Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-09-16 / nr. 105

I al Xll-lea No. 105. IASSI Duminică 16 (28 Sept.) 1884._______Apare Duminica Miercurea și Vinerea Prețul Arion, și Aniii­cli­rilor III IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­ATE..................................... 40 fr — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . fie bani. 3UIRI LOCALE „ • 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Vuund­uri: Pag. I, 50b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30b. Win üt*. 20 bani STIL VECI­N­Ü­I y 1­U­R­I PATRONUL PIL­OT TIMPUL DIN SEPTAMANA­­___STI­L NOU | ț­I­D­A­I PATRONUL ț>­I­L­E­I | Răs. Soar. | Apusul Soar. fr|-------Sept----------------------------------------------| ‘ | Sept. ~ T~­­ 16 Duminică I Sfânta Martira Efimia A Duminică S. Goran, év. 5—56 5—44 17 Luni Sfânta Sofia Agapi și Pistis _ ' " Luni g. Michel 5—57 5—42 lg Marti Cuviosul părinte Evmenie La 15 Septembri la 3 dim. Pătrarul 30 Marți S. Jerome 5—58 5—40 19 Mercuri Martirul Trofimar întăi cu timp frumos apoi ploc. 1­­ ° Cfc- Mercuri S Remi, ev. 5-59 5-39 20 Joi Marele Martir Eustațiu Placid F *­­y?1 SS. Ang. gard. 6—0 5—38 21 Vineri Apostolul Codrat ^ Iyne­r* Cyprien 6— 2­5—36 22 Sâmbătă Martirul Foca și Ioana­­ 4 Sâmbătă S. Franc. d’As 6—4­5—34 CURIERUL (TH. BAL AS­S AN) FOAMA INTERESELOR GENERALE. Correspondenți in Străinatate Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte &31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA șj GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wrien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA U D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win J nr. 20 bani Ca­lend­a.r’u.l S­e­ap­t­ă, m. a. n. e i Avis pentru d-nii Comercianți. Administrația­­ ziarului «Curierul* Th. Balassan face cunoscut că, s’au dat ordine d­ estractele pentru inscrierea Firmelor­­ comerciale s a se elibereze in mâ­na fie­carui comerciant — potrivit art. 10 din regulamentul legei— fiind liberi interesații să le publice in ori­ce fone voesc, deci noi facem cunoscut tuturor că publicăm fie­care extract cu prețul de un leu nou. Acest­­ ziar este răspândit și onorat cu încredere, atât în întrega țară cât și în străinătate. MW e ran­dur** Din causă de absența me din țară, pen­tru un îndelungat timp, vând imobilele mele din astă urbă, situate pe stradele Serărie, Română și strada Cucu Doritori de a le cumpără sunt rugați a se adresa la subsemnata. Ecaterina M. Mav­rodi. Ex­pun­+3 o guvernanta in etate OO Lau la ,de 35—49 ani, carile se știe a vorbi Românește, Nemțește și Franțuzește, pre­cum și a cânta bine la piano. A se adresa la Domna Ecaterina Lepadatu casele din strada Golia etajul al Il-lea. IHlat infAiFs fiac mai multe aparta­­«Un Mîji&Uliii I © se­mente nemobilate , din casele mele strada Sf. Lazăr lângă Falat, care s’au reparat din nou și care au tote necesariele pentru gospodărie. Doritorii să pot adresa la proprietară care stă in fisele case. Natalia Codreanu. MM** inchiriei Apartamentele de jos și de sus, din casele mele strada păcurari ; doritorii să se adreseze la d-na A. N. Dumitriu str. Seulescu. C. Lecca. De inchiriet de la Sft. Dimitrie a. c. casele doamnei Cleopatra Radicheschi situate în strada Sft. Neculai ocu­pate actualminte de Dl. Duca. A se adresa la Dl. Abgar Buiucliu avocat strada Păcurari. IAȘI, 15 Sept 1884 filele acestea a început, in consiliul nostru comunal, discuția asupra ch­es­­tiunei alimentare a orașului cu apă su­ficientă. Acesta discuție a urmat consecutiv în mai multe ședinți, și acei cari au avut ocasiunea de a asista la desba­­teri, au putut să se convingă că două curente domneau mai cu deosebire în consiliu : unul care tinde cu multă bună voință a se da o oră mai cu­rând o soluție acestei trăgănate chestii, și altul care pare că voește a zădăr­nici acesta tendința spre a nu se face nimic, pentru ca ast­fel sä se discre­diteze actualul consiliu ca incapabil de a face ceva pentru oraș. Este un fel de reclama postumă a unor am­bițioși în decepție de a nu-și fi putut realiza visul lor de a fi în frunte. Ei caută acum a paraliza cel puțin totul. Este în adevăr straniu a observa cum unii din consilieri nu vroesc să înțelegă că publicul ieșan așteptă cu nerăbdare să vadă odată terminânduse acesta nesfârșită chestie a apei care este atât de vitală pentru oraș, mai cu samă acum când s’a presentat o propunere din cele mai avantajase pentru casa comunală, cum este bună oră—după părerea nostră—acea a d-lui Scorțescu. Se știe că d-sa, în limitele unor condițiuni susceptibile de transacție, se oferi a face pe coruptul seu tate cheltuelele de instalare, con­ducte, rezervorii, apaduce, etc., care costă precum este cunoscut lumi e­­norme ce comuna nu e în stare a cheltui. Celelalte propuneri câte s’au mai făcut, oferă numai avantaje de detail, lăsând ca tote cheltuelele să le facă comuna, lucru­ ce față cu starea finan­­ciară a primăriei nóstre este imposibil de realizat. In definitiv totă chestia stă în punc­tul esențial ca grosul cheltielelor să le facă concesionarul; num­L acesta este singurul mijloc ca oralii să fie înzestrat cu apă. Ori-ce alte combinații fie ele cât de atrâgâtore la prima­­vedere, sunt simple proiecte pe nisip, menite a amăgi numai ochii lumei și fără să ducă la nici un ■ rezultat practic.­­ Din acest punct de vedere plecând, propunerea d-lor Scorțescu și Daste este singura care oferă garanții de realizarea unei îmbunătățiri pe care orașul o așteptă cu o legitimă impa­ciența, și cu care edilii noștrii sunt datori se înzestreze orașul. Așteptăm deci sa vedem cum se va rezolvi acesta chestie, spre a ne convinge dacă în adevăr membrii con­siliului au ținut să facă ceva pentru oraș sau dacă tot vuetul făcut era cum­­ zice francesul, numai­ pour fire. TELEGRAM­E Paris 24 sept. Ziarul „Le Temps“ atacă cu viociune pe Eogliterst cu 0­­casiunea chestiunei egiptene. . Telegramele sosite din 014^ aduc știrea că Li-Hung-Chang a fost res­­tabilit in funcțiunile sale. Viena 24 sept. Prințul moștenitor și principesa­­ Stefania au plecat astârzi cu suita lor la Sinaia. D. Carp, mi­nistrul României la Viena, însoțește pe Altețele Lor. Borna 24 sept.—6 are sara.—D- nii Depretis, președintele consiliului Genala, ministrul lucrărilor publice, Mangliani, ministrul de finance și Gri­maldi, ministrul agriculturei, vor ține un consiliu Yinerea viitoare la stra­­della asupra modificărilor pe cari com­paniile drumurilor de fier au consim­țit a le face te­stului convențiunilor privitore la esploatarea liniilor lor. Constantinopoli 25 sept.—cale indi­recta.—D. Wyndham însărcinatul de afaceri al Eogh­terei la Constantino­­poli, a făcut cunoscut ori guvernului otoman o notă verbală, anunțând sus­pendarea provisorie a amortismentu­lui datoriei egiptene, și exprimând speranța că Porta va aproba aceasta măsura. Se confirmă că Țarul și Sultanul își vor da reciproc și in mod solemn decorațîuni. Casa oferită de Sultan principelui de Muntenegru este o dependență a palatului ex­pedivului Ismail-pașa. Contrariu ori­cărei prevederi, este cu putință ca ședința ordinară pe care o va ține astă­­ii consiliul sanitar internațional ső dea naștere la un in­cidente, căci cei șapte delegați supli­mentari otomani stăruesc de a asista la acestă ședință. Paris 25 sept. „Le Gaulois“ pre­tinde că puterile cugetă a restaura pe ex­pectivul Ismail-pașa. Londra 25 sept. „Daily News“ (zice că s-a trimis in Albania un aju­tor de 2,000 soldați turcești. Constantinopoli 25 sept. Consiliul sauiuai­ internațional a h­otă­rât La du­rata carantinei pentru proveniențele țărilor molipsite să fie până la un nou ordin de 15 $ile în loc de 10, și pentru proveniențele din Marea Negră și din Triest de 8 $ile în loc de cinci. Viena 25 sept. „Coresp. politică“ află că Italia s-a asociat la protestarea Puterilor în contra măsurilor financiare luate de guvernul egiptean. Amiralul baron de Poeck, fost co­mandant al marinei austriace, a murit astă­zli. Berlin 25 sept. Citim în „Moni­torul Imperiului“ : Consulul Germaniei din Canton anunță, că China a re­cunoscut de drepte cererile de des­păgubire, făcute de către supușii ger­mani cu ocazia turburărilor de la 10 septembre 188Ș; aceste despăgubiri, cari se ridica la suma totală de 57.000 dolari, s-au răspuns celor în drept. Colonia 25 sept. împăratul și îm­părăteasa au sosit a$i dimineța. M. M. L. L. au fost primite cu entusiasm. Ele au visitat cuartierele noi ale ora­șului și au plecat la 4 ore la Cobleniz. CRONICA INTERNA Trenul regal, destinat a aduce din Pre­deal la Sinaia pe A. A. N­­. ar­hidu­­cele Rudolf și principesa Ștefania, a ple­cat joi din București la orele 10 și 40 ’minute dimineța. D. G. Cantacuzino, directorele general al drumurilor de fer, a plecat la Predel au acest tren. La Sinaia MM. L. L. Regele și Regi­na se vor sui în tren, spre a întâmpina chiar în Predeal pe Augustii Lor Oaspeți. Trenul regal va pleca din Sinaia la o­­rele 4 și 10 minute și va sosi la Predel la orele 4 și 45 minute. Trenul arh­idu­­celui Rudolf va sosi la Predel la 4 ore și 57 m. Trenul regal, compus din nou în gara de la Predel va pleca la 5 ore și 15 m. și va sosi la Sinaia la orele 6. La intrarea trenului regal în gară, mu­­sica regim .6 de, dorob. va cânta ttesa­­r austriac. Trăsura Altețelor Lor va fi escortată de la gara Sinaia până la castelul Peleș de 30 grandarmi călări, porniți din Bu­curești. Personele care însoțesc pe A. L. arhi­ducele Rudolf și principesa Stefania sunt: Comtele Bomnelles amiral, comtesa Sylva Taroca, maiorele-comte Nostiz, adjutantul arhiducelui Rudolf, comtesele Nostiz și Palffy, căpitanul de corvetă baronul Nohl­­gemü­th, adjutantul arhiducelui Rudolf, un mareșal de călătorie, un furier al curței din Viena și 14 persone de serviciu. Ni se asigură că a doua zi­­ chiar după plecarea din Sinaia a A.A. S.S. Arhidu­cele Rudolf și principesa Stefania, d. baron de Mayr, ministrul Austro-Ungariei în Bucuresci, va pleca la Viena. N FOILETON. M. V. de FÉRÉAL. 3 MISTERELE INCHIZIȚIEI. (Urmare). Atunci călugărul înturnându-se cu un aer majestos către acea adunare mută și gânditóre, o bine­cuvân­tă cu o privire ceresca, și avântându-se in stradă, dis­păru fără ca să vie cui­va in gând, nici chiar lui Frazco însu’și d’a­ l opri. — Suntem trada­t, nesocotita le­­­lise Frazco a­­dresându-se către Enrichez, care ca și toți cei­lalți, sta înfundat într’o nemărginită încremenire. — El nu știe nimic, respunse Enrichez. — Ei bine! strigă Franco mai însuflețit; dacă’i așa, atunci la lucru! nu mai avem nevoe și de un a­l treilea pentru asta. Apoi, acei doi soldați a lui Cristos, eșiră împreună din tavernă. II. El Palacio de la Guardina-La extremitatea lui barrio del Triana, exista o veche clădire de stilul mauresc, ale căreia ruine ser­veau de adăpostire paserilor de nopte 1). Cerșetori fără azil, gitani nepăsători, dormeau a­­desa pintre pietre in cursul acelor nopți călduțe care fac in Andalusia, nefolositor tot felul de adăpost; și’n­­ zilele de iarnă, bătrâne femei, stârcite pe vine la sere, veneau să caute sub aceste ruine, o adă­postire contra asprimei vântului de iarnă. Vărsând niște largi proporțiuni a marilor dărâmați, și ore care ornamente de arhitectură de tot conser­vate, lesne ar fi putut cunoște că acolo a existat o­dinieru o largă și măruță locuință, căci, in mijlocul acelor rămășițe de dărâmături, un șir lung de co­­lane elegante și uș0re sprijineau o boltitură semă­nată de arabește perfect păstrate. Un părete mai de tot neatins, de­și in vedere se părea de­ o construc­­țiune șubredă, în prejmuia acastă colonadă, care­ a fi ornat vr’o sală strălucită ; o ușă de-o soliditate demnă de admirat îi apara intrarea. Pe ici pe colo, pintre dărâmături, creșteau niște arbuști sălbatici, niște erbe cu flori de-o culore ro­­șietică ștarsă, grămădii de micșunele galbene cu mi­rosul lor cel dulce, tufe de răsuri și de dafin săl­­batec ale căror fese stnfuse își întindeau verduța lor cea umbresa și vine peste goliciunea acestor ruine. Acest loc bizar servea de sală de împreunare la adunările membrilor înfrățirei de la Guardina(); acesta era palatul stăpânului ordinului. Toți aceia cari­ au citit nuvelile lui Cervantes își aduc aminte de tipul așa de minunat grotesc a lui 1) Catolicii Spaniei așa de puțin se interesau de frumosele mo­numente pe cari le lăsaseră maurii in țară, în­cât afară de câte­va mai remarcabile dintre ele, pe care puseseră mâna călugării, tote fură părăsite in manile cerșetorilor, a gitanilor și a făcă­torilor de rele, cari le posed încă și pană in zilele de acum. *) Vei fi nota D la finit. Monipodio, șeful sau capul pungașilor din Sevila. In epoca de care vorbim, adică cu cinci-z­eci de ani și mai bine înaintea lui Cervantes, se și înființase în Spania o înfrățire de hoți, protejați de către pre­­cari din membrii poliției. Acestă ciudată întocmire sau instituțiune, al căria început se urcă pănă pe la secolul al cinci­spre­­zecelea, avea pe-atunci de cap, la Sevila, pe­ un om ciudat, cu înfățișarea tot de­odată seriăsă și sarcastică sau batjocoritare, cu vorbirea pitorescă într’un chip prea aricios, dar in­colo, un tip tradițional și vechiu, cel puțin pentru caracter, și de care cine­va mai găsia în Spania încă și pe la anul 1821. In aceiași sară a lui fevruarie din 1534, când se întâmplă lucrurile arătate la capitolul de mai na­­inte, se petrecea o altă scenă nu mai puțin ciudată, și cu mult mai originală, în palatul stăpânului Gu­­ardunei. Era aprope­­ rece are­ pórta cea grea și masivă a palatului Guardunei, învârtindu-se pe țâțânele sale, se deschise și de pe liberă intrare la vr’o trei­­zeci de inși de diferite sexe și vrâste. Intrară pe tăcute și’n bană rânduială, păzind ca scumpătate drepturile rangurilor și ale erarhiei. In mijlocul salei, îndestul de bine iluminată cu torcii de rășină înțepenite in niște belciuge împlân­tate in colone, sta stăpânul ordinului. El era un om mare de statură, țapăn și osos; fața lui cea măslinie crestată de câte­va semne de rane, înfățișa o ciudată amestecătură de viclenie, de cutezare, de sânge rece, și câte-o dată, când bine­­voia el să zimbesca, de sarcasm și de ironie. Vocea lui bărbătescă și aspră, avea un accent energic, dar când comanda, forța voinței sale întipărea in căută­tura și cu gesturile sale o mare putință de domina­re. El purta o cămeșă de pânză grasă și un mintean închis, aruncat pe umăr un fel de manta, niște za­­raguelles, un fel de chiulotte sau nădragi de pânză, îi acopereau capsele de la șold pănă din sus de ge­nunchi. Pulpele și fluerile lui, góle și vinese, erau acoperite cu păr, și piciorele late și regöse (semn de-o origină josă și de-o necumpănită putere fisică), erau încălțate ca niște aspargatas, un fel de sandale sau opinci legate împrejurul glesnelor cu o mulțime de sferi. Acest om se numea Mandamiento 1). Diferitele personaje ce intraseră in sală formară un ocol împrejurul stăpânului Gardunei și fioreo 2). Lângă dânsul se^ură doi guapos*) în totă pute­rea vrâstei, unul din partea draptă și unul din cea stângă, păzindu-se regula meritului. Cel întâia se numea Manofina (mână finl), din causa neasemăna­tei sale iscusinți de a da o lovitură de pumnal in tracăt fără ca să simtă cel lovit de unde venea lo­vitura, și din causa talentului seu de spadasin și de dătător cu pistolul. Cel-lalt se numea Cuerpo de Hierro (corp de fer). El răbdase casna de trei ori păn’atunci făr’ași spune crimele, făr’a pârî pe nimeni din complici, și fără de a se arăta că corpul lui simțea ceva. Pe urmă veneau doi bătrâni numiți fuelles *­ (su­flători,), nume pe care societatea îl da tuturor ace­lor din membrii sei cari, ajutați de un esterior cu­vios, îi serveau de spioni și de cârmaci pretutindeni unde se putea face vreo hoție. Apoi și femei bătrâne, folositóre personaje numite coberteras *­ (trinuitare sau ascund­ătore); după a­­cesta mai erau încă și câti­va chivatos­i­ (căpriori). 1) Mandamiento, comandament sau comandă. 2) Fioreo este un curent care vine de la florear, a se lupta, a se bate in părți mici; in secreta vorbire a tâlharilor spanioli, florear semnifică a lovi cu cuțitul; prin urmare floreo trebue să se traducă prin lovire cu pumnalul. *) Ve­[i la finit nota D pentru tote aceste gi­eri.

Next