Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-09-11 / nr. 102
Pag. 2 ANUL IX No. 102. Reforma magistraturei este astăzi chestiunea care preocupă întrucâtva opiniunea publică de la noi. Instanțele înalte judecătorești din Capitală, corpul avocaților din capitală ; ziarile din capitală rând pe rând se adună, chibzuesc și emit părerea lor asupra acestei chestiuni atât de însemnată pentru țara noastră. In cât privește magistrații, avocații și ziarile din județe, tac moleu până acum, lăsând grija capitalei,—care’n toate chestiunile importante este capul care gândește pentru toți— se resolveze după cum va crede de cuviință problema încurcata a magistraturei. Sunt două curente de idei cari impart opiniunea publică în această privință. Unul care pleacă din redacțiunea „Românului“ este pentru efectivitatea magistraților; altul cari pleacă cam din toate părțile este contra acestui principiu și se declară pentru inamovibilitatea magistratului. Și unii și alții au dreptate, când îi asculți vorbind. Suntem dintre acei cari doresc din inima îmbunătățirea organizațiunei nóstre judecătorești. Inamovibilitatea pare să fie bună, dar vedem că Franța care o practichează voește să se scape de dânsa. Dar cu alegerea? Din cine se vor compune colegiile electorale? De avocați sau de popor ? Am voi să vedem, prin ce procedare misteriosă, prin ce dar ceresc mai multe sute de mii de alegători vor dobândi luminile trebuinciose pentru a aprecia titlurile candidaților la funcțiunile de procuror sau judecător. Aseminea am voi să vedem o alegere unde alegătorii să se compue numai din candidați pentru funcțiunile asupra cărora se face alegerea. In cazul din urmă ne-am găsi dacă colegiile electorale ale magistraturei se vor compune numai de juriști. Apoi mandatul judecătoriului va fi pre imperativ și revocabil de alegatori sau persona o dată alesă va fi inamovibilă ? Iată o mulțime de întrebări cari ne fac a considera chestiunea magistraturei pe atît de însemnată cît și de complicata care cere un studiu adine, desbatem multe contradictorii, de a căuta mijloce practice pentru a o rezolva, de aș da samă de trebuințele și voința țetei, în scurt de a întrebuința tóte îngrijirile și reflecțiunea ce exită o chestiune atât de gravă și de delicată tot de o dată. Câteva ele ne despart numai de alegerile pentru consiliul comunal din urba nostră. Pănă acum nu s’a dat publicitaței decât candidații partidului liberal. In întrunirea ce va avea loc in astă sară de sigur că și oposițiunea va desemna pe candidații ei. Noi suntem de părerea acelora cari in chestiuni de gospodărie a orașului lasă la o parte considerațiunile de politică generală și privesc un candidatul care soliciteză sufragiile alegătorilor nu atît pe omul de partid ci mai mult persona inteligentă și integră care prin faptele și prin caracterul ei să merite increderea cetățenilor. CRONICA INTERNA Duminică, a avut loc la societatea „Concordia Română” adunarea generală a acționarilor primei societăți române pentru fabricarea hârtiei. La acesta întrunire au fost prezenți un însemnat număr de membri fondatori și acționari, represintând 8490 voturi sau un capital de 849 mii lei. Din darea de sumă a comisiunii provisorie rezultă că , pănă a li s’au făcut studiile și lucrările prealabile ale întreprinderii, s’a acoperit întregul capital de 1.500.000 lei din care vărsământul de 15 ° C se află la casa de depuneri și cel complimentar de 10% la banca națională, in fine s’a depus la guvern cauțiunea de 50.000 lei pentru dobândirea concesiunii. Adunarea, in urma desbaterilor urmate, a admis sporirea la 240 a membrilor fondatori modificând in consecință statutele de pene acum, in care au introdus și órecare alte mici modificări. Numărul controlorilor s’a fixat la 5. Alegerea consiliului de administrațiune s’a amânat pentru duminica viitóre, temâind ca joi sara (10 septembre) să se țină o întrunire pregătitore la societatea Concordia română, iar in interval de o săptămână să se imprime numele membrilor fondatori spre a fi cunoscute mai ’nainte de alegerea primului consiliu. (B. P.) Ultima conferintta a avocaților in privinta reformei magistraturei. Duminică in 6 sept. corpul avocaților din București, a ținut ultima sa ședință spre a’și da avisul, ce i s’a cerut, asupra reformei ce este a se aduce in magistratură. După ce d. Ion Lahovari a espus vederile sale, s’au aprobat, prin majoritate absolută de voturi, următorele desiderate: I. A se declara imediat inamovibilitatea asupra Curților. Ea se va putea întinde, mai tărziu, și asupra tribunalelor; II. Reforma și aplicațiunea seriosă și conștiinciosă a legei de admisibilitate. Să se aibă în vedere, la reformarea ei, restringerea dreptului de destituire, permutarea magistratului numai cu invoirea lui, și înaintarea, ca in armată, după vechime sau după alegere. III: îmbunătățirea tratamentului personalului. Este de observat că mai mulți domni avocați s’au retras din sală, înainte de punerea votului din causa micului număr de avocați presenți. Nu erau de cât vr’o CH. BALASSAN. . Ionescu și C. Disespropunerile. Mai tate lui au strălucit și eri, ședințe, prin absența Mai ervat asemenea că mai tate d ruimite n’au trecut decât cu ritații absolute, adecă 16 voi ii, in dese rânduri, era trebuie e probe și contraprobe sprata acestă majoritatei Așa e exact, 16 domni avocați n reforma magistraturei, ce, însemnată putere in Stat, a ilui, care însumază, in Bucuresoi de peste 200 membri. (Rom.) 30. D CU și-i celebri ca și lor mâne , mâne ; IRAMA După se face, cu începere din sesint ■ de septembre, esamenele licee, diferind de cea veche in ce privește autorii Noțiui 'mațiunea limbei ro de tradie publică, spre cunoștința ca ista autorilor, cu arătarea aiilor dintr’ânșii ce au an cer esamen. Română. Prese toria literaturei românuiare române din secolul XVI Scriito lin secolul XVII. Starea mâne in epoca fanarioților . Literal , contimporană, începând de i Heliade. latini *). 1) Dic Senectute, de Amicitia și pr; 2) Gazello gallico ; 3) Sal lio Catilinario ; 4) T. I; 5) Vir, liber I, II și IV; 6) Heretica ; 7) Ovi greci. 1) Piusi; 2) Xenemorabila ; 3) Her V. i 4) Honib. francesi; 1) Bus sur le style ; 2) Bon ítique ; 3) Raci 4) Coriid ; 5) Moliantrope ; 6) La *■ VLMUl* Ioables choisies ; 7) Elemente de literatura modernă. Acte oficiale. D. D. Enacovici, fost verificator al casieriei generale a județului Botoșani, este numit în postul de verificator cl. II, la acea casierie, In locul d-lui D. Dimitrian, trecut în alt post. In ramura justiției sunt numiți: D. N. N. Berlin, fost prim-președinte de tri*) La fiecare două sesiuni, consiliul permanent va schimba pasagrere de tradus din fiecare autor : latin, elin și francez. El va putea schimba chiar și autorul. Aceste schimbări se vor vesti cu două luni mai înainte cel puțin prin »Monitor,« bunal, este numit jude la trib. de ocol Tulcea, în locul d-lui C. Borcescu, demisionat. D. P. Stoica, licențiat în drept, actual procuror la tribunalul, președinte la trib. Iași. D. Sc. Orăscu, licențiat în drept, actual procuror la trib. Iași, jude-instructor la trib. județului Neamț, în locul d-lui Dimitrescu, trecut în alt post. D. N. V. Leonescu, licențiat în drept, procuror la trib. Iași, in locul d-lui Sc. Orescu, înaintat. D. T. Anastasescu Ghica, licențiat în drept, actual membru la trib. Olt, în aceiași calitate la tribunalul Teleorman, in locul d-lui C. Popescu Ciochină, trecut în administrație. D. Adrian Popescu, licențiat în drept, actual jude al oculului Slatina, membru la trib. județului Olt, în locul d-lui I. Anastasescu Ghica, permutat. D. I. Petrescu, actual substitut la trib. Olt, jude la ocolul Slatina, în locul d-lui Adrian Popescu, înaintat. D>. C. V. Horezianu, fost jude de pace și substitut, jude la ocolul Iorgu-Jiu, în locul d-lui Luca Ionescu, trecut în administrație. D. Iorgu Mihăescu, fost ajutor la judecătoria ocolului Văienii-de-Munte, distr. Prahova, în locul d-lui Ștefan Moldovanu, destituit. D. Ștefan Brezeanu, actual copist la trib Prahova, ajutor de grefă la același tribunal, în locul d-lui D. Ionescu, trecut în alt post. D. N. Lăzărescu, actual jude-instructor la trib. Vlașca, în aceiași calitate la trib. Prahova, în locul d-lui Ștefan Nicolescu, care trece în locul d-lui N. Lăzărescu. D. C. Radovici, actual copist la trib. Romanați, ajutor de grefă la aceleși trib., în locul d-lui Florea Georgescu, demisionat. D. Al. Panaitescu, licențiat în drept, substitut la trib. județului Vlașca, în locul vacant «O deputațiune de Români cari locuesc în acest oraș s’a dus la Sofia, dar guvernul bulgar a stăruit in refuzul său, pretextând că nici guvernul romăn nu permite Bulgarilor stabiliți în România să aibă școale!!*. Studenții români din Sibiu au adresat, urmatirea telegramă studenților întruniți în congres la Pitești : «Salutăm congresul reunit. Dorim resultat strălucit. Siliți de a ne supune forței majore, considerați-ne ca și când am fi în mijlocul vostru. Trăiască junimea română și nobilele sale întreprinderi pentru desvoltarea națională.” Prin decret cu dată de la 27 aug., d. I. Nădejde se destitue din postul de profesor ce ocupa la liceul din Iași, pe basa decisiunei pronunțată, la 5 iuniu a. c., de comisiunea profesorală, instituită la Universitatea din Iași, conform art. 398 din legea instrucțiunei. Comisiunea a găsit,lice d, ministru al instrucțiunii publice in raportul seu, că d. I. Nădejde ’și-a compromis in modul cel mai grav demnitatea caracterului seu : 1. Prin propagarea in clasă a idei străine cursului ce era însărcinat să facă; 2. Prin propagarea printre școlarii nevrâstnici ai scolelor primare, secundare și ai Universității din Iași, a tuturor ideilor ateiste și socialiste; 3. Prin distribuirea la copii de broșuri și cărți socialiste ; 4. Prin insuflarea intre elevii și studenții acelei urbe a unui spirit de indisciplină și desordine, care este adevărata causă a tuturor tulburărilor ce s’au ivit in primăvara anului curent, printre diversele așezăminte de învățământ public și privat din Iași, și, in sfârșit, prin alte acte tot atât de grave, cari compromit cu desevârșire demnitatea caracterului unui profesor public. D. C. Gallin a trimis ministeriului instrucțiunii publice un aparat «Calculatorul“, menit să înlesnească învățătura numerației, în clasa I și II primară. Presidentul Camerii, d. Dim. Brătianu, s’a întors din străinătate. Suntem informați, spune, «l’Indépendance Roumaine“, că guvernul bulgar impedică deschiderea școlei românești din Turtucaia, școală care a funcționat de pe timpul Turcilor. IAȘI Vineri 11 (23 Sept.) 1881. CRONICA ESTERNA Rusia. Se vorbește in St. Petersburg că generalul Ignatiev a fost numit ministru al afacerilor străine. Principele Labanoff va succeda la ministerul de interne. Austria. Se asigură că guvernul austriac va prezinta parlamentului, la deschiderea lui, un proiect de lege relativ ca răscumpărarea căilor ferate. Miniștrii justiției Austriei și Ungarie, se vor întruni in curând la Viena pentru a examina cestiunea estradițiunei criminalilor politici. Germania. Poliția prusiana a pus mâna în Posen pe doi agitatori socialiști , numitul Mendelsohn care este fiul unui bogat banchier din Polonia rusască și o jună femee care se numește Maria Zucher și care pretinde a fi profesorä de limba franceză. Mendelsohn complotase, se vede, Thorn, unde bagagiele sale fusese sequesla frate. El este presupus a fi din partidul nihilist, căci a venit în Polonia, din Geneva, ca și Maria Zucher. Italia. Un gentilom de la Curtea Romei a scris de curând unul din principalii locuitori din Cagliari că voiagiul regelui și a reginei in Sardinia pate fi considerat ca sigur. Acest voiagiu va avea pute loc in luna ianuarie. Frauda. D. colonel Pilat, care va represinta armata română la viitorele manevre, a făcut visită generalului Putiș, ministrului marinei și ministrului de resbel. I Colonelul, în mare ținută, era insocit de un adjutant. El a fost presintat de principele Ghica, primul secretar al legațiune române din Paris, care este căpitan într’un regiment I de cavalerie din România. I Tunisia. Acum câteva zile, la zece ore sera, duei officieri cari făceau parte din colona colonelului Garrard alergau si pe stradele Tunisului fiind urmăriți de soldați tunisiani armați și urmați de o trupă numerosa care voia să’i aresteze. Oficerii s’au putut refugia la otelul I cel mare. I Iată care erau căușele acestei urmăriri, I Oficerii primiseră ordinul de la colonelul I riciții sei confrați, după ce ’și pusă pălăria pe cap, pentru a le arăta că nu venea acolo, spre a’și face meseria. — Sfânta feciora, și sfântul zeu patron să’ți fie întotdeauna în ajutor, amice Lazarillo, ai $ise el, cum merg lucrurile în acestă mahala, Măria Sa v’a făcut astă’i vr’o pomană cu măna sa ? — Ea n’a eșit, însă am avut o binecuvântare cerască, o plaie de monedă mică, pintre care era și mare, împărțită de un nobil călător, săracilor din Valența, ce-au alergat în drumul lui. Ilustrisima sa sa seniorie, ducele de Medina-Sidonia, a sosit cu o suită de șase capele, și plus cincizeci de ómeni călări. El s’a dat jos aci. — A găsit Senioria sa la palat pe cineva din familia lui ? întrebă Tovalito. — Ahi tu știai deja ca seniorul don Alonzo de Gusman, fiul seu l’a precedat cu oli. Tovalito nu răspunse decât printr’un semn negativ. — Asta’i întâia dată urma Lazarillo, când seniorele lor visite află nobilul oraș Valența, însă ele nu vor sta mult.—placă mine la frontierele Cataloniei, unde regele—a sosit pote marele sfânt Iacob de Compostela patronul călătorilor să le fie în ajutor! — Oa re să-și fi ascuns metresa în palat? găndi Tovaleto, însă nu se opri de loc la acestă presupunere ci se íntorsa la porta sfintei feciore de los Desemparados, pentru a spune lui Paco Rosales ceia ce aflase. Cerșitorul se-ntorcea de la mănăstirea dominicanilor situată afară din oraș, la extremitatea unei din locurile de preumblare cari încuijóra Valența cu o centură verde. Atunci cerșetorii își spuseră unul altuia ceia ce aflase* — Am dat scrisorea bunului părinte Cyrillo lisă Paco Rosales: tu știi cât e de lungă mâna lui la luat; pentru două livre de ciocolată te împărtătășește la Paști. In alt timp e și maieftin. Sunt forte sigur că pentru cincizeci de reali ar cununa pe dracu cu o călugăriță. — Taci, întrerupse Tovalito făcându’și cruce, nu vorbi de dracu, asta’l face să vie. — Bun,lisă Paco dând din umere, n’am frică de dracu tot atât cât și de sfânta inchiziție, însă nu’i vorba de asta, e vorba de cununie. Părintele Cyrillo a citit scrisorea, și a avut să’mi facă un mister de numele ce era jos și cum nu aveam trebuință de el, ca sâ’l știu, nici nu’l-am întrebat. N’am avut nevoe ca să mă pun în genunchi pentru a’l hotărâ. In acestă nopte tocmai are să păzască in biserică un mort, căsătoria se póte face înainte de înmormântare. — Cred dar că don Alonzo de Gusman vrea să se cunune cu acea fată ? Credi tu că o iubește îndestul pentru a se expune la ura și blestemul tatălui seu. — Ceia ce a făcut pănă acum o probată , mâne nu ne vom mai îndoi, el va fi cununat in conștiință, cum a vrut’o după legile sfintei biserici catolice. Creli? (lisă Tovalito clătinând din cap. VI. Biserica dominicanilor. Paco Rosales era înainte de miezul nopței lângă grădina arhiepiscopiei cu Tovalito care sta puțin mai departe. Don Alonzo nu se făcu mult timp să fie așteptat. Junele cavaler nu îndrăsnise să se încrudă nici unuia din gentilomii casei tatălui său ; el venea singur. — Bine,lisă ei după ce Paco’i dădu socotală de mesagiul seu, ești sigur de tovarășul meu? — Seniore, ca de mine ânsumi. — In acest cas, ma încred lui, duceți-vă amândoi la monastirea dominicanilor. Intr’o oră voi fi cu Theresa de Vasconcelos. Don Alonzo, apucă pe o mică uliță pe lângă San Juan del Mercado. Când venise în Valența incognito cu câteva luni mai înainte, trăsese la o bună damă, care nu-l ținea de un mare senior, ci de fiul unui bogat comerciant, din Sevila. La ea condusese el pe Theresa. Juna fată știa la fine numele aceluia, al cărui amor îndrăzneț o râpise, în ziua cununiei, logodnicului și familiei sale, însă ea era prea tânâră, iubea cu o pasiune prea devotată, prea profundă, pentru că vr’un calcul ambițios s’o fi târât; in acest moment ea era fără regret, fără spaimă, ea nu avea decât durerea ce’i causa despărțirea violentă de celelalte afecții ale sale ea știa că fuga sa, e acoperită de o desenare publică, însă ea se mângâia prin idea că într’o z i se va putea justifica prin căsătoria ce era s’o facă in exaltația amorului seu, don Arodzo jurasă pe parola lui de gentilom că o căsătorie secretă’i va uni a doua zi. Era să fie femeia, iar nu metresa lui. Theresa aștepta, într’o meditație plină de emoțiune, momentul care trebuia să’i ștargă greșala chiar in ochii ei. Ea avea încă rochia de bal, asta era tot ce’i râmânea din bogata gătulă din ajun; nu mai era nici flori, nici diamante in lungul ei par, și dulcea ei față era voalată de întunecosele cute a unei mantile negre când don Alonzo veni, ea era în genunchi și se ruga. — Theresa, ai lisă e!, un nobil spaniol n’are decât parola sa , vin să te iau preotul ne așteptă. ■— Iată-mâ,zisă ea întindându’i mâna c’un scris plin de amor și mândrie, Monseniore voi fi demnă de onorea ce’mi faci, Alonzo, mă dau ție pe viață, pănă dincolo de mormânt. — Vino amorul meu,lisă el sărutând’o vino, ea aruncă o privire în urma’i, din acea odae, de unde eș ia pe ascuns spre a merge la cununie. Contrastul acestei tăceri a acestei singurătăți, cu lumea și strălucirea ce o incunjurau în ajun, o loviră în inimă. — D-leule ! murmură ea, sunt singură cu tineacum, singură in lume Alonzo, tu’mi ții loc de amici, de familie, de tot ce am perdut... O ! dacă’mi-ai lipsi și tu ! — Copilă ! răspunsă el strîngând’o in brațe tu știi cât de mult te iubesc, iată și ora căsătoriei nóstre, preotul ne așteptă, haide... El asemenea aruncă o privire in camera întunecată și tăcută. — Vom reveni iarăși aici, murmură el. Proprietara casei aștepta jos la scară și’i recondusă pănă la portă; don Alonzo’i spusesă că Theresa era femeia lui, și’i cre lusă. — Este miedul nopței,lise ea, D (Leu să vă păzască de întâlniri rălc 1ulițile sunt întunecase la acestă oră, și se găsesc omeni cari nu se preumblă pentru întâlniri de amor și a da serenade. — Am sabia mea, respinse Alonzo și într’o oră vom fi îndărăt. Biserica dominicanilor era situată pe partea stângă a Guadalquiverului care in lunele de vară fiind sec samana cu o mare gropă ce se trece pe o punte de patră. Frumósa preumblare Almeda umbrea ca și acum partea dreptă a fluviului, și pomii săi își înaintau crengile pe vechea fațadă a monastirei dominicanilor. (Va urma). hi