Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-05-30 / nr. 46

Amil I­­­r. Hi PAKOU Bl UI ABONAHE STOLI: Pentru lassi pe an foi. . . .. 20 fran­ch . „ semestru. .10. .£| » fl * * * * * ; j— JJ.. . „ „ trio sestriu . .5­2" „ '­ Pentru districte pe , n sem­estr Ti^T­r."fi # 9 s trinestru . 6 „ ț Pentru Austria 30 „ Italia 40 „ Franța *6 Apare Joia si Duminica. Foea Intereselor Generale. Proprietariu si Administrator e: IFI&m MS id­ifiHH HM • Redacțiunea și Administrațiunea In localul Tipografiei A. Bermann in lass! 2SA 135­ a ser. STIL VECHIU pIUA J PATRONUL piLEI I llasaritul Sorelui 8 Apusul Sorel ii I S3 —---------------J *r-----------------------*— ------------------------------------------------------— - -­­ --- —“ .­­ —­­ . .­. * 26 Duminică. Sf. apost. Carp. (Lasatul de carne). 4 17 17 41 “ 27 Luni. Mart. Tempót. 4 16 J 7 42 ■*­­28 Marți. Cuv. Păr. Nich­it... 4 16 7 42 29 Mercuri. S-ta Cuv. af Mîrt. Theodosia. 4 16 7 43 1­ 30 Joi. Cuv. Păr. Isac din Monst. Dalmat. 4 16 7 44 ** 3­ Vineri. St. apost. Irimie. 4 15 7 45 luni. I Sâmbătă. Sf. Martir. Iustin filosoful. 4 15 *7 45 In 28 Mai la 4 ore 12 mi.­­luni. patrar. din urmă cu UOjJ^­li, ple piatră și apoi Cine­t-­ lassi Joi 30 Mai 187J • INSERȚIUNI și RECLAME re.udu 60 bani Sciri locale 1 leu. •VNFXeiFILl I.K Padina 1 a 50 Imn'.. IU HO „ „ IV 10 „ Epistole nefrancate nu primeșcu. Manuscrisele ne­publicate se voru arde la Nr. 39 bani. — ' M­il M­OHK J1..V­a Uii» All­­ Pit­li RESPECTABILI ABONAȚI­ Cheltuelile considerabile ce rec­lamă ameliorarea lcri­mele in s­ti­lul progresului și a trebuințelor lec­torilor mei, me silesc se ve reclama achitarea abonamentelor ce’mi da­toriți, singurele mele resurse ca fm­nul ce nu amu nici subventiuni nici’ori ce feliu de ajutor­uri din par­tea nimeriti. Unii din domniele­ vostre îmi da­toreze pe câte unu anu și jumăta­te. Nu voi fi, pentru astă dată așa de puțiu delicatu încâtu se numeseu personele și comptetu pe bunătatea și a­chi­taea d-vóstre. Pentru fie-care din domniele­ vós­­tre a că sta ’i mai puțin decâtu­nă bagatelă, dar pentru mine ’i uă su­mă care asta-<jlt se urcă la peste uă mie galbeni. Bine-voiți. Domnilor, a­nu­me uita și a’mi trimite nein tânji­­lu ceea ce’aai datorați pan’ la 1 luuiu a­­nul curentu. Theodor Balassan. STIL NOU pIUA PATRONUL pILEI 10 Mercuri. M­rgareta. 4 1­6 7 43 ** 11 Joi. Varvara. 4 16 7 44 12 Vineri. Saerb. Inima lui Is. 4 15 7 45 13 Sâmbătă. Antoniu - Pad.__________________ 4 15 7 45 COMUNA IAȘII. S’au $i] multe și varii lucruri in con­tra administrațiunei trecute a comunei Iașii de cătră acei ce voéu cu ori­ce preci.it a pune mâna pe averile sa­le, 1) că se administreza réu averea cu sist­em­ul regiei și 2) că nu se face nim­i cu pentru im­­bunătăți­rea orașului. Pentru a se vedea dlar cum s’au între­buințat veniturile acestei comune de că­tră fosta adm­inistrațiune și cum se in­­trebuințază de cătră cea actuală, (alesA cum se scie) dă nu­mai la vale, un ta­blou comparativ si de veniturile și de cheltuelele aniloru 1871 și 1874 , și fiindui că timpul și spațiul nu ne permite a ti­­age un paralel intre fie­care articol din budgetele arătaților ani, ne mărginim a atrage atențiunea contri­buitorilor­ comunali numai asupra a câtorva cifre luate in blocu, și anume: 1 La venituri. Pe când actualii administratori, nu erau iută la putere strigau, precum s’a­u jis, pe tote tonurile că comuna este pră­dată prin viciosul sistem de a se căuta ve­niturile In regie și susțineu că dacă d­ear fi a se intreprisui s’ar putea obține cel pu­țin un îndoliu venit. Acum Inse după o administrațiune de trei ani, in care d-lor au intreprisuit o parte din veniturile comunei, când punem 111 comparațiune suma de 746,613 lei 78 bani, ce se aduna in 1871 din veniturile intrepri­­sin­te și ne­intrepriinte, cu suma de 816,758, înscrise in budgetul pe 1874 pentru același venituri, vedemu că dife­­rința in piua este numai de 70,139 lei, și dacă și acesta în cea mai mare parte provine din adaosuri de dări ce s’au impusu comunei in acestŭ inter­val de trei ani. Urmeza clar că: sau a­­serțiunea ce făceau atuncea era moti­vată de pasiune și de interesu, sau cu be­neficiul ce’l prevedeau d-lor atuncea se trage acum in realitate, dar In locu de a intra in casa comunală intră in buzunare străine. Și intr’unu casu și intr’altul comuna in locu de a fi câș­tigam ceva din sistemul pronatu de d­­lor, ea este in perdere­a­ pentru ca o cercare de 8 ani a sistem­ului de regie au probatu că veniturile comunale se suea una cu alta din anu în anu, dacă nu mai multu dar cel puțin cu 10"­.., de unde urma cu venitul de 746613 ei, in trei ani trebue se se sue la 970,587 lei, iar nu se se marginescu numai la sumă de 816753 lei, și încă și aceea sporită prin none dări; b) pen­tru că comuna este amenințată din partea intrepriinretorilor cu procese de descăunări colosale; c) că s’au lasatu pe strade pe o mulțime de români, ca­re erau întrebuințați la perceperea a­­cestor venituri, și s’au înlocuițu­ cu ji­dovi, care desbracă lumea prin vecla­­țiun­ile lor, vecsațiuni care au spărietu chiar pe patronii lor din actualul Con­siliu Comunal. 2 Că chiar numai In anul curentu s’au inpovoratu comuna cu dări care se stie la 121.000 lei noi, afară de dă­rile spăimântătore, ce s’au puști pen­tru pavelele de asfaltu, sau mai bine­­ jisu, de cel mii nerușinații gheșeftu. 3 Că pe cându la incepu­tul anului 1871, era numerar in casă nu mai pu­ftim de 281,059 lei 96 bani, la înce­putul anului 1874 nu s’a găsitu decât ridicula sumă de 6954 lei 88 bani, care și aceea nu represintă póte decât 5% din mandatele rem­ase in suferință din lipsă de bani. 4 Că pe cându la începutul« anului 1871 nu » remi­­sese de i­n­ pli­ni­tu decât o sumă de 129,624 lei noi, la începu­tul anului 1874 era împlinita baga­tela de 548,074 lei, dovadă de intere­sul ce se pune in conducerea trebilor com­u­nale. 5 Că din suma de 172,291 lei 96 bani ce datorea guvernul cătră comu­nă la începutul anului 1871, actuala administrațiune nu se vede se fi împli­nit mai mult de 26 bani.! !! Și un adevăr când își aduce care­ va aminte de ori­gina acestei administrațiuni se miră cum s’a­ pututu împlini și acesta sumă de 26 bani ? Intru atâta s’a temutu de a nu supără pe patronii ddorsale cu oerirea acestei datorii, incâtu nici n’au cutezat« a deschide gura ca se o cer, cându tocmai acesta au fostu titlul d­­lorsale cel mai mare cu care s’a pre­sentatu dinaintea închipuiților« ale­gători a ddorsale, iiLicêndule că ceea ce n’au pututu se obție de la guvern an­tecesorii d-lorsale, care se gaseu totu» de’una priviți zeu de guvern«, vom­ obiținea ddorii care se găsesc« frați de cruce cu ómenii de la guvern». La ch­eltuele : 1 Pe cându la 1872 administrațiu­­­nea centrală adică Primarul, ajutorii etc. costau pe comună suma de 262,008­­ noi, administrațiinnea de la 1874, o costă 318,716 lei noi, adică cu 56,768 l. n­. mai multu, fără vise să se fi adus vr’o îmbunătățire reală serviciului comunal, afară de adaosul unui minierii de ser­genți, înrolați înadinsi numai pentru a smul­ți in mtodu fraudulos« minierul vo­tanților care forme­­a majoritățile de poronceală, și pentru a spori la indo­­itu salurile Primarului și acelor cehii incunjură mai de aprópe. 2 Au suprimat« gardiștii de șanțuri sub proteste de economii, ș’au lasatu veniturile orim­ale la discrețiimea con­­trabandierilor jidovi, care suntu de o glibăcie ne mai auzită, fără a se pu­tea scuza părinții orașului că au în­sărcinat« cu privigherea pe serg­enții de orașu și pe capul lor, căci ce au a face sergenții de pe strade și capul lor cu contrabandele care se făcu afară de orașu peste șanțuri ? • 3 Pe cându pentru bisericile comu­nale in 1871 se cheltuia suma de 82,293 f. n, fără ca macar cu ea se se potă intimpina cele mai neaparate nevoi, prin budgetul din 1874, acastă sumă s’a redus« la 56.600 f. n, su­primând« astfel cu 25,693 lei, adică a­­prope o a triea parte dintr’o cifră re­cunoscută ca forte insuficientă. Sărma­ne cult pe acui mâni încăpuși ! 4 Pe cându d-lor suntu acei ce țipă mai tare in contra lipsei de apă, totu d-lor suntu aceia care cifra de 98,000 l. n , din budg. anului 1871 o reducu la cifra de 12,000 f., in 1874. Cum se pute pre cualifica o astfel de urinare? Oare nu se cuvinea ca până ce ne vor inunda cu apă de Prutu se nu ne lasă se­perimu de sete? mărgininduse nu­mai în apele vechi și in acele aduse in 1870. 5 Le cându in budgetu­l pe 1871 figura suma de 120.000 f. n. pentru învățământul publicu, și acesta ca su­mă cu totul nesu­ficientă, mai ales in privirea imbunătățirei localelor de acele care suntu in cea mai prosta stare, d­­iar cei atâta de iubitori de lumină gă­­sescu că acesta sumă este pre mare și prin budgetul pe 1874 o reduc la 91675 lei 75 bani. Dar ce le pasă de inven­țătura poporului, care nu este bunu decâtu de a servi ca materie imposi­bilă și de al duce dinapoi ca pe tur­me la alegeri, pentru a da votul pen­tru d-lor și pentru ai d-lor ? 6 Pe cându in budgetul pe 1871 figura sume 340,950 1. u. pentru lu­crări publice de îmbunătățiri și infru­­m­usățări, d-lor care se silesc a preface Iașid intr’unu Paris in miniatură, se mulțumescu in 1874 numai cu suma­­sura de 26,000 t, cu care vor se­ ope­­reze o aseminea radicală transformare a Iașului. Ș’apoi mai cjlică care­ va că cu puțin nu sciu a face mult, precum de exemplu cu bagatela de 6 000,000 s. n., nu se facă pe fericiții Iașeni a nu simți trebuința de încălțăminte, când acestea li se vor lua pentru plata asfaltului, care chiar de pe acum s’a probatu că are se’l apuce și strănepo­ții noștri (intru atâta elu este de dura­bilii), dacă vise se va putea descoperi meșteșugul — cea ce nu este așa de greu—de a incalța pe toți ómenii, ani­­malele și trăsurile cu încălțăminte de cautciucu, sau de asfaltu, topitu, care _j ... TCSTÎi .......... CS»" MTS ORK­iii* o 7 Duminică. D. 2 Lucreția. 4 17 7 41 8 Luni- Medard. 4 16 7 4­2 9 Marți. Prim. și Fel. 4 .fi 7 42 j "a.«mul S.r.iu, J­­ pu.u. s„rd­­ FOILETON U BELLA-ROSA (Urmare). — Dar numele ucigașului? Ilese Bella-Rosa. — L’amu aflatu mai tărz­iu, <âta pentru bietul meu amicii, elu muri cu secretul în inimă, și cu numele meu pe buze. Trei z­ile după acesta amu primitu să scrisore de la D d’Astonville; ea era datată din Paris și ’mi făcea cunoscuta că, întorsu dintr’uă mi­siune secretă din Italia, pleca în Anglia, un­­de’lu tr­imitea unu ordinu alu cardinalului Nazarin. Trebue se se întarcă în curendii și mă ruga­se comptezu pe dênsul. Se vedea bine că elu­mé iubia încă, dar limbagiul lui era mai gravu. Ș’apoi se păr­a că nu pri­mise nici una din scrisorile mele. Acestă misiune care trebui se dureze cinci­sprezece z­ile sau trei săptămâni, nu era sfirșită nici după trei luni. Tatăl meu se în­­furnase, pilele mi fugea ca nisce vise întu­necase, și noptea plângeau. Cugetările mele sburau de la Gaston la d m Pedro acesta era numele rudei mele;— și câtă se’ți-o măr­­turisescu, simpătiele și regretele mele erau pentru acela ce nu mai exista. Elu mă iubise și mă consolase, cel­altu mă perduse. Intr’ uă séra se întempla ca numele d-lui d’As­­sonville se fie pronunci­­tu de un gentilomi­ care venise în visită la noi. La acestu nume tatăl meu făcu­se isbucească o mânie neaș­­teptată, și aflăi că D. de La None fu­sese bătut și rănitu într'uă întâlnire ce avusese cu tatăl lui Gaston. D. de La None fu­sese umiliții în orgoliul său de soldații; rana era pecurabilă. Viitorul meu se întuneca din ce în ce­ nu vroiam se mă mai gândescu la dânsul și mă gândeau neconteniții; avemu ore de veselie nebună și țlile de grozavă dis­perare. Durerea î mi slăbia amorul. Intre a­­ceste, curtea și parlamentul își încheiase a­­lianța, și tatăl meu îmi făcu cunoscut că se­otărîse să mă mărite cu unu senioru avutu din partida regelui, și că trebuia se fiu gata, îmi spuse acesta în momentul când pleca și fiindu cu piciorul în scara șelei. Când îmi revenii din surprindere, « de La Noue ga­lop» la uă lege departe. Cu tote aceste­a. d’Assonville mă înșciință de întarcerea sa, și chiar în acea nópte îlu reved­ui în pavilionul celu micu. La scirea că avému se fiiu mumă arăta că bucurie așa de vină în ât iubire'mi se redesceptă. Elu îmi semn­a manele și plân­gea de îmbătare la piciorele mele. — Așa dar, totu mă miresci? îmi zise el. — Da, respunseiu, și eram tranșă atunci. — Și în timpul acestei lungi absență ce’mi a impusu datoria, nimeni altul nu’ți a sur­­prinsu inima? adăogi el. — Ce vrei se țlici ? reluăi plină de mira­re. N’am­u fostu totu­ de’ una singură? Unu minutu amu avutu aprope de mine o rudă, un frate, și elu a fost bunu­, tragedu, afec­­tuosu pentru mine, m’a consolatu și a murit — Mé vei­erta, Genevievo ? îmi șbse de­odată Gaston. Mă uitam la elu, înspăimântată de sune­tul vocei lui. — Pe acelu amica, eu Fam ucisu I reluă elu. La acesta mărturisire amu scosu unu ți­­netu grozavu și ’mi amu trasu manele din manele d-lui d’Assonville, mi se pare că vedu sânge pe ele. — Nu mă blestema, Genevievo, îmi glise elu ; te iubiam și eram jalusu. Când mo­n­­torseiu din Italia, la celu ânteiu ban la care m’amu opritu în Ecouen, numele teu fu pro­nunțata cu acelu alu lui don Pedro. Se flica că vă iubiți.... Amu turbata, și cea d’ânteiu persona ce amu întăluit’o în parcu, fu elu. Eram juni și ambii înarmați... soli restulu. Amu plecata făr’ a te vede... Vai­ te acusam și tu erai mumă. Elu vorbi multa timpu, dar nu’lu mai au­ Șiamu. Unu vuetu confusu îmi umple urechi­le, inima’m­i se frângea și cățlui leșinată Gaston mă lăsă în mânele man­ei mele. Când îmi revenii în simțiri, un copil plânge lân­gă mine. — Unu copil­ repetă Bella-Rosa ;r de elu tocmai se atinge misiunea mea. — He­ țlise Genevieva, misiunea d-tale va fi ușoră. Ceea ce­­ ei vrea, voiu vroi-o. Nișce friguri ard­ătore mă înțepeniră pe a­­celu patu de suferință, adăogi ea, pe acelu patu unde n’aviiu pentru copilul meu decât crutări multe’n lacrimi. Nu stiu cât timpu ținu acestu delim; manca alunga pe t­oți din jurul odăei mele; mătușa mea, ca forte evla­­viosă, de abia mĕ vede câte unu minut când se întorce din lungele stațiuni ce face la ca­pela castelului. Cându tatăl meu se întorse eramu in convalescență.—Iți aducu unu bar­bata, pe seniorulu de care ’ți amu vorbitu, îmi isise elu, înainte de a mă îmbrăcioșa, și mi­ lu presintă îndată. — Era ducele de Chateaufort ? Ș­se Bella- Rosa. — Tocmai elu. D. d’Assonville dispăruse de la scena din pavilion. Elu crezuse că’m­ s­trădusemu și­­"U la rândul meu amu crezut­u că m’a uitata- Ce se’ți spun ? Tatăl meu a I fostu singurul omu înaintea căruia am tre­c muratu. După oă lună de eșu­ațiune, m’amu căsătoritu cu ducele. Trei z­ile ’n urmă, re­­veniți pe d. d'Assonville, lasatu drept mortu într'uă luptă în care se afla și tatăl meu, elu își datori viața îngrijirilor caritabile a unor bieți țerani, care’l strinseră de pe câm­pul de batie. Durerea lui mă înspăimânta; reproșurile lui amare și pasionate în acelaș timpu, îmi sfășiară inima. Ob ! mo iubia mult acela!... dar eu nu’lu mai iubiamu... Mila câte odată îmi înfierbânta inima... Vai ! nu era iubirea care- o agita, ci suvenirea!... A­­tunci ne întâlniamu în căsuța din strada Cas­sette, unde așeț­tsemu pe manca mea. A­­ceste întâlniri erau cându dulci când otră­­vitóre pentru mine; pentru densul ele erau îmbătătore și grozave. Câte odată își amin­tea de d. de Chateaufort, eu, îmi amintem de don Pedro. Acesta viață’mi deveni nesu­ferită; într’uă ții ’i mărturisii dorința ce a­­vemu de a rumpe relațiunile nóstre. Elu se împotrivi. Uu rugăi cu lacrimile’n ochi... A­­tunci se oferi­se mă roposea, se părăsescă Francia și se nmngă în capătul lumei pen­tru a trăi cu copilul nostru. Acestă propu­nere viné pré tăruliu: nu’lu mai iubiamu — Refuzi, îmi zise elu­ de bine! dacă n'amu pe mama, voiu avea celu puțin pe copilu. Acestă amenințare îmi întră’n inimă. Pe copilul meu ! înțelegi asta, spune ? El era viața, refugiul, speranța, î­ epaosulu, bucuria ruca­, pimbetele lui îmi luminau disperarea... Când eramu sătulă de viață, îlu îmbrăcio­­șumu și uitamu. — Pe copilul meu ! strigai, și simțit de o dată acea ford­ă și acea energie care dor­mise atâta timpu în inima virginei. Pe co­pilul meu! dar nu’lu am plătitu ore îndes­tul cu rușinea, cu lacrimele și cu suspinele mele! Copilu’i a mamei, și vrei se mi­i smulgi!,.­­Asta nu va fi, ți-o jurul A doua­ zii. copilul dispăruse. D. d’Asson­ville n’avu timpu a se deda la lungi cerce­tări, căci resbelu­l care se reaprinse ’n Flan­­dra îlu sili se parasescu Parisul, și remăsesu singură. Singură după ce iubisemu I singu­ră ! audl­! Bărbatul meu avea uă înaltă po­sițiune la curte... Eramu jună și frumosă.... Care mai de care se grămădeu în jurul meu.. Vrui se uita... vrui se înșălu imaginațiunea...­­Distracțiunile ce mi se oferiau, le acceptam pe tote... In curând avui partea mea de în­­­­fluință și mă servii de dânsa. In curând chiar iubiamu sau credem că iubescu. Făcui din viața me­aă furtună; tóte succesele, le avui; tóte plăcerile, le gustai ; femeile mă aninau, bărbați mă admirau, lumea mă credea feri­cită și eu nu eramu decât nebună! D d’As­­souville m’a blestemata forte adese­ori.. elu­l nu m’a venifita în orele când eram singură! De câte ori n’amu plânsu cu tóta noptea în etacul meu, ca uă Madelenă la piciorele lui Christ! și apoi a doua­ zli, erau serbări și alte rătăciri! Oh! D-țleul meu! reluă Genevieva suspî­­nându, ție lacob, îți spun totu, și ai se mă urăsc­, se mă dispregiuesci pate ! Acei timpi de rătăcire, îi blestemu. Dacă sângele meu s­ ăru puté spăla l’așu vărsa picătură cu pi­cătură. Se fiu pre eu, fiica mumei mele, uă fe­meie sântă, care amu trecutu prin acésta cale ? eramu rătăcită și’m­i urmamu aplica­rea cându te întâlnii! Iți aduci aminte. In­­colo ? — Urma focului nu se șterge, Ilise Bella- Rosa cu jumătate de voce. — D-țleul meu ! lasă-me se credu ca mé !

Next