu copil repetă Bella-Rosa ;r de elu tocmai se atinge misiunea mea. — He țlise Genevieva, misiunea d-tale va fi ușoră. Ceea ce ei vrea, voiu vroi-o. Nișce friguri ardătore mă înțepeniră pe acelu patu de suferință, adăogi ea, pe acelu patu unde n’aviiu pentru copilul meu decât crutări multe’n lacrimi. Nu stiu cât timpu ținu acestu delim; manca alunga pe toți din jurul odăei mele; mătușa mea, ca forte evlaviosă, de abia mĕ vede câte unu minut când se întorce din lungele stațiuni ce face la capela castelului. Cându tatăl meu se întorse eramu in convalescență.—Iți aducu unu barbata, pe seniorulu de care ’ți amu vorbitu, îmi isise elu, înainte de a mă îmbrăcioșa, și mi lu presintă îndată. — Era ducele de Chateaufort ? Șse Bella- Rosa. — Tocmai elu. D. d’Assonville dispăruse de la scena din pavilion. Elu crezuse că’m strădusemu și"U la rândul meu amu crezutu că m’a uitata- Ce se’ți spun ? Tatăl meu a I fostu singurul omu înaintea căruia am trec muratu. După oă lună de eșuațiune, m’amu căsătoritu cu ducele. Trei zile ’n urmă, reveniți pe d. d'Assonville, lasatu drept mortu într'uă luptă în care se afla și tatăl meu, elu își datori viața îngrijirilor caritabile a unor bieți țerani, care’l strinseră de pe câmpul de batie. Durerea lui mă înspăimânta; reproșurile lui amare și pasionate în acelaș timpu, îmi sfășiară inima. Ob ! mo iubia mult acela!... dar eu nu’lu mai iubiamu... Mila câte odată îmi înfierbânta inima... Vai ! nu era iubirea care- o agita, ci suvenirea!... Atunci ne întâlniamu în căsuța din strada Cassette, unde așețtsemu pe manca mea. Aceste întâlniri erau cându dulci când otrăvitóre pentru mine; pentru densul ele erau îmbătătore și grozave. Câte odată își amintea de d. de Chateaufort, eu, îmi amintem de don Pedro. Acesta viață’mi deveni nesuferită; într’uă ții ’i mărturisii dorința ce avemu de a rumpe relațiunile nóstre. Elu se împotrivi. Uu rugăi cu lacrimile’n ochi... Atunci se oferise mă roposea, se părăsescă Francia și se nmngă în capătul lumei pentru a trăi cu copilul nostru. Acestă propunere viné pré tăruliu: nu’lu mai iubiamu — Refuzi, îmi zise elu de bine! dacă n'amu pe mama, voiu avea celu puțin pe copilu. Acestă amenințare îmi întră’n inimă. Pe copilul meu ! înțelegi asta, spune ? El era viața, refugiul, speranța, î epaosulu, bucuria ruca, pimbetele lui îmi luminau disperarea... Când eramu sătulă de viață, îlu îmbrăcioșumu și uitamu. — Pe copilul meu ! strigai, și simțit de o dată acea fordă și acea energie care dormise atâta timpu în inima virginei. Pe copilul meu! dar nu’lu am plătitu ore îndestul cu rușinea, cu lacrimele și cu suspinele mele! Copilu’i a mamei, și vrei se mii smulgi!,.Asta nu va fi, ți-o jurul A doua zii. copilul dispăruse. D. d’Assonville n’avu timpu a se deda la lungi cercetări, căci resbelul care se reaprinse ’n Flandra îlu sili se parasescu Parisul, și remăsesu singură. Singură după ce iubisemu I singură ! audl! Bărbatul meu avea uă înaltă posițiune la curte... Eramu jună și frumosă.... Care mai de care se grămădeu în jurul meu.. Vrui se uita... vrui se înșălu imaginațiunea...Distracțiunile ce mi se oferiau, le acceptam pe tote... In curând avui partea mea de înfluință și mă servii de dânsa. In curând chiar iubiamu sau credem că iubescu. Făcui din viața meaă furtună; tóte succesele, le avui; tóte plăcerile, le gustai ; femeile mă aninau, bărbați mă admirau, lumea mă credea fericită și eu nu eramu decât nebună! D d’Assouville m’a blestemata forte adeseori.. elul nu m’a venifita în orele când eram singură! De câte ori n’amu plânsu cu tóta noptea în etacul meu, ca uă Madelenă la piciorele lui Christ! și apoi a doua zli, erau serbări și alte rătăciri! Oh! D-țleul meu! reluă Genevieva suspînându, ție lacob, îți spun totu, și ai se mă urăsc, se mă dispregiuesci pate ! Acei timpi de rătăcire, îi blestemu. Dacă sângele meu s ăru puté spăla l’așu vărsa picătură cu picătură. Se fiu pre eu, fiica mumei mele, uă femeie sântă, care amu trecutu prin acésta cale ? eramu rătăcită și’mi urmamu aplicarea cându te întâlnii! Iți aduci aminte. Incolo ? — Urma focului nu se șterge, Ilise Bella- Rosa cu jumătate de voce. — D-țleul meu ! lasă-me se credu ca mé !